Iulius Evola. LÉGIONNARISME ASCÉTIQUE,RENCONTRE AVEC LE CHEF DES GARDES DE FER

LÉGIONNARISME ASCÉTIQUE,RENCONTRE AVEC LE CHEF DES GARDES DE FER

par Evolien (21/04/2009)

http://www.julius-evola.com/Legionnarisme-ascetique-rencontre.html

Légionnarisme ascétique - Rencontre avec le chef des "Gardes de fer"

par Julius Evola (publié une première fois dans : Il Regime Fascita, 22.3.1938 ; première publication de cette traduction française : Totalité, n.2, 1977)

BUCAREST, mars

Rapidement notre auto laisse derrière elle cette chose curieuse qu’est la Bucarest du centre : un ensemble de petits gratte-ciel et d’édifices très modernes, essentiellement de type "fonctionnel", avec des devantures et des magasins d’un style entre le parisien et l’americain, le seul élément exotique étant les fréquents chapeaux d’astrakan des agents et des bourgeois. Nous atteignons la station du Nord, nous prenons une poussiéreuse route provinciale longée de petits édifices du type de ceux de l’ancienne Vienne, qui mène en droite livoiture tourne brusquement à gauche, prend un chemin de campagne, s’arrête face à un édifice presqu’isolé parmi les champs : c’est la "Maison Verte", résidence du Chef des "Gardes de Fer" roumains.

"Nous l’avons construite avec nos propres mains", nous disent avec un certain orgueil les légionnaires qui nous accompagnent. Intellectuels et artisans se sont associés pour bâtir la résidence de leur chef, presque aus sens d’un symbole et d’un rite. Le style de la construction est roumain : des deux côtes, elle se prolonge par une espèce de portique, au point de donner l’impression d’un cloître.

Nous entrons, nous montons au premier étage. Vient à notre rencontre un homme jeune, grand et élancé, en tenue sportive, avec un visage ouvert et qui donne immédiatement une impression de noblesse, de force et de loyauté. C’est justement Corneliu Codreanu, chef de la Garde de Fer. Son type est spécifiquement aryo-romain : il semble une réapparition de l’ancien monde aryo-italique. Tandis que ses yeux gris-bleus expriment la dureté et la froide volonté propres aux Chefs, il y a simultanément, dans l’ensemble de l’expression, une note particulière d’idéalisme, d’intériorité, de force, de compréhension humaine. Même sa façon de converser est caractéristique : avant de répondre, il semble s’absorber en lui-même, s’éloigner, puis, tout à coup, commence à parler, s’exprimant avec une précision presque géométrique, en phrase bien articulées et organiques.

"Après toute une phalange de journalistes, de toutes nations et couleurs, qui ne savent me questionner sur rien d’autre que ce qui est lié à la politique la plus contingente, c’est la première fois, et je le note avec satisfaction " dit Codreanu, "que vient chez moi quelqu’un intéresse, avant tout, à l’âme, au noyau spirituel de mon mouvement. J’ai trouvé une formule pour contenter ces journalistes et leur dire un peu plus que rien, à savoir : nationalisme constructif.

"L’Homme se compose d’un organisme, c’est-à-dire d’une forme organisée, puis de forces vitales, puis d’une âme. On peut en dire de même pour un peuple. Et la construction nationale d’un Etat, bien qu’elle reprenne naturellement ces trois éléments, peut surtout subir, cependant, et pour des raisons de qualification diverse et d’hérédité différente, les mouvements d’un de ces éléments.

"Selon moi, dans la mouvement fasciste prédomine l’élément Etat, qui correspond à celui de la forme organisée. Ici parle la puissance formatrice de la Rome antique, maîtresse du droit et de l’organisation politique, dont l’Italien est le plus pur hériter. Dans le national-socialisme est au contraire mis en relief ce qui se rapporte aux forces vitales : la race, l’instinct de la race, l’élément ethnico-national. Dans le mouvement légionnaire roumain, l’accent est surtout mis sur ce qui, dans un organisme, correspond à l’élément âme : sur l’aspect spirituel et religieux.

"De là vient la caractéristique des différents mouvements nationaux, pour autant qu’à la fin ils comprennent tous ces trois éléments et n’en négligent aucun. Le caractère spécifique de notre mouvement nous vient d’une lointaine hérédité. Déja Hérodote appelait nos pères : ’Les Daces Immortels’. Nos ancêtres géto-thraces avaient foi, avant même le christianisme, en l’immortalité et l’indestrucibilité de l’âme, ce qui prouve leur orientation vers la spiritualité. La colonisation romaine a ajouté à cet élément l’esprit romain d’organisation et de forme. Tous les siècles suivants ont désagrégé notre peuple et l’ont rendu misérable : mais tout comme chez un cheval malade et frustre on peut reconnaître aussi dans le peuple roumain d’hier et d’aujourd’hui les éléments latents de cette double hérédité.

"Et c’est cette héredité que le mouvement légionnaire veut réveiller "continue Codreanu". Il part de l’esprit : il veut créer un homme spirituellement nouveau. Une fois cette tâche réalisée comme ’mouvement’, le réveil de la seconde hérédité nous attend, c’est-à-dire celui de la force romaine politique formatrice. Ainsi, l’esprit et la religion sont pour nous le point de départ, le ’nationalisme constructif’ est le point d’arrivée, une simple conséquence. L’éthique simultanément ascétique et héroïque de la ’Garde de Fer’ consiste à réunir l’un et l’autre point."

Nous demandons à Codreanu quel est le rapport de la spiritualité de son mouvement avec la religion chrétienne orthodoxe. Voici sa réponse :

"En général, nous tendons à vivifier sous la forme d’une conscience nationale et d’une expérience vécue ce qui, dans cette religion, trop souvent sést momifié et est devenu le traditionalisme d’un clergé somnolent. De plus, nous nous trouvons dans des conditions favorables du fait qu’est étranger à notre religion, nationalement articulée, le dualisme entre foi et politique et qu’elle peut nous fournir des éléments éthiques et spirituels sans s’imposer comme une entité cependant politique. De notre religion, le mouvement des Gardes de Fer reprend ensuite une idée fondamentale : celle de l’¦cuménicité. Ceci est le dépassement positif de tout internationalisme et de tout universalisme abstrait et rationaliste. L’idée ¦cuménique est celle d’unesocietas comme unité de vie, comme organisme vivant, comme un ’vivre’ ensemble non seulement avec notre peuple, mais aussi avec nos morts et avec Dieu. L’actualisation d’une idée semblable sous la forme d’une expérience effective est au centre de notre mouvement ; politique, parti, culture, etc., ne sont pour nous que conséquences et dérivations. Nous devons revivifier cette réalité centrale, et rénover par cette voie l’homme roumain, pour agir ensuite et construire aussi la nation et l’Etat. Pour nous, un point particulier est que la présence des morts de la nation ¦cumenénique n’est pas abstraite, mais réelle : des nos morts et surtout de nos héros. Nous ne pouvons nous séparer d’eux ; comme des forces devenues libres de la condition humaine, ils pénètrent et soutiennent notre vie la plus haute. Les légionnaires se réunissent périodiquement par petits groupes, appelés ’nids’. Ces rassemblements suivent des rites spéciaux. Celui par lequel s’ouvre chaque réunion est l’appel à tous nos camarades tombés, auquel les participants répondent par ’Présent !’. Mais ceci n’est pas pour nous simple cérémonie et une allégorie, mais au contraire une évocation réelle.

"Nous distinguons l’individu, la nation et la spiritualité transcendante", continue Codreanu, "et dans la vocation héroïque nous considérons ce qui mène de l’un à l’autre de ces éléments, jusque’à une unité supérieure. Nous nions sous toutes ses formes le principe de l’utilité brute et matérialiste : non seulement sur le plan de l’individu, mais aussi sur celui de la nation. Au-delà de la nation, nous reconnaissons des principes éterneles et immuables, au nom desquels on doit être prêt à combattre, à mourir et à tout subordonner, avec au moins la même décision qu’au nom de notre droit de vivre et de défendre notre vie. La vérité et l’honneur sont, par exemple, des principes métaphysiques, que nous mettons plus haut que notre nation elle-même."

Nous avons ppris que le caractère ascétique du mouvement des Gardes de Fer n’est pas générique, mais aussi concret et pour ainsi dire pratiqué. Par exemple, est en vigueur la règle du jeûne : trois jours par semaine, 800 000 hommes environ pratiquent le dénommé ’jeûne noir’, c’est-à-dire l’abstinence de toute sorte de nourriture, boisson et tabac. De même, la prière a une part importante dans le mouvement. En plus, pour le corps d’assaut spécial qui porte le nom des deux chefs légionnaires tombés en Espagne, Mosa et Marin, est en vigueur la règle du célibat. Nous demandons à Codreanu qu’il nous indique le sens précis de tout cela. Il semble se concentrer un moment, puis répond :

"Il y a deux aspects, pour la clarification desquels il faut avoir présent à l’esprit le dualisme de l’être humain, composé d’un élément matériel naturaliste et dún élément spirituel. Quand le premier domine le second, c’est l’’enfer’. Tout équilibre entre les deux est chose précaire et contingente. Seule la domination absolue de l’esprit sur le corps est la condition normale et la prémisse de toute force vraie, de tout héroïsme véritable. Le jeûne est pratiqué par nous parce qu’il favorise une telle condition, affaiblit les liens corporels, encourage l’autolibération et l’auto-affirmation de la volonté pure. Et quant à cela s’ajoute la prière, nous demandons que les forces d’en haut súnissent aux nôtres et nous soutiennent invisiblement. Ce qui conduit au second aspect : c’est une superstition que de penser que dans chaque combat seules les forces matérielles et simplement humaines sont décisives ; entrent en jeu au contraire également les forces invisibles, spirituelles, au moins aussi efficaces que les premières. Nous sommes conscients de la positivité et de l’importance de ces forces. C’est pour cela que nous donnons au mouvement légionnaire un caractère ascétique précis. Dans les anciens ordres chevaleresques aussi était en vigueur le principe de la chasteté. Je relève toutefois qu’il est chez nous restrient au Corps d’Assaut, sur la base d’une justification pratique, c’est-á-dire que pour celui qui doit se vouer entièrement à la lutte et ne doit pas craindre la mort, il est bien de ne pas avoir d’empêchements familiaux. Du reste, on reste dans se corps seulement jusqu’à 30 ans révolus. Mais, en tout cas, demeure toujours une position de principe : il y a d’un côté ceux yui ne connaissent que la ’vie’ et qui ne cherchent par conséquent que la prosperité, la richesse, le bien-être, l’opulence ; de l’autre, il y a ceux qui aspirent à quelque chose de plus que la vie, à la gloire et à la victoire dans une lutte tant intérieure qu’extérieure. Les Gardes de Fer appartiennent à cette seconde catégorie. Et leur ascétisme guerrier se complète par une dernière norme : par le voeu de pauvreté auquel est tenu l’élite des chefs du mouvement, par les préceptes de renoncement au luxe, aux divertissements creux, aus passetemps dits mondains, en somme par l’invitation à un véritable changement de vie que nous faisons à chaque légionnaire."

CREZUL SOCIALISMULUI NATIONAL-CRESTIN

autor: FrontPress 01.05.2011

CREZUL SOCIALISMULUI NATIONAL-CRESTIN

Cred intr-unul si nedespartit Stat Roman de la Nistru la Tisa, cuprinzatorul tuturor Romanilor si numai al Romanilor, iubitor de munca, cinste si in frica lui Dumnezeu, cu durere de tara si neam. Datatorul de drepturi egale, civile si politice la barbati si femei. Protector al familiei, salariind functionarii si muncitorii pe baza numarului de copii si pe baza muncii depuse, intelegand cantitatea si calitatea, si intr-unul Stat sprijinitor al armoniei sociale prin restrangerea numarului de grade; iar pe deasupra salariului socializand fabricile, proprietatea tuturor muncitorilor, si pamantul distribuit tuturor plugarilor. Repartizarea beneficiilor intre patron (stat sau particular) si muncitori. Patronul (particular) pe langa salarierea muncii sale va primi un procent descrescand proportional cu marimea capitalului. 

Si intr-unul Stat asigurator al muncitorilor prin “fondul riscurilor”. Intemeietor de depozite de hrana si imbracaminte pentru muncitori si functionari care organizati in sindicate nationale vor avea reprezentanti in comitetele administrative de pe langa diferite institutii industriale, agricole si comerciale.

Si intr-unul mare si puternic “parinte al muncitorilor” si Rege al taranilor, “Ferdinand I-iu”, care pentru fericirea Romaniei totul a jertfit si care pentru mantuirea noastra una cu poporul s-a facut. Care in fruntea ostilor de la Marasti si Marasesti a biruit, si care din nou cu dragoste si incredere se uita catre ostasii ce-i datoreaza credinta, si care vor gasi in cazarmi o adevarata scoala a natiunii, pe care sa o treaca in termenul de un an.

Intr-un tricolor inconjurat cu razele Socialismului National-Crestin, simbol de armonie intre fratii si surorile Romaniei Mari.

Intr-una Sfanta Biserica Crestina cu Preoti traind din Evanghelie si care sa se jertfeasca apostoleste pentru luminarea celor multi.

Marturisesc alegerea ministrilor de catre Camera, suprimarea Senatului, organizarea politiei rurale, impozitul progresiv pe venit, scoli de agricultura si meserii la sate, “cercusoare” pentru gospodine si adulti, azile pentru invalizi si batrani, case nationale, cercetarea paternitatii, aducerea legilor efectiv la cunostinta tuturor, incurajarea initiativei particulare in interesul Neamului si dezvoltarea industriei casnice taranesti.

Astept invierea constiintei nationale la cel din urma pastor si coborarea celor luminati in mijlocul celor truditi spre a-i intari si ajuta in adevarata fratie, temelia Romaniei de maine. Amin!

“Garda Constiintei Nationale”

Ziarul “Constiinta”, Luni, 9 februarie 1920.

Programul politic al Nationalistilor Autonomi

Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. – Mircea Eliade

Programul Naţionaliştilor Autonomi

Programul politic al Nationalistilor Autonomi

Inainte de toate trebuie sa lamurim eventualele confuzii care pot aparea in legatura cu numele grupului nostru.

“Autonom” NU se refera in niciun caz la autonomia teritoriala si nici nu suntem o copie a Nationalistilor Autonomi din Germania (de la care recunoastem ca ne inspiram), noi suntem un raspuns romanesc la probleme romanesti. Actionam insa mai mult pe plan local, dar problemele locale nu sunt decat parti ale unor mari probleme nationale. Mai jos este explicat destul de clar conceptul de “nationalisti autonomi” si care sunt obiectivele noastre.

~~~

Nationalismul autonom reprezinta o forma de agitatie care s-a dezvoltat in ultimii ani in interiorul miscarii nationaliste din Germania . Prin nationalist autonom se intelege o privire proprie asupra lumii. Ideea de baza este un fel de activist “Do it yourself”, adica cineva care realizeaza activ si in primul rand creativ munca politica fara a fi nevoit sa se lege de o organizatie stabila. Aceasta are unul dintre avantaje faptul ca structurile, care nu exista deloc, nu pot fi urmarite sau interzise, si printre altele au activistii mai multa libertate de a-si folosi propria creativitate in activitatile lor. Nu neaparat ca principiu de baza, dar tipic pentru un nationalist autonom reprezinta anonimatul, care este ingrijit cu atentie. Se delimiteaza de “coduri vestimentare tipice scenei”, de aparitii subculturale si semne de identificare clare. Isi ingrijeste un stil propriu, nu se deosebeste de tanarul obisnuit. Aceasta il elibereaza printre altele de prejudecatile inutile din partea mediei.
 Asta nu inseamna ca nu au existat activisti care au realizat o rezistenta in acest mod. In orice caz, acest mod de prezentare se bucura din ce in ce mai mare popularitate si este definit sub termenul de nationalist autonom.

De ce am ales sa ne reprezinte culoarea neagra? Pentru ca negrul simbolizeaza culoarea pamantului stramosesc pentru care luptam, dar totodata negrul era si culoarea steagurilor L.A.N.C. care au fluturat pentru prima data in anul 1923, deci se regaseste in lupta nationalista a romanilor.

Teoria Politica

Nationalistii Autonomi Timisoara sunt o grupare politica radicala a tineretului.

Obiectivele noastre:

- Unificarea Romaniei dupa modelul german. Teritoriile de la est trebuie sa apartina din nou Romaniei. - Respectarea drepturilor romanilor minoritari in tarile din jurul nostru. Facilitati pentru etnicii romani care doresc sa traiasca in Romania . Acordarea in regim de urgenta a cetateniei romane pentru acestia.
 - rezolvarea urgenta a problemei tiganesti.
 - conservarea genotipului rasial, a patrimoniului genetic mostenit de la stramosii nostri, ca parte integranta a identitatii noastre.
 - desfiintarea cultului vinovatiei legat de asa-numitul “holocaust” care ar fi avut loc in Transnistria, oprirea predarii despre “holocaust” in scolile publice pana la clarificarea obiectiva a acelei perioade (la dezbatere sa fie admisi si cei care contesta existenta faptelor de care este culpabilizata natiunea romana!).
 - eliminarea capitalismului (a pietei libere in general) si inlocuirea acestuia prin nationalsocialism (comunitatea poporului). Noi nu reneagam libertatea actiunii individuale in economie, pastram toate prerogativele legate de proprietate, concurenta, castig si transmisie succesorala. Aceasta libertate este insa supravegheata, in sensul impunerii anumitor limite capabile sa impiedice constituirea unor situatii daunatoare dezvoltarii armonioase a natiunii. Spre exemplu: nationalizarea, in cazul anumitor industrii sau companii de interes general, devine o regula indispensabila. De asemenea, stabilirea unui plafon in sistemul de acumulare al averilor personale, participarea la beneficii a lucratorilor (in anumite conditii de vechime, capacitate, stabilitate, etc). Este total injust ca un patron sa castige de mii de ori mai mult decat toti muncitorii care lucreaza in unitatiile lui. Eliminarea cotei unice de impozitare si inlocuirea ei cu impozitul diferentiat in functie de valoarea castigului. Ne opunem cu fermitate comunismului care anuleaza dreptul la proprietate ingradind membrilor natiunii sa aiba initiativa proprie in sectorul economic aceasta revenindu-i in conceptia lor exclusiv statului si nomenclaturii comuniste…
 - facilitati pentru investitorii autohtoni in fata capitalului strain.
 - nationalizarea bancilor.- parlament unicameral. Actuala structura a Parlamentului, cu doua camere, este o gaura prin care se scurg fonduri uriase pentru care poporul munceste iar eficienta acestui tip de Parlament lipseste.
 - eliberarea de influente straine ( America , Israel , etc.).
 - locurile de munca trebuie sa fie pentru persoanele care apartin poporului roman (”Locuri de munca intai pentru romani!”). Oprirea imediata a importului de forte de munca din afara spatiului european. Trimiterea in tarile de origine a muncitorilor din China , India samd.
 - conservarea si incurajarea culturii romane si combaterea multiculturalismului.
 - inasprirea dreptului la azil (respingerea imediata a falsilor azilanti).
 - lupta pentru libertatea si suveranitatea natiunii romane si a tarii noastre.
 - Interzicerea Trusturilor media ( e aberant ca un proprietar sau un grup restrans de proprietari sa detina mai multe posturi tv, statii radio locale si nationale, mai multe ziare locale/regionale/ nationale) care sunt factor de manipulare in masa.
 - asistenta medicala de calitate pentru toti cei ce muncesc.
 - apararea valorilor si intereselor comunitatii in fata individualismului liberal si a tuturor ideologiilor care slabesc comunitatea nationala (materialismul, marxismul, “corectitudinea politica”).
 - educatia, prioritate absoluta. Publica si gratuita. Formarea caracterelor revine in mare parte sistemului de “educatie nationala”.
 - Lupta impotriva globalizarii si terorismului americano-israelian .
 - Interzicera avorturilor! Sprijinirea tinerilor pentru a-si putea intemeia si intretine familia. Incurajarea natalitatii.
 - Opozitie totala fata de multiculturalism si metisaj.- Construirea unui stat cu adevarat national si social. Nationalismul social ca alternativa la societatea de consum, la actualele valori individualiste, materialiste si egoiste.

- Desfiintarea bazelor americane pe teritoriul romanesc. O tara nu poate fi libera, independenta si suverana cat timp pe teritoriul sau sunt baze militare straine.

Dr. Florin Constantiniu. Cum a ocupat Armata Roşie ţinutul Herţa

Cum a ocupat Armata Roşie ţinutul Herţa

22 Aprilie 2012

De obicei, când se vorbeşte sau se scrie despre teritoriile româneşti anexate de Uniunea Sovietică în iunie 1940, sunt menţionate Basarabia şi nordul Bucovinei se uită astfel că, în acele zile tragice, România a pierdut şi ţinutul Herţa. Un inimos român – şi herţan! -, prof. dr. doc. Ion Gherman, s-a străduit, după decembrie 1989, să păstreze în memoria românilor acest colţ de ţară, având şi astăzi o populaţie covârşitor românească. Citez dintr-o lucrare a sa: „Ţinutul Herţa este un vechi şi dintotdeauna pământ românesc care, cu o suprafaţă mai mică de 400 km2, era situat în fostul judeţ Dorohoi, în partea de nord-est a României (Vechiul Regat)[1]

Dintre herţanii de seamă, amintim pe Gheorghe Asachi, pictorul Artur Verona şi filologul Vasile Bogrea, a cărui erudiţie îi atrăsese admiraţia lui Nicolae Iorga.
Cum a ajuns ţinutul Herţa sub stăpânirea Uniunii Sovietice, întrucât el nu făcea parte din Basarabia şi nordul Bucovinei – specificate în textul notei ultimative sovietice din 26 iunie 1940 – ci aparţinea, aşa cum am arătat, Vechiului Regat, mai exact jud. Dorohoi?
Pentru a găsi răspunsul la această întrebare, punctul de plecare trebuie să fie Raportul Informativ al Biroului de Statistică Militar Iaşi, din 29 iunie 1940.
„Azi, 29 iunie, tancuri sovietice au intrat în Herţa. Tancurile au deschis foc, omorând pe căpitanul Boroş, doi soldaţi, rănind pe sublocotenentul Dragomir. În urma parlamentărilor s-au retras la ieşire – N.V. Herţa.”

Marele Stat Major
Secţia Operaţii
Copie de pe telegrama
nr. 5871 a Armatei a 3-a
Comunicare de la Ghiocel (colonel Halunga)
la 29.06, ora 11.
1. Locotenentul, trimis de Colonelul Atanasiu (Comandantul Grupării Tactice de pe Masivul Păduros Herţa) să ia contactul cu elementele ruse intrate în Herţa, a comunicat că ruşii au declarat că au greşit că au mers până la Herţa.
La ora 12, se aşteaptă răspunsul comandantului de corp de armată de la Cernăuţi, unde au trimis un car de luptă după ordine, şi vor comunica rezultatul.
2. Detaşamentul, aflat pe Prut la Mamorniţa şi care fusese dezarmat de ruşi, a fost reînarmat, şi a primit ordin să se dirijeze la locul lui în dispozitiv.
Şef de Stat Major al lui Glia
General (ss) Mazarini”[2]

Ceea ce trebuie reţinut cu precădere din acest raport este: a) rezistenţa opusă de militarii români, care, ştiind că ţinutul Herţa face parte din Vechiul Regat, nu se aşteptau la intrarea trupelor sovietice, considerată – pe bună dreptate – ca o violare a teritoriului naţional; b) declaraţia militarilor sovietice că au greşit, pătrunzând pe teritoriul ţinutului Herţa. În cursul aceleiaşi zile, ministrul de Externe, Constantin Argetoianu, l-a informat pe Gheorghe Davidescu, ministrul României la Moscova, despre incidentele din Herţa şi despre faptul că trupele sovietice „au trecut mai departe cu 11 km. de linia de demarcaţie, pretinsă de U.R.S.S.”, cerându-i să intervină pe lângă guvernul sovietic „să ia măsuri urgente pentru liniştire (sic! – n. n.) conducătorilor militari sovietici”.[3]

Ministrul Gheorghe Davidescu a fost primit de V.M. Molotov, tot la 29 iunie, orele 17.30 (ora Moscovei) şi, în cursul convorbirii, l-a informat şi despre cele petrecute la Herţa. El a subliniat că Herţa era „un vechi teritoriu românesc, aparţinând României încă înainte de războiul din 1914″ şi că „problema are o mare importanţă pentru opinia publică românească”.[4] Şeful diplomaţiei sovietice a replicat că diplomatul român nu luase harta care însoţea nota ultimativă sovietică din 26 iunie, astfel că nu cunoştea linia de demarcaţie din teren. Nu excludem posibilitatea ca, pe harta din 26 iunie, ţinutul Herţa să nu fi fost inclus în teritoriul sovietic, iar între timp, harta să fi fost schimbată pentru a „justifica” raptul teritorial. Întrebarea capitală pentru noi este: de ce militarii sovietici au recunoscut iniţial că au intrat în ţinutul Herţa din greşeală.

Cartea istoricului rus Mihail Meltiuhov, „Osvoboditelnîi pohod Stalina” (Campania eliberatoare a lui Stalin), aduce o informaţie de cel mai mare interes pentru cunoaşterea împrejurărilor în care URSS a anexat ţinutul Herţa. Înainte de a o prezenta, să precizăm că volumul lui Mihail Meltiuhov este preţios prin baza documentară, dar, în ceea ce priveşte interpretarea, autorul a rămas prizonierul vechilor clişee ale istoriografiei sovietice (am spune chiar staliniste), aşa cum se poate constata şi din titlu. Aflăm acum că, a doua zi, după demersul lui Gheorghe Davidescu. Statul Major General sovietic a cerut şefului de Stat Major al Frontului de Sud, N.F. Vatutin, să comunice, până la orele 14, o evaluare a importanţei ţinutului Herţa din punct de vedere militar şi economic. Evaluarea suna astfel: „Herţa nu are o însemnătate deosebită din punct de vedere economic. Din punct de vedere militar, raionul Herţa, prin dispunerea sa pe malul de sud al râului Prut, ocupă o poziţie de comandă asupra raionului Novoseliţa (staţie de cale ferată), constituie un nod de drumuri şi un punct întărit. De aceea, este necesar ca raionul Herţa să se afle în mâinile noastre”.[5] Toate demersurile ulterioare ale guvernului român în privinţa ţinutului Herţa au fost respinse de guvernul sovietic. Acum ştim de ce! În lumina acestei noi informaţii, credem că:
– trupele sovietice au intrat, într-adevăr, din greşeală în ţinutul Herţa;
– guvernul sovietic a avut ezitări în privinţa acceptării demersului guvernului român;
– evaluarea însemnătăţii militare a ţinutului Herţa a decis guvernul sovietic să păstreze acest ţinut românesc.
————————————————————–
[1] Prof. dr. doc. Ion Gherman, Cartea Albă a unor vechi teritorii româneşti condamnate la înstrăinare, Bucureşti, Ed. Cerna, 1999, p. 37.
[2] Valeriu Florin Dobrinescu, Bătălia diplomatică pentru Basarabia, 1918-1940, Iaşi, Ed. Junimea, 1991, p. 249.
[3] MAE al României, MAE al Federaţiei Ruse, Relaţiile româno-sovietice, vol. II, 1935-1941, Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale Române, 2003, p. 352
[4] Ibidem, p. 355-356.
[5] Mihail Meltiuhov, Osvoboditelnîi pohod Stalina, Moscova, Ed. Iauza, Eksmo, 2006, p. 393

http://www.art-emis.ro

Legi ale moralei si ale politicii - Pitagora

• Viaţa cumpătată, în slujba binelui şi a dreptăţii, trebuie să stea şi la baza alcătuirii politice a unui stat.
• Nu încerca să vindeci un popor mare şi corupt: cangrena nu se poate vindeca.
• Nu încerca să schimbi orânduirea unei mari naţiuni. Un popor numeros e ca o dihanie hâdă; e ceva împotriva firii. Dintre toate soiurile de dobitoace cea mai rea e speţa umană ce se cheamă "popor".
• Nu răspândiţi vestea unei fapte rele! Faceţi în aşa fel încât să-i dispară cât mai curând şi cele mai mici urme. Lăsaţi răul să moară!
• Să crezi doar pe jumătate pe cei ce vin să pîrască fapte rele.
• Nu năzui la himera unei democraţii pure; egalitatea perfectă există numai la morţi.
• Legiuitorule! Nu lăsa oamenilor de stat timpul să se deprindă cu puterea şi onorurile!
• Legiuitorule! Nu uni credinţa cu morala. Roadele acestei legături nepotrivite nu pot fi decât nişte monştri.
• Legiuitorule, bagă de seamă să nu te înşeli!
• Drepturile omului nu sunt la fel cu ale popoarelor din cauză că oamenii deveniţi "popor" încetează a mai fi oameni.
• Un Senat de 100 de capete e mult prea mult! Puţini legiuitori, dar înţelepţi! Puţini războinici, dar viteji! Puţin "popor", dar multi cetăţeni!
• Dă legi poporului taur şi boabe poporului bou.
• Supune-te legilor chiar dacă sînt proaste! Nu te supune oamenilor dacă nu sunt mai buni ca tine.
• Taie unghiile poporului, dar nu-i spăla capul cu propria-i urină; pedepseşte-l, fără să îl înjoseşti.
• Nu chemaţi în magistraturi decât bărbaţi ce sunt în săptămâna mare a vieţii lor.
• Magistraţi! Fiti precum în Sparta! La intrarea în tribunale: ridicaţi un altar al Fricii, frica de a fi pedepsit înspăimântă poporul şi copii.
• Magistratule! Legea îţi e soţie legitimă; desparte-te de ea mai bine decât să o faci să devină o femeie trândavă şi care se învoieşte cu orice.
• Magistraţi ai poporului! Nu urmaţi pilda pescarilor de pe Nil care aruncă cu noroi în ochii crocodilului ca să-l poată stăpîni.
• Să nu fii legiuitorul ori magistratul unui popor care se lauda cu mintea sa luminată.
• Urmand pilda locuitorilor din Creta, la fiecare 9 ani, legile sa fie citite si indreptate de un intelept.
• Când magistratul vorbeşte, preotul să tacă!
• Scutiţi-vă magistraţii de jurământ atunci când intră în funcţie, dar nu-i scutuţi să dea socoteală când o părăsesc.
• Poporule ! Cîntăreşte-ţi legile! Numără-ţi magistraţii!
• Poporule! Dacă îţi doreşti o bună rînduială în ceea ce priveşte politica, fereşte-te de o organizaţie fără vlagă, o administraţie fără putere şi de luxul ospeţelor. Acestea trei dau întotdeauna naştere vrajbei în viaţa civilă şi în gospodării şi au ca urmare năruirea statului şi a familiei.
• Nu tulbura o apă stătătoare ori un popor în sclavie.
• Fugi de poporul căruia îi place eşafodul.
• Nu te aştepta să ţi se mulţumească atunci când faci un bine poporului: dintre toate dobitoacele, el este cel mai nerecunoscător.
• Lucrul cel mai ruşinos al unei stăpâniri este pândirea şi iscodirea oamenilor.
• Nu urma pilda omizii: nu primi să te târăşti la picioarele prinţului sau în faţa poporului pentru ca într-o zi să porţi aripi.
• Toţi sîntem egali! Să nu credeţi însă că neghiobul este egalul înţeleptului.
• În fiecare an să aveţi o zi de sărbătoare numită "pacea familiei". În această zi, soţul şi soţia, la prânz, în mijlocul familiei, îşi vor da mâna şi îşi vor ierta unul altuia greşelile făcute de-a lungul anului.
• Învaţă să vezi mai departe decât pot ajunge privirile tale.
• Lebăda tace toată viaţa ca să poată cânta desăvârşit o singură dată. Omule de geniu! Rămâi în umbră şi păstrează tăcerea până în clipa în care vei putea să apari cu toată strălucirea unei faime pe care nimeni nu o mai poate tăgădui.
• Nu admira nimic! Zeii s-au născut din admiraţia oamenilor.
• Să nu ai alt Zeu în afară de propria conştiinţă.
• Fii cetăţean al lumii întregi pînă cînd vei întîlni un popor înţelept şi cu legi drepte.
• Trăieşte-ţi viaţa; nu există nimic înainte şi nimic după ea. Să-ţi placă să trăieşti şi să trăieşti bine. Cel ce priveşte viaţa cu dezgust fie că are spiritul bolnav, fie inima putrezită.

Colonialismul monetar al BNR

de Radu Golban
Un postulat consacrat în teoria şi practica monetară este cel conform căruia moneda (banii) reprezintă un produs necesar al procesului de schimb (nefiind nici rezultatul unei convenţii la care s-a ajuns pentru înlesnirea schimburilor şi nicio creaţie a ordinii de drept). Ulterior, în lucrările sale reprezentative, şi K. Marx arăta că moneda este un rezultat al acţiunii legilor economice ale producţiei de mărfuri. Astfel, gândirea economică (inclusiv cea monetară) a relevat faptul că între cele două concepte (monedă/economie) există relaţii de intercondiţionare reciprocă. Ca o consecinţă, s-a consacrat un nou postulat conform căruia puterea unei monede este definită prin sistemul economic care o generează (o economie solidă fiind premisă pentru o monedă puternică).

Într-o economie în care “domneşte” o singură monedă, lucrurile sunt mai simple. În condiţiile liberalizării circulaţiei capitalurilor la nivel supranaţional, a apariţiei unor monede străine pe piaţă naţională, lucrurile încep să se complice. Chiar şi aşa, autoritatea monetară (bancă centrală/bancă naţională) trebuie să menţină supremaţia monedei naţionale faţă de monedele străine care penetrează piaţa. Realizarea acestui obiectiv nu înseamnă, neapărat, intervenţii directe şi susţinute pentru a stabili forţat un anumit curs (în favoarea sau în defavoarea statului în cauză).

Prin prisma celor enunţate anterior, mi-am propus să evidenţiez în ce măsură leul (ca monedă naţională) mai reprezintă un instrument viabil şi reprezentativ pentru economia românească. Aceasta deoarece, situaţia actuală ne determină să credem că BNR ignoră voit nevoia de reglementare a regimului euro în ţara noastră; în absenţa unei politici tranşante privind raporturile dintre leu şi euro apar anumite probleme la care ar trebui să ne uităm mai în detaliu.

În primul rând se impune a fi analizat rolul monedei naţionale şi al monedei de referinţă (euro) în derularea tranzacţiilor comerciale interne. Marea majoritate a relaţiilor comerciale interne au preluat euro ca monedă de referinţă. Astfel, preţul combustibililor, preţul produselor alimentare sau nealimentare, tarifele aferente utilităţilor casnice, tarifele serviciilor telefonice etc. variază în funcţie de cursul “oficial” leu/euro. Problema se acutizează în condiţiile în care cursul oficial nu este nici pe departe un curs real, purtând încă amprenta intervenţiilor BNR-ului. Situaţia se concretizează în practicarea unui curs valutar favorabil pentru furnizorii de servicii, bunuri de consum, curent, gaz, apă etc. (permiţându-le acestora să crească preţurile ori de câte ori leul pierde în faţa monedei europene, dar neobligându-i să diminueze preţurile atunci când leul câştigă în faţa monedei europene). Astfel, am putea afirma că stabilirea cursului se “mută” de la bursa de valori pe piaţa tranzacţiilor comerciale interne; mai mult, prin stabilirea preţurilor pe baza cursului leu/euro (deşi plăţile se realizează în lei), costurile aferente fluctuaţiilor valutare (incluzând riscurile valutare) sunt transferate în buzunarul românului (pentru simplul fapt că este consumator final al unor produse achiziţionate de pe piaţa internă, dar al căror preţ este stabilit în funcţie de euro).

În al doilea rând, trebuie puse în balanţă avantajele şi dezavantajele creditării în monedă străină şi măsura în care această creditare este manevrată (prin reglementări specifice) de o aşa manieră încât să susţină economia românească (creditare derulată –"culmea!" - aproape în totalitate prin bănci cu capital străin). La o analiză atentă se observă că situaţia actuală scurtcircuitează leul în comerţul exterior, făcând ca euro anterior împrumutaţi să fie imediat transferaţi în străinătate pentru plata importurilor. Dacă importurile şi împrumuturile s-ar derula în monedă naţională, datorită deficitului comercial cronic al ţării, leul ar fi supus unei deprecieri considerabile, fără intervenţia BNR-ului sau a altor institute bancare. Deoarece deficitul comercial este finanţat în monedă străină, leul este exclus de la acest circuit (limitându-se doar la un circuit închis, parţial, în ţară); situaţia se traduce într-un scenariu deloc favorizant pentru economia românească: venituri exprimate şi încasate în lei, consum în baza unor preţuri stabilite prin raportare la euro.

Logica acestor practici este peremptorie: o depreciere a leului ar îngreuna activitatea monopolistă a furnizorilor (de bunuri sau servicii); apoi, prin decuplarea comerţului exterior de leu, cursul de schimb este unul ţinut artificial la un nivel “politic”.
Germania, Franţa, Elveţia, Austria sunt doar câteva exemple de ţări care au limitat creditarea exclusiv la moneda proprie. România de ce nu a urmat exemplul acestora? Politică a BNR-ului a servit intereselor naţionale sau intereselor bancherilor străini?
O conversie în monedă naţională a tuturor creditelor contractate anterior în euro (conversie realizată în baza unei reglementări oficiale şi la nivelul cursului manipulat politic) şi interzicerea creditării în euro ar avea doar efecte pozitive pentru România.
În fond, problema diferenţei între dobânda nominală aferentă creditelor contractare în euro şi dobânda aferentă creditelor contractare în lei pare a fi doar un miraj. Mult mai importantă este dobânda reală care, pentru creditele contractate în euro, este chiar mai mare decât în cazul creditelor contractate în lei. Din păcate atenţia consumatorului este focalizată doar asupra dobânzii nominale.

Având în centrul discuţiei rata dobânzii, se impune a fi apreciată politică BNR privind rata dobânzii. Deşi s-au trasat linii directoare privind evoluţia şi nivelul ratei dobânzii, acestea au rămas doar pe hârtie deoarece creditarea internă s-a realizat tot după propriul interes al băncilor comerciale. Dincolo de nivelul de referinţă al ratei dobânzii stabilit de BNR, acestea şi-au impus comisioane care să le asigure câştiguri mai mult decât îndestulătoare. Astfel, efortul BNR-ului de a impune o rata a dobânzii care să asigure o refinanţare rezonabilă (atât a economiei, cât şi a populaţiei) a fost spulberat de băncile comerciale. Deşi tardiv, ne putem întreba cui i se poate imputa această situaţie (BNR-ului, băncilor comerciale sau solicitantului de credite care a preferat un credit în monedă străină pentru simplul fapt că i s-a părut mai ieftin la prima vedere); fireşte, BNR-ului deoarece nu a luat toate măsurile necesare în zona sa de influenţa; băncile comerciale nu au făcut decât să speculeze carenţa de reglementare a autorităţii monetare; solicitanţii de credite, presaţi de nevoia acută de finanţare, nu pot avea o gândire atât de complexă încât să conştientizeze dezavantajele creditării în monedă străină a economiei naţionale şi să pună mai presus de interesul propriu interesul naţional.

Un alt factor problematic, deşi are o rezonanţă economică mult mai mică, este că “scurtcircuitarea” leului duce şi la o diminuare a venitului de seigniorage deoarece creditele sunt în monedă străină, şi nu în lei.

Pentru o înţelegere mai facilă a situaţiei propun următoarea substituţie: ce s-ar mai întâmpla dacă toţi fumătorii din România ar consumă doar produse aduse din afară ţării?; logic, aceştia ar deveni plătitori de accize pentru un alt stat, iar statul român n-ar mai încasa venituri pe seama acestui instrument fiscal; din fericire, în domeniul fiscal se pare că decidenţii au fost mai “patrioţi”.
Revenind la aspectul care ne preocupă, aş putea spune chiar că însăşi BNR se privează singură de controlul propriei monede, tolerând un astfel de statut preferenţial în propria sferă de influenţă.

Asumarea unui obiectiv (definit generic “ţintirea inflaţiei”) nu este suficientă dacă nu se iau toate măsurile colaterale absolut indispensabile pentru atingerea obiectivului respectiv. La ce foloseşte României menţinerea ratei inflaţiei la un anumit nivel dacă economia este practic ruinată. Revenind la preambulul articolului, se naşte firesc întrebarea: de ce BNR vrea să susţină artificial moneda naţională, fără a o cupla de economia românească?

Oricine poate să aprecieze măsura în care s-a realizat obiectivul BNR ştiind că volumul creditelor nu a putut fi controlat (supraîndatorarea subjugându-ne financiar şi economic); nu există reglementări clare (eventual limitări) în ceea ce priveşte moneda de creditare (băncile străine oferind necontrolat credite preponderent în monedă străină pentru a fi în propriul lor avantaj, favorizând supraîndatorarea); rata dobânzii a favorizat supracreditarea şi a descurajat economisirea (departe de a fi în acord cu nevoia de refinanţare a economiei). Mai mult, acum câţiva ani BNR anunţa renunţarea la a mai sprijini cursul leului; deprecierea bruscă a leului a rămas adânc imprimată în agoniseala întreprinzătorilor, dar şi a românului de rând; pentru a stabiliza cursul a fost necesară reintervenţia BNR-ului. Şi astăzi leul este “protejat” de BNR (în sensul că este menţinut la un curs artificial), departe de a fi în acord cu starea economiei româneşti. Faţă de cele arătate, apreciem că asumarea obiectivului de ţintire a inflaţiei de către BNR ar fi trebuit corelat cu un nivel minim de creştere economică, aceasta deoarece obiectivele politicilor macroeconomice nu trebuie văzute individual, ci într-o interdependenţă firească; privind doar în “curtea” BNR-ului, marea majoritate a observatorilor sunt tentaţi să elogieze meritele acestei instituţii, dar privind economia românească în ansamblu puţini sunt cei care au curajul să-i impute nerealizările şi să-i aloce partea sa de vină.

Revenind la soluţia anterior sugerată - poate una dintre cele mai avantajoase (pe care o considerăm o posibilă alternativă de depăşire a crizei în care se tot adânceşte România), o politică exclusivistă de creditare în lei ar duce în condiţiile deficitului comercial la o depreciere a leului, ceea ce ar afecta piaţa valutară şi ar îngreuna activitatea băncilor străine în ţară, obligându-le să suporte costuri suplimentare în eventualitatea unei creditări abuzive a populaţiei; acestea (băncile străine) ar putea fi puse chiar în situaţia de a interveni pe piaţa valutară pentru a sprijini leul tocmai pentru a asigura amortizarea împrumuturilor la un curs favorabil. Atunci când sugerăm o asemenea practică nu ne bazăm doar pe supoziţii logice şi deducţii fireşti, ci avem în vedere şi experienţa altor ţări care au reuşit să se “salveze prin inflaţie”. Atât timp cât perspectivele integrării României în UEM se îndepărtează odată cu adâncirea crizei, nu înţelegem de ce această soluţie nu a fost pusă deloc în discuţie de către decidenţi. O tergiversare a problemei nu face decât să acutizeze gravitatea situaţiei. În condiţiile actuale, cetăţeanului de rând i se spune că trebuie să “strângă cureaua” deoarece aceste măsuri de austeritate vor asigura ieşirea României din criză. Fals! Actuala politică nu face decât să crească şi mai mult gradul de dependenţă (economică şi financiară) faţă de exterior.

Se impune a fi analizată măsura în care capacităţile de producţie interne ar satisface cererea, care, până acum, era acoperită în cea mai mare parte prin importuri (dependenţa economică anterior menţionată). Dacă acest mecanism ar fi fost pus în valoare din timp, nu s-ar fi ajuns - poate - la situaţia actuală. Acum eficacitatea mecanismului este diminuată, impunând măsuri specifice (de exemplu, acceptarea creditării în monedă străină doar pentru investiţii şi sub nicio formă pentru nevoile de consum).
Revenind în actualitate, considerăm că priorităţile României pot fi formulate astfel: creşterea competitivităţii economice, reducerea balanţei comerciale deficitare şi asigurarea creşterii economice. Ancorarea de euro nu oferă o stabilitate monetară, ci antrenează o dependenţă de creditarea externă, creditare care vine la pachet cu bine-cunoscutele criterii de austeritate. Aceste criterii amintesc, oarecum, de timpurile ceauşiste, când tot prin raţionalizarea alimentelor şi a consumului aferent utilităţilor casnice s-a încercat, pe spinarea populaţiei, să se realizeze anumite tranzacţii externe. Astăzi, sub paravanul democraţiei, se uzitează un vocabular nou în care cuvântul “austeritate” este frecvent uzitat. Dacă în regimul comunist sacrificiul era impus (prin raţionalizarea alimentelor şi limitarea furnizării energiei electrice şi a agentului termic între anumite repere orare) astăzi măsurile de austeritate autodetermină limitarea consumului individual din raţiuni de insuficienţă a venitului (care, chiar dacă nu a fost diminuat ca o consecinţă a măsurilor de austeritate impuse, a fost considerabil afectat de nivelul sporit de fiscalitate). Cu alte cuvinte, în regimul anterior sacrificiul era cerut pentru a asigura stingerea anumitor datorii externe (în condiţiile unei balanţe comerciale rezonabile), astăzi sacrificiul este făcut pentru a asigura pata consumului (în condiţiile unui deficit comercial cronic, diminuând progresiv şansele de redresare). Tocmai această austeritate are menirea de a menţine România într-o stare de dependenţă faţă de creditele externe pentru a finanţa (culmea!) comerţul exterior. Oare acesta să fie rostul sacrificiilor ţării, respectiv, finanţarea produselor de consum străine, dezindustrializarea ţării şi devastarea agriculturii?

Analizând integrator întreaga problematică se poate lesne înţelege că nu există nicio dovadă empirică, validă, că un anumit nivel al PIB-ului sau al inflaţiei ar avea efecte favorabile pentru creşterea sau stabilitatea economică. Cifrele sterile care au fost sau sunt impuse de politicieni şi au fost şi sunt preluate ca nişte cutume fără a fi mai bine analizate.

Redresarea balanţei comerciale prin deprecierea leului ar scumpi produsele de la import, ar ieftini forţa de muncă în ţară, ar crea noi locuri de muncă, ar spori competitivitatea economică, ar atrage noi investitori şi ar avea o contribuţie favorabilă pentru dezvoltarea agriculturii româneşti (chiar dacă adepţii teoriei monetariste nu ar îmbrăţişa pe deplin acest scenariu, considerăm că este cel mai realist şi mai avantajos decât continuarea îndatorării externe).

Concluzionând, se poate spune că cea mai mare îndatorare a cetăţeanului la nivel european este un “merit considerabil” atribuit BNR-ului. Un alt “merit” îl reprezintă regimul privilegiat asigurat băncilor străine şi asigurarea de locuri de muncă în ţările care tratează România ca piaţă de desfacere. 130 de ani de existenţă şi “multă ştiinţă” subliniază deosebitele realizări ale acestei respectabile instituţii care s-a străduit mai mult să-şi construiască o imagine caracter sacrosanct. Cine se aseamănă se adună: o vizită a lui Trichet la Bucureşti şi sincerele felicitări la adresa BNR-ului nu pot decât să încânte sufletele dornice de admiraţie occidentală ale administraţiei acestei autorităţi (deşi, practic, au fost încălcate cu bună ştiinţă toate regulile de stabilitate).
Estimările privind eventualitatea intrării României în UEM sunt superflue. Oricum, actuală politică îndepărtează perspectivele de introducere a monedei unice europene, urmărind ca România să fie - în continuare - o bună piaţă de desfacere (pe spinarea populaţiei!). Toate acestea ne determină să provocăm cititorii acestui articol să răspundă la o nouă întrebare: de ce nu schimbă strategia?
Accesări: 2367

Radu Golban
Publicat Miercuri, 08 mai 2013

 

Alte articole scrise de Radu Golban: ► Zbor german prin Europa Unită ► Lecţia de anatomie a datoriei Germaniei

Alte articole din categorie: ► Sorana Cârstea şi Alexandra Cadanţu au avut noroc cu carul, Dumnezeu le-a dat, dar nu le putea băga performanţa în traistă! ► Elena Udrea, pregătită pentru o nouă căsătorie ► ICR "Marfă" ► Georgică Severin de la "Zarva" dă cultura română pe mîna lui Lilian ► Georgică Severin de la "Zarva" dă cultura română pe mîna lui Lilian

 

Comentarii

Pentru înțelegerea corectă a problemei trebuie folosit termenul exact; nu pământul e de vânzare ci teritoriul României. Dan Culcer

În Constituţia României, revizuită în anul 2003, la articolul 44 „Dreptul de proprietate privată”, alin.2, scrie că: „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indferent de titular.Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi la alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.”
Pentru modificarea şi completarea Constituţiei României diktată de la Bruxelles, pentru sfârşitul anului 2013, Partidul România Mare a depus 54 de propuneri la Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei. Având în vedere Holocaustul împotriva Poporului Român care se desfăşoară în lagărul de exterminare România, de peste 23 de ani, precum şi acţiunile Regimurilor post-decembrise vizând vânzarea pământului strămoşesc la străini şi apatrizi, în paralel cu exproprierea românilor din Ţara-mamă de către titularii licenţelor de exploatare a substanţelor minerale utile, în baza modificărilor şi completărilor la Legea minelor, Legea nr.85/2003 (iniţiate de P.S.D. şi P.N.L. şi votate în unanimitate în Senat, la 27 octombrie 2009), P.R.M. a propus Comisiei de revizuire a Constituţiei următoarele modificări la articolul 44 – „Dreptul de proprietate privată”:
a) alin.2 să cuprindă numai următorul text: „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.”
b) alin.3 să fie completat astfel: „Lucrările executate de firme private, titulare ale licenţelor de exploatare a bogăţiilor naturale, nu pot fi asimilate sau declarate de utilitate publică.”
c) alin.10: „Este interzisă vânzarea pământului românesc la persoane fizice sau juridice străine. Cetăţenii români care vând terenuri la străini sunt condamnaţi la închisoare pe viaţă şi li se confiscă întreaga avere.”
Aceste propuneri ale P.R.M. la re-revizuirea Constituţiei au fost respinse de către Comisia condusă de senatorul Crin Antonescu. De reţinut că, la Comisia pentru revizuirea Constituţiei nu au fost admise modificări sau completări ale articolului 44 din Legea fundamentală, astfel încât de la 1 ianuarie 2014 să poată începe vânzarea pământului românesc la străini, precum şi exproprierea românilor din România de către titularii licenţelor de exploatare minieră, ale căror lucrări sunt asimilate celor de utilitate publică, prin textul de modificare şi completare a Legii minelor, pe care supuşii Guvernului Ponta II se grăbesc să-l voteze şi în Camera Deputaţilor.
În Constituţia României din anul 1991, la articolul 41 – „Protecţia proprietăţii private”, la alin.2 se precizează că: „Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizi nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.”
Regimurile post-decembriste au înscris în Constituţia revizuită în anul 2003 că în România pot cumpăra pământ şi cetăţenii care nu au patrie, apatrizii. Astfel, persoanele care nu au cetăţenia niciunui stat pot, din anul 2014, să cumpere pământ în Grădina Maicii Domnului la preţuri derizorii şi apoi să-şi facă un ţinut sau o ţară.
Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, pământ înseamnă „teritoriu, regiune, ţinut”.
Prevederile de la articolul 44, alin.2 din Constituţie referitoare la dreptul cetăţenilor străini şi apatrizilor de a dobândi, prin cumpărare, proprietatea privată asupra terenurilor din România contrazic textul articolului 3, alin.1, din Legea fundamentală: „Teritoriul României este inalienabil”, precum şi ale alin.4: „Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.”
Pământul României este un bun naţional, fertil şi cu extrem de multe bogăţii în subsol. Cu mai bine de 2.000 de ani în urmă, pelasgii, tracii, geţii şi dacii, adevăraţii strămoşi ai românilor, au luptat împotriva multor împăraţi şi regi străini, precum şi a unor mari imperii pentru apărarea teritoriului Daciei Mari. Regii Daciei, voievozii şi domnitorii români, împreună cu Eroii Neamului Românesc au luptat şi s-au jertfit pentru apărarea Patriei, a pământului strămoşesc. Nicodată în instoria de cel puţin zece ori milenară a Poporului Român nu s-a admis şi nu s-a vândut la străini pământul din Vatra strămoşească! Mai multe milioane de eroi şi-au dat viaţa pentru apărarea Ţării şi a pământului românesc ! Poporul Român îi cinsteşte în fiecare an la Ziua Eroilor şi la monumentele închinate lor au loc manifestări comemorative şi se depun coroane de flori.
După lovitura de stat din decembrie 1989, alogenii care au făcut cu schimbul la conducerea României, când la Putere când în Opoziţie, au aplicat şi perseverează în îndeplinirea etapelor din Holocaustul împotriva românilor, care are trei mari obiective:
1. Exterminarea Poporului Român.
2. România să nu mai existe ca ţară şi nici pe harta Europei.
3.Înfăptuirea proiectului „Israel în România”.
În Holocausul împotriva Poporului Român s-a acţionat şi se acţionează pe baza unui program diabolic şi cu multă răbdare. O etapă în acest program a constituit-o aderarea României la Uniunea Europeană. Regimul alogenilor Iliescu-Năstase a acceptat în genunchi condiţiile impuse Poporului Român pentru ca România să capete statutul de colonie modernă în Imperiul European. Prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, de la 1 ianuarie 2007, se stipulează că România a acceptat clauza referitoare la liberalizarea pieţei terenurilor agricole, începând cu 1 ianuarie 2014, adică vânzarea pământului strămoşesc, a unor mari părţi din teritoriul naţional la străini. Această vânzare este un act de Trădare Naţională, care trebuie oprit cât mai rapid şi prin toate mijloacele legale !
Se ştie că, teoretic, ţările membre ale Uniunii Europene sunt egale în drepturi şi obligaţii. Practic, situaţia este cu totul alta.
În privinţa vânzării terenurilor la străini sunt mai multe ţări (Franţa, Germania, Austria, ş.a.) care au interzis această vânzare, iar mai multe ţări din U.E. au negociat şi înscris în Tratatele de aderare termene lungi până la care să treacă la liberalizarea pieţei terenurilor agricole, la care au adăugat încă o perioadă de mai mulţi ani de prelungire a aplicării acestei prevederi. Recent, în Ungaria, ţara neprietenă şi care acţionează pentru obţinerea autonomiei teritoriale a Ardealului, prin Diktatul pregătit la Bruxelles pentru anul 2014, s-a modificat Constituţia şi s-a înscris interzicerea dreptului de vânzare a pământului unguresc la străini.
De reţinut că, România este singura ţară din Uniunea Europeană care a acceptat un termen foarte scurt pentru a trece la vânzarea terenurilor agricole la străini. Mai mult, Regimul Iliescu-Năstase nu a negociat şi nu a obţinut nicio perioadă de prelungire a datei de la care se va trece la vânzarea pământului la străini. România nu a cerut şi nu a obţinut o derogare de la termenul asumat prin Tratatul de aderare.
Niciuna dintre ţările care au aderat la Uniunea europenă în anul 2004, înaintea României, nu a trecut şi nici nu va trece la vânzarea terenurilor agricole începând cu anul 2014 ci mult mai târziu şi cu clauze legale care, practic, vor face imposibilă achiziţionarea de către străini a terenurilor agricole. De exemplu, în Polonia a fost adoptat un pachet legislativ care se împleteşte cu hotărâri ale administraţiei locale care fac imposibilă cumpărarea de către străini a unui metru pătrat de pământ. Premierul Victor Viorel Ponta a făcut recent o vizită în Polonia şi a declarat public că a învăţat din experienţa acestei ţări. În mod inexplicabil, primul-ministru al României a uitat (probabil în camera de la hotel) pachetul legislativ aplicat în Polonia pentru a bloca vânzarea pământului la străini. Acelaşi premier Victor Ponta, în vizita în Germania, a uitat să solicite legislaţia aplicată în această ţară pentru a face imposibilă vânzarea pământului german la străini. Probabil că, în apropiata vizită în Franţa, primul-ministru Victor Ponta va căuta să afle şi să intre în posesia legislaţiei franceze care interzice vânzarea pământului francez la străini. Acestea sunt câteva standarde europene pe care Guvernul Ponta II refuză să le asimileze şi să le aplice în România, într-o problemă de siguranţă naţională.
România este prima ţară din Uniunea Europeană care s-a angajat să vândă terenuri agricole la străini şi apatrizi, fără nicio condiţie şi fără limită de suprafaţă ! Pentru a-i amăgi şi păcăli pe români, ministrul Agriculturii , Daniel Constantin a declarat recent că: „Vom limita la 500 de hectare suprafaţa văndutâ pe persoană. Investitorul trebuie să dovedească că are pregătire în practica agricolă.” Această promisiune, la viitor, cu privire la o oarecare limitare a suprafeţei de teren nu împiedică vânzarea, iar în România , pe valută, se obţine orice dovadă, inclusiv diplome universitare. Până acum, s-au vândut şi concesionat la numeroase persoane juridice străine şi la preţuri derizorii cu mult peste 1.000.000 de hectare de terenuri agricole, extrem de valoroase. România, în timpul Regimurilor Iliescu, Constantinescu şi Băsescu a ajuns pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte suprafeţele de terenuri agricole deţinute de străini, persoane juridice. Urmează vânzarea terenurilor agricole la persoane fizice străine şi apatrizi. Cu banii pregătiţi aşteaptă data de 1 ianuarie 2014 câteva milioane de evrei şi unguri, la care se adaugă alte mii de afacerişti de pe toate continentele, care vor să cumpere pământ românesc, să achiziţioneze aproape toată suprafaţa agricolă a României, la preţuri pe hectar de 5-50 de ori mai mici decât în ţările unde ei au cetăţenia. România are toate şansele ca de la 1 ianuarie 2014 să devină un El Dorado pentru cumpărătorii şi samsarii de terenuri fertile şi foarte ieftine.
La recenta vizită în Germania a premierului României, Victor Viorel Ponta, cancelarul Angela Merkel i-a solicitat să respecte standardele statului de drept, să combată corupţia şi să aplice principiul transparenţei. Fiind un premier ascultător şi disciplinat în îndeplinirea indicaţiilor de la Bruxelles şi Washington, precum şi a poruncilor de la Fondul Monetar Internaţional (F.M.I.) şi Comisia Europeană, dar mai ales din respect pentru Poporul Român, primul-ministru Victor Viorel Ponta ar trebui să se adreseze Parlamentului, care să fie convocat în sesiune extraordinară în luna iulie a.c., pe tema vânzării pământului românesc la străini, urmând să-l informeze în legătură cu, cel puţin, următoarele:
1. Cadrul legal din ţările Uniunii Europene care au interzis vânzarea terenurilor agricole la străini.
2.Situaţia ţărilor din Uniunea Europeană care au amânat vânzarea terenurilor la străini şi cadrul legal pe care l-au pregătit pentru a face imposibilă achiziţionarea terenurilor de către străini.
3.Condiţiile obligatorii impuse străinilor care vor să cumpere terenuri agricole în fiecare ţară din Uniunea Europeană.
4.Suprafeţele de terenuri agricole din România care au fost cumpărate, închiriate sau arendate de către persoane juridice străine: pe judeţe; preţurile de achiziţie; modul de utilizare a terenurilor; destinaţia producţiei obţinute; subvenţiile primite de la Uniunea Europeană.
5.Prognoza Guvernului României referitoare la vânzarea terenurilor agricole la cetăţenii străni şi apatrizi, pe judeţe, în perioada 2014-2016.
6. Consecinţele pentru viitorul Poporului Român şi al României ca urmare a apropiatei vânzări a pământului strămoşesc la străini.
7. Efectele crizei alimentare mondiale asupra Poporului Român, în următoarele trei decenii, inclusiv în varianta vânzării pământului românesc la străini.
8. Modalităţile şi pârghiile prin care viitoarele Guverne ale României vor asigura securitatea alimentară a cetăţenilor români şi creşterea bunăstării populaţiei.
9. Care sunt mecanismele pregătite de Guvernul României pentru a bloca efectele şi consecinţele catastrofale asupra Poporului Român în urma programatei liberalizări bruşte şi totale a achiziţionării terenurilor agricole din România de către străini ?
10. Care este strategia Guvernului României, pe termen scurt, mediu şi lung, privind încurajarea şi susţinerea investiţiilor autohtone în agricultura românească pentru a asigura securitatea alimentară a populaţiei şi disponibilităţi însemnate pentru exportul de produse agricole ?
Cetăţenii români au aflat din mass-media că, cel mai mare Parlament al României (cu 588 de aleşi de către calculator şi întreţinuţi de contribuabili tot mai săraci) a dezbătut şi aprobat de cinci ori modificările şi completările la Statutul senatorilor şi deputaţilor, iar în această vară urmează să aibă loc o sesiune extraordinară pentru a definitiva lista imunităţilor pentru aleşi. În acelaşi timp, parlamentarii şi Guvernul Ponta II nu au luat niciodată în discuţie niciun proiect de lege (inspirat după modelele din Germania, Franţa, Austria şi Polonia) prin care să facă imposibilă vânzarea pământului românesc la străini, de la începutul anului 2014. În acelaşi timp, Guvernul Ponta II şi partidele politice parlamentare nu au făcut niciun demers şi refuză să acţioneze pentru ca România, la fel ca şi toate ţările care au aderat la Uniunea Europeană, să obţină o derogare, de cel puţin cinci ani, de la termenul stabilit în Tratatul de aderare, în ceea ce priveşte liberalizarea pieţei terenurilor agricole.
În timp ce se stăruie, de către stăpânii externi ai României şi de către duşmanii de veacuri ai Poporului Român, pentru a se trece la de 1 ianuarie 2014 la vânzarea pământului românesc la străini, Comisia pentru revizuirea Constituţiei nu a admis niciun amendament care să oprească sau măcar să amâne până în anul 2020 această acţiune criminală.
Pentru a se ajunge la o dezbatere largă şi mai ales pentru ca Poporul Român să decidă pentru sau împotriva vânzării la bucată a teritoriului României se impune ca la referendumul naţional, organizat a doua oară şi pe aceiaşi temă a Parlamentului unicameral cu cel mult 300 de parlamentari, să fie adăugată o întrebare privind vânzarea pământului strămoşesc la străini. Totodată Guvernul Ponta II ar trebui să prezinte Poporului Român şi Parlamentului, urmând să mediatizeze foarte mult, proiectul de lege privind vânzarea pământului românesc la străini şi condiţiile impuse care să facă, practic, imposibilă înstrăinarea unei palme din teritoriul României.
Deşteptaţi-vă români şi acţionaţi pentru a opri, prin toate mijloacele, vânzarea pământului românesc la străini şi re-înscrierea în Constituţia României a interdicţiei din Legea fundamentală, din anul 1991, la articolul 41, aliniatul 2 !

Dr.Gheorghe Funar
Secretar general al P.R.M.
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

Cluj-Napoca,
27 iunie 2013