vineri, 1 martie 2024

Doi generali SIE (r), doua carti despre Romania si Basarabia intre SUA si Rusia. Ioan Popa despre impactul bolsevismului in Basarabia si Transnistria si Gheorghe Dragomir despre Scutul american si Katiusa ruseasca

 

INFO: Doi generali SIE (r), doua carti despre Romania si Basarabia intre SUA si Rusia. Ioan Popa despre impactul bolsevismului in Basarabia si Transnistria si Gheorghe Dragomir despre Scutul american si Katiusa ruseasca

Generalul SIE (r) Ioan Popa, un sociolog pe care am avut onoare sa-l intalnesc la post, in spatiul ex-sovietic, in prezent redactor-sef al revistei “Periscop”, editata de Asociatia Cadrelor Militare in Rezerva si in Retragere din SIE, sustine maine dezbaterea Mecanisme şi instrumente ale puterii bolşevice. Studiu de caz: Basarabia. Conferinta si prezentarea cartii sale pe aceasta tema vor avea loc joi, 7 iunie, ora 11.00, la Casa Academiei, Calea 13 Septembrie, nr. 13, sector 5, Bucureşti, etaj IV, in Sala de consiliu a Institutului de Sociologie al Academiei Romane, evenimentul fiind organizat in colaborare cu Centrul de Geopolitică şi Antropologie Vizuală, Universitatea din Bucureşti.

Despre acelasi spatiu dar pe o tema ceva mai larga s-a discutat si astazi, in Aula Bibliotecii Academiei Romane, unde generalul brig (r) Gheorghe Dragomir, fost adjunct al sefului SIE (1990 – 1992), in prezent presedinte executiv si fondator al Asociatiei Culturale “Romania in Lume”, a lansat un nou volum cu titlu incitant: “Romania, intre Scutul american antiracheta si Katiusa ruseasca“. Autor al volumelor I si II din seria “Recviem pentru Spioni“, generalul Gheorghe Dragomir este expert in geostrategie, geopolitica si geoeconomie privind zona Marii Negre, Asia Centrala, Marea Caspica si Orientul Mijlociu. In cartea lansata azi acesta nu se sfieste sa puna mai multe intrebari provocatoare, din punct de vedere diplomatic – oferind totodata si raspunsuri -, cum ar fi chestiunea legata de soarta Basarabiei, actualmente impartita intre doua state CSI, Republica Moldova si Ucraina: “Administrația SUA va negocia cu FEDERAȚIA RUSA în numele ROMÂNIEI unirea BASARABIEI cu patria mama, ori va accepta soluțiile avansate deja de MOSCOVA?”.

Generalul Gheorghe Dragomir a lansat o noua carte exploziva: Europa cu capul in stele si trupul insangerat. Reteau Jeffrey Sachs – Mark Rich – George Soros, deconspirata

Editura Romania in lume a lansat miercuri, 6 aprilie a.c., lucrarea Europa cu capul in stele si trupul insangerat, ce il are ca autor pe generalul de brigada (r) Gheorghe Dragomir (foto), cunoscut publicului larg si celui specializat dupa aparitia memoriilor sale, publicate sub titlul Recviem pentru Spioni (I si II). Evenimentul a fost gazduit de Hotel Royal din Bucuresti si a avut parte de prezente de seama din randul diplomatiei straine din Romania, figuri marcante ale diplomatiei romanesti, dar si reprezentanti importanti ai cultelor si serviciilor secrete. Prezentam aici un extras semnificativ din aceasta carte care se doreste un grav semnal de alarma intr-o lume dominata de societatii secrete anticrestine pe care autorul le pune sub lumina reflectorului avertizorului public cu dezinvoltura si profesionalism. Mai multe date despre autor in baza materialului de mai jos.

EUROPA CU CAPUL ÎN STELE ŞI TRUPUL ÎNSÂNGERAT
Lumea care va sa vina

Autor: Gen (r) Gheorghe Dragomir

Situaţia la nivel global devine din ce în ce mai tensionată, în contextul în care reuniunile şi summiturile diverselor organisme cu vocaţie globală, BANCA MONDIALĂ, FMI, OMC, G-8 şi G-20, la care putem alătura întâlnirea TRILATERALEI pentru EUROPA (la BUCUREŞTI), a Grupului BILDERBERG (în SPANIA), PARLAMENTULUI EUROPEAN şi COMISIEI EUROPENE alături de Biserica Catolică şi marile loje ale diverselor Ordine Masonice (octombrie, BRUXELLES), nu reuşesc să identifice soluţii viabile şi consensuale pentru „îmblânzirea” crizei globale şi a modului în care trebuie concepută NOUA ORDINE MONDIALĂ.

Situatia din Romania dupa COVERT OPERATION

Pentru a avea succes şi a opera în linişte JEFFREY SACHS, MARK RICH şi GEORGE SÖRÖS, şi-au creat propria agentură de influenţă din rândul emanaţilor puterii dornici să se îmbogăţească prin jefuirea avuţiei naţionale. S-a constituit ad-hoc, corul politicienilor şi analiştilor politici care au lansat teoria neoliberală a diminuării rolului statului în reglarea economică, privatizarea prin diverse metode a marilor entităţi industriale (care până în ’89 erau concurente redutabile ale companiilor similare din EUROPA) calificându-le drept „o grămadă de fier vechi”, distrugerea şi fărâmiţarea marilor exploataţii agricole (sub pretextul împroprietăririi ţăranilor).
Prin capitaluri speculative, împrumuturi fără garanţii de la BANCOREX, BANCA RELIGIILOR, BANCA AGRICOLĂ, CREDIT BANC, atât de noii potentaţi ai zilei cât şi de companii străine, crearea de bănci şi fonduri de investiţii „străine” cu sprijinul din umbră a „consilierilor” menţionaţi, s-a reuşit în două decenii de tranziţie şi „terapie de şoc”, ca România să fie dezmoştenită de bogăţiile solului şi subsolului, să i se golească visteria şi să o îndatoreze pentru următoarea jumătate de secol.

Continuarea la Ziaristi Online

Gen (r) Gheorghe Dragomir – "Recviem pentru Spioni": Implicarea serviciilor de spionaj si contraspionaj ungare in actiuni impotriva Romaniei

Gheorghe Dragomir
Recviem pentru Spioni
Editura Romania in Lume, 2008

Extrase:
“Implicarea serviciilor de spionaj si contraspionaj ungare, alaturi de alte servicii interesate in actiunile premergatoare si in timpul evenimentelor din decembrie 1989 si a celor din 15 martie 1990 de la Targu Mures, a fost evidenta si a vizat dezmembrarea statului national unitar Roman si alipirea la Ungaria a unor importante teritorii romanesti.
Dupa esecul acestor operatiuni, serviciul de spionaj ungar, prin agentura creata la nivelul UDMR, FORUMULUI CIVIC MAGHIAR cat si a administratiei centrale si locale, a trecut la un nou mod de actiune si anume de a ataca si intimida (ajungandu-se pana la anihilare), activitatea serviciilor de informatii romanesti “lansand” vanatoarea ofiterilor si agenturii care desfasurase actiuni de “politie politica” ce trebuie descompirati si ingraditi in drepturile si libertatile cetatenesti, creandu-se astfel un curent de neincredere la nivelul populatiei romanesti fata de reprezentantii autoritatilor de stat.
Actiunea viza pe etape: serviciile secrete, clasa politica, administratia publica, justitia, oamenii de cultura si mass-media, ca in final sa atace clerul ortodox cu precadere cel din Banat, Ardeal si Bucovina si nu cu totul intamplator.
Referindu-ne la religie, spionajul ungar prin cadrele si agentii acoperiti din randul prelatilor maghiari, inca din perioada horthysta s-a lovit in Ardeal de rezistenta romanilor in fata procesului de maghiarizare impus prin violenta, de aceea s-a gasit modalitatea cea mai perversa si anume Biserica Unita si ordinele religioase cavaleresti aflate sub controlul Vaticanului, la care a fost ademenita sa adere elita romaneasca, indiferent de confesiune.
Aceasta bresa odata realizata s-a trecut la o alta etapa si anume de a se lansa dialogul intre Biserica Ortodoxa din Romania cu Biserica Catolica atat in cadrul Consiliului Ecumenic, dar si direct, argumentandu-se ca in conditiile actuale aceasta reprezinta o necesitate religioasa, in realitate fiind o necesitate politica pentru Ungaria de a se realiza unirea celor doua biserici, bineinteles, sub autoritatea Papala.
Desi Ungaria si Romania sunt membre cu drepturi egale in NATO si UE, totusi guvernele ungare, indiferent de coloratura politica, care s-au perindat la conducerea tarii nu au renuntat la pretentiile teritoriale si nici la campania de defaimare a Romaniei pe langa cancelariile europene si administratia americana, folosindu-se din plin de posibilitatile informative si de influenta, de care dispun serviciile secrete ungare.
Guvernele post-decembriste care s-au succedat la conducerea Romaniei nu au avut si nu au reusit sa includa pe agenda de lucru clarificarea de fonda problemelor in disputa cu Budapeste in baza principiilor care guverneaza relatiile dintre statele democratice membre NATO si UE, cu respectarea suveranitatii si demnitatii nationale, ci au preferat adoptarea unei atitudini confuze si de multe ori complice, care au incurajat atat guvernele de la Budapesta cat si minoritatea maghiara din Romania, in actiunile lor denigratoare si provocatoare.
Pe acest fond a devenit o practica periculoasa prezenta unor personalitati politice si guvernamentale ungare in comunitatile de maghiari si secui din Transilvania cu ocazia unor sarbatori religioase, pentru a asista la manifestari de omagiere a unor “martiri” (in realitate criminali de razboi ori militari care au avut merite in reprimarea cu salbaticie a unor revolte sau miscari sociale impotriva asupririi austro-ungare) ori pentru a participa la lucrarile UDMR sau ale FORUMULUI CIVIC MAGHIAR, care sustin deschis, cu aroganta si in mod provocator, revizionismul maghiar.
Poate ca ar trebui ca pe baza de reciprocitate sa avem o prezenta mai activa a personalitatilor romane in comunitatile romanesti din Ungaria, pentru a le cunoaste problemele cu care se confrunta si a le ridica cu fermitate spre rezolvare autoritatilor ungare. Dar pentru asta este nevoie de o clasa politica si responsabili guvernamentali animati de puternice sentimente de mandrie nationala si de respect fata de electoratul roman care i-a propulsat spre sferele puterii.
Realitatea dureroasa ne dezvaluie ca prin privatizarile frauduloase sau retrocedarile dubioase, s-a deschis calea abuzurilor la nivelul autoritatilor centrale si locale si s-au creat oportunitati de afaceri intre clientela din jurul partidelor romanesti si clientela maghiara din jurul UDMR, creindu-se o adevarata mafie transpartinica si multi-etnica care s-a imbogatit ilicit prin dezmembrarea patrimoniului national.
Vesnica prezenta la guvernare a UDMR a creat serviciului de spionaj ungar oportunitati informative si de influenta nesperate, la nivelul structurilor de putere din Romania, cat si in locurile in care se concentreaza bani publici si de la UE pentru finantarea unor proiecte de interes strategic (infrastructura de transporturi si comunicatii, protectia mediului, consolidarea mediului de afaceri si antreprenorial, etc).
Atitudinea pasiva si lipsa de reactie prompta a oficialitatilor romane la actiunile neprietenesti ale oficialitatilor si Parlamentului Ungar, sau actiunile deschise anti-romanesti ale maghiarilor din Romania, te duce cu gandul la tradarea intereselor nationale de clasa politica romaneasca care este mai interesata de realizarea unor intelegeri cu UDMR numai pentru a intra in coalitii guvernamentale. De aceea se mimeaza “reactii ferme” fata de unele manifestari deschise revizionist maghiare din partea unor membri ai cabinetului.”

O carte de exceptie: "Recviem pentru Spioni", de general (r) Gheorghe Dragomir. Lansare cu prezenta generalului Mihai Caraman

Ofiterii de informatii de calibru mare incep sa rupa tacerea. Lansata ieri seara intr-o sala plina ochi de spioni si contra-spioni de toate varstele, lucrarea generalului (r) Gheorghe Dragomir, “Recviem pentru Spioni”, publicata de Editura Romania in Lume, nu va avea cum sa nu faca valuri. Subiectele tratate cuprind inclusiv spionajul maghiar in Romania zilelor noastre si aspecte inedite despre lovitura de stat din decembrie 1989, considerata “cea mai complexa actiune de manipulare imagologica si de dezinformare a sfarsitului de secol XX”.

Discutia care s-a incins in sala in timpul prezentarii temelor lucrarii a atins actualitatea stringenta, detaliindu-se cu date concrete despre agresiunea maghiara in Romania perfectata prin agentura de spionaj ungar prezenta la toate nivelele autoritatilor, locale, centrale, religioase si, mai ales, guvernamentale. S-au evocat evenimente recente ca interzicerea ridicarii statuii Mitropolitului Andrei Saguna la Gyula, de catre Garda Maghiara, in timp ce criminalul de razboi anti-semit si anti-roman Wass Albert este omagiat in Romania de extremistii maghiari atat cu banii contribuabilului roman cat si cu fonduri ale Ambasadei Ungare, vizita prelungita si incitarile nelegale la “autonomie teritoriala” facute de presedintele ungur in tara noastra, arborarea de steaguri ale Ungariei si ale asa-zisului “Tinut Secuiesc” pe institutii de stat, incalcarea Constitutiei Romaniei chiar si de catre cei care ar trebui sa o respecte si apere si, nu in ultimul rand, afrontul la adresa presei romane adus de un diplomat al Ambasadei Ungariei in Romania.

Generalul Dragomir si alte cadre ale fostelor structuri ale DSS, DIE si CIE, ca si ale SIE, si-au aratat dezamagirea si nemultumirea fata de faptul ca unele informatii furnizate de profesionistii romani forurilor politice decizionale, ajung de multe ori pe masa adversarilor straini sau ale clientelei politice, pentru a fi folosite pentru diverse santaje, impotriva interesului national, chiar si in situatii extreme cum este cea prin care trece Romania de azi. Generalul Dragomir, fost adjunct al legendarului general Caraman, considera ca lucrarea “Recviem pentru Spioni” este si “un indemn adresat tinerei generatii de a aborda cu incredere, responsabilitate si respect aceasta profesie”. De altfel, generalul Mihai Caraman (foto dreapta sus) a constituit si o prezenta extrem de agreabila pe parcursul agapei spionilor si contra-spionilor prilejuita de lansarea cartii, sper eu, un prim volum dintr-o serie necesara despre adevarul din spatele “adevarului oficial”.

joi, 29 februarie 2024

Ioan Roșca. Scrisoare larg deschisă pentru intelectuali

 

Scrisoare larg deschisă pentru intelectuali

DISTRIBUIŢI

Gabriela Adameşteanu, Erwin Albu, Alexandru Alexe, Sorin Alexandrescu, Dragos Paul Aligica, Victor Alistar, Adrian Alui Gheorghe, Gabriel Andreescu, Sorin Antohi, Liviu Antonesei, Vartan Arachelian, Brânduşa Armanca, Alexandru Arşinel, Radu Banciu, Daniel C. Barbu, Tudor Barbu, Petre Mihai Băcanu, Ilie Bădescu, Teodor Baconski, Mircea Badea, Cristian Bădiliţă, Andrei Bădin, Victor Bârsan, Traian Băsescu, Radu Beligan, Oscar Berger, Mihnea Berindei, Ana Blandiana, Alexandru Bogdan, Lucian Boia, Stefan Bosomitu, Doru Braia, Ilie Bratu, Nicolae Breban, Oleg Brega Emil Brumaru, Augustin Buzura, Cosmin Budeancă, Nicolae Caranfil, Ion Caramitru, Matei Calinescu, Mircea Cartarescu, Cristian Campeanu, Birianna Caradja, Matei Cazacu, Florin Călinescu, Magda Cârneci, Mariana Celac, Remus Cernea, Ruxandra Cesereanu, Bogdan Chiriac, Dorin Chirtoacă, Dan Ciachir, Livius Ciocârlie, Daniel Ciobotea, Adrian Cioflâncă, Adrian Cioroianu, Alexandru Cistelecan, Mihai Ciubotaru, Victor Ciutacu, Mugur Ciuvică, Radu Câmpeanu, Andrei Codrescu, Emil Constantinescu, Constantin Corduneanu, Andrei Cornea, Doina Cornea, Dorana Cosoveanu, Mircea Coşea, Claudiu Crăciun, Mihai Creanga, Dan Cristea, Radu Calin Cristea, Ion Cristoiu, Vlad Cubreacov, Sorin Cucerai, Grigore L. Culian, Rodica Culcer, Nicolae Dabija, Nicuşor Dan, Mircea Daneliuc, Cristi Danileţ, Daniel Dăianu, Nicolae Dărămuş, Dennis Deletant, Mircea Diaconu, Mircea Dinescu, Dumitru Dincă, Neagu Djuvara, Dorin Dobrincu, Mircea Dogaru, Camelia Doru, Mircea Drug, Horaţius Dumbravă, Sorin Dumitrescu, Răzvan Dumitrescu, Smaranda Enache, George Epurescu, Vasile Ernu, Sabina Fati, Radu Filipescu, Gabriela Firea, Radu Gabrea, Tom Gallagher, Călin Georgescu, Ondine Gherguţ, Marius Ghilezan, Mihai Ghimpu, Dinu C. Giurescu, Mihai Gîdea, Vasile Gogea, Radu Golban, Sanda Golopenţia, Armand Goşu, Dana Grecu, Dan Grigore, Gh Grigurcu, Raluca Grosescu, Stere Gulea, Cosmin Guşă, Moise Guran, Ionel Haiduc, Dan Hăulica, Alexandru Herlea, Mihai I de Hohenzollern- Sigmaringen, Bogdan I Hossu, Ovidiu Hurduzeu, Ion Ianoşi, Florin Iaru, Ilie Ilaşcu, Ion Iliescu, Sorin Ilieşiu, Marie-France Ionesco, Cazimir Ionnescu, Sorin Ioniţă, Mugur C. Isărescu, Andrei Ivanţoc, Doina Jela, Marco M. Katz, Thomas Kleininger, Alexandru Lăzescu, Ion Bogdan Lefter, Nica Leon, Gabriel Liiceanu, Serban Madgearu, Adrian Majuru, Mircea Maliţa, Alexandru Mamina, Norman Manea, Nicolae Manolescu, Solomon Marcus, Aurel Sergiu Marinescu, Sorina Matei, Dumitru Mazilu, Ileana Mălăncioiu, Silviu Mănăstire, Doru Mărieş, Dan C. Mihailescu, Liviu Mihaiu, Florian Mihalcea, Ilie Mihalcea, Octavian Mihaescu, Mircea Mihaies, Mariana Mihuţ, Marius C. Mina, Marius Mioc, Ioan T. Morar, Maia Morgenstern, Herta Muller, Alina Mungiu, Cristian Mungiu,  Lelia Munteanu, Marian Munteanu, Alin Mureşan, Stelian Neagoe, Adrian Neacşu, Mihail Neamţu, Bujor Nedelcovici, Virgil Nemoianu, Victor Neumann, Basarab Nicolescu, Cornel Nistorescu, Eric Nussbaum, Andrei Oişteanu, Stejarel Olaru, Gheorghe Onişoru, Leonard Oprea, Dan Oprescu, Train Orban, Sabin Orcan, Anca Oroveanu, Rodica Palade, Şerban Papacostea, Toader Paleologu, Horia-Roman Patapievici, Vitalia Pavlineco, Cristian Pătrasconiu, Dan Pavel, Ovidiu Pecican, Dan Perjovschi, Dragoş Petrescu, Horatiu Pepine, Zoe Petre, Alexandru Petria, Florin Piersic, Lucian Pintilie, Andrei Pippidi, Cristian Pîrvulescu, Mircea Platon, Andrei Pleşu, Antonie Popescu, Cristian Tudor Popescu, Silviu Octavian Popescu, Stela Popescu, Andreea Pora, Radu Portocală, Tudorel Postolache, Cristian Preda, Nicolae Prelipceanu, Dan Puric, Nestor Rates, Victor Rebengiuc, Victor Roncea, Cristina Roman, Petre Roman, Petre Romoşan, Marilena Rotaru, Liviu Rotman, Romulus Rusan, Adriana Saftoiu, Traian Severin, George Simion, Ovidiu Simonca, Adriana Săftoiu, Dinu Săraru, Willie Schuster, Claudiu Secaşiu, Eugen Simion, Sergiu Simion, Ovidiu Simonca, Cassian Maria Spiridon, Lavinia Stan, Oana Stancu, Ioan Stanomir, Sorin Roşca Stănescu, Valeriu Stoica, Alex Mihai Stoenescu, Valeriu Stoica, Liviu Ioan Stoiciu, Serban Sturdza, Lavinia Şandru, Ilie Şerbănescu, Tia Şerbănescu, Mihai Şora, Cristian Tabară, Mihai Tatulici, Stelian Tănase, Virgil Tănase, Dan Tapalaga, Vladimir Tismaneanu, Alin Teodorescu, Oreste Teodorescu, Răzvan Theodorescu, William Totok, Marius Tucă, Radu Tudor, Dorin Tudoran,  Robert Turcescu, Dan Turturică, Dumitru Ţepeneag, Cristian Ţopescu, Andrei Ujică, Mihai-Răzvan Ungureanu,  Traian Ungureanu, Doina Uricariu, Adrian Ursu, Lucian Vasile, Eugen Vasiliu, Ion Vianu, Sorin Vieru, Daniel Vighi, Matei Vişniec, Ştefan Vlaston, Eugenia Vodă, Dan Voinea, Sever Voinescu, Varujan Vosganian, Smaranda Vultur, Renate Weber, Dinu Zamfirescu, Vlad Zografi, Alexandru Zub – şi cei pe care i-am uitat…
 
Domnilor (doamnelor),
care aţi manifestat interes real pentru destinul României (implicîndu-vă în lupta pentru emanciparea ei),
sau care v-aţi complăcut în posturi civice convenabile (personalităţi, înţelepţi ai cetăţii, călăuze ale românilor, activişti  civici, luptători pentru drepturile omului, dizidenţi anticomunişti, lideri ai rezistenţei antifeseniste, semnatari ai unor apeluri sau proteste colective, monopolizatori ai spaţiului public, profitori ai afacerii anticomuniste etc.),
nu aţi semnat încă Petiţia propusă de mine pentru abrogarea legii 217/2015, ca neconstituţională, nedemocratică, antilibertară, antijustiţiară şi antinaţională:
www.petitieonline.com/legea_217_nu_este_constituionala
 
Dacă mai existaţi, de ce tăceţi acum, cînd noua formă a OUG 31/2002 (şi mai abuzivă şi inoportună decît cea dinainte), adoptată la comanda unor forţe lucrînd contra intereselor naţiunii şi adevărului, sugrumă libertatea de opinie, protejînd autorii genocidului comunist şi lovind din nou victimele lor? Sînteţi de acord cu legea pe care o contest? Vi se pare inutilă această formă de manifestare a revoltei? Vă e frică? Redevine periculoasă „disidenţa” faţă de puternicii zilei? Vă poate costa cine ştie ce cariere, sinecuri, burse, postamente, contracte, oportunităţi ? Sau v-aţi re-educat în spiritul corectitudinii politice, căreia i-aţi devenit „vector de opinie”? Sau- aţi renunţat între timp la implicarea publică, fără să o declaraţi explicit?
 
Poate că unii dintre dv. s-au pronunţat deja, în medii la care nu am avut acces, onorîndu-şi obligaţiile civice, sau o vor face în diverse contexte, de acum încolo. Nu sînteţi desigur obligaţi să răspundeţi provocării mele. Dar aţi da un exemplu tonifiant de unitate/solidaritate, combătînd intimidarea ce ne poate întoarce în 1989 (sau chiar în  1944)- dacă aţi semna şi dv. petiţia.
Dacă nu vă convine ceva din formularea ei sau nu consideraţi demersul ineficace, semnaţi ca să arătaţi că şi pentru dv. legea e nedreaptă şi neconstituţională. Sau, pronunţaţi-vă deschis în favoarea legii, ca să nu spuneţi mai tîrziu altceva, dacă raportul de forţe se răstoarnă. Sau dispăreţi discret de pe scena luptei pentru independenţa României şi demnităţii locuitorilor ei (de care depinde  sistemic şi bunăstarea lor).
Nu vă acoperiţi cu arabescuri juridice. Dacă Avocatul Poporului consideră că nu are ce face, dacă Parlamentul nu reacţionează şi Curtea Constituţională recidivează în a nu recunoaşte neconstituţionalitatea OUG 31/2002 (actualizată de legea 217/2015) atunci iese şi mai tare în evidenţă tirania camuflată cu aparenţe democratice în care rămîne captiv poporul român, parazitat de mafia internă care s-a pus la dispoziţia unui jaf colonial.
 
Nu puteţi pretinde că nu înţelegeţi miza, că nu observaţi sensul provocării- dacă doriţi să fiţi lăsaţi pe socluri de intelectual. Dacă nu aţi studiat serios istoria contemporană, făceţi-o măcar acum sau încredeţi-vă în cei care au făcut-o obiectiv şi nu în cursurile (eventual scurte) ale Rollerilor de serviciu. Ştiţi bine că aproape tot ce s-a spus despre „fascişti” în România, de 70 de ani, este propagandă comunistă, întru justificarea tiraniei devastatoare instalate de ocupant (URSS). Poate nu aţi înţeles însă că şi ceilalţi Aliaţi, care au girat genocidul cu care s-a încheiat al doilea război mondial, au interes să ne închidă gura şi întunece minţile, ca să nu scoatem la iveală adevăruri dureroase, care pot zgudui din temelii axiologia (ideologia) politică mondială. Dacă pînă acum nu aţi sesizat efectul aservirii civismului postcomunist faţă de agenda noilor noştri stăpîni, modul în care ne-a fost băgată pe gît legea 217 ar trebui să vă trezească. Stăpînirea străină nu produce lumină, nici dacă vine de la Vest.
    
Nu ştiaţi? E timpul să aflaţi. Nu dezertaţi simulînd că nu înţelegeţi ce se întîmplă. Nu nostalgia faţă de legionari sau Ceauşescu e în joc acum, de fapt. Ci descurajarea sau încurajarea rezistenţei faţă de o dominaţie neocolonială care va secătui ţara de resurse, ucide autonomia României, transforma populaţia într-o turmă docilă de sclavi inconştienţi, sau chiar în carne de tun.
Nu vă deranjează/priveşte sau nu vă convine să vă pronunţaţi? Aşteptaţi să vedeţi cum se termină noua rundă din ciocnirea dintre imperii? Credeţi că puteţi continua jocul la toate capetele, luneca decurcăreţ şi chiar pretinde lauri, fără riscuri? Că veţi mai avea credibilitate, dacă tăceţi acum? Chiar şi după ce veţi recepţiona această provocare/ somaţie directă, personală, explicită?  Veţi susţine că problema pe care v-am pus-o nu trebuie tranşată pentru că e ceva în neregulă cu mine?
 Sau veţi trata acest mesaj ca o invitaţie la limpezirea apelor, ieşind la timp de pe lista tăcerii/ruşinii, reacţionînd onest şi demn, ca români şi ca oameni liberi. Şi mă voi pomeni că regăsesc pe lista semnatarilor petiţiei, aproape toţi destinatarii acestei scrisori deschise… Ceea ce, avînd în vedere capitalul de imagine de care încă vă bucuraţi, ar putea conta.
 
Ioan Roşca, 22 august 2015    (pentru cei ce nu ştiu cine le scrie:
www.procesulcomunismului.com, www.piatauniversitatii.com, www.ioanrosca.com )

vineri, 16 februarie 2024

Paul GOMA şi cele trei SCRISORI adresate lui Traian BĂSESCU

 

Paul GOMA şi cele trei SCRISORI adresate lui Traian BĂSESCU

Paul GOMA şi cele trei SCRISORI adresate lui Traian BĂSESCU
Paul Goma îi trimitea, în urmă cu zece ani, o a treia scrisoare publică în care îi cerea preşedintelui Traian Băsescu ca autorităţile de la Bucureşti să-i redea cetăţenia română.

Dizidentul anti-comunist Paul Goma nu primise răspunsul aşteptat la cea de-a doua scrisoare în care îi spusese lui Băsescu că statul comunist i-a furat cetăţenia. El preciza că nu va depune o cerere pentru acordarea cetăţeniei. "Nu voi cere niciodată să primesc cetăţenia pe care doar Dumnezeu mi-o poate lua (iertare: a mai fost unul: Ceauşescu – veţi fi auzit ce-a păţit…), eu, ca şi membrii familiei mele fiind români prin naştere", îi scria Paul Goma lui Traian Băsescu.

Pe 6 mai 2006, în prima scrisoare către Băsescu, Paul Goma spunea: “Domnului Traian Băsescu,

Palatul Cotroceni, București

Domnule Băsescu,

În 5 aprilie 2006, după ce Vladimir Tismăneanu îmi propusese – în numele Dvs. – să fac parte din Comisia prezidențială pentru cercetarea crimelor comuniste în România, pregătisem o scrisoare de răspuns la scrisoarea-invitație. În primul rând ceream de la statul român reparații: restituirea cetățeniei române, furate chiar înainte de a pleca din țară (în 20 noiembrie 1977); restituirea dreptului de a publica în România, furat de N. Manolescu prin editorialul “Adio, domnule Goma” din 1998, apoi prin campania de antisemitizare a mea, organizată în 2005, în vederea obținerii postul de ambasador la UNESCO”.

A doua epistolă a fost făcută publică de Paul Goma pe 25 mai acelaşi an. Deja tonul devenise altul: “ (…) În privința persoanei mele, reamintesc ceea ce dealtfel știți foarte bine:

-din 1977, când am părăsit România, soția, fiul și cu mine trăim în Franța ca refugiați politici. În 17 ani de la “revoluție” guvernanții bucureștioți, ocupați până peste cap cu distribuirea printre cumnate și soacre și nepoate pubere a certificatelor de revoluționare neînfricate, nu ne-au restituit – cu scuze, desigur cetățenia română furată, pentru… “trădare de patrie”.

În septembrie acest an statutul nostru nu va împiedeca Integrarea României în EU; însă cu siguranță nu va împiedeca nici întrebarea-mirare ironică a integratorilor:

«O țară care vrea să intre în UE mai are – la 17 ani după Marea Revoluție de la București! – refugiați politic?»

Vă sugerez să răspundeți ce v-au suflat (ră)suflătorii:

«Cine: Goma? Dar Goma e un antisemit fioros! – depune mărturie sub jurământ N. Manolescu, fost antisemit, devenit antisemitizator emerit, dovadă: ca răsplată pentru vigilența-i trează a căpătat ambasadoriatul României la UNESCO».

Va salută antisemitul refugiat politic în… Franța.

Paul Goma”.

Scrisoarea a III-a

“Credeam ca A Doua Epistola a mea catre Traian Basescu va fi ultima ca, in cele din urma, imi va raspunde. M-am inselat: Traian Basescu nu a raspuns. Iat-o pe a Treia:

D-lui Traian Basescu

Presedintele Romaniei

 

Palatul Cotroceni

Bucuresti

Paris, 14 octombrie 2006

Domnule Traian Basescu,

In urma cu sase luni V. Tismaneanu m-a contactat, invitandu-ma sa particip la o Comisie ce avea sa studieze "binefacerile" comunismului cazut pe capul Romanilor, incepand din 28 iunie 1940. O facea, afirma el, cu asentimentul presedintelui Traian Basescu, initiatorul Comisiei. Dupa ce am acceptat propunerea, el m-a asigurat ca in cateva ore consilierul prezidential Saftoiu imi va telefona pentru a stabili conditiile colaborarii mele – V. Tismaneanu le comunicase presedintelui Basescu iar acesta fusese de acord cu ele:


– restituirea – fara a face vreo cerere – a drepturilor cetatenesti care imi fusesera luate de Ceausescu in 1977;

– repunerea in toate drepturile furate, mie si membrilor familiei mele (documente de la CSNAS arata ca guvernul Ceausescu, intr-un "Plan de masuri", propunea retragerea cetateniei inca pe cand ma aflam pe solul Romaniei, adica inainte de 20 noiembrie 1977): cetatenia romana, dreptul de a publica in editurile si in presa din Romania – in care nu m-am putut exprima din martie 1970 pana in ianuarie 1990 (total: 20 ani); nici din 1997 in urma actiunilor "colegiale" ale fostilor prieteni deveniti turiferari ai lui I. Iliescu, ai lui E. Constantinescu (total general: 30 ani de interdictie); in fine, astept de la statul roman reparatiile morale si materiale cuvenite, ca unul care a luptat pe fata – si a fost intemnitat – pentru… drepturile omului in Romania dinainte de 22 decembrie 1989 fix – taman cand vitejii si fidelii colaboratori ai Securitatii au devenit posesori de certificate de… revolutionari anticomunisti!

Consilierul Saftoiu nu s-a manifestat. Nici presedintele Basescu – din contra: acesta si-a dat binecuvantarea pentru alcatuirea Comisiei destinata sa cerceteze crimele comunismului, eliminandu-ma, pentru a pune in loc notorii "rezistenti (doar) – prin-cultura", profund analfabeti in materie de Istorie a Romaniei.

La inceputul lunii septembrie acest an, cativa prieteni (Dan Culcer, Ovidiu Nimigean, Flori Stanescu, Mircea Stanescu, Liviu Ioan Stoiciu) la initiativa lui Valerian Stan au redactat si difuzat institutiilor, presei, intelectualilor un Apel pentru repunerea mea si a familiei mele in drepturile furate de regimul comunist.

Se vede insa ca trecuse prea putin timp de la asasinarea Ceausescului (abia 17 ani!) pentru a spera in abolirea ceausismului. In conditii nedemne de un stat care bate la poarta Europei: boicot, blocaj din partea presei scrise si audiovizuale, banuim: ca urmare a directivelor primite de la Puterea Politica din Romania al carei suprem reprezentant sunteti – au aderat la acest Apel peste 300 persoane. Si cu toate ca textul, cu lista semnatarilor periodic completata, a fost trimis la toate institutiile de stat si de partid (asa!), pana azi nu a fost primit un singur raspuns scris!

Pe cai ocolite – si orale, de parca am fi o natie de analfabeti etern folclorizati – prietenii mei si cu mine beneficiem de sfaturi prietenesti (dar anonime, doar suntem urmasii in linie dreapta ai lui Farfuridi!): un tovaras tanar "de la Externe" a dat asigurarea ca "acolo, sus, nimeni nu se va ocupa de <<problema Goma>>"; un nu mai putin tovaras-tanar (ai zice ca, dupa 1989 romanii se nasc gata-utecizati) a telefonat "de la Ministerul Justitiei", oferind si dansul din partea casii o indicatie pretioasa – aceasta:

"Pentru obtinerea cetateniei romane, domnu' Goma sa faca cerére (asa accentueaza securistii), dansu' cu mana lui, precum si fiecare membru al familiei…>>- de unde concluzia ca to'ar'su' de la Justitie (!) nu citise ce scria acolo, in textul Apelului – sau: primise directive sa dea un astfel de raspuns echivalent cu o trimitere la plimbare (caci noi avem alte treburi – mai, tovarasi!).

Cum sa nu aiba alte treburi mai-tovarasii utecisti – fosti, prezenti, viitori? Doar ei conduc destinele Romaniei, tara mult mai a mea decat a lor, profitorii, hoitarii, descendenti ai vechii nomenklaturi, alcatuind actuala elita-a-drojdiei bastinoase.

Chiar daca ceea ce am facut nu am facut pentru a primi rasplata, iata ca tari vecine, cu nefericit destin asemanator, pricinuit de ocupatia ruseasca, apoi de pitestizare a intregului Lagar Sovietic, au gasit de multa vreme prilejuri de cinstire a persoanei si a faptelor mele:

– Ungaria, pentru solidarizarea, ca student, la Revolutia Maghiara din 1956;

– Cehoslovacia, pentru solidarizarea cu Charta 77;

– Polonia, pentru solidarizarea cu spiritul Solidarnosc;

– Basarabia, pentru ca… m-am nascut acolo si pentru ca am scris mereu-mereu despre acolo: a fost botezat gimnaziul din satul natal cu numele parintilor mei, primii invatatori-apostoli acolo – si cu al meu. Pentru analfabetul securetzo-utecisticel care a avut nerusinarea sa afirme ca pamantenii Tarii Moldovei vorbesc… "light rumanian", o intrebare nevinovata: unde se va fi nascut mutantul? In Coreea de Nord? in Vietnamul (tot) de Nord? Cine i-a fost mama: masa de sedinta a organizatiei de baza? – fiindca tata nu a avut, numai bunic: nemuritorul Stalin.

Doar Rusia Eterna si Romania Mare (sa fie consultat procurorul Eduard Ilie) m-ar vrea mort: ca sa nu mai pot deschide gura si sa-i "injur" pe ei – cei extrem de vii si care lucreaza din greu la propasirea tarisoarei, nu gandesc, Doamne-fereste!

Paranteza: in iulie 1981 presedintele Frantei Mitterrand, prin ministrul Culturii, Jack Lang, mi-a propus a face parte din "tripleta" incetatenita in cadru festiv. Am multumit, am declinat, explicand: mai bine roman fara cetatenie, refugiat politic in Franta, decat cetatean francez, in acelasi paner cu Julio Cortazar si cu Milan Kundera. Sa nu fiu intrebat de ce: in nici un caz din gelozie: scriitorii nu pot fi gelosi decat pe Dumnezeu: Cortazar si Kundera nu erau; apoi, contemporani fiindu-mi, ii judecam total: omul si opera.

Prin prezenta ii anunt pe toti nascutii gata-utecizati care, din 1989, se prefac a conduce Romania "pe calea democratiei":

Nu voi cere niciodata sa primesc cetatenia pe care doar Dumnezeu mi-o poate lua (iertare: a mai fost unul: Ceausescu – veti fi auzit ce-a patit…), eu, ca si membrii familiei mele, fiind romani prin nastere. Tot eu sa fac cerére? Atunci cand guvernantii comunisti mi-au luat cetatenia a fost cumva… la cererea mea? O cerére tapana, "conform legii", corect timbrata?

Nu am cersit un favor (pentru care sa fac cerére), ci am anuntat ca este timpul – 17 ani! – sa mi se restituie drepturile civile, morale, materiale pe care Statul Roman mi le-a furat in 1977-78.

In continuarea actiunii mele de reintrare in drepturi, un memoriu mult mai cuprinzator va fi inaintat instantelor care controleaza respectarea angajamentelor Romaniei, conditie a acceptarii depline in Comunitatea Europeana.

Nu de alta, dar sa afle si occidentalii pana unde au ajuns cu adevarat "reformele" in Romania – inclusiv (as zice: mai ales) cele privindu-l pe om, incepand cu elementarele drepturi-ale-omului carora mi-am inchinat viata. Apoi Romania semnifica 30 de milioane de… oameni (fireste, cu cei abandonati Rusiei si Ucrainei cu tot cu tezaurul si cu pamanturile noastre, fiindca le-am mostenit de la inaintasii nostri), nu doar kilowati, kilotone, kilometri – ca in plin comunism cantitativ(ist).

Deasemeni voi atasa o copie dupa aceasta scrisoare adresata Domniei Voastre, Domnule Presedinte al Romaniei.

Va saluta

Paul GOMA”.

Pe 22 noiembrie 2006, Paul Goma anunţa încheierea “corespondenţei” cu Băsescu, care se încheia astfel: “Acest mesaj este ultimul pe care îl adresez Autorităților de la București, cele care, de aproape 30 ani, îmi interzic, mie, intrarea în România, țara mea – ele, care azi-mâine vor intra în Europa – pe care o vor jumuli cu talentu-le consumat, după care își vor face cu ochiul:

«Și pe ăștia i-am tras în pept!»

După o gafă ca cea cu Vosganian, să se aștepte la alte surprize neplăcute.

Paul Goma”. 

Paul Goma, acum în vârstă de 81 de ani, împliniţi pe 2 octombrie, nu a mai revenit niciodată în ţară după ce a fost trimis în exil de regimul Ceauşescu.

Sorin Ovidiu Bălan. Legea libertăţii noastre de exprimare, împotriva legilor lor care ne pun botniţă

 

Legea libertăţii noastre de exprimare, împotriva legilor lor care ne pun botniţă

Legea libertăţii noastre de exprimare, împotriva legilor lor care ne pun botniţă
Legea libertăţii noastre de exprimare, împotriva legilor lor care ne pun botniţă. Am să încep cu ceea ce nu credeam că am să fac vreodată în viaţa mea. Am să citez din Mircea Toma. Sunt însă nevoit să o fac, pentru că el este purtătorul de cuvânt al noii nenorociri care ni se pregăteşte.

Legea libertăţii noastre de exprimare, împotriva legilor lor care ne pun botniţă. Iată ce spune unul dintre stâlpii celui mai odios organism de cenzură a presei audio-vizuale de când s-a inventat audio-vizualul în România: „Suntem în plin proces de adaptare a normelor de utilizare a acestei legi – Legea Audiovizualului a fost modificată pe şest, noaptea ca hoţii, fără să fie pusă în dezbatere publică n.r. – în ceea ce priveşte legislaţia secundară,

Codul audiovizual, ca să vedem cum putem să îl aplicăm şi în ce măsură se potrivesc normele pentru televiziune, pentru audiovizualul de pe diversele platforme folosite frecvent în România, Facebook, Youtube şi Instagram.

Legea libertăţii noastre de exprimare

Probabil că în viitorul apropiat, CNA va deţine o calitate specială, de „trusted partner” de partener investit cu o încredere mai consistenţă, în aşa fel încât atunci când reclamă CNA-ul, „reacţia Youtube să fie mai promptă”, a cuvântat Mircea Toma.

Cu alte cuvinte, după ce s-a pus botniţă audio-vizualului care, dacă are curajul să transmită cumva ceva ce iese din narativul oficial, şi-o ia imediat peste bot, de la amenzi care pot băga un post în faliment, până la închiderea lui pur şi simplu, cenzura aceasta drastică şi arbitrară se extinde şi în spaţiul virtual.

Ce se urmăreşte cu aceasta? Punerea botniţei şi presei scrise, de către acelaşi organism de cenzură mai rea decât cea comunistă. 

Instalarea cenzurii. Episodul Văcăroiu

Această instalare a cenzurii pe tot ce înseamnă mass-media în România nu a început acum. Ci în urmă cu foarte mulţi ani, pe vremea Cabinetului Văcăroiu, şi ea s-a desfăşurat în mai mulţi paşi, până să se ajungă astăzi, să fim în pragul unui control total.

În anii ’90, Văcăroiu avea o tactică mai rudimentară. Singurul loc în care în România se fabrica hârtie de ziar era la Letea-Bacău.

Ori de câte ori Guvernul afla că într-un ziar urma să apară un material critic la adresa lui sau a lui Ion Iliescu, brusc, se strica maşina de fabricat hârtia de ziar. Neavând pe ce tipări, tirajul cu materialul încriminator se reducea drastic.

Eu însumi am păţit-o de mai multe ori, pe când eram redactor-şef la cotidianul Ziua. Şefii redacţiilor s-au reorientat imediat şi tactica lui Văcăroiu a fost anihilată. Administratorii publicaţiilor au început să aducă hârtie din import. Care era mai bună şi mai ieftină decât cea de la Letea (combinat de care între timp s-a ales praful, a dat faliment).

Și episodul Hrebenciuc-Rodipet

Atunci, Viorel Hrebenciuc a trecut la pasul al doilea de distrugere a presei tipărite. I-a dat la temelie difuzării. Pentru că degeaba ai materiale bune, degeaba ai hârtie pe care să le tipăreşti, dacă nu ai cum să difuzezi ziarele. Şi aşa s-a născut celebrul dosar „Rodipet” şi prejudiciul uriaş produs statului român.

„Rodipet” era cel mai mare difuzor de presă, proprietate a statului român. O mie de ziare, dintre care 30 de cotidiane, umpleau în anii ’90 zecile de mii de tarabe şi chioşcuri ale „Rodipet”, răspândite în toată ţara. În 2014, căpuşat, furat, devalizat, „Rodipet” şi-a dat duhul, lăsând în urmă un dosar penal nebulos şi întreaga presă din România fără difuzare, căci reţelele particulare reprezentau mai nimic din necesarul de difuzare.

Astfel încât cele mai multe dintre publicaţii, lovite şi financiar, lovite şi la posibilitatea de a difuza, au fost nevoite să treacă în mediul on-line.

Legea libertăţii de exprimare, sub asaltul CNA

A fost ultimul refugiu al cuvântului liber, care acum este luat cu asalt de către lachei ca Mircea Toma, la comanda stăpânilor lor.

Atacul asupra acestei ultime redute se dă sub ochii noştri în două etape. Prima, s-a încheiat deja. Înfiinţarea CNA şi a Legii Audio-vizualului, unde, sub masca unei pudibonderii de domnişoare de pension şi a pretextului că apără onoarea telespectatorilor şi ascultătorilor, se cenzurează tot ce nu convine politicului.

Apropo. Cum se face că alte bresle: medicii, psihologii, juriştii, ca să nu dau decât câteva exemple de profesiuni liberale, au propriile lor organisme de reglementare a activităţii, formate din profesionişti pe care îi aleg membrii breslei respective, după veritabile campanii electorale, iar presa audio-video este cenzurată de către un organism de stat, eminamente politic, în care membrii săi sunt numiţi de către partidele parlamentare şi de către preşedinţie?

Cine și ce este CNA

Adică, un membru CNA, cu salariu baban, rang de secretar de stat, cu maşină şi secretară la dispoziţie, locuinţă de serviciu de la RAPPS, paşaport diplomatic şi multe alte avantaje, va lăsa necenzurată, va lăsa să scape pe piaţă, fără să fie sancţionată aspru, o ştire sau o anchetă care să vizeze partidul care i-a dat toate aceste avantaje? Nici vorbă.

Cel mai bun exemplu este cel al Laurei Georgescu, fost şef al CNA, de care nu au auzit că ar fi ziaristă nici găinile din curtea mă-sii, ajunsă politic în această funcţie, a fost condamnată la 4 ani şi 4 luni de închisoare, pentru că, din slugărnicie pentru cei care au pus-o, a alcătuit acte false şi a îndemnat unii colegi să sancţioneze posturi de radio şi tv care nu erau aliniate politicii celor care o puseseră în fruntea instituţiei.

Legea libertăţii de exprimare. Asaltul asupra presei scrise

Până acum, CNA nu avea putere să pună botniţă decât audio-vizualului. Acum, se face cel de-al doilea pas. Către presa scrisă ce apare în on-line. Este exact ceea ce făceau în anii ’90 Văcăroiu când oprea maşina de la Letea şi Hrebenciuc în 2014 când prăbuşea „Rodipet”. Taie calea de comunicare a presei cu cititorii. CNA vrea atribuţii şi pe canalele pe care se difuzează presa în on-line.

Mai citez o dată din Mircea Toma: „Probabil că în viitorul apropiat, CNA va deţine o calitate specială, de ”trusted partner” de partener investit cu o încredere mai consistenţă, în aşa fel încât atunci când reclamă CNA-ul, reacţia Youtube să fie mai promptă”.

Acum, i-auziţi ce frumos sună: „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. Cenzura de orice fel este interzisă. Aşa sună Articolul 30, alin1 şi 2 din Constituţia României. Care lege fundamentală, însă, nu prevede şi sancţiuni împotriva celor care încalcă aceste principii fundamentale.

De aceea eu cred că avem nevoie de o Lege a presei şi a exprimării în spaţiul virtual, lege care, sub sancţiuni drastice, să apere libertatea de exprimare consfinţită în Constituţie.

Fără liberă exprimare, fără libertatea presei, nu există democraţie, iar atacul la aceste principii înseamnă, implicit, un atac la fundamentul societăţii noastre: democraţia!     

Editorialul video, AICI

Prof. Costel NEACŞU. România ocupată fără trupe: „fantomele” lui Soros (I)

 

Atenție, români! Dușmanii statului național unitar nu dorm!

          TRANSILVANIA ÎN „COLIMATOR”! (XXXI)

          România ocupată fără trupe: „fantomele” lui Soros (I)

 „Am lăsat dinadins în urmă dezastrul, aflat în plină desfășurare, al COLONIZĂRII ÎN ACT A CULTURII IDENTITARE A ROMÂNIEI. În aceste zile, vânzătorii de pământ românesc, veritabili vânzători de țară, sunt dublați de INTELECTUALI VÂNZĂTORI ȘI EI DE VALORI, devărați uzurpatori ai axiologiei identitare. În ordine spirituală, COLONIZAREA AXIOLOGICĂ SE EXECUTĂ ÎNTR-ASCUNS, LA ADĂPOSTUL VACARMULUI POLITIC GENERAT DE SCENARIUL PUBLIC AL PEDEPSIRII CORUPȚILOR. Ca urmare, colonizatorul  poate umbla liniștit la tabloul de siguranță al sistemului de valori identitare, fără ca cineva să observe. GRUPURILE SOROȘ DIN ROMÂNIA AU FOST SPECIAL INSTRUITE ȘI FINANȚATE PENTRU A NUMI ȘI IMPLEMENTA ÎN POSTURILE DE CONDUCERE ALE PRINCIPALELOR INSTITUȚII RESPONSABILE CU ORIENTAREA CULTURII SPIRITUALE PERSOANE ȘI SIMPATIZANȚI AI CAUZEI SOROȘ! MNAC, MȚR, ICR-uri, Uniunile de Creație, Ministerul Culturii… au devenit, peste noapte, ADEVĂRATE CENTRE DE COLONIZARE ABUZIVĂ, încât puțin lipsește ca în curând să ne trezim chiar și cu un «Patriarh Soroș»! Pentru națiunea română, fenomenul colonizării reprezintă astăzi un secret al lui Polichinelle! Am putut asista de curând la distrugerea șanselor electorale ale unuia din liderii politici proeminenți (naționalist-creștinul M. Munteanu – n.a.), operată, în timp record, doar de zarva câtorva fundații fidele cauzei Soroș! LUMEA A TĂCUT ȘI TACE MÂLC! Mi-ar fi foarte greu să cred că acest mizerabil asalt ideologic colonizator ar fi rămas necunoscut actualei conduceri a Academiei Române! Atunci, DE CE SE TACE? Rolul excelentisim statal, conferit illo tempore de cititorii Academiei, obligă să ia urgent atitudine publică. Altfel, riscăm să ne trezim împresurați cu modificări care, treptat, vor reuși să facă din Academia Română o instituție dezamorsată axiologic și identitar, de nerecunoscut… Profit de împrejurare pentru a cere respectuos Academiei Române, plenului și actualei conduceri, să-și exercite grabnic nobilele atribuții pentru care a fost creată” (Sorin Dumitrescu, academician, discurs în Aula Academiei Române).

Cel puțin pentru o scurtă vreme, cât timp „flașnetele” de stipendiați ai „corectitudinii politice” nu reușesc să îi biruiască pe autenticii apărători ai memoriei colective, puținii istorici de anvergură nu se lasă nicidecum intimidați de restricțiile „comisarilor” Noii Ere și, disprețuindu-le „braconajul” ideologic al globalismului nivelator, cercetează asiduu în arhive ca să ne poată lăsa mărturie despre modul aberant cum se va produce ștergerea trecutului omenirii (cu ale sale secrete acuzatoare) și conectarea la o „galaxie” planetară avându-l pe Soroș (și armata din spatele lui) ca părinte fondator! Deocamdată, departe însă de orice hazard, există totuși un „fir” demn de urmat (de cine  vrea să cunoască adevărul) care ne arată cum acest Soroș, în ura sa viscerală față de poporul român, dispunea încă de pe vremea lui Ceaușescu de o sucursală clandestină în România, chiar avea o ramificație de „cârtițe disidente” și, nutrind o miză uriașă în a ne impune cât mai rapid și tacticos autonomia Transilvaniei, și-a riscat viața plecând spre România încă înainte de „fuga” președintelui Ceaușescu (22 decembrie 1989)! Cert este că Soroș, pe când aștepta să se treacă mai alert de faza finală a loviturii de stat de la București, armata ungară (sfidând marile puteri) se afla deja cantonată la granița cu România, în Banat era teleghidat cu „succes” un agent al serviciului secret maghiar AVO („pastorul” L. Tökeș), iar chiar în 22 decembrie 1989, era foarte frământat de „modul de acțiune potrivit pentru România” (cum declara în Ev.z. „flebețea” sa, actualul consilier prezidențial Sandra Pralong) și venea grabnic spre România, cu primul avion civil, în contextul în care autoritățile noastre, în ciuda amplorii fenomenului terorist, „ardea” de nerăbdare să decidă deschiderea granițelor Țării (în 23 decembrie 1989)!

De unde să știe atunci bieții români, îndoliați de sângele curs din piepturile a peste 1000 de tineri „secerați” pe  străzile României, că înfăptuiseră (indirect) „visul” lui Soroș (de a-i vedea scoși masiv în stradă pe oamenii nemulțumiți), de a-l demoniza și lichida pe președintele naționalist Ceaușescu, de a „planta” – pe când românii își mai plângeau morții și răniții – subversiva „cazemată” de „elitiști mercenari”, numită Grupul pentru Dialog Social,  a cărei misiune ingrată era ca, în tendința de a ne transforma cultura conservatoare (ortodoxă) prin inițierea și sponsorizarea unei puternice rețea de activități globaliști, să ne „spele creierele”sub masca „nobilelor valori” ale „societății deschise”, să se folosească în mod stalinist de „cruciada anticorupției” ca să obțină puterea politică fără a câștiga alegerile în mod democratic, să proclame la scară națională un război psihologic fratricid (ca să ne schimbe percepția realității și nimeni, de s-ar putea, să nu mai ajungă la concluzii rezonabile, obiective) și, astfel, readucându-ne în timp la vremurile apuse ale terorii delațiunii, să provoace instabilitatea României prin erodarea identității, suveranității și unității naționale!

 „Nu, nu îi urăsc pe băieții ăștia (Pleșu, Liiceanu, Boia etc – n.a.), care sunt mult sub nivelul meu. La adresa lor am un dispreț calm, nu atât pentru cărțile lor, asta îi privește, cât pentru faptul că ÎNJURĂ MARILE VALORI ROMÂNEȘTI ȘI IDEEA DE UNITATE ȘI IDENTITATE NAȚIONALĂ. Pentru asta îi disprețuiesc, cu un plus pentru Patapievici, care A ÎNDRĂZNIT SĂ UMPLE CU NOROI ISTORIA NAȚIONALĂ și nimeni în cultură nu a reacționat” (Nicolae Breban, academician, eminent al Literaturii Române).

Da, stimați cititori, exact în ziua în care Ceaușeștii erau înmormântați în secret în Cimitirul Ghencea (30 decembrie 1989), iar românii încă își plângeau morții și răniții loviturii de stat globaliste, „eminența cenușie” a C.F.S.N. și „știutorul” atâtor dedesubturi, S. Brucan (agent KGB), se grăbea să ne râdă (sardonic) „în nas”, la numai 5 zile după „înrolarea” pe frontul antiromânesc a iredentiștilor din U.D.M.R., acordându-le celor mai antiromâni dintre români, membri ai Grupului pentru Dialog Social, una din cele mai impozante clădiri (ca sediu) de pe Calea Victoriei. Ca să înțelegem însă și mai bine cam de unde „bătea vântul” acestui „cuib de viespi”, care timp de 30 de ani ne tot lovește cu „bâta” în numele unor principii străine GDS (Democrație, Adevăr), este vital că aceasta l-a avut ca prim-vicepreședinte, inclusiv al Fundației Soroș (înființată în 1990), pe nimeni altul decât pe sociologul, legendat ca agent al serviciului secret maghiar AVO, A.Teodorescu! Nu se știe cu ce anume l-a „supărat” România, ca de altfel și pe ceilalți propagandiști din GDS și FS, dar furia lor maladivă în a ne discredita tot ce avem mai sfânt și frumos ca neam, fără un pic de jenă că făceau parte din singurele ramificații care primeau bani din fonduri străine, lasă impresia unei acțiuni extrem de minuțios programate, coordonate, al cărei scop real a fost de a împânzi cu activiști politica și cultura Statului Român, răsturnându-ne valorile printr-o rețea de mare varietate (organizații, societăți, instituții, cluburi etc) care ne-a „adormit vigilența”, atâția ani, cu pretenția de a fi „conștiința lucidă a societății”, „instanță de reflecție, „laborator” de elaborare a „strategiilor” viitorului României!

„Desantul” antiromânesc al gds-iștilor, pe frontul acesta de slugi și figuri lacome și triste, s-a „cățărat” treptat la vârful puterii în România și, avându-l pe Soroș ca principal finanțator al multor acțiuni antiromânești în plan intern și extern, ne-a denigrat valorile naționale, a vânturat anticorupția prin „călcarea în picioare” a legilor, a ținut „sub acoperire” o alternanță la guvernare impusă de peste Ocean de globalistul Soroș, s-a constituit în interfața mediatică a internaționalizării problemei Transilvaniei (deschizând drumul separării de România prin propaganda statutului multinațional al Transilvaniei), răstălmăcirea (antiromânească) a conflictului interetnic din martie 1990 de la Târgu-Mureș și orientarea către un „protectorat” al U.E.), a selectat și finanțat educația tineretului la UCE Budapesta (unde s-au format activiști civici) etc.

Departe însă de a surprinde tot acest „lanț al slăbiciunilor”, în lupta GDS cu România și cu românii, nu s-ar fi cuvenit ca oficialii și adevărații intelectuali să treacă atât de ușor peste „misiunile” concertate soroșiștii au semnat documente privind autonomia Transilvaniei (V. Tismăneanu, M. Berindei, C. Pârvulescu, M. Toma etc) nu au acționat împotriva retrocedărilor frauduloase din Ardeal („justițiara” ministresă M. Macovei), au editat cărți antiromânești (G. Liiceanu), au susținut regionalizarea României după „modelul” celor 3 provincii istorice românești (E. Hurezeanu), i-au defăimat pe români (H.R. Patapievici, A. Cornea, M. Cărtărescu), au susținut teoria „limbii moldovenești” (R. Weber), i-au jignit pe creștini (A. M. Pippidi), au „diversificat” învățământul prin introducerea manualelor alternative (A. Cioroianu), au făcut apologia sionismului și holocaustului (G. Andreescu, A. Pippidi) au dizolvat identitatea națională în multiculturalism (A. Marga, T. Baconschi, R. Culcer, V. Rebengiuc), au introdus manuale școlare cu bani și interferențe soroșiste („drum deschis” de M. Șora ), au „pus mâna” pe secretele Statului Român (E. Hellvig, M.R. Ungureanu) etc.

„La nivel central nu se dorește marcarea așa cum se cuvine a Centenarului (…) Pe de altă parte, istoricii… din Ungaria nu acceptă ideea unirii…Trianonul. Constat că poziția lor este promovată și pe teritoriul României. În ultimii ani, am mers în Harghita și Covasna… Se distribuie hărți în care Transilvania este inclusă în Ungaria… Am văzut vase pe care era scris <<Ungaria Mare, nu Trianon>>. Deși, conform Constituției, România este un stat-național unitar, pe teritoriul țării noastre se desfășoară o intensă propagandă revizionistă. Iar oficialitățile române nu intervin în nici un fel. Asistăm la punerea în operă a unui program vizând ștergerea identității naționale a poporului român (…) Se desfășoară o amplă campanie mediatică prin care se acreditează ideea că românii nu au capacitatea de a se conduce pe ei înșiși… istoria lor este o ascensiune de mituri, de care trebuie să se debaraseze. Câțiva intelectuali, autoproclamați exponenți ai societății civile (GDS-n.a.), desfășoară o campanie intensă și sistematică de denigrare a poporului român.” (Prof.univ.dr.Ioan Scurtu, unul din cei mai prestigioși istorici contemporani).

Neavând cum să înțelegem ce anume se ascundea sub rânjetul sumbru al stalinistului complotist Brucan, diriguitorul manevrelor F.S.N. în zilele de teroare ale lui ’89, ne-am pomenit – toți – puși „pe tavă” înaintea unui „salvator” parașutat în regim de urgență de peste Ocean, Soroș, cel care a reușit, propunându-și să schimbe genetic poporul român în sensul adoptării  corectitudinii politice, să pună bazele unei șocante grupări de forță, presiune și intimidare, reînviata Coloană a V-a (neokominternist-soroșistă) în România, având misiunea de a regiza „piesa de teatru” pusă în scenă de figuranții ,,mamei’’ PSD-ului de astăzi F.S.N.! Practic, cu tot regretul că aveam să fim „împinși” într-un îngrozitor infern al împietririi inimilor, mințile antrenate în rău ale „mercenarilor” GDS s-au folosit fără scrupule, ca niște închipuiți rupți de societatea reală și incapabili să reacționeze la stimulii ei, de o putere politică avidă, aservită, ca să ne ,,reeduce’’ pentru o altă paradigmă globalistă controlând în special sistemul de Învățământ și Cultură. Nu ar trebui deci să mire pe nimeni faptul că agenda lor, concepută ca să se abrutizeze deliberat și să ne aducă elitele intelectuale în stadiul mediocrității, avea să fie executată fără crâcnire de toți președinții postceaușiști (Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis) și de toate partidele politice (privilegiul de a se vedea, cu ,,biciul’’ în mână, în fața unui popor care trebuia să fie supus necondiționat, depersonalizat și dezumanizat)! Soroș a fost în această operațiune doar vârful aistbergului, dar în „spatele” său a acționat la comandă marile servicii secrete externe dublate de o adevărată „armată de infanteriști” recrutată de pe toate palierele decizionale în Stat! Să vedem, însă, cum se prezintă situația în România:

Președintele Ion Iliescu. El este cel care, prin sfororul S.Brucan, i-a deschis lui Soroș „ușile” României. Când acesta a sosit în România, a fost primit cu mare fast încă de la scara avionului, i-a fost pus la dispoziție un sediu grandios la București, iar președintele Iliescu – încălcând uzanțele protocolare – pur și simplu l-a ținut permanent pe Soroș de braț! „Prietenia” lor a făcut ca, numai între 1990-2014, rețeaua arondată la pușculița lui Soroș să primească de la acesta peste 200 milioane $. Este vorba despre acele ong-uri care, suprimând vocea poporului prin acapararea conceptului de societate civilă, au fost lăsate de autoritățile române să acționeze total nestingherit și injust! Mai mult, soroșiștii au fost „ajutați” să acceadă în cele mai înalte sfere de autoritate ale Statului Român, deținând realmente – de la președintele Iliescu și până astăzi – funcțiile – cheie de miniștri, consilieri etc!

Președintele Emil Constantinescu. Și acesta, „la greu”, a trădat interesele țării prin afilierea la sindromul soroșist. De fapt, ce ar mai fi oare de spus când, pe timpul semnării Parteneriatului cu S.U.A. din 1997, cu toții eram cuprinși de exclamații admirative în fața a …două slugi soroșiste: președinții Clinton și Constatinescu.

Președintele Traian Băsescu. Ca și ceilalți 2 predecesori ai săi, președintele Băsescu a fost la fel de păpușor și a girat din plin acțiunile antiromânești, antinaționale, anticreștine și antinormalitate ale „armatei de ocupație” gds-iste! De fapt, nu numai că ,,Secta lui Soroș’’ l-a făcut președinte încă din primul mandat, dar majoritatea consilierilor de la Cotroceni au fost bursieri sau angajați ai Fundației Soroș! Și asta, în ambele mandate! L-au și ,,recompensat’’ însă din plin, ca adept al ideologiei austerității, întrucât ni l-au impus la conducere (Soroș a fost mai „puternic” decât cei 7.400.000 de români care l-au demis pe Băsescu la Referendum) și ne-au ucis democrația convingându-ne că ne ,,apără’’ de … tirania majorității (iar U.E., printr-o glumă proastă, ne-a spus că intervine ca să „restabilească”… statul de drept)! De asemenea, nu este puțin de știut că intermediarul între Băsescu și Soroș a fost generalul F.Coldea (adjunct al S.R.I.), Soroș însemnând un fel de mentor care să îl inspire pe ex-președintele Băsescu!

Președintele Klaus Werner Iohannis. Soroș a reușit să dețină monopolul marilor funcții, în Statul Român, de la Președinție (însăși Iohannis a consimțit să fie membru în Consiliul unui think-tank fondat de Soroș), la guvern (prin prim-ministrul soroșist D.Cioloș) și la serviciile secrete (cu șefi, de filiale Soroș, la SRI și SIE) etc. Este totodată clar că preluarea Guvernului s-a făcut în condiții dubioase, după incendiul de la Colectiv, președintele Iohannis chemându-i la consultări (?!) pe soroșiștii notorii din societatea civilă (ceea ce l-a făcut pe prim-ministrul demisionar să considere că sunt „semne” de implicare a rețelei Soroș în înlăturarea sa). De remarcat mai sunt și alte fapte sugestive, cum ar fi: vizita făcută de Iohannis la GDS înainte de a fi președinte, susținerea sa în campania prezidențială de o televiziune (Digi) care aparține unui mamut comercial (RCS-RDS) patronat de maghiarul Z. Teszari, numirea ca ambasador în Germania a  soroșistului E.Hurezeanu într-un moment când acesta nu avea nici măcar cetățenia română și era suspectat de a fi agent dublu (CIA-BND)! Cert este că, în mandatul acestui președinte (care are ,,în spate’’ GDS și pe Soroș), se intensifică în țara noastră felurite acțiuni menite să conducă la dezmembrarea teritorială!

„Majoritatea liderilor UDMR sunt agenți ai serviciului AVO, ai serviciilor secrete de la Budapesta. Și asta v-o spune vicepreședintele senatului.” (C.V. Tudor, vicepreședinte al Senatului României, 2008).

Când internaționaliștii din laboratorul globalist și-a propus să surpe în 1989 blocul comunist al Europei, în avântul lor de a cuceri cât mai violent și mincinos mințile naționaliștilor, cu siguranță că au avut în vedere să producă o puternică emoție planetară, prezentând mediatic România într-o „baie de sânge” cu zeci de mii de morți și răniți, care să aibă rolul de a provoca – pe fondul zguduirii conștiințelor – o re-încolonare a lumii la domnia fricii, a oripilării generale și a consimțirii la ceea ce va însemna de fapt distrugerea totală… Noi însă nu ne-am dat seama, nici atunci și unii nici chiar acum, că am fost prinși atât de barbar în ,,menghina’’ unei deflagrații anarhiste, în rezidirea „turnului” trufaș al ideologiei globaliste, ca să ajungem peste ani si ani, înt-un climat de mediocritate sufletească, părinții unei generați rătăcite și lipsite de repere identitare! Nu este așadar de mirare că astăzi deznaționalizata noastră Țară se află, într-o Europă germană , la confluența unor ciudate coabitări  de interese, geostrategice și de spionaj, ale Occidentului Răsăritului…

Nu vi se pare deci curios, stimați cititori, cum de este posibil ca în această revoluție pe timp de pace, când unii dintre noi își „trăiesc clipa” sub extazul (idolatru) al ideologiei neomarxiste, să avem un Președinte care, fără a ezita să ne spună că este în definitiv o slugă a americanilor (deci nu a românilor!), în același timp nu face altceva decât să gireze un regim de unde,  ca și pe timpul predecesorului său, parcă de-a dreptul Soroș și serviciul secret ungar AVO („rezidență” a servicului secret rusesc, FSB) s-ar afla la conducerea României? Căci acum nu prea am mai avea temeiuri să vorbim de apărarea intereselor noastră  naționale, în această cumpănă a istoriei mondiale, când de la cele mai înalte niveluri ni se dezvăluie că avem partide politice infiltrate de agenți ai AVO (UDMR vrea musai teritoriul ,,unguresc’’ înapoi, iar ALDE-conform ex-președintelui Băsescu- îl are ca președinte pe C.P. Tăriceanu, „asociat și în afaceri cu un spion ungar, generalul E. Rudaș”), sau că „strategii” transilvănismului de la ,,unitatea’’ GDS l-au avut ca prim – președinte pe A. Teodorescu (legendat ca agent al AVO maghiar), sau că Procuratura Generală sau neostalinistă DNA au fost conduse de ,,zeița’’ Köveși ( și-a păstrat numele fostului ei soț, maghiar, racolat de spionajul ungar), sau că Digi Tv (televiziunea președintelui) este condusă de un fost sportiv maghiar (Zoltan Teszari) care își are „cartierul general” la Budapesta, sau că CNSAS este condusă de muzicianul maghiar L. Csendes, sau că „temutul” CNCD îl are în fruntea sa tot pe un maghiar (Asztalos Csaba), sau că S.R.I. are la ,,timonă’’ un alt minoritar, Hellvig, ca urmare a propunerii făcute de Soroș președintelui Iohannis!

Nu ar mai fi deci cazul să ne surprindă, în această ,,vânătoare’’ de funcții de la care românii sunt excluși, când vedem cu cât dispreț am fost dezuniți, în Anul Centenarului, prin incitarea la un război româno-român ( în august, unii tineri diasporeni au venit la București ca să îi demită pe nișye gurvernanți aleși de părinții și bunicii lor) și prin săparea unei prăpastii de netrcut între cele 2/3 rămase în Țară  ( în octombrie, la Referendumul pentru Familie, 1/3 s-a închinat la Hristos, iar 1/3 la … idolul Tv), abia astfel înțelegând mai bine cum ni se ,, ia pământul’’ de sub picioare prin intermediul unor antiromâni ,,încremeniți’’ în hotarele metafizicii (asociații, fundații, ong-uri etc.) care mai primesc – culmea!  -bani și de la noi, poporul român, pe lângă finanțările lui Soroș…

                                  VLADIMIR TISMĂNEANU

„Imi dau seama cât de triști și de neîmpliniți sunteți în această țară  ( soroșiștii Tismăneanu și Oișteanu- n.a. )… Ca să vă fac să vă simțiți bine lângă Lenin și Marx vă reproduc un text din trista lor existență: «Cine nu este cu noi, este împotriva noastră »… Marx spune ceva mai rău pentru noi și mai plăcut pentru voi: «Românii sunt un popor fără istorie, destinat să piară în furtuna revoluției mondiale»… Domnilor ANTIROMÂNI, BATJOCORITORI AI ROMÂNILOR, opriți-vă, riscați să vă îmbolnăviți de atâta ură.. Vă compătimesc pentru soarta pe care o aveți: trită într-un popor care nu vă face bine însăși prin faptul că există.” (Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, specialist în bioetica).

Va fi de competența viitorilor temerari ai cercetării istorice, în măsura în care li se va mai permite accesul în arhive si în a-și mai vedea concluziile tipărite, să stabilească cinismul cu care grupuri restrânse de persoane privilegiate și  istituții globalist-soroșiste au acționat concentrat pentru a destabiliza România cea ușistă, a crea cadrul propice individualizării și desprinderii în etape a Transilvaniei de Țara- Mamă, din care se distinge activistul neomarxist Vladimir Tismăneanu! El ne-a explicat pe ,,îndelete ‘’ câte defecte a avut președintele Ceaușescu și regimul acestuia fiindcă  nu ar fi respectat Actul Final al Conferinței O.S.C.E.  de la Helsinki ( Finlanda) din 1975, dar în schimb nu suflă o vorbă că acest mare document al dreptului internațional  ( neobrogat și necontestat), conceput să reglementeze principiile fundametale dintre state, NU A FOST RESPECTAT ÎN PRIMUL RÂND DE PUTERILE OCCIDENTALE SEMNATARE – deși acestea consimțiseră ca supravegherea internațională să o asigure ong-ul pentru ,,drepturi’’ (alo, Soroș!) Human Rights Watch – , coalizate și concretizate în agresiuni contra unor țări (comuniste) cu care ,,dăduseră mâna’’ în 1975 la Helsinki, ceea ce  a condus, după marile diversiuni teroriste din ‘’89, la modificări de granițe și dezmembrări de țări! De unde aveam să știm noi, românii, că arhitecții globalizării nu mai pridideau pe atunci să exporte oricât de violent revoluția (lor) la scară mondială, că folosiseră momentul Helsinki (1975) ca să îi scoată pe naționaliștii europeni din istorie, ori că se va reactiva rețeaua de staliniști formați la școala soviteică a NKVD (pentru etapa 1989), dublată de copiii lor ( neokominterniști), trevestiți la internaționalismul globalizator după etapa 1989? Păi, nu trebuia oare ca Europa toată să treacă, indiferent de consecințe umane si materiale, de pe axa „lagărului comunist” pe axa „lagărului globalist”? Ba da, stimați citiori, iar o ,,dovadă” în sensul de mai sus este si acest Vladimir Tismăneanu ( nume real: Volodea Tsimenețchi), fiul neomendaturistului stalinist  Leon ( agent NKVD), cel care – propășindu-se în România după 1944 – și-a adus aportul la instaurarea terorii comuniste, raportând Ambasadei U.R.S.S. tot ce se întâmpla în Țara noastră și lucrând la Editura Politică împreună cu Walter ( tatăl lui P. Roman)!

Nu știu câți dintre noi cunosc  câte ceva despre acest V. Tismăneanu, care ne-a mistificat istoria și s-a folosit fără rețineri de „filiera soroșistă” ca să ne denigreze neamul  ( dar este bine, pentru sănătatea memoriei colective, să se afle că, înainte de a ni se prezenta ca  politolog ( deși este sociolog!), s-a evidențiat în  doctina globalistă ( prin asumarea teoriei politice a Noii Stângi, susținută de școala de la Frankfurt). Apoi, cum era de așteptat de la o odraslă cu părinți militanți comuniști, a avut o traiectorie „în sistem”, ajungând lector al C.C. al U.T.C. și contribuind la redactarea unui dicționar social-politic coordonat de… complotistul anticeaușist și viitorul șef al S.R.I., V.Măgureanu! „Ajutat” astfel să înțeleagă „mersul istoriei”, adică al venirii iminente a unor vremuri de reforme ( schimbări), s-a gândit că își poate pune mai bine în evidență moștenirea genetică de militant, astfel că a emigrat în Spania (1981) și s-a stabilit, ulterior, în S.U.A. (1982). De aici, de pe „pământul făgăduinței”, a „amușinat” ce fel de anturaj îi este propice și acesta l-a fructificat cu brio: pe de-o parte a fost profesor la câteva centre universitare ( 1983-1990), iar pe de alta a colaborat cu posturi de radio occidentale, înțesate de agenți acoperiți ai serviciilor secrete…

Eforturile sale constante de a ne denigra Țara, înainte și după căderea lui Ceaușescu, nu s-au lăsat așteptate:  A SEMNAT DOUA ACTE DE TRĂDARE NAȚIONALĂ PRIN CARE A CONSIMȚIT LA AUTONOMIA TRANSILVANIEI  Declarația de la Budapesta din 1989 și Declarația de la Cluj din 2018); a fost numit de președintele Băsescu în funcția de  șef al Comisiei Prezidențiale pentru Studierea  Comunismului ( deși nu este istoric!) și a întocmit un Raport de condamnare a comunismului ( culpabilizând poporul român prin falsificarea Istoriei) ; ne-a ,,pus în paranteze’’ trecutul istoric, prezentul și viitorul prin insistența de a se vedea introdusă antinaționala, antidemocratica și anticreștina Lege 217/2015 ( l-a convins pe  inițiatorul liberal Crin Antonescu, asigurându-l că îi va „pune la picioare” lobbyul american și evreiesc în dorința lui de a fi Președinte, dar defapt a favorizat o lege prin care urmașii agenților kominterniști s-au răfuit încă o dată cu poporul român, în ciuda faptului că a protestat împotriva incorectitudinii ei chiar distinsul academician  Dan Berindei –  președinte de ooare al Secției de Istorie a Academiei Române) ; a adresat mai multe apeluri împotriva constituționalului  Referendum pentru Familie din 2018 (nici nu este de mirare, dacă luăm în calcul că și pe președintele Trump – ales democratic de poporul american – îl compară cu Hitler!) etc.

În conluzie, ca să nu mai lungim vorba, V. Tismăneanu se înscrie în pleiada iedeologilor neomarxiști ai globalizării, fiind o „unealtă” care, cochetând cu conclavul soroșist și înainte și după ‘’89 ne-a demigrat Țara și Neamul cu toate că, de pe urma unui popor amărât de atâtea vitregii si nevoințe, s-a adăpat nedemn de la „ugerul” unor instituții plătite din bani publici ( Președinția României, ICR,IICCMR etc.), ca să ne subjuge ideologic, alăturându-se ,,cuibului de viespi’’ de la GDS (care i-a decernat un Premiu, în 2008, pentru Raportul de condamnare a comunismului ), în lupta lor oarbă de a ne ostraciza, insulta și executa ,,intelectual’’ în spațiul public.

                                                                                                                      Prof. Costel NEACŞU