Este
vorba, Domnule Ministru, sau Domnule Președinte, de un confrate al
Dumneavoastră scriitor mai bătrân care semnează aceste rânduri,
dar și de concetățeanul Dumneavoastră, de asemenea mai bătrân,
a cărui inimă dăruită limbii române și nevoii ei de afirmare nu
a găsit nici o alinare ci, dimpotrivă, mai multă durere și suspin
pe parcursul ministeriatului la care renunțați astăzi. Așa că,
între condiția de modest confrate și cea de egal concetățean
care Vă sunt, există, în ori ce caz, această dată de 1 august
2014 când, toată țara V-a asculta declarațiile publice prin care
Vă încheiați mandatul de Ministru al Culturii și cel de Vice
Prim-ministru al Guvernului. Vice Prim-ministru, exact pentru aceste
probleme culturale spirituale și de afirmare ale României în care
trăim cu toții și cu tot respectul unii pentru alții.
Ca
să intru direct în subiect, fiind implicat de mulți ani de zile în
eforturile de a stabili în mod statornic o Sărbătoare a Limbii
Române care să ne unească pe toți vorbitorii ei și pe toți
creatorii spiritualității ei, am pledat cu perseverență pentru
legiferarea Zilei Limbii Române dar, în același timp, alături de
toți oamenii, publicațiile, instituțiile și organizațiile
societății civile care m-au sprijinit, am organizat manifestări
vreme de ani de zile, până când, în aprilie trecut a fost
promulgată Legea 53/2013. Ba chiar și după această promulgare,
întrucât nu existau instrucțiuni de aplicare, iar oficialitățile
refuzau birocratic să se angajeze, tot împreună cu organizațiile
societății civile, cu susținerea din presă și a autorităților
locale de simțire patriotică, spre cinstirea acestei Legi, am
organizat anul trecut multe manifestări în localitățile țării
și o amplă manifestare centrală pe Valea Prahovei, aflată în
legătură internet cu organizații culturale ale românilor de
pretutindeni și în legătură sufletească directă cu
participanții care au venit de peste granițe spre a sărbători cu
noi evenimentul. Un eveniment al cărui cântec, devenit imn,
dumneavoastră ca poet nu puteți să nu-l apreciați: „Ne
cheamă Sfinxul din Carpați / Să fim alături frați cu frați / În
miezul țării noastre sfânt / La ceas de mare legământ!”...
Dar, nu numai ca
poet, stimate confrate Kelemen Hunor, ci și ca Ministru al Culturii
în două dintre guvernele României, sunt convins că apreciați
ținuta cultural-patriotică prin care acest imn lansat de noi
consacră un asemenea eveniment de importanță națională: „...Cu
sufletele-alăturați, / De-aici spre patru zări zburați / Spre
frații ce-n străin pământ, / Țin rădăcina prin cuvânt /
Și-ntinse aripi ce vâslesc / Spre tot ce-i graiul românesc./ Spre
tot ce-avem mai bun, mai sfânt / Clădit și-n piatră și-n cuvânt.
/ Cuvântul românesc, rostit / În slujbe de altar sfințit / Prin
nobili ctitori, mari bărbați, / Eroii noștri legendari, / Semeți,
viteji, cu brațe tari, / Încununați / Cu creste de Carpați!”...
Iar, ca om care ați
dat dovada răspunderii ce V-a făcut să demisionați din ambele
înalte funcții guvernamentale pentru a candida la cea supremă, de
prim și mare fiu al României, ales în fruntea patriei noastre
străbune spre a-i garanta progresul și spiritualitatea, cultivând
idealul dintotdeauna al românilor, iarăși nu se poate să nu
vibrați la o chemare precum aceasta care evocă tocmai funcția
pentru care vreți să candidați: „Ne
cheamă Sfinxul din Bucegi, /Simbol de voievozi și regi / Ce-aici
românii i-au avut / Din cel mai depărtat trecut! / Pe munții
românești urcați / Sub semnul magic din Carpați, / Pecete-adâncă,
din bătrâni / Peste suflarea de români.”...
Sunt sentimente
sincere și firești pe care dumneavoastră, ca poet, nu aveți cum
să nu le înțelegeți; și, dacă ar fi vorba doar de afinitățile
noastre literare, chiar mi-aș exprima speranța că le veți traduce
cu toată măiestria Dumneavoastră poetică, pentru a le face
cunoscute și-n alte limbi.
Dar, cum spuneam
la început, prin faptul că nu suntem doar confrați, ci și
concetățeni - eu unul de rînd, Dumneavoastră înalt demnitar -
decizia Vă aparține. Așa cum anul trecut a aparținut unui
ministru de penibilă amintire, a cărui miopie politică ne-a lipsit
de orice sprijin. Din fericire, acest cântec nu a răsunat în gol:
chemarea lui a adunat zeci de mii de oameni, iar versurile lui s-au
cântat în toate localitățile și comunitățile românești care
au pus în aplicare legea, înainte de a o face Guvernul, multe
ministere motivând că nu există norme de aplicare. Așa că, pe
lângă organizarea manifestărilor de anul trecut doar cu sprijinul
societății civile, am străduit până ce Parlamentul a luat încă
o măsură legislativă: Legea 290 / 2013 apărută în Monitorul
Oficial din 14 noiembrie, care prevede: „Art.II.-
În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi,
Ministerul Culturii va elabora normele de punere în aplicare a Legii
53/2013 privind instituirea Zilei Limbii Române, astfel cum a fost
completată prin prezenta Lege”.
Din păcate,
iubite confrate și concetățean Kelemen Hunor, de la 14 noiembrie
2013 până astăzi au trecut 261 de zile iar aceste norme nu există,
fiind blocate pe parcursul întregului Dumneavoastră Ministeriat.
Pentru că, în iarna trecută, antecesorul Dumneavoastră în
fotoliul de ministru a luat în considerație memoriul pe care i l-am
adresat în legătură cu această nouă Lege și l-a dat în lucru
Direcției de Politici Culturale care, la 13 februarie 2014, cu
adresa nr.532, chiar ne-a solicitat sugestii cu care să completeze
proiectul de act normativ, pe care a început a-l alcătui astfel,
spre a fi supus aprobării. Iar această aprobare Vă revenea Domniei
Voastre, care tocmai reajungeați în fruntea Ministerului Culturii.
Ei bine, iată că
ați petrecut mai multe luni în fruntea acelui minister, perioadă
în care demersul a rămas blocat, cu toate că, în calitate de Vice
Prim-ministru care girați întregul sector, nu se poate să nu vă
fi ajuns pe masa de decizie și un alt memoriu, pe care l-am adresat
Primului Ministru în legătură cu manifestările proiectate pentru
anul 2014. Proiecte ce se pot realiza mai ales dacă intră în
funcțiune respectivele norme de aplicare.
Nefericirea a fost
că ele au rămas blocate la ministerul pe care cu onoare îl
conduceați. Iar astăzi, printre declarațiile făcute de Domnia
Voastră în legătură cu noul ministru pe care îl propuneți, nu
am văzut măcar vreo intenție de a-i lăsa lui, în continuare,
această îndatorire, cu toate că termenul limită prevăzut prin
Lege este depășit, dacă calculăm bine, cu 171 de zile, iar noi
intrăm în luna în care, tot prin Lege, Ziua Limbii Române urmează
a fi sărbătorită cât se poate de oficial.
Întrebarea care
se pune este: „În
ce mod se va face această sărbătorire dacă, abuziv, ministerul pe
care l-ați condus, nu și-a îndeplinit obligația legală de a
elabora normele de aplicare?!”
Desigur, noi,
societatea civilă, alături de confrații din presă, de
instituțiile și autoritățile locale conduse cu simțire
patriotică, vom face aceasta Și vă spun foarte clar de ce:
1.Pentru adevărurile istorice despre devenirea, ființa și cultura
noastră care se atestă prin limbă; 2.Pentru cinstirea viziunii
poeților și cărturarilor noștri care au cântat întotdeauna
„ Limba
ce-o vorbim”;
3. Pentru că multe țări ale lumii au o zi în care își cinstesc
ființa națională tocmai prin expresia ei în limba națională și,
chiar în jurul nostru Turcia și Ungaria sunt un exemplu în acest
sens; iar generozitatea recentelor fonduri puse la dispoziție de
Putin pentru propagarea limbii ruse în lume, demonstrează chiar mai
mult decât atât. 4. Pentru că, dintre toate țările europene care
au suferit de pe urma pactului Ribbentrop-Molotov și a Zidului
Berlinului și chiar dintre țările lumii, în afară de coreenii
care pretind că o fac din proprie voință, suntem singurii care am
rămas împărțiți în două state, limba fiind liantul cel mai
puternic pentru a ne ține împreună într-o cultură comună.
Adică, spre deosebire de alții, limba ne este și salvarea de la
pieire ca națiune.
Dumneavoastră,
care vă pregătiți acum să Vă puneți candidatura la președinția
acestei țări, nu aveți cum neglija idealul ei de unire care
dăinuie dintotdeauna și nu se poate stinge vreodată; așa că
orice soluție în această direcție, chiar și paleativul unității
prin limbă și trăirii sentimentului de comunitate prin limbă,
provin din vrerea acestui popor pe care Vă pregătiți să-l
conduceți. Și, dacă doriți într-adevăr să-l conduceți,
desigur că n-o faceți spre a-l conduce iar într-o fundătură, ca
și inconștiența egolatră a actualului președinte!
Noi vom face și
anul acesta tot ce ne stă în putință. Ne vom înarma cu gândul
că „Ne
cheamă Sfinxul din Carpați / Să fim alături frați cu frați...”
și, nepărat, VOM FI!... Vom fi alături și vom sărbători cu
toate forțele noastre de societate civilă această Zi a Limbii care
ne face părtași la o cultură, o spiritualitate și o civilizație
comună, adică exact arealul pe care îl ocupa fosta Dumneavoastră
funcție de Vice Prim-ministru al Guvernului căruia mereu noi i-am
adresat rugăminți rămase fără răspuns. Vom realiza cum vom
putea mai bine și cu mai multă forță intelectuală toate
manifestările la care ne-am angajat sau spre care ne îndeamnă
sufletul. Pentru că noi afirmăm un lucru pe care conștiința
Dumneavoastră de scriitor nu poate să nu-l aprecieze cu
sensibilitate, susținâțndu-l și prin glas de poet și prin
discurs de politician benign acestei țări: „... Și
să rămânem veșnic frați / Bând apa vie din Carpați, / Aici, la
Sfinxul din Bucegi, / Unde-am avut preoți și regi. / Și o Credință
am avut / Din veac de mare început; / Iar nimănui n-am făcut rău,
/ Crezând în Bunul Dumnezeu / Care, cu noi, Va fi mereu! / Va fi
mereu!”...
Da: Înarmați cu
o asemenea simțire la care V-am dori părtaș, noi vom asigura și
anul acesta sărbătorirea, chiar și fără ajutor oficial. Dar e
normal, oare, ca Statul, Guvernul, să nu facă nimic, în ciuda
faptului că există două legi, promulgate una după alta, tocmai
spre a impulsiona avântul civic prin care Țara își asumă o
asemenea sărbătoare, chiar dacă unii încearcă să o saboteze?!
Din acest motiv,
stimate confrate și concetățean Kelemen Hunor, am ascultat cu
sufletul la gură, atât motivația demisiei Domniei Voastre, cât și
gândurile adresate înlocuitorului pe care Vi-l propuneți, tocmai
în speranța de a găsi și un asemenea îndemn către el. Dar nu am
găsit, la fel cum, pe toată durata ultimului Dumneavoastră mandat
ministerial, măsurile începute de antecesorul Dumneavoastră au
fost stopate.
Și, zău, mă mir
cum, în aceste condiții, mai puteți să Vă doriți a fi candidat
la Președinția României!...
Nu Vă acuz; V-am
spus că V-am urmărit cu atenție: Ați fost modest ca pretenții și
V-ați motivat candidatura numai sub semnul frivolului joc politic:
„De a putea pune condiții în turul doi, celui pe care să-l
susțineți mai departe”.
Dar la întrebarea
„ pe cine veți susține?” ați avut, iarăși, un răspuns
franc: „Nu dau nimănui cec în alb; vom negocia”...
Ce veți negocia,
Domnule Hunor, ca să-l susțineți, la modul mercenar pe viitorul
președinte? ... Ce altceva veți putea negocia decât, iarăși,
niște posturi de miniștri?!... Veți negocia și, sunt convins că,
prin șantajul care stă la baza compromisului politic, veți obține
iarăși Ministerul Culturii.
Da; îl veți
obține. Politicienii noștri se consideră deștepți dacă țin
pentru ei ministerele economice, de la care pot stoarce; și
negociază cu alții ministere menite să producă altceva decât
bani: Viitorul spiritual al țării, cel educațional sau cel al
sănătății publice, s-a dovedit a nu conta pentru ei. Acesta este
un adevăr pe care Dumneavoastră îl știți și, de asta, vreți să
negociați. Poate numai, dacă nu aveți alt interes: Acela de a se
bloca în continuare asemenea inițiative de afirmare națională, de
importanța cărora se vede că nu sunt conștienți contemporanii
Dumneavoastră din viața politică.
Îmi pare rău,
Domnule Kelemen Hunor: Miza e prea mică!... Ar fi mai loial din
partea Dumneavoastră să nu candidați. Să nu terfeliți cu
asemenea calcule meschine ideea, totuși încurajatoare pentru
români: Cea de a-și alege un alt fel de președinte!
Corneliu LEU
1 august 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu