Treceți la conținutul principal

Liviu Vălenaș. Raport al expeditiei speologice internationale LAOS 2015

Raport al expediției speologice internaționale LAOS 2015





Intrarea principala (emergenta) a lui Tham Khai Nau. Foto: Liviu Valenas, 2015



Participantii expeditiei speologice internationale LAOS 2015 (Thakhek - Khammouane), 9-16 ianuarie 2015:

LIVIU VALENAS, 64, conducatorul expeditiei, responsabil pentru sectoarele: explorare, topografie, foto si stiinta.
MALIWAN VALENAS, 58, ghid montan, ascensiuni pe Coma Pedrosa (2943 m) si Pic de Font Blanca (2903 m), Principatul Andorra. Activitate speologica din 2006 in Laos, Thailanda, Italia, Slovenia, Austria si Germania, responsabila pentru sectoarele: finante, logistica, relatiile cu localnicii (inclusiv serviciul de traducatoare).
CAMLEX COMSAISANA, 42, fost cadru al armatei laotiene, organizator de turism, activitate speologica din 2010 in Laos, responsabil pentru sectoarele: transport, logistica si relatiile cu oficialitatile locale.

Expeditia speologica internationala (D/RO+T+Lao) condusa de Liviu Valenas, desfasurata intre 9-16 ianuarie 2015 in zona Thakhek, provincia Khamouanne din centrul Laosului, a obtinut urmatoarele rezultate:

THAM KHAI NAU

Tham Khai Nau reprezinta cea mai importanta descoperire speologica a anului 2015 in Laos si are toate sansele sa ramana asa. Prin dezvoltarea de 2.019 m este acum una din cele mai mari retele din Laos, desigur nu in topul primelor 10, dar in primele 30 in mod sigur, ceea ce este mai mult decat onorabil, daca ne gandim ca in Laos sunt aproximativ 10.000 de pesteri inventariate sau macar cunoscute. Explorarea si topografierea pesterii este rodul exclusiv al expeditiei speologice internationale LAOS - 2015, condusa de Liviu Valenas. In mod surprinzator explorarea si cartarea pesterii a fost realizata in timpul record de 5 zile (10-13 si 15 ianuarie 2015) de o mica echipa formata numai din trei speologi (Liviu Valenas - D/RO, Maliwan Valenas - T si Camlex Comsaisana - Lao).

Pestera era de cunoscuta mai de demult de localnicii din Ban Na (zona Thakhek, provincia Khammouane), care s-au aventurat numai pe primele patru intrari ale cavitatii si galeriile aferente lor, exclusiv pentru pentru a captura lilieci si alte animale mici, iar pescarii pentru pestii din lungul lac de la intrare. Bivolii, in timpul sezonului cald, se adapostesc de arsita in cele doua galerii fosile care pornesc de la intrarile 2 si 4. In anul 2010, intamplator, impreuna cu un ghid local, Liviu Valenas, Maliwan Valenas si Camlex Comsaisana repereaza cavitatea (ignorata complet de expeditiile speologice internationale care au activat in Laos) si o parcurg atunci pe 150 m. In perioada 10-15 ianuarie 2015 este explorata si topografiata de membrii expeditiei LAOS - 2015 pe o lungime de 2.019 m si o denivelare de 41 m (-31; +10).

Cavitatea, situata in versantul drept al raului Nam Don, la baza unui urias monolit de calcar, inalt de cel putin 300 m, brazdat de nenumarate lapiezuri verticale, este axata pe un rau subteran lung in jur de 600 m (socotind cu aproximatie si sifoanele 1 si 2), sectionat de trei sifoane principale, primele doua scurcircuitate prin galerii superioare fosile, descoperite cu acest prilej. Raului subteran i-au fost raliate 8 intrari, 7 principale si una secundara (superioara cu 5 m intrarii nr. 7), toate situate in marea faleza de la suprafata, orientata rectiliniu SE-NV. Intrarea 1, principala, este emergenta retelei, un portal important, lat de 20 m si inalt de 10 m, urmat de un lac lung de 60 m, din care se desprinde un brat "mort", lung de 75 m, terminat in fata unui tavan jos plin de speleoteme. Activul, in luna ianuarie 2010 si ianuarie 2015 era statator, lipsit de scurgere, insa presarat de numeroase lacuri, marmite si sifoane. Amonte, sifonul principal nr. 3 a constituit terminusul actual al explorarilor. Tot in sectorul amonte al pesterii a fost descoperita si explorata galeria Camlex Comsaisana, rectilinie, axata pe diaclaze directoare, lunga de 150 m, terminata printr-un put adanc de 15 m, la baza caruia se afla un alt lac-sifon, cu dimensiuni de 20 x 5 m, adancime necunoscuta. Daca in sezonul secetos activul este statator, in sezonul ploios (mai-octombrie) raul subteran creste, ca nivel, cu 2,0 - 2,5 m inaltime, intrarea nr. 7 sifonandu-se. In timpul sezonului musonic, la suprafata, in fata intrarii principale, se formeaza un lac considerabil, din care se desprinde un emisar afluent al lui Nam Don. La ape extraordinar de mari, acelasi lucru se petrece si la intrarea nr. 7, o parte din debitul subteran, care nu poate fi absorbit de sectiunile reduse ale galeriei din zona respectivei intrari, se deverseaza si el la suprafata, formand un lac si apoi un parau debitor lui Nam Don.

Pestera prezinta toata gama de speleoteme (in special in zonele intrarilor 3, 5 si 6), toate intacte si mai ales de forme impresionante de coroziune formate in regim exclusiv freatic. Tham Khai Nau este un brat subteran de prea-plin al raului Nam Don, cu exceptia galeriei Camlex Comsaisana, a carei origine este neclara, probabil un afluent mai vechi al cursului activ principal. Pana in prezent nu a fost descoperit locul unde se pierde o parte din apa lui Nam Don in subteran, nu este clar daca este o insurgenta de tip ponor (pestii gasiti in pestera ar sustine aceasta prima ipoteza), sau este vorba de pierderi difuze in patul utilizat la ape mari de raul de suprafata. Viitoarea expeditie va cauta sa lamureasca in special acest punct.

Cavitatea s-a format initial in regim freatic, ulterior a fost remodelata vados, in special galeria Camlex Comseisana prezinta splendide nivele de eroziune in roca nuda. Exact ca si in cazul sistemului Coiba Mica - Coiba Mare - Izbucul Tauz din Romania, unde Liviu Valenas a descris pentru prima data in 1974 fenomenul migrarii, in mai multe etape, a resurgentei in aval, exact acelasi lucru se poate constata si in cazul lui Tham Khai Nau. Daca intrarea nr. 7 este un simplu accident mecanic recent, prima resurgenta a sistemului a fost intrarea nr. 6, urmata apoi de cele nr. 5 si respectiv nr. 3. Ele au fost  activate intr-o perioada cand raul Nam Don curgea la un nivel cu 25 m superior actualului talveg. In prezent aceste intrari, ramase suspendate in marea faleza verticala, sunt in curs avansat de obturare prin depuneri calcitice masive, intrarea nr. 6 este deja aproape in intregime obturata de formatiuni. Intrarile 4 si 2 erau emergentelele retelei intr-o perioada mai recenta, cand Nam Don avea talvegul la cota +5 m fata de actualul curs. "Bratul mort" reprezinta noua evolutie a retelei, care cauta sa-si mute emergenta si mai departe, la aproximativ 50 m SV de actuala intrare resurgenta. Este un proces gradual, care va continua, in trepte spatiale mici.

Tham Khai Nau este o pestera destul de atipica pentru endocarstul Laosului, cu un indice relativ ridicat de ramificare, cu multe galerii cu sectiuni reduse, de origine freatica, dispusa pe doua nivele principale: activ + fosil. Lungimea aeriana este, pana in prezent, de 348,5 m (intre extremitatile Bratului Mort si lacul de sifon terminal din Galeria Camlex Comsaisana), indicele de ramificare: 5,8. Lungimea aeriana intre intrarea nr. 1 si sifonul terminal este de 298,5 m, ceea ce da un indice de meandrare pentru activul principal de aproximativ 2. In prezent se lucreaza la redactarea hartii cavitatii + profilurile longitudinale si sectiunile. este posibil sa se elaboreze si o reprezentare tridimensionala.
Pe data de 13 ianuarie 2015 Camlex Comsaisana a descoperit in Tham Khai Nau, in Galeria Oaselor, un important depozit paleontologic, cercetare reluata de toata echipa doua zile mai tarziu. Este vorba 34 de oase (intacte sau fragmente) pietrificate, care au fost colectate, curatate si predate imediat autoritatilor de resort din Thakhek. Dupa primele estimari este vorba de resturi de dinozauri, ceea ce constitituie prima descoperire de acest fel intr-o pestera din Laos! Autoritatile din Thakhek au multumit de altfel calduros intregii echipe LAOS - 2015 pentru sprijinul acordat conservarii si pastrarii patrimoniului natural si stiintific al Laosului. Cercetarile paleontologice din pestera vor fi reluate de o echipa de specialisti de la Muzeul National din Vientiane.

Explorarea pesterii este departe de a fi terminata, fara indoiala ca potentialul lui Tham Khai Nau se poate considera, la ora actuala, important. Mai raman de escaladat hornurile din Marea Laterala, mai sunt o serie de galerii fosile cu sectiuni mici care mai trebuie fortate, insa adevarata avansare nu o vor putea realiza decat scufundatorii speologi, "rezerva" de galerii cea mai mare este in spatele sifonului terminal (nr. 3). Toate sifoanele sunt largi, adanci, cu o apa perfect limpede. De remarcat ca transportul materialul de scufundare nu va pune nicio problema, atat la suprafata, cat si in subteran (pentru sifonul terminal se va utiliza, comod, numai intrarea nr. 7).

Dezvoltarea de 2.019 m se repartizeaza astfel:
110 m Curs activ intrarea 1 - Sifonul 1
 75 m Brat "mort"
 29 m laterale din Activul I
210 m Curs activ Sifonul 1 - Sifonul 2
116 m laterale din Activul II
 80 m Curs activ terminal
 53 m Galeria de la intrarea nr. 2
 13 m diverticol din galeria de la intrarea nr. 2, incl. un P 5
 93 m Galeria de Legatura, total dezvoltare
 28 m fereastra intre intrarile 2 si 3
 25 m legatura concretionata intre intrarile 2 si 3
 68 m Galeria de la intrarea nr. 4
 75 m labirint freatic intre galerile de la intrarile 2 si 4
 20 m nivel superior intre galeriile de la intrarile 3 si 4
 55 m Marea Laterala (intre intrarile 3 si 4)

 47 m laterale si puturi din Marea Laterala
 35 m sala de la intrarea nr. 5
 30 m sala de la intrarea nr. 6
   4 m diverticol din intrarea nr. 6
 40 m galeria de legatura intre intrarile 5 si 6, total dezvoltare
 15 m galeriile de la intrarile nr. 7, incl. un P 5
184 m Galeria Liviu Valenas
230 m laterale din Galeria Liviu Valenas
154 m Galeria Camlex Comsaisana (incl. P 15 si lacul lung de 20 m)
 20 m laterale si puturi din Galeria Camlex Comsaisana
 77 m Galeria Maliwan Valenas, total cu laterale
 82 m Galeria Oaselor (incl. un nivel superior lung de 10 m)
 51 m Galeria Statuii lui Budha, total
Denivelarea de 41 m (-31; +10) are cota 0 la baza intrarii nr. 6, cota de -31 m la intrarea nr. 1 (nivelul lacului la data de 15 ianuarie 2015), cota +10 este tavanul salii de la intrarea nr. 5.

Tham Dan Makhia


Pestera  se afla in versantul stang al raului Nam Don, la 2,5 km distanta de micul sat Ban Phon Du, zona Thakhek, provincia Khammouane, Laos. Explorarea si topografierea a fost facuta in premiera pe data de 14 ianuarie 2015 de Liviu Valenas, Maliwan Valenas si Camlex Comsaisana.
La baza unui monolit impresionant de calcar se afla, in padure, intrarea impozanta de 19 pe 10 m a cavitatii, intrare impodobita cu uriase stalagmite grosiere. Dupa un parcurs puternic descendent, printre mari blocuri de calcar si speleoteme masive, se continua cu o galerie orizontala cu sectiuni considerabile (de pana la 40/22 m), care dupa 160 m debuseaza, prin doua trepte negative de 1,2 si respectiv 4,5 m intr-un lac de mari proportii, lung de 60 m, lat de 40, care ocupa aproape in intregime o mare sala, din care nu a fost gasita nicio continuare "aerata".
Din galeria principala se ramifica doua laterale importante. Una orizontala, cu un profil clar freatic, cu sectiuni mari, care sfarseste in niste hornuri in "fund de sac" dupa 77 m. Pe dreapta, in sensul de inaintare, prezinta si un labirint freatic constituit din galerii cu sectiuni in medie de 2/2 m, care totalizeaza 81,5 m dezvoltare. Cealalta laterala, lunga de 67 m, este un tobogan urias ascendent, cu frumoase formatiuni stalagmitice grosiere si care se termina intr-o zona haotica cu prabusiri.
La data de 14 ianuarie 2015, in plina perioada secetoasa, nivelul lacului era cu aproximativ 6 m sub nivelul Galeriei de Acces, probabil ca va scadea in continuare pana la inceputul sezonului ploios (mai-iunie). Este cert insa ca in timpul sezonului musonic, lacul se revarsa si in Galeria de Acces si in laterala de 77 de m. Pana la ce inaltime ne este neclar. Dupa spusele localnicilor, in timpul sezonului ploios apa din pestera apare la suprafata intr-o mare resurgenta, in imediata apropiere a pesterii, pe care nu am putut-o insa repera, fiind oricum seaca la data vizitei. Originea acestui curs subteran este neclara pana acum. Este evident ca o scufundare in lac ar aduce datele care ne lipsesc, in special o scufundare in amontele lacului pare cea mai promitatoare, teoretic si practic se poate debusa intr-un sector activ cu o lungime si sectiuni apreciabile.



Marele Lac (60 x 40 m) subteran din Tham Dan Makhia
Dezvoltarea lui Tham Dan Makhia este in prezent de 525 m, denivelarea de 30 m (-20;+10), cota de -20 fiind nivelul lacului la data de 14 ianuarie 2014. Adancimea lacului ne este necunoscuta, nefiind inca sondat, pare oricum a depasi 10 m. Dezvoltarea de 525 m a retelei este distribuita astfel:
220 m Galeria Principala (Galeria de Acces), incl. Sala Marelui Lac
 24 m laterale din Galeria de Acces
 77 m Marea Laterala
 81 m sistem labirintic freatic din Marea Laterala
 39 m alte laterale din Marea Laterala
 67 m Marele Tobogan
 17 m laterale din Marele Tobogan

IMPORTANTELE DESCOPERIRI PALEONTOLOGICE IN THAM KHAI NAU

In Galeria Oaselor membrii expeditiei au descoperit intamplator zeci de oase si fragmente osoase, plus trei resturi de piele al unui peste (sau amfibiu) din permian. Toate oasele sunt pietrificate, ceea ce a dus la ipoteza ca unele apartin unor specii de dinozauri. Intregul material paleontologic a fost predat imediat autoritatilor locale din Thakhek, care au anuntat la randul lor Muzeul National din Vientiane, care ar urma sa continue cercetarile paleontologice. De mentionat ca unele oase sunt incastrate in peretii galeriei, prelevarea lor la suprafata necesita un travaliu profesionist. Autoritatile din Thakhek au apreciat descoperirea ca senzationala, la nivelul intregului Laos. Sunt, pana la aceasta data, probabil, primele descoperiri paleontologice intr-o pestera din aceasta tara, pentru zona carstica Tkakhek in mod sigur.




Fosilele descoperite in Galeria Oaselor din Tham Khai Nau, foto: Liviu Valenas, 2015
In afara de aceste cercetari, expeditia a mai descoperit si reperat alte cateva cavitati, mici, lipsite de importanta. O munca impresionanta a efectuat si echipa foto (LV+MV), care a realizat aproximativ 700 de fotografii profesioniste in subteran si altele in exocarstul zonei Thakhek.


JURNAL DE EXPEDITIE

Vineri, 9 ianuarie 2015

Echipa completa a parasit cu un pickup la orele 8:30 "baza inaintata" de la Ban Kham Mae Mui din NE Thailandei, indreptandu-se spre Thakhek - Laos, provincia Khammouane. Spre surprinderea totala a sefului expeditiei, Liviu Valenas, partea bucuresteana (Alexandru Baldea, Nicolae Stoica-Negulescu, Ionut Albu si Cristian Stancu) a anuntat, "purtator de cuvant": Alexandru Baldea (motivele au fost atat de ridicole si absurde, de aceea nu le mai detaliem, ca sa nu-i punem intr-o lumina si mai proasta pe cei patru "secesionisti"), anunt facut insa abia in autogara de la Nakhon Phanhom (?!) ca, nu se va ralia expeditiei speologice, din acel moment urmand a avea din Thakhek (au parasit de altfel rapid localitatea) un program (turistic?) complet separat, care nu a fost detaliat. Nu avem date, nici pana in prezent, cu ce s-au ocupat cei 4 bucuresteni in Laos si ulterior in Thailanda.

Traversarea frontierei dintre Thailanda si Laos a durat in plus 40 de minute, pentru ca bucurestenii si-au completat gresit formularele, cu litere mici de mana, in loc de majuscule... Intre timp la postul de frontiera din partea Laosul ne astepta deja cu un van Camlex Comsaisana, cu autorizatia in mana de a intra in pesterile neexplorate din zona. La hotelul "Thakhek Travel Lodge" a avut loc impartirea echipamentului intre cele doua echipe si regularizarea, corecta, a ultimelor deconturi financiare. Despartirea, definitiva pentru Laos, s-a produs in conditii civilizate, daca putem folosi acest termen, insa a lasat celor care voiau sa demareze cercetarile speologice multe resentimente si un gust profund amar.
Liviu Valenas, Maliwan Valenas si Camlex Comsaisena s-au deplasat apoi la Biroul Provincial de Turism din Thakhek si au predat donatia fotografica pentru provincia Khammouane, constand din 29 postere color de mari dimensiuni si 9 CD cu aproximativ 1.000 de fotografii realizate de Liviu Valenas in zona in perioada 2010-2012. Donatia a fost preluata de o tanara functionara. "Sediul central" al expeditiei a devenit hotelul Phoukhanna (membrii expeditiei speologice, in conditiile impuse de echipa din Bucuresti, au decis imediat schimbarea hotelului) din Thakhek. Pentru a fi corecti pana la capat, despartirea de cei 4 "turisti" (trei dintre ei nu facusera niciodata speologie) nu a fost perceputa de Liviu Valenas ca o pierdere semnificativa, pentru ca tot timpul existase Planul B (fost pana in noiembrie 2014 Planul A) si anume actionarea pe teren (subteran + suprafata) cu o echipa redusa numeric la trei persoane, toate cu experienta speologica si foarte bine dotate cu echipament complet nou.
Seara, la restaurantul hotelului Phoukhanna, a avut loc consfatuirea tehnica intre cei trei membri ai expeditiei, Liviu Valenas, Maliwan Valenas si Comlex Comsaisana. Ultimul cumparase intre timp un ciocan "speologic" si materialul tehnic topografic care mai lipsea (cel cumparat din Germania, respectiv Bucuresti, revenise celor din Bucuresti). S-a stabilit programul: in fiecare zi scularea la orele 6:00 - 6:30, deplasarea cu vanul Hyundai la orele 7:00 - 7:30 pe teren, cu o escala "importanta" la un restaurant traditional din apropierea hotelului, pentru a lua doza zilnica de "caffé-lao", ceai si un mic dejun frugal. Timpul acordat aici, maximum 30 minute.

Sambata, 10 ianuarie 2015Plecarea, cu toata echipa, la orele 7:15, destinatia: micul sat izolat Ban Na, aflat la aproximativ 25 km de Thakhek. Primii 4 km se desfasoara pe drumul national asfaltat 12, in directia Vietnam, apoi se ruleaza, spre nord, pe un drum cu pamant si mai ales cu praf, in directia Khoun Don. Traversarea lui Nam Don pe un pod de lemn, lung de aproape 100 m, a starnit fiori de groaza lui Camlex, mereu cu gandul cu podul nu va suporta greutatea vanului. Desi eram foarte sigur ca voi regasi singur pestera reperata de noi in anul 2010 (ulterior am aflat numele ei: Tham Khai Nau), Camlex si Maliwan au fost de parere, ca sa nu pierdem timpul, sa angajam doi ghizi locali: doi copii de 10-11 ani din sat. Dupa ce am traversat prin apa Nam Don, care abia mai avea un debit de cativa litri pe secunda si dupa aproximativ 500 m pe niste poteci in jungla (in fapt o padure destul de comuna, exceptand lianele) am ajuns in fata primei intrari a retelei, un portal de 20 pe 10 m, din care pornea un lac statator cu o lungime nedefinita. Am constatat ca nivelul lui era aproximativ acelasi ca acum cinci ani.Ca sa evitam lacul am decis sa atacam reteaua prin prima intrare fosila, aflata la numai cativa metri NV de intrarea emergenta. Dupa 53 m, cobarand si un tobogan stancos de 4 m am ajuns din nou la activ, care dupa cateva marmite adanci, pe care le-am traversat pe dreapta in sensul de inaintare, inclusiv cei doi copii, "echipati" numai cu sandale, ne-am oprit la primul lac de sifon, lung de 22 metri si lat de 15 m, cu o apa perfect limpede si cu o adancime de peste 10 m. Lacul parea sa aiba pe dreapta o continuare, asa ca "am ordonat" umflarea barcii pneumatice (operatiune penibila, care dura cel putin 45 de minute) si m-am lansat intr-o prima navigatie. Intr-adevar, pe dreapta lacul se termina intr-un fel de "fiord", lat de numai 1,60 m, cu multe lame de calcit extrem de taioase. Din "fiord" se vedea insa o sala uscata, plina de argila. Inainte de a sacrifica barca in lamele taioase am decis sa ne plimbam toti, inclusiv cei doi copii, pe lacul de sifon, cu fotografiile de rigoare.Pana la urma am decis sa "debarc" (ma mir si acum cum am reusit acrobatia tehnica) din barca direct pe peretii "fiordului", barca a pornit singura inapoi (era insa asigurata cu un snur static de 3 mm, lung de 40 m), din sala, pe stanga un nou lac mare de sifon, insa cu o apa plina la suprafata cu o pelicula de argila, inainte insa un tobogan alunecos, in panta de 40 grade. L-am urcat fara problema si in fata am zarit lumina zilei, printre splendide formatiuni stalagmitice. Era o noua intrare, superioara, suspendata la vreo 20 m in peretele vertical al falezei. Inainte, printr-o fereastra pe dreapta, se putea debusa in galeria fosila prin care venisem toti, insa coborarea nu era posibila: verticala absoluta de 10 m. In stanga in schimb, printr-un tobogan stancos bine lustruit, am coborat rapid la intrarea nr. 4 (parcursa de noi si in 2010) si in cateva minute am fost, facand un mare cerc, la sifonul cu barca. Maliwan m-a anuntat ceea ce ma si asteptam: barca avea o taietura (destul de mica) "luata" in "fiord" si pierdea aer. In aceste conditii, retragerea.Nu insa inainte de face poze in intrarea nou descoperita, cu formatiuni stalagmitice grosiere, coloane si stalagmite inalte de pana la 8 m. Fiindca galeria fosila din intrarea 4 debusa din nou la activ, amonte de sifoanele descoperite, m-am hotarat sa vedem si cum se prezinta raul subteran in continuare. Coborarea la el se facea printr-un tobogan argilos extrem de alunecos (Camlex avea sa constate pe propria piele acest fapt a doua zi), activul in schimb era tot un lac statator, insa nu mai adanc de 50-60 cm. Am decis sa marsaluiesc prin apa, urmat de Camlex, care datorita diferentei mari de inaltime fata de mine, lua apa pana la brau (eu pana la genunchi). In curand am ajuns sub o 5-ea intrare, care parea un aven, lumina zilei venea printre formatiuni stalagmitice, de la 30-40 m inaltime. Activul in schimb devenea mai adanc, din nou necesita barca, insa in fata se vedeau doua carene orizontale, prin care, teoretic am fi putut trece, exact ca prin furcile caudine. Camlex s-a incapatanat sa iasa afara prin noua intrare, folosind in acest scop si o scara de lemn, lasata de localnici, care insa nu putea suporta decat greutatea unui laotian. Eu aveam o experienta extrem de neplacuta din anul 2011 cu o scara de lemn in Tham Pha Nang de langa Mahaxai, cand o treapta de lemn s-a rupt (mai toate scarile de lemn din pesterile Laosului sunt mai mult sau mai putin putrede) si am cazut foarte rau de la 3 m inaltime pe spate - ca prin minune nu m-am ales cu nimic grav.Am ajuns mult mai repede in Thakhek si primul drum l-am facut la un magazin de motorete de unde am luat cele necesare pentru lipitul barcii, Camlex a executat, cu succes, "operatiunea" chiar in curtea hotelului Phoukhanna. Seara, la sedinta tehnica, am stabilit ca a doua zi vom ataca, cu o echipa redusa la doi, eu si Camlex, activul in continuare, o navigatie cu trei in barca ar fi fost o idee foarte proasta. Iar o alta idee imposibil de pus in practica a fost sa ne stabilim baza logistica in Ban Na. Nu am fi primit nicio autorizatie de la politie, motivul: micul sat nu avea nicio pensiune, nici macar o gospodarie autorizata de autoritati sa gazduiasa turisti. In plus, Camlex ar fi trebuit oricum sa faca zilnic naveta intre Thakhkek si Ban Na, asa ca nu am fi castigat nimic.

Dumineca, 11 ianuarie 2015Toata noaptea a plouat torential in Thakhek, dimineata la fel, asa ca am amanat plecarea pentru orele 8:30. Ploaia (in noaptea urmatoare va ploua din nou) ne va scapa, practic pe toata durata expeditiei, de norii de praf pe drumul de tara spre Ban Na si Ban Phon Du.Intram in Tham Khai Nau in jur de orele 11, apoi 40 de minute ne chinuim sa umflam barca, constat ca lipitura aplicata ieri este perfecta. Desi i-am atras atentia inca de ieri, Camlex a uitat complet de atentionari si a alunecat pe toboganul clisos: o baie pana la brau, din start. Lansam la apa barca, navigatia pe lacul putin adanc este fara probleme, insa la "furcile caudine" nu putem trece, barca deviaza pe dreapta, iar eu raman cu partea superioara a corpului intre cele doua carene. Caderea mea in apa este ca si pecetluita, inainte insa, un gafait de dinozaur ranit ne anunta altceva: din nou barca a fost taiata, de data aceasta de sus in jos, de carena pe sub care se intepenise. "Acostam" de urgenta la un mal si dupa injuraturile de rigoare, un lucru e clar: in Tham Khai Nau barca este mijlocul de deplasare cel mai putin indicat!Ud pana la brau, ca si Camlex, decidem sa ne dispensam de "epava" barcii si sa escaladam carenele si apoi sa avansam prin apa, cat de profunda ar fi. Din fericire cursul activ in continuare prezinta doar bazine si balti putin adanci si o noua intrare, foarte aproape de nivelul activ, ne da speranta ca am ajuns la ponor si astfel chinul acvatic va lua sfarsit. Eroare, intrarea (ulterior va primi nr. 7) este doar o fereastra, formata prin surparea falezei acolo unde raul, la o curba, s-a apropiat la numai 2 m de ea. Activul continua inainte, mereu spre NV, mereu paralel cu faleza. Dupa un parcurs orizontal comod, un lac de sifon profund ne bareaza inaintarea. Sfarsitul retelei? In stanga sus o galerie laterala ascendenta, de mici dimensiuni, ar parea sa indice o continuare, insa o treapta verticala, plina de nisip, de 3 m, pare un obstacol insurmontabil, cel putin pentru Camlex. Eu sunt de o alta parere si dupa un ramonaj cu spatele, lejer, ajung sus. Stupoare: am debusat intr-o galerie fosila de mari dimensiuni, "stil Laos", cu sectiuni de pana la 20 pe 15 m. Ea continua relativ orizontal spre NV, deci deasupra raului subteran. Un tobogan puternic desendent debuseaza, dupa mai bine de 150 m, intr-o sala mare, de 30/25/20 m unde interceptam din nou cursul subteran, din pacate limitat in curand de un nou sifon, la fel de adanc ca si precedentele.Din Sala Terminala nu am mai gasit, din pacate, nicio continuare, asa ca aici este sfarsitul explorarilor noastre in directia NV, de aici incolo explorarea va reveni scufundatorilor. Opriti fiind de sifonul terminal sa inaintam in amonte, am decis sa vedem cum se prezinta cursul subteran in aval. In curand suntem si aici opriti de un lac de sifon profund, alaturat (separat doar printr-o lama stancoasa) un alt lac adanc, un fel de marmita uriasa fara fund, la suprafata o apa insa cu o pelicula de argila. Sa fie aceste lacuri profunde separate complet? Doar scufundatorii ar putea da un raspuns. Din marmita uriasa sclipesc din adancuri doua lumini rosii, sunt ochii unui peste lung de vreo 40 cm. Camlex imi explica ca vine din Nam Don, de acest lucru sunt convins si eu. Pestele vazut este acum, in sezonul secetos, prizonier in lacul izolat. Daca va rezista pana cand va incepe sezonul ploios si care va transforma activul statator din Tham Khai Nau intr-un rau subteran navalnic, ramane de vazut. Din galeria fosila se mai poate cobori inca in cel putin doua locuri la activ, reprezentat si aici prin lacuri statatoare cu o adancime nedefinita. Cum la ele se ajunge cobarand pante de argila de pana la 75 de grade, o cadere in aceste lacuri te-ar transforma in prizonier pe viata, ca si pestele descris anterior, sigur, numai daca te-ai aventura singur in Tham Khai Nau.Galeria fosila (botezata de mine, fara modestie, cu propriul nume - cine nu e de acord, sa o reboteze) ofera spre SV o mare laterala (ce a primit numele companionului meu), complet diferita morfologic de restul pesterii. Este o galerie in roca nuda, plina si de coralite, dezvoltata pe doua diaclaze directoare, asa ca galeria este practic rectilinie pe 150 m, cu un foarte frumos profil ogival. Sfarsitul este insa neasteptat: un put adanc in roca absolut nuda, de vreo 20 m, la baza caruia un lac adanc. Pare fara continuare, decat in profunzime (dar nu pentru noi), ramane sa decidem zilele urmatoare ce vom face cu el. Camlex este convins ca am ajuns aproape de Khoun Don si apa din lac vine din uriasa resurgenta. Ma indoiesc profund de acest lucru.O noua laterala, ascendenta de data aceasta, ne obliga la clasicul mers in "patru labe", apoi pentru mine si pe burta, pe urma, tot pe un parcurs ascendent, galeria se termina dupa cativa zeci de metri in fund de sac. Camlex acuza greutati in respiratie, il asigur ca nu este decat o senzatie, in toate galeriile terminate in fund de sac, din cauza lipsei oricarui curent de aer, plus o mica crestere (dar sensibila) a temperaturii aerului, exista o senzatie neplacuta de "irespirabil". La reintoarcere, dintr-o salita, se desprinde o alta ramura joasa, concretionata, descendenta. Dupa parcurgerea ei, in fata apare, printre splendide coloane, stalagmite si stalactite, intrarea nr. 5. Cu acest prilej constat ca nu este vorba de un aven, ci de o alta fereastra, insa de mari dimensiuni, in inaltimea falezei. Ea este surplombata si are uriase stalactite grosiere de suprafata (acesta este termenul), una are peste 8 m inaltime. Suntem la intrarea unde Camlex ajunsese singur cu o zi inainte. O galerie laterala, inalta de aprox. 1,80 m, dupa un scurt parcurs in zig-zag ma scoate la o a alta fereastra in faleza, urmata de o sala alba, cu alte concretiuni imaculate. Este intrarea nr. 6, tot la mare inaltime in faleza, o fereastra doar de 2/2 m.Revenim cu cartarea la raul subteran si in curand ajungem la barca avariata. As prefera sa mergem direct prin apa, insa este evident ca va trebui sa inotam prin lac, lui Camlex aceasta idee nu-i surade de loc. Cum barca mai are inca suficient aer, decidem sa navigam cu ea, dar o singura persoana, Camlex urmand sa o traga cu snurul pe care il avem tot timpul asupra noastra. Numai ca a facut un nod superficial care s-a desfacut, asa ca trebuie sa intru in apa pana la brau si sa-i imping barca pe lac. Normal, se opreste la doi metri de el, asa ca si el ia baia de rigoare. In fine, ajungem bine murati in apropierea intrarii nr. 4, eu as continua topografierea sectorului activ aval, daca tot suntem uzi, insa Camlex ma roaga sa oprim actiunea pe ziua de astazi, este deja ora 17:21 si in curand se va intuneca afara, iar laotienii nu au nicio placere sa mearga noaptea prin jungla. Sunt de acord cu el, mai ales ca ma gandesc deja serios la un "bier-lao" intr-un sat pe parcurs. Cel putin 1 km explorati si topografiati in premiera pe ziua de astazi meritau macar o bere.

Luni, 12 ianuarie 2015Plecam la orele 8:00 in aceasi echipa de doi, eu si Camlex, ca sa terminam explorarea si topografierea retelei, de data aceasta sectorul aval de intrarea nr. 4, barca a fost din nou reparata si este in stare de flotabilitate. La orele 10:00 incepem topografierea unei mari galerii superioare (descoperita si explorata in solitar de mine cu doua zile inainte), care face legatura intre galeriile fosile ce pornesc de la intrarile nr. 2 si 4, situate la baza falezei. Este o galerie de mari dimensiuni, cu un profil freatic perfect. Ea debuseaza in sala consecutiva intrarii nr. 5. Inainte insa, pe dreapta, galeria prezinta doua continuari ascendente pe care, din pacate, nu le-am putut face. Mai intai un tobogan enorm in panta de 80-70 de grade, imposibil de abordat la liber. Ar trebui plantate spituri, numai ca nu le mai avem, le-au luat cu ei cei patru din Bucuresti, care nu au dorit sa ne sprijine la explorarea pesterii. In sus se vede un horn urias, inalt de cel putin 30-40 m, din care ar porni un mare etaj superior. Sa fie un alt nivel superior, cel mai important? Aici va trebui neaparat revenit, insa cu echipamentul de rigoare. Putin inainte, tot pe dreapta, un horn ceva mai mic, ne pune aceasi problema: nu dispunem de spituri. Si nu pot sa nu ma gandesc la cei doi scafandrii finlandezi, care pentru a invinge in septembrie 2014 o cascada de 4 m in Izbucul Tauz, au cumparat pur si simplu o scara rigida de aluminiu din Campeni, de tipul folosit in constructii.Tot intre cele doua intrari descopar un mic labirint la cel mai jos nivel, dezvoltat pe 75 m, de galerii freatice joase, pline de praf si argila uscata, insa pline si de paianjeni. Camlex nu a dorit deloc sa se aventureze prin aceste cotloane, ma lasa sa le explorez si sa le cartez singur, imi spune ca paianjenii, cu miile in aceste galerii, sunt periculosi. Eu sunt de alta parere, insa, recunosc, sa fi invadat de sute de paianjeni dintr-o data, nu ar fi prea placut. In Tham Khai Nau am observat doua specii de paianjeni. Unii mari, cu picioare frumos tigrate, care stau solitari in zonele mai profunde, iar altii, mult mai mici, insa cu niste picioare enorm de lungi (de pana la 20-25 cm!) si de subtiri, picioare care seamana perfect cu niste antene, acestia din urma par specii adaptate vietii in pesteri, in zonele apropiate intrarilor. Vietuiesc in colonii, de pana la sute de mii de paianjeni (aveam sa vad in curand aceste colonii monstruoase).Dupa sute de metri de cotloane parcursi in "patru labe", sau taras pe burta, prin praf de argila uscata si insotiti de cohorte de paianjeni, nu-mi vine decat sa injur frumoasele fotografii admirate anterior, cu uriasele galerii ale marilor pesteri din Laos. In fine, treaba cu fosilul rezolvata (cu exceptiile mentionate anterior) partea finala a zilei de astazi este cartarea a ce a mai ramas din activ. La inceput chestiunea merge fara probleme, apa este mica, insa in fata lacului intrarii ajungem la o uriasa bifurcatie neasteptata: lacul prezinta un brat extrem de larg spre dreapta, ipoteticul sfarsit se pierde dupa o curba la stanga. Camlex ma asigura ca este un brat mort, care nu duce nicaieri, asa sa fie oare? Satul peste cap cu munca de aproape o ora de umflat barca, ma decid la o metoda "radicala": avansarea prin apa, ma sacrific doar eu. Inainte de a ma aventura prin apa am observat pe peretii activului uriase pete negre, prima impresie ca sunt ciuperci sau alge. O pata negra pe care o am la numai un metru distanta ma lamureste definitiv: sunt colonii uriase de paianjeni, de tipul celor cu picioarele extrem de lungi! Sunt probabil, intr-o singura "pata neagra", sute de mii de exemplare! Pe Camlex il trec fiori de sudoare numai cand ii vede.

Pana la intrare am in jur de 60 m, ii parcurg dus-intors fara probleme intr-o apa pana la brau, aplic aceasi "metoda" si pentru bratul zis mort, aici apa este ceva mai adanca spre malul stang, imi ajunge pana aproape de piept. Reusesc sa-mi lungesc gatul dupa curba la stanga: cel putin vizual lacul se termina dupa inca 20 m in fata unui tavan plin cu stalactite. El oricum se indreapta spre faleza, care e numai la cateva zeci de metri distanta. Daca este un veritabil brat mort ramane sa vedem eventual in viitor, cu barca, la ape ceva mai scazute sau o plonjare (dar nu noi, nu suntem scufundatori) va da un raspuns. Oricum, pentru speologii scafandrii un lucru este sigur: Tham Khai Nau este un paradis si o mare speranta
de avansare serioasa!
La reintoarcere ne oprim in Ban Phon Du la "clasica bere" laotiana de la frigider si aici un localnic, dupa ce Camlex ii povesteste despre Tham Khai Nau, ne spune ca stie in apropiere, intr-o directie opusa pesterii noastre, "o pestera mult mai mare, cu multa apa in ea, in care nu a mai fost niciun european, adica niciun falang". Punct. O veste mai buna nici nu puteam primi.

Marti, 13 ianuarie 2014Plecarea la orele 7:30 tot spre Tham Khai Nau. Pentru ziua de astazi am hotarat deplasarea intregii echipe, adica eu, Maliwan si Camlex, pentru a face fotografii (cu doua flashuri puternice, actionate concomitent prin radio-comanda) in cavitate, iar daca vom mai descoperi ceva in plus, cu atat mai bine.La orele 10:10 eram deja in subteran, de data aceasta am utilizat pentru prima data intrarea nr. 7 - astfel se ajunge foarte comod in portiunea median-terminala a pesterii, evitand complet "baile termale" de pe activ. Incepem fotografiile chiar de la sifonul terminal. Ca si acum doua zile am vazut pe argila de pe malul lacului de sifon niste urme ale unui animal mult mai mare ca o pisica. Camlex nu m-a putut lamuri ce fel de specie ar fi, dupa parerea mea o felina de talie mijlocie. Cert este ca s-a aventurat peste 200 m in totala bezna si a parcurs drumul si inapoi. Ce prada a cautat pana la sifonul terminal, numai ea stie.Inainte de a iesi prin intrarea nr. 7 si de a parcurge cativa metri de activ, am observat pe dreapta, la aproximativ 5 m diferenta de nivel fata de raul subteran, ceva ce parea un etaj superior, indreptat liniar spre intrarea principala (nr. 1). Este intr-adevar o galerie, cu profil ogival, cu incredibile forme de coroziune, lamele, carene, septe, totul pare o succesiune fara de sfarsit de tesaturi vechi, putrezite. Desi am vazut multa morfologie freatica la viata mea, ce este pe Galeria Oaselor depaseste orice imaginatie. Chiar cartarea zonei este o mare performanta tehnica si mai ales de bun simt, ce este bucla, galerie separata, put, horn etc.? Galeria se termina din nou la activ, exact unde ni s-a spart barca cu doua zile inainte, pe dreapta un perfect caine de piatra, o alta lamela stranie de coroziune. Tot pe dreapta o galerie ascendenta cu argila, apoi o treapta pozitiva de 3 m da acces intr-o salita frumos concretionata. In fata un diverticol in "fund de sac" lung de 10 m, la intrarea lui, o "statuie a lui Budha", o mica stalagmita in trepte, inalta de 40-45 cm, Maliwan si Camlex, budhisti practicanti, sunt convinsi ca vad o minune, un Budha pietrificat. Nu incerc sa le zdruncin credinta, sigur, este o stalagmita absolut naturala, insa, recunosc, daca s-ar da un premiu I pentru o copie a unei statui a lui Budha, atunci natura din Tham Khai Nau ar lua detasat acest loc. Insa ziua va oferi o descoperire si mai senzationala, insa abia a doua zi voi afla de ea.La reintoarcere pe Galeria Oaselor am inceput escaladarea "la liber" a unui perete concretionat, inalt de aproximativ 10 m, in panta foarte mare, dar cu prize suficiente, mai ales ca sus se vedea lumina de la o intrare suspendata. In fata micii ferestre o sala alb-rosiatica, foarte frumos concretionata. Am vrut sa incep cartarea, insa Camlex mi-a atras atentia ca am cartat-o deja (sala + intrarea) cu doua zile in urma, e vorba de intrarea nr. 6. Imi asum greseala. Din tavan atarna niste stalactite absolut stranii, arata ca niste uriase tulnice, capatul lor, colorat in rosu-caramiziu, par gurile gigantice ale unui balaur chinezesc. Singura concluzie este ca, dupa faza "clasica" pentru o stalactita (dezvoltata dupa un canal interior initial), apa, in cantitati mari in sezonul ploios, s-a prelins pe peretii exteriori ai stalactitelor si astfel au rezultat aceste forme stranii, observate de altfel de mine pentru prima data in Laos.Iesim destul de repede din pestera si la oprirea "obligatorie" ("bier-lao" etc.) in Ban Phon Du stam de vorba cu cel care ne-a vorbit de noua pestera si stabilim ca a doua zi vom sosi dupa orele 8 dimineata ca sa vedem misterioasa cavitate. Suntem anuntati ca ne asteapta 2,5 km de mers pe jos. Seara in Thakhek adunarea preliminara a cifrelor din carnetul de cartare: Tham Khai Nau are in jur de 2 km cartati!

Miercuri, 14 ianuarie 2014La orele 8:20 suntem in Ban Phon Du, unde deja ne asteapta doi ghizi locali. Propun, decat sa mergem pe jos prin praf, intr-un fel de "savana" africana (in realitate o terasa nisipoasa foarte larga, pe stanga, a raului Nam Don) sa folosim Hyundaiul cat putem mai mult. Parcam la cateva sute de metri de pestera, Camlex saturandu-se sa tot taie cu macheta vegetatia de pe drum (mai ales de deasupra!), altfel orizontal si fara gropi semnificative.Intrarea in Tham Dan Makhia (acesta este numele noii pesteri) se deschide la baza unui mare abrupt stancos, ca sa ajungem la ea urcam o panta accentuata presarata cu blocuri de calcar, prin padure. Intrarea este impozanta: 19 m latime, 10 m inaltime. De la portal se coboara o panta accentuata, printre blocuri mari si formatiuni stalagmitice grosiere, pe urma parcursul devine orizontal, intr-o galerie de mari proportii, lata de pana la 40 m. Suntem intr-o tipica pestera din Laos. Galeria coteste usor la stanga, tot orizontala, tot enorma si la 160 m de intrare ajungem la ceea ce ne spuneau localnicii: "o mare apa". Este un lac impozant, statator, lung de aproape 60 m, lat de vreo 40 m, cu apa de culoarea tusului cel mai negru. Este cel mai mare lac subteran pe care l-am vazut vreodata. Din pacate ca sa ajungem la oglinda lacului ar trebui coborata o verticala murdara cu nisip de 4,5 m si nu avem tot echipamentul tehnic necesar, lasat in Thakhek. Ideea mea a fost ca aceasta tura sa fie doar de recunoastere si apoi a doua zi sa revenim echipati in functie de cele constatate astazi. Ce avem acum este doar mult traumatizata barca si o coarda statica de 23 m. Camlex este de parere sa o amaram undeva, iar el va cobori pe coarda, "ca maimuta", direct in barca. Gasesc doua amaraje naturale, barca este umflata de Camlex si unul din ghizii locali. Camlex se incapataneaza sa o umfle cu o pompa bricolata partial de el, dupa mai bine de o ora de eforturi comune barca este gata de "navigatie". Din fericire, la locul unde coarda ajunge in apa este o mica prispa calcaroasa, asa ca Camlex nu trebuie sa atarne de coarda. Intre timp am coborat barca cu snurul de 3 mm. Imaginea cu barca albastru-verde plutind pe o imensitate neagra este impresionanta, demna de Jules Verne. Camlex face turul lacului si nu gaseste nicio continuare vizibila. Este evident ca acest lac de prea-plin trebuie sa aiba insa o continuare in adancuri, mai ales in amonte, insa este de resortul scafandrilor.Terminata "operatiunea barca", cartam galeria principala si cele doua mari laterale, una, orizontala, este lunga de aproape 80 m, are si un sistem labrintic de galerii freatice joase, cu o dezvoltare de 81,5 m. Spre linistea lui Camlex nu vedem paianjeni in aceste cotloane pline cu argila uscata. Cealalta laterala este un tobogan ascendent, cu formatiuni mari, printre care si un splendid "brad de craciun". Cu fotografiile de rigoare, toata sedinta subterana in Tham Dan Makhein nu a durat decat vreo patru ore, rezultatul: un lac impresionant descoperit si cel putin jumatate km de galerii topografiate.Seara suntem invitati la un fö (traditionala supa laotiana) si la mai multe "bier-lao" la familia lui Camlex (care locuieste in imediata apropiere a hotelui Phoukhanna din Thakhek). La un moment imi aduce un platou cu "pietrele" pe care le-a colectat cu o zi in urma in Galeria Oaselor (nume dat ulterior) din Tham Khai Nau, in timp ce eu si Maliwan eram ocupati cu fotografiatul. Jumatate din cele colectate de Camlex sunt bucati de calcar modelate de apa, fie prin eroziune, fie prin coroziune. Insa cealalta jumatate de "pietre" ma socheaza: sunt oase pietrificate, de la mai multe specii de animale preistorice. Nu am nici cea mai mica idee ce animale ar putea fi si din ce perioada dateaza. Cert este ca sunt foarte vechi, tinand cont de pietrificarea oaselor. Si mai mult ma intriga doua fragmente plate, cu multiple mici excavatiuni dispuse regulat. Sunt de culoare neagra, perfect pietrificate. E clar ca sunt fragmente din platosa sau din pielea unui animal care a disparut cu milioane de ani de pe Terra. Camlex pune intrebarea, care ne statea si noua pe buze: sa fie oase de dinozauri? Mare minune nu ar fi, daca tinem cont ca numai la 150 km distanta spre sud, in apropierea orasului Savannakhet, s-au descoperit multe resturi de dinozauri, insa nu intr-o pestera! Exista de altfel si un muzeu al dinozaurilor in Savannakhet.Decidem ca a doua zi vom reveni in subteran, pentru a examina cu atentie galeria unde au fost descoperite fosilele si daca tot intram in Tham Khai Nau, sa coboram si putul de 15-20 m din galeria Camlex Comsaisana, iar daca lacul de la baza putului continua vom folosi si barca.

Joi, 15 ianuarie 2015Plecarea la orele 8:30, curioasa, participa si sotia lui Camlex. La orele 10.05 suntem deja in subteranul lui Tham Khai Nau, penetram prin ultima intrare, nr. 7. In aproximativ 20 de minute ajungem lejer la sfarsitul galeriei Camlex Comsaisana, putul de 15-20 m. Am adus acum intreg echipamentul de care dispunem, inclusiv "celebra" barca. Nu gasesc insa niciun amaraj natural, spituri nu avem (au luat calea Bucurestiului...) si nu se vede nicio fisura. Dupa 15 minute de cautari febrile gasesc in final fisura salvatoare, apoi inca una si amarez coarda la trei pitoane "Stubai". In paralel cu coarda desfasuram si scara electron "Pierre Allain". Pentru a nu mai pierde timpul - o ora - cu umflatul barcii, il trimit in "recunoastere" in jos pe Camlex, sa constate, daca lacul continua sau nu, mai ales ca prima portiune a lui nu este mai adanca de 40-60 cm (pe urma se adanceste rapid la mai multi metri). Dupa cei peste 200 m de "baie" facuti de mine acum trei zile, cu apa pana la piept, acum e randul lui Camlex sa se "sacrifice". Ajuns jos, dupa exact 15 m coborati pe coarda, reuseste sa-si "lungeasca" si el gatul dupa prima curba pe dreapta a lacului si constata ca nu este pe acolo nicio o continuare, doar un simplu intrand de 3 m si atat. Peste tot lacul (dimensiuni de 20 x 5 m), cu o apa perfect limpede, verde, este inchis, continuarea este in jos, dar numai pentru cei cu aparate de scufundare, iar aici ar merita incercat!La reintoarcere ne oprim pe Galeria Oaselor, sa vedem locul unde au fost ele descoperite cu doua zile inainte de Camlex. Chiar pe podea vad alte 3-4 fragmente osoase, destul de mari. Au o culoare bruna si sunt perfect pietrificate. Sigur, pe ele le-a adus aici o viitura, dar nu una recenta, fiindca galeria nu se mai inunda in zilele noastre. La baza unui perete, intr-un fel de brecie, calcaros-argiloasa, scot la suprafata un mare humerus, care, fara indoiala, a apartinut unui animal impozant (dinozaur?). Camlex crede in primul moment ca este o piatra, apoi se convinge si el de faptul ca am descoperit cel mai mare os. Humerusul este pietrificat, intreg si bine concretionat. La aproximativ jumatate de metru la dreapta descoperirii, vad alte oase, inclusiv un bazin (fragment sau intreg?), insa sunt incastrate in peretele de calcar, nu pot fi degajate decat cu unelte profesioniste, de specialisti. Nu ne atingem de ele, pentru a nu le deteriora. Din fericire, Galeria Oaselor, intr-un peisaj haotic de lamele de coroziune in regim freatic, este practic imposibil de descoperit de "hotii de fosile", asa ca cel putin suntem siguri ca sunt in siguranta, convenim de altfel sa pastram un secret absolut fata de localnicii din zona asupra descoperirii.Seara examinam la Camlex acasa fosilele, sunt 34 de piese, unele perfect intregi (humersul descoperit de mine de pilda), alte fragmentate, 30 de oase si 4 resturi de piele sau platosa. Conform "instructiunilor pretioase", Camlex le-a spalat intre timp cu apa calda si dupa fotografierea lor stabilim (asa cum am hotarat din primul moment) sa le predam maine autoritatilor locale din Thakhek. Il anuntam pe Camlex ca am decis sa-i facem, la final de expeditie, cadou barca pneumatica (mai ales ca s-a chinuit cu reparatul, caratul si umflatul ei), insa cu "o clauza speciale": sa o folosim si noi, la viitoarele expeditii.

Vineri, 16 ianuarie 2015La orele 9:00 suntem la Oficiul Provincial de Turism din Thakhek, unde ne primeste foarte amabil un tanar functionar, care se scuza ca seful biroului nu poate fi prezent, fiindca participa la un festival local de teatru. Camlex, care a imbracat, probabil, singurul costum pe care il are, spera sa nu fie tras la raspundere pentru descoperire. Adevarul este ca noi nu am efectuat cercetari paleontologice, nefiind specialisti in domeniu, insa, daca tot am descoperit, absolut intamplator, repet, absolut intamplator, fosilele, singura solutie, in respect profund fata de patrimoniul cultural al Laosului, era sa le colectam, doar acelea care nu putea fi deteriorate si sa le predam autoritatilor locale. Tanarul functionar este foarte fericit, ne multumeste respectuos la toti, ei ii sugerez ca cel putin Camlex ar merita o diploma de multumire. Functionarul ne mai informeaza ca va anunta cat de repede posibil specialistii Muzeului National din Vientiane si ma asigura ca este prima descoperite de acest fel in zona Thakhek. Imi multumeste si pentru documentatia fotografica primita cu o saptamana inainte si ne spune ca pozele vor fi plastificate si vor impodobi peretii sediului administratiei locale. Eu intre timp nu m-am lamurit absolut deloc cine patroneaza de fapt Oficiul Provincial de Turism din Thakhek, fiindca in biroul unde suntem primiti vad doar poze mari, oficiale, cu cadrele si conducerea armatei. Suntem invitati sa mai ramanem patru zile in Thakhek, fiindca "seful mare" ar vrea sa ne cunoasca si sa ne multumeasca personal, din pacate nu este posibil, azi trebuie sa reintram in Thailanda, promitem ca vom reveni insa in curand.Pe malul Mekongului, la o terasa, bem cu Camlex ultima "bier-lao", de data aceasta sticle mici de bere neagra, iar la frontiera cu Thailanda (noul pod peste Mekong) ne despartim, sigur, nu definitiv, ci pentru o perioada nedeterminata.In partea thailandeza a podului, reprimesc in doua minute viza thailandeza si nu pot sa nu ma gandesc (cu amaraciune) ca, toate cele trei "profetii" initiale facute in Romania de Tudor Marin in numele Federatiei Romane de Speologie (refuzul autoritatilor locale de a colabora cu noi, imbolnavirea cu malarie si imposibilitatea de a reintra in Thailanda) s-au dovedit false. Insa au avut importanta lor: au speriat pe toti speologii din Romania sa ni se alature - acesta fost scopul "profetiilor". Adevaratul mare regret al nostru, al meu si al lui Maliwan, este insa altul: lipsa timpului disponibil si a resurselor financiare ne-a impiedicat sa stam mai mult in Laos si sa continuam cercetarile. Insa vom reveni.


ECHIPAMENT
Echipamentul personal a constat, printre altele, din salopete semi-impermeabile (produse in Italia, respectiv Slovacia), cizme de cauciuc si casti cu ecleraj electric Petzl (la Liviu Valenas, modelul " Elios"/Trios", lampa frontala "Ultra Vario").
Echipamentul colectiv:
o barca pneumatica cu trei compartimente, sarcina utila: 260 kg, sarcina maxima: 290 kg, marca Crane Pacific Cruiser
2 corzi statice de 9 mm, lungimi: 23,20 m si respectiv 6,80 m. 
1 scara electron "Pierre Allain" de 5 m
40 m snur sintetic static de 3 mm
10 m chinga sintetica lata de 20 mm
10 carabiniere Black Diamond
7 carabiniere cu surub, diferite modele
7 pitoane "Stubai", diferite profile si marimi
1 ciocan, made in China
2 banane, marca "Petzl", respectiv "Foka"
2 saci etansi ROK pentru echipamentul electronic
1 lampa electrica de mana cu acumulatori
1 echipament complet de urcare-coborare (centura "Avanti", ham "Petzl", 1 coborator Petzl "Stop", 2 blocatoare Petzl  (Croll + poignèe Ascension)
Echipamentul fotografic
1 camera digital-reflex Nikon D 5200, obiectiv AF-S Nikkor 18-105 mm, cu filtru UV
1 flash (blitz) Metz 64 AF-1 digital
1 flash (blitz) Metz 58 AF-2 digital
2 radio-comande Kaiser MultiTrig AD 5.1 pentru cele doua flashuri
1 camera digitala de rezerva Lumix
Echipament GPS
1 GPS Garmin 62s
1 GPS Crane
Expeditia a dispus la inceput de o cantitate dubla de materiale, insa jumatate a revenit celor patru din Bucuresti, care nu au dorit sa-l imprumute echipei speologice. Se poate aprecia insa ca, echipamentul ramas a fost arhisuficient, cu exceptia spiturilor. Lipsa lor s-a resimtit intr-o singura zi: nu au putut fi urcate, pe moment, un horn si un mare tobogan in Tham Khai Nau. De precizat ca expeditia nu a inregistrat nicio pierdere sau deteriorare (cu exceptia barcii pneumatice, care insa a fost reparata perfect) de echipament, majoritatea lui a fost lasat, pentru viitoarea expeditie, in Ban Kham Mae Mui, in NE Thailandei, iar barca pneumatica in Thakhek.

FINANTE
Bugetul expeditiei a fost de 3.726,67 Euro, din care 871 Euro a fost asigurat de sponsori privati, restul de 2.865,67 Euro finantat exclusiv de Liviu Valenas si Maliwan Valenas.

Sponsorizare:
591 Euro pentru echipamentul fotografic din partea unei fundatii particulare din Statele Unite.
100 Euro pentru echipamentul fotografic din partea unei fundatii particulare din München, Germania.
  80 Euro pentru echipamentul fotografic din partea unei persoane pariculare din Bad Mergentheim, Germania
100 Euro pentru materialul fotografic donat provinciei Khammouane din partea lui Nicolae Stoica-Negulescu, Ionut Albu, Cristian Stancu si Alexandru Baldea.
----------------------------------------------------------------------
TOTAL: 871 Euro

Cheltuieli (impreuna pentru doua persoane: Liviu Valenas si Maliwan Valenas):
echipament speologic cumparat in Germania si Romania: 805,68*
echipament cumparat in Laos: 8,67 Euro*
echipament fotografic: 891 Euro*
telefoane din Germania cu Laos, Thailanda si Romania: 110 Euro
drum Nürnberg-München, tur-retur: 56 Euro
zbor München-Peking-Bangkok cu China Air, tur-retur: 1.138 Euro
drum Bangkok-Thakhek (tren, pickup, autobuz), tur-retur: 44,93 Euro
costul a doua vize pentru Laos: 34,74  Euro
costul a 6 deplasari pe teren cu van Hyundai: 236,84 Euro (39,47 Euro/zi)
plata a 4 ghizi locali in Ban Na si Ban Phon Du: 22,11 Euro
7 nopti cazare in Thakhek, camera dubla in hotelul Phoukhanna: 50,55 Euro (7,22 Euro/noapte)
diurna 8 zile in Laos: 90 Euro
taxa de sejur pentru Oficiul de Turism din Thakhek: 13,15 Euro
donatie material fotografic pentru provincia Khammouane: 225 Euro
-----------------------------------------------------------------------------------
TOTAL: 3.726,67 Euro

Toate platile au fost efectuate in bahti in Thailanda si in bathi thailandezi si kipi laotieni in Laos. Expeditia a fost grevata financiar din cauza a doi factori: cursul de schimb Euro-Baht, respectiv Euro-Kip, a fost foarte nefavorabil din cauza deprecierii masive a Euro fata de dolarul SUA. In iulie 2014 (cand au fost estimate costurile expeditiei) cursul oficial era de 45,5 bahti la un Euro, insa in 5 ianuarie 2015 pe aeroportul Suvarnabhumi din Bangkok 1 Euro a fost schimbat cu numai 36,90 bahti, iar in 24 ianuarie 2015 cu numai 34,80 bahti. Al doilea factor negativ a fost retragerea, la Nakhom Phanhom in Thailanda, a intregii echipe din Bucuresti, care a preferat un program turistic complet separat si din aceasta cauza Liviu Valenas si Maliwan Valenas au trebuit sa-si plateasca singuri toate costurile de deplasare pe teren cu un van Hyundai. Pretul negociat a fost de 1.500 bahti pe o intreaga zi (pausal, pe van, nu per persoana sau per km), convenabil. De asemenea, si-au platit singuri onorariile pentru cei 4 ghizi locali din Ban Na si Ban Phon Du.
De remarcat ca cheltuielile pe zile/persoana au fost la aproximativ jumatate din cele ale expeditiei franco-romane "Expe Laos 2011". Conducatorii ultimei expeditii nu au avut experienta in relatiile cu partea laotiana, ceea ce nu a fost cazul expeditiei LAOS 2015.

-----------------------------------
* Este vorba numai de echipamentul speologic si fotografic cumparat special pentru aceasta expeditie.

PARTENERI
Travel & Trek, Nürnberg, Germania
Speleo Concepts, Grossenseebach, Germania
SportScheck, Nürnberg, Germania
Spelemat, Oradea, Romania

Parteneri media
NEODACII, Strasbourg, Franta
LISTA SPEOLOGILOR, Romania

CONCLUZII
Tinand cont de rezultatele obtinute, de numarul redus al membrilor, de timpul si de bugetul financiar limitat, expeditia speologica LAOS 2015 poate fi considerata cea mai productiva din toata istoria explorarilor speologice din Laos. In 6 zile a reusit sa exploreze si sa topografieze, cu numai 3 participanti, 2.544 m galerii in doua importante cavitati, practic necunoscute pana la data expeditiei, a descoperit in plus primele resturi paleontologice intr-o pestera din Laos, ca sa nu mai vorbim de marea documentatie foto realizata extrem de profesionist. De asemenea, tinand cont de faptul ca 2/3 din membrii expeditiei au avut pasapoarte thailandeze, respectiv laotiene, expeditia LAOS 2015 este si prima expeditie speologica profesionista asiatica care a activat vreodata in Laos.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

26 februarie 2014 Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!

Editorial Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană! Posted by on 26 februarie 2014 Partajare99 Constituţia României nu-i permite lui Iohannis Klaus Werner să ocupe funcţia de ministru, prim-ministru şi nici preşedinte al României, fiindcă are dublă cetăţenie!
  Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0) Mai clar decât atât nu se poate: Klaus Werner Iohannis are cetăţenie germană! Păi, atunci cum…

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările econo…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE