AVOCAT DE PRESA – Maestrul George Papu despre noul Cod civil

Documentar despre libertatea presei

Sursă : http://www.luju.ro/avocati/cazul-avocatului/avocat-de-presa-maestrul-george-papu-despre-noul-cod-civil-viata-privata-si-libertatea-de-exprimare-instantele-trebuie-sa-se-raporteze-la-stabilirea-cuantumului-daunelor-morale-la-nivelul-acordat-de-cedo?print=1

AVOCAT DE PRESA – Maestrul George Papu despre noul Cod civil, viata privata si libertatea de exprimare: „Instantele trebuie sa se raporteze la stabilirea cuantumului daunelor morale, la nivelul acordat de CEDO”

Duminică, 9 octombrie 2011 14:20 | Scris de Adina A. STANCU - Razvan SAVALIUC | | |

Avocati - Cazul Avocatului

Avocatul George Papu (foto) din Baroul Bucuresti este unul dintre putinii avocati specializati pe procese de presa. In cei 12 ani si jumatate de profesie, George Papu a fost aparator al jurnalistilor de la ZIUA, Adevarul, Gardianul, Click, precum si a revistelor Star si Hustler. Nu a aparat doar jurnalisti de investigatii, ci si de monden, dar in acelasi timp a aparat si interesele unor persoane publice care au actionat gazetari in judecata, considerandu-se lezati de anumite afirmatii la adresa lor. Intrucat libertatea de exprimare este reglementata in noul Cod civil intr-o maniera cu totul noua, mult mai restrictiva, am solicitat un interviu cu avocatului George Papu, pentru a comenta impactul noilor reglementari in raport cu notiunea de viata privata si dreptul publicului de a avea acces la informatii de interes general.

Domnule avocat, aveti o bogata experienta pe litigiile de presa si sunteti totodata si aparatorul unor jurnalisti din presa mondena. Vor avea de suferit jurnalistii de monden din cauza noului Cod civil care a introdus reglementari foarte stricte in privinta vietii private? Cum vedeti viitorul in aceasta privinta?

Vor fi probleme fara indoiala. Viitorul va arata cat de grave vor fi aceste probleme in functie cuantumul despagubirilor cu titlu de daune morale care vor fi acordate de instanta in cazul in care se va retine indeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale. Oricum, de ceva vreme, instantele au facut distinctie intre limitele in care poti face dezvaluiri despre persoane publice – demnitari, politicieni – si persoane cunoscute publicului, cum ar fi artisti, vedete etc. Instantele s-au raliat practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, care a facut aceasta delimitare. In general, in cazul persoanelor publice, politicieni, demnitari, putea sa faci referiri la viata privata numai atunci cand aceasta avea stransa legatura cu activitatea politico-profesionala a acestora, Curtea a dand dovada de toleranta fata de libertatea de exprimare si statuand dreptul jurnalistului de a aduce la cunostinta publicului chestiuni de interes general. In cazul persoanelor cunoscute publicului, Curtea chiar a sanctionat statele semnatare ale Conventiei pentru lipsa de reactie, in sensul protejarii vietii private. Cat priveste partea a doua a intrebarii voastre pot spune ca si pana acum presa mondena a avut si succese si esecuri in fata instantelor. Cred totusi ca aceste repercursiuni vor trebui sa fie avute in vedere ca nivel al daunelor morale in cazul unei fapte ilicite, nivel care nu trebuie niciodata transformat intr-o metoda de imbogatire nejustificata sau de sanctionare excesiva a autorului faptei, ori a editorului. In esenta, trebuie sa existe o proportionalitate intre fapta si cuantumul despagubirilor. Si evident, numai atunci cand avem de-a face cu un delict grav.

Noul Cod civil vi se pare prea restrictiv fata de presa? Multi jurnalisti se tem ca li se va pune pumnul in gura. Cum vedeti problema?

In esenta, noul Cod civil nu face altceva decat sa detalieze anumite chestiuni care s-au desprins pe cale de interpretare jurisprudentiala, atat de catre instantele nationale, cat si de CEDO de la Strasbourg. Nu sunt reglementari cu caracter de noutate absoluta, ci aspecte mai bine reglementate, care sa ordoneze intr-o anumita masura domeniul libertatii de exprimare si al vietii private. Abordarea vietii private trebuie sa fie mai atenta, astfel incat in locul goanei dupa senzational, sa primeze interesul publicului pentru informatii care intereseaza cu adevarat viata comunitatii.

Sa zicem ca X fotbalist iese cu o pipita si amandoi au un troc cu jurnalistul sa-si faca reclama, dar apoi, dupa publicare se razgandesc si-l cheama in judecata, cerandu-i daune morale ca sa se imbogateasca. Ce mesaj dati jurnalistilor care practica astfel de misiuni de paparazzi aranjate?

Sa aiba grija sa-si preconstituie probe, pentru a dovedi consimtamantul celor vizati. Articolul 76 din noul Cod civil instituie prezumtia de consimtamant atunci cand cel vizat de informatie sau materialul de presa pune la dispozitia jurnalistului informatiile respective. Noua reglementare arata ca nu este necesar un acord scris, acesta putand fi acoperit cu orice mijloace de proba, cum ar fi declaratiile de martori, inscrisurile, etc.

Totusi, nu exista o limita, un mercurial al daunelor morale. Am putea asista pe viitor la un trend al instantelor de a acorda daune prin care sa ruineze, sa falimenteze un ziar sau patrimoniul unui jurnalist?

Este deja un trend de a se acorda daune la un nivel ridicat, desi in alte domenii se acorda daune la un nivel mai mic pentru fapte mult mai grave, cum ar fi arestarea si condamnarea nelegala, violul, accidente rutiere soldate cu infirmitati sau decese, agresiuni fizice cu efecte grave asupra sanatatii persoanei etc. Curtea Europeana nu acorda despagubiri cu titlu de daune morale petentilor decat de cateva mii de euro, in majoritatea cazurilor statuand ca simpla hotarare prin care se recunoaste dreptul incalcat constituie o satisfactie morala suficienta. In opinia mea, cuantumul acestor daune trebuie sa se raporteze la venitul jurnalistului sau la salariul mediu pe economie si nu la sume exorbitante, speculative. Opinez ca asa cum statuarile din deciziile Curtii sunt obligatorii pentru instantele nationale, primand in fata dreptului intern, tot asa, instantele ar trebui sa se raporteze si la stabilirea cuantumului daunelor morale tot prin raportare la nivelul stabilit de judecatorii europeni. Potrivit jurisprudentei CEDO, trebuie sa existe o proportionalitate intre fapta si sanctiune astfel incat libertatea de exprimare sa fie doar sanctionata si nu ingradita sau suprimata. Si asta pentru ca jurnalistului i se va inocula o teama de a-si mai exercita profesia, fapt ce ar intra in contradictie cu rolul presei de caine de paza al unei societati democratice.

Domnule avocat, sa zicem ca, ipotetic, un magistrat se duce intr-o carciuma si se deda la tot felul de atitudini, neprincipiale si neconforme cu statutul sau. Jurnalistul publica inclusiv poze, iar magistratul se plange ca i-a fost atacata viata privata. Este carciuma un loc privat?

Carciuma nu e loc privat, cu exceptia cazului in care acolo se organizeaza un eveniment strict privat, dar cu toate acestea, atat magistratii, cat si avocatii sunt supusi unor rigori mai stricte ale comportamentului privat, incalcarea acestor restrictii constituind abateri disciplinare. Or, avem cazuri in care pentru abateri evidente s-au pronuntat sanctiuni aspre asupra magistratilor chiar daca abaterile s-au savarsit in locuri private, cum ar fi cazul judecatorului in fundul gol in fata vecinilor, care se afla in propria curte, sau cazul unei judecatoare ajunsa actrita de filme interzise minorilor.

Preventia este cea mai buna arma de aparare. Ca atare, tinand cont de prevederile noului Cod civil si de judecatile ce vor urma in presa mondena, credeti ca este necesar ca fiecare redactie sa aiba un jurist specializat care sa dea ok-ul pe anumite bombe de presa tip paparazzi?

Da, si nu numai. Si jurnalistii, la randul lor, trebuie sa cunoasca limitele libertatii de exprimare si in ce masura pot interfera in viata privata a vedetelor. Cele care isi impun limite mai largi si ele insele povestesc despre viata lor fara nici o pudoare, motiveaza jurnalistul sa-si permita sa faca orice fel de discutii in limitele impuse de vedete. Pe de alta parte, jurnalistii din presa mondena ar trebui, in opinia mea, sa aiba in vedere si roul educativ al presei si sa se gandeasca la faptul ca accesul la articolul sau sau pozele publicate pot fi vazute si de minori, inclusiv de copii lor.

In ultima vreme asistam la o avalansa de non-valori pe care presa mondena le-a ridicat la rang de vedete. Cat bine face societatii acest gen de jurnalism aservit banului in detrimentul valorilor reale ale societatii?

Din punctul meu de vedere, un astfel de jurnalist abdica de la principiile deontologice ale acestei nobile profesii. As putea sa va raspund asupra acestui aspect si prin parerea pe care o am cu privire la dreptul de a critica aceste non-valori promovate ca modele, desi cu sugestia pentru jurnalisti de a respecta aspectele importante legate de viata privata acestor personaje.

Conceptul de viata privata are o alta conotatie la oamenii obisnuiti si alta la politicieni. Nu cumva prevederile noului Cod civil vor determina jurnalistii sa nu mai scrie de viata amoroasa a unui politican, care de exemplu isi pune amantele in functii publice sau se afiseaza cu ele?

A scrie despre viata amoroasa a unor politicieni reprezinta o intruziune in viata privata a acestora, viata privata care se bucura de aceeasi protectie in cazul oricui. Atata timp cat accentul este pus numai pe viata privata, fara a avea legatura cu functia publica, orice reglementare mai veche sau mai noua nu-l protejeaza pe jurnallist. Atunci cand accentul e pus pe accesul in functia publica, pe cheltuirea banului public si pe conduita politicianului, referirile tangentiale la viata privata sunt permise tocmai pentru ca publicul sa cunoasca aspectele de reala importanta asupra comportamentului persoanelor platite din bani publici. Mai precis, e evident ca e de real interes ca alegatorul sau contribuabilul sa cunoasca modalitatea in care persoana publica amesteca demnitarea publica cu interesele personale, private. De fapt, in cazul in care un politician isi propulseaza iubita intr-un post cheie pe alte criterii decat competenta profesionala, acesta e un comportamnet nedemn pentru un demnitar si jurnalistul are datoria de a-l aduce la cunostinta publicului.

De ce v-ati specializat pe delicte de presa? Nu e un domeniu din care sa curga onorarii mari, iar jurnalistii sunt persoane incapatanate, greu de potolit, cu gura mare... Cum lucrati cu ei?

Pentru ca la inceputul carierei mele, in 1999, aveam deja concluzia formata ca singurul mare castig concret al Revolutiei a fost libertatea de exprimare. Desi s-au castigat si alte libertati palpabile, sper ca libertatea de exprimare sa ramana in continuare una dintre valorile efective ale unei democratii reale. Colaborarea cu adevaratii jurnalisti a fost si este una benefica, reciproc avantajoasa. Am invatat de la ei si cred ca i-am invatat multe, am invatat ca trebuie sa ai curajul de a spune lucrurilor pe nume, sa crezi in ideea de dreptate, sa lupti si sa nu capitulezi, chiar daca in anumite faze ale proceselor nu reusesti sa-ti fie impartasite opiniile. Am invatat ca intr-o democratie veritabila nu conteaza decat forta argumentelor, nu pozitia politica, sociala sau financiara a celuilalt. Cunosc simpli jurnalisti care, prin dezvaluirile despre un demnitar sau politician au reusit sa inlature acea persoana din pozitia pe care o detinea, luptand pentru subiectul lor, cum un avocat isi apara clientul, cauza acestuia in care crede pana in ultima instanta, cu aceeasi convingere si forta, obtinand in cele din urma castig de cauza.