Ion Coja. Am fost naționalist. N-am încotro și urc mai sus!…

Am fost naționalist. N-am încotro și urc mai sus!…


Evenimentele din ultimele luni și comentariile pe care le-au prilejuit, informațiile care au fost puse în circulație, toate la un loc ne-au pus în fața unei concluzii de care până acum ne-am ferit, sperând să nu fie întemeiată, să nu se adevereăscă nicicum: rasa albă, ariană, indo-europeană este agresată, este în pericol de dispariție. Sunt în plină desfășurare planuri, proiecte, strategii, procese istorice declanșate cu multe decenii în urmă, a căror țintă este rasa noastră.
Se urmărește declinul și dispariția acesteia, adică dispariția noastră, prin două procese: (1) declinul demografic tot mai sever al albilor și (2) metisarea albilor cu alte rase. Rezultatul final: dispariția raselor umane!
Declinul demografic al rasei albe a fost provocat mai întâi pe calea cea mai simplă: exterminarea fizică prin războaie sau revoluții sângeroase! Prima victimă a fost națiunea franceză. Sângeroasa „revoluție” franceză, urmată de războaiele napoleoniene au avut ca rezultat – dacă nu și ca țintă!, slăbirea potențialului biologic, demografic al unuia dintre cele mai importante popoare europene: francezii!
A urmat apoi un secol de relativă pace, urmare a înțelegerilor la care au ajuns capetele încoronate ale Europei la Viena, întrunite în „sesiune de urgență” ca să găsească soluții la carențele și slăbiciunile care au făcut posibilă așa zisa revoluție franceză. Revoluția franceză este primul act de agresare fățișă a rasei albe, de contestare a instituțiilor făurite de popoarele europene de-a lungul unei istorii milenare. Act de agresare și contestare violentă, criminală, a civilizației și religiei albilor: creștinismul!
Sub lozinca seducătoare a raționalismului, a proclamării unei egalități iluzorii între oameni și popoare, se urmărea altceva: subminarea rasei care dăduse omenirii nu numai o religie a iubirii, ci și respectul pentru lege, pentru principii și justiție, pentru o metodologie științifică în efortul de înțelegere  lumii, de aflare a adevărului. Rasa albă, făuritoare a ceea ce obișnuim să numim modernitate, a devenit ținta unui atac perfid, laș, bine deghizat și regizat fără greș până acum.
A urmat Primul Război Mondial, revoluția bolșevică, „episod” istoric încheiat cu o triplă înfrângere a creștinismului: în Germania, Austria și Rusia, țări suport ale celor trei mari „religii” creștine: ortodoxă, catolică, reformată.
De reținut comentariul lui Alexandru Soljenițân: „Înțeleg că revoluția bolșevică și războiul civil care i-a urmat au produs milioane de victime. Dar nu înțeleg de ce aceste victime aparțin numai popoarelor slave!” Rasei albe!, precizăm noi!
WW2 a consemnat la rândul său alte zeci de milioane de victime printre europeni! Promotorii acestui război, Stalin și Hitler, cu rădăcini europene îndoielnice, au avut o singură logică în comportamentul lor: decimarea popoarelor pe care le-au condus. Exemplar cazul lui Hitler, care a purtat războiul fără nicio grijă pentru viitorul națiunii germane, sacrificând milioane de combatanți și populație civilă când în mod evident nu mai exista nicio speranță de victorie! A ținut Germania în război până la ultimul combatant: elevii de leceu! La sfârșit își înscenează o sinucidere în care nu crede nimeni, dar este lăsat de puternicii planetei să-și trăiască zilele până la capăt, împreună cu complicii săi, rezidenți în America de Sud… Complici la depopularea planetei, a statelor europene!
Declin demografic s-a obținut și prin scăderea natalității popoarelor „albe”! S-a declanșat o vastă operațiune de manipulare a femeilor albe, al căror mental a fost deturnat și denaturat, îndepărtându-le și înstrăinându-le de instituția familiei, de condiția de mamă! Mișcările „feministe”, legile de așa zisă „emancipare a femeii” le-au transformat pe femei în sclave ale societății moderne, ale unor meserii și servicii care le lipsesc de marile și fireștile satisfacții ale vieții, ale condiției de soție și mamă, ale împlinirii prin procreație, prin viața de familie. Lipsite de bucuriile și împlinirile maternității, ale căsniciei, abătându-se astfel de la un model natural exersat dintotdeuna, de când există viață pe pământ, femeile devin vulnerabile, cad victime ale unor suferințe psihice fără leac.
Femeia, ca stâlp al familiei, ca garant al educației sănătoase a copiilor, se întâlnește tot mai rar în lumea albilor, a europenilor! Dispar familiile cu mulți copii, imposibil de adus pe lume de femeile preocupate, obsedate chiar de cariera socială, profesională, la concurență cu bărbații! Dumnezeu ne-a lăsat să ne completăm unul pe altul, bărbat și femeie, iar nu să intrăm în competiție și concurență profesională în virtutea unui principiu fals, vulgar, lipsit de sens: egalitatea dintre bărbați și femei!
Femeile noastre sunt preocupate mai mult de procedeele contraceptive, cărora li se face reclamă pe toate căile. Practicarea acestor procedee, precum și întreruperile de sarcină mutilează sufletește deopotrivă pe femei și pe bărbați, mai înainte de celelalte traume fizice.
Mass media din toate țările europene, „albe”, propagă subtil și insistent modelul unei vieți dedicată plăcerilor frivole, deșănțate, fără niciun orizont spiritual, fără nicio răspundere față de familie, societate, neam.
Pentru asemenea persoane debusolate, lipsite de conștiință socială și națională, devine acceptabil modelul așa zis multi-culturalist, premergător acceptării metisajului rasial ca politică și proces de masă!
Ca buni creștini, nu putem refuza familiile mixte! Inclusiv copiii născuți din asemenea relații. Sunt ai noștri, fără nicio deosebire de ceilalți!
Dar nu putem accepta o politică de metisaj rasial în masă, metisaj programat, premeditat, gândit ca să distrugă rasele, să le amestece pentru a anihila agonisita spirituală și culturală a fiecărei rase, a omenirii în întregimea ei. Fiecare rasă reprezintă o acumulare milenară de particularități fizice și spirituale, de valori a căror varietate și dăinuire este cheia supraviețuirii omenirii ca simfonie de culori, de stiluri și mentalități. Anulând această varietate transformăm omenirea într-o masă uniformă de indivizi fără personalitate, așa cum și-o doresc monștrii cu chip de om care au conceput această politică rasistă, anti-rasială.
Cine sunt acești „monștri cu chip de om”?!… Nu va fi ușor să-i identificăm. Deocamdată suntem siguri de un nume: KALERGI! Și cei care se arată a-i fi partizani, tovarăși de idei criminale!
Mai departe, sunt de făcut o mulțime de lucruri, e treabă anevoioasă, primejdioasă în toate felurile, care va dura câteva generații! Așa cum și la opera malefică pe care va trebui s-o demolăm dușmanii umanității și ai lui Dumnezeu lucrează de sute de ani!

*

Pentru început, să ne precizăm însă termenii, pentru a nu ne încurca în cuvinte! Avem nevoie de termeni bine precizați și explicați, folosiți cu răspunderea cea mai mare!
Numim patriot și patriotism, persoana și atitudinea sa de loialitate față de societate, față de comunitatea căreia îi aparții, față de statul și țara în care te-ai născut și viețuiești, bucurându-te de legile, înlesnirile și protecția asigurată fiecărui cetățean din statul respectiv. Aceste legi pot să instituie obligații prin care să se materializeze loialitatea cetățenilor, disponibilitatea acestora împinsă până la sacrificiul vieții, în cazuri speciale, cum ar fi postura de militar. Fiecare cetățean are o patrie, față de care are obligații și datorii imprescriptibile. Atunci când persoana în cauză devine cetățean al altui stat, el dobândește o nouă patrie și capătă obligații de loialitate față de noua sa patrie. De bine, de rău, acest termen – patriotism,  este folosit de toată lumea în mod corect!
Națiunea este, în mare, poporul căruia simți și consideri că îi aparții. Acel popor deseori trăiește ca populație majoritară în alt stat, în altă țară! În această situație ești minoritar etnic în țara al cărei cetățean ești. Iar asta nu te scutește de obligațiile patriotismului cu care ești dator față de statul a cărui cetățenie o ai, față de populația majoritară care a făurit statul respectiv, prin truda și sacrificiul mai multor generații. Dar ești liber să-ți servești și neamul, națiunea, etnia, însă în așa fel încât să nu încalci legile statului, ale Țării!
Derivatul național este un cuvînt fără nicio conotație negativă. La fel ca și cuvîntul naționalitate. În schimb cuvîntul naționalism, naționalist, a fost folosit după1990 cu un sens negativ. S-a încercat ca asupra acestui cuvînt să se transfere repulsia față de fenomenul numit șovinism sau rasism. O stratagemă mediatică care a fost cât pe ce să reușească. Din fericire, nenorocirile de care avem parte au trezit și o parte a clasei politice, în al căror discurs cuvîntul naționalist își recapătă azi sensul nobil. Naționalism și șovinism nu sunt cuvinte sinonime, ci sunt antonime. Naționalismul este în divergență totală și față de rasism.
Mă număr printre persoanele publice care s-au ostenit să apere cuvîntul naționalist de deformările dorite de adversarii noștri, multi-culturnicii apatrizi care au devenit promotorii ideilor bolnave ale numitului Kalergi!
Așadar, a fi naționalist înseamnă să-ți trăiești condiția de cetățean la un nivel de dedicare superior patriotismului. Patriotul își dă viața pentru Patrie, dacă este nevoie, pe câmpul de onoare, ca militar chemat la oaste. Legile și Constituția te obligă să fii patriot!
În schimb, naționalistul își dedică viața interesului național, își organizează viața în așa fel ca să fie cât mai de folos Neamului, națiunii! Nu-l obligă nimeni să fie naționalsit, este obțiunea sa! De obicei, această obțiune te leagă pe viață!…
Șovinismul este o maladie, o deformare a minții, a spiritului. Este o reacție stupidă, a unor persoane lipsite de educație și de discernământ critic! Nu merită insistat asupra acestei rătăciri…
Așadar națiune, național, naționalism sunt cuvinte care își onorează referenții.
După modelul lor ar trebui să avem cuvintele rasă, rasial, rasialism, cu înțeles cel puțin neutru. Avem însă cuvîntul derivat rasism, aproape sinonim cu șovinism, cu o încărcătură semantică puternic negativă: atitudine de dispreț față de alte rase umane, considerate inferioare propriei rase; partizan al teoriilor care consideră că rasele umane sunt unele inferioare față de altele!
      Soarta cuvîntului rasist nu mai poate fi schimbată! Este un cuvînt de ocară, aproape insultător, se potrivește și religiilor care cultivă ura și disprețul față de credincioșii altor religii, altor credințe.
Mutatis mutandis, prin transfer, ce ar putea să însemne și cum ar putea să sune cuvîntul derivat de la rasă, aflat de aceeași parte a baricadei cu naționalism, fără nicio conotație negativă, reprobabilă, jignitoare, ci dimpotrivă? Avem nevoie azi și în viitor de acest cuvînt în măsura în care suntem nevoiți să reacționăm în legitima apărare a rasei noastre, a tuturor raselor, cărora niște demenți, aburcați în vârful piramidei politice și financiare, le-au pus gând rău, gând de pierzanie.
Vor acești dezaxați dispariția națiunilor, a raselor, a statelor naționale, a individualității și varietății rasiale. Nu putem asista ca simpli spectatori la acest genocid, la acest holocaust planetar. Acel cuvînt de care avem nevoie pentru a ne aduna sub autoritatea sa ar putea fi cuvîntul derivat rasialist, rasialism. Cuvîntul rasialist ar fi un derivat de la rasial, așa cum naționalist, naționalism a fost derivat de la național!
Mărturisesc însă că sunt sătul de acest sufix -ist, îmi dă frisoane și grețuri. De aceea aș prefera să folosim, ca variantă la libera alegere a fiecăruia, și cuvîntul rasial, cu sensul rasialist. Iar semnificația cuvîntului rasialist / rasial ar fi „o persoană care crede în valorile spirituale și sociale caracteristice fiecărei rase, care se pronunță și acționează pentru salvarea identității rasiale, ca pe un bun dobândit în interiorul omenirii, la capătul unei istorii multi-milenare a fiecărei rase. Rasialiștii, spre deosebire de rasiști, se pronunță pentru buna coexistență a raselor, activează în numele toleranței rasiale și religioase, al cooperării mondiale, universale, între toate comunitățile umane!”
Omenirea este Una numai ca însumare a raselor existente, ca polifonie și policromie! Există o ierarhie a notelor muzicale sau a culorilor? Numai din diversitatea notelor, a sunetelor și a instrumentelor muzicale se întrupează miracolul muzicii!
Cuvîntul rasial, ca adjectiv, există deja și ar însemna „referitor la rase”! Și pentru că referitor la rase lucrul cel mai important pe care îl putem spune este prețuirea și respectul pentru rasele umane, pentru diversitatea lor, cuvîntul rasial, când este folosit ca substantiv va fi un antonim al cuvîntului rasist și va desemna o persoană dintre cele mai onorabiale, „o persoană care crede în valorile spirituale și sociale caracteristice fiecărei rase, care se pronunță și acționează pentru salvarea identității rasiale a tuturor raselor, ca pe un bun dobândit în interiorul omenirii, la capătul unei istorii multi-milenare a fiecărei rase. Rasialii, spre deosebire de rasiști, se pronunță pentru buna coexistență a raselor, activează în numele toleranței rasiale și religioase, al cooperării mondiale, universale, între toate comunitățile umane!”

*

      Așadar, stimați camarazi, colegi și tovarăși naționaliști, dacă chiar suntem naționaliști, musai să ne facem și rasiali (sau rasialiști)! Să trecem la „treapta imediat superioară” și să ne dumirim asupra sumedeniei de probleme care se ridică în fața noastră, a rasialilor anti-rasiști! Principala noastră problemă fiind identificarea căilor prin care noi, rasele de pe biata noastră planetă, vom ajunge să facem front comun împotriva întruchipării Diavolului de Pământ sub forma doctrinei rasiste mondialiste, multi-culturaliste! Cu acești indivizi satanizați avem de luptat, luptă pe viață și pe moarte! Vor să ne termine pe toți ca etnie, ca națiune, ca rasă!… Ca oameni!
Nu putem admite! Cu noi e Dumnezeu și pe Domnul Îl vom sluji angajându-ne în lupta aceasta, deocamdată inegală!
Doamne, ajută!


Ion Coja

Buriaș, 2016, de ziua Adormirii Maicii Domnului