Să mai afăm ce gândesc alții. Sursa Centrul de studii Runa, Italia
Julius Evola, Le baron von Ungern vénéré dans les temples mongols
Jean Haudry, Les Indo-Européens et leur tradition
Robert Steuckers, La voie celtique
Robert Steuckers, Une biographie de Carl Schmitt
Robert Steuckers, Mythologie des Iles Britanniques
Jean Mabire, La nuit commence au Cap Horn
Jean Haudry, Mégalithisme et tradition indo-européenne
Jean Mabire, Evgueni Zamiatine
Bernard Faure, Mantras et mandarins. Le bouddhisme tantrique en Chine
Robert Steuckers, Merci, Giorgio Locchi
Jean Haudry, Le disque de Nebra
Julius Evola, Les centres initiatiques et l’histoire
Jean Mabire, Pierre Guillaume
Robert Steuckers, La décision dans l’œuvre de Carl Schmitt
Jean Mabire, Christian de la Mazière
Jean Haudry, La tradition indo-européenne chez les Celtes
Julius Evola, Le “pôle” et le siège hyperboréen
Giovanni Monastra, Les Indo-Européens dans la Chine antique
Friedrich Georg Jünger, Dionysos et le Grand Pan
Robert Steuckers, L’œuvre de Herman Wirth (1885-1981)
Alain De Benoist, Ernst Jünger – Pierre Drieu La Rochelle
Julius Evola, L’«Etat de l’Ordre» et les SS
Alain De Benoist, Jünger, Heidegger et le nihilisme
Renato Del Ponte, Mes souvenirs de Julius Evola
Felice Vinci, Homère dans la Baltique
Jean Mabire, De quelques écrivains-guerriers
Jean Mabire, La maîtrise des mers
Jean Mabire, Petite guerre dans les Bayous
Jean Haudry, De l’indo-européen aux indo-européens
Jean Mabire, Charles Maurras et sa préhistoire
Jean Mabire, Pauwels l’admirable
Alain De Benoist, La religion de l’Europe
Gianfranco de Turris, Evola, ultime tabou?
Christophe Levalois, Pour une mise en pratique des enseignements de Castaneda
Alain De Benoist, Jean Cau
Julius Evola, Les Mères et la virilité olympienne
Stefano Arcella, Gentile/Evola: une liaison ami/ennemi
Jean Mabire, À la rencontre des dieux maudits
Robert Steuckers, La lecture évolienne des thèses de H.F.K. Günther
Robert Steuckers, L’itinéraire d’Edgar Julius Jung
Alberto Lombardo, Le nombre «5» dans la tradition indo-européenne
Alberto Lombardo, Symbolisme du cochon chez les Indo-Européens
Ivo Ramnes, De la religion des Romains
Alain De Benoist, Promenade archéologique en Europe du nord
Jean Mabire, Jean Raspail: “La hache des steppes”
Alain De Benoist, Considérations sur Spengler
Robert Steuckers, L’utopie conservatrice de Knut Hamsun
Jean Mabire, Flaubert, contestataire et “nietzschéen”
Alain De Benoist, Le heros et les «peches du guerrier»
Robert Steuckers, Les mentions de l’œuvre de Christoph Steding dans les écrits d’Evola
Robert Steuckers, La contribution à Il Regime Fascista de Wilhelm Stapel
Albert Carnoy, Le culte du vent chez les Indo-Européens
Elena Percivaldi, Quand les Celtes mesuraient le temps
Robert Steuckers, La “Révolution Conservatrice” en Allemagne (1918-1932)
Robert Steuckers, Religiosité indo-européenne
Pierre Vial, Le dieu Cerf
Robert Steuckers, L’influence d’Oswald Spengler sur Julius Evola
Vintila Horia, Espace et temps chez Ezra Pound
Robert Steuckers, L’itinéraire de Knut Hamsun
Alberto Lombardo, Du symbolisme de la couleur blanche
Alain De Benoist, Knut Hamsun
Ralf Koneckis, L’Astronomie des plus anciens Indo-Européens
Robert Steuckers, Introduction à l’œuvre de Ludwig Ferdinand Clauss (1892-1974)
Hermann Wirth, La patrie primitive de la race nordique
D.A.R. Sokoll, Du symbolisme du cheval
Alberto Lombardo, Du symbolisme de la roue
Peter Georgacarakos, Le svastika et Thulé
Robert Steuckers, Géopolitique et spiritualité du principe “Reich”
Enrique Monsonis, Hommage à Adriano Romualdi
Hans Friedrich Karl Günther, La religion des hommes libres
Robert Steuckers, Révolution Conservatrice, forme catholique et ordo æternus romain
Ernst Niekisch, Ernst Jünger, théoricien du nihilisme actif
Christophe Levalois, L’héritage indo-européen en Iran
Alberto Lombardo, Du symbolisme de la hache
Alberto Lombardo, Guénon, ou l’orgueil d’être “réactionnaire”
Claudio Mutti, L’influence de Julius Evola en Hongrie
Claudio Mutti, L’activité diplomatique d’Evola à Prague
Julius Evola, L’origine de la race nordico-aryenne
Julius Evola, «Nos» médias américains
Claudio Mutti, L’Islam vu par Julius Evola
Gianfranco de Turris, L’aristocrate et le baron: parallèles entre Jünger et Evola
Alberto Lombardo, Julius Evola en Italie: un aperçu de la scène traditionaliste
Julius Evola, «Civilisation» américaine
Felice Vinci, L’emplacement de Troie
Marco Zagni, Ère glaciale et migrations humaines
Alain De Benoist, Mais qui était Christoph Steding?
Documente și studii de istorie culturală, politică, socială reproduse integral, citate parțial sau prin trimiteri la sursele disponibile online pe Internet. Acțiune fără scop lucrativ. DISCLAIMER: This site is in no way or form political, pro -capitalist, pro-nazi or pro-communism. I do not accept political, anti-semitic or other derogatory comments about any race or person alive or dead. This site is strictly for historical purposes. Please respect this.
duminică, 30 iunie 2013
Iulius Evola. LÉGIONNARISME ASCÉTIQUE,RENCONTRE AVEC LE CHEF DES GARDES DE FER
http://www.julius-evola.com/Legionnarisme-ascetique-rencontre.html
Légionnarisme ascétique - Rencontre avec le chef des "Gardes de fer"
par Julius Evola (publié une première fois dans : Il Regime Fascita, 22.3.1938 ; première publication de cette traduction française : Totalité, n.2, 1977)
BUCAREST, mars
Rapidement notre auto laisse derrière elle cette chose curieuse qu’est la Bucarest du centre : un ensemble de petits gratte-ciel et d’édifices très modernes, essentiellement de type "fonctionnel", avec des devantures et des magasins d’un style entre le parisien et l’americain, le seul élément exotique étant les fréquents chapeaux d’astrakan des agents et des bourgeois. Nous atteignons la station du Nord, nous prenons une poussiéreuse route provinciale longée de petits édifices du type de ceux de l’ancienne Vienne, qui mène en droite livoiture tourne brusquement à gauche, prend un chemin de campagne, s’arrête face à un édifice presqu’isolé parmi les champs : c’est la "Maison Verte", résidence du Chef des "Gardes de Fer" roumains.
"Nous l’avons construite avec nos propres mains", nous disent avec un certain orgueil les légionnaires qui nous accompagnent. Intellectuels et artisans se sont associés pour bâtir la résidence de leur chef, presque aus sens d’un symbole et d’un rite. Le style de la construction est roumain : des deux côtes, elle se prolonge par une espèce de portique, au point de donner l’impression d’un cloître.
Nous entrons, nous montons au premier étage. Vient à notre rencontre un homme jeune, grand et élancé, en tenue sportive, avec un visage ouvert et qui donne immédiatement une impression de noblesse, de force et de loyauté. C’est justement Corneliu Codreanu, chef de la Garde de Fer. Son type est spécifiquement aryo-romain : il semble une réapparition de l’ancien monde aryo-italique. Tandis que ses yeux gris-bleus expriment la dureté et la froide volonté propres aux Chefs, il y a simultanément, dans l’ensemble de l’expression, une note particulière d’idéalisme, d’intériorité, de force, de compréhension humaine. Même sa façon de converser est caractéristique : avant de répondre, il semble s’absorber en lui-même, s’éloigner, puis, tout à coup, commence à parler, s’exprimant avec une précision presque géométrique, en phrase bien articulées et organiques.
"Après toute une phalange de journalistes, de toutes nations et couleurs, qui ne savent me questionner sur rien d’autre que ce qui est lié à la politique la plus contingente, c’est la première fois, et je le note avec satisfaction " dit Codreanu, "que vient chez moi quelqu’un intéresse, avant tout, à l’âme, au noyau spirituel de mon mouvement. J’ai trouvé une formule pour contenter ces journalistes et leur dire un peu plus que rien, à savoir : nationalisme constructif.
"L’Homme se compose d’un organisme, c’est-à-dire d’une forme organisée, puis de forces vitales, puis d’une âme. On peut en dire de même pour un peuple. Et la construction nationale d’un Etat, bien qu’elle reprenne naturellement ces trois éléments, peut surtout subir, cependant, et pour des raisons de qualification diverse et d’hérédité différente, les mouvements d’un de ces éléments.
"Selon moi, dans la mouvement fasciste prédomine l’élément Etat, qui correspond à celui de la forme organisée. Ici parle la puissance formatrice de la Rome antique, maîtresse du droit et de l’organisation politique, dont l’Italien est le plus pur hériter. Dans le national-socialisme est au contraire mis en relief ce qui se rapporte aux forces vitales : la race, l’instinct de la race, l’élément ethnico-national. Dans le mouvement légionnaire roumain, l’accent est surtout mis sur ce qui, dans un organisme, correspond à l’élément âme : sur l’aspect spirituel et religieux.
"De là vient la caractéristique des différents mouvements nationaux, pour autant qu’à la fin ils comprennent tous ces trois éléments et n’en négligent aucun. Le caractère spécifique de notre mouvement nous vient d’une lointaine hérédité. Déja Hérodote appelait nos pères : ’Les Daces Immortels’. Nos ancêtres géto-thraces avaient foi, avant même le christianisme, en l’immortalité et l’indestrucibilité de l’âme, ce qui prouve leur orientation vers la spiritualité. La colonisation romaine a ajouté à cet élément l’esprit romain d’organisation et de forme. Tous les siècles suivants ont désagrégé notre peuple et l’ont rendu misérable : mais tout comme chez un cheval malade et frustre on peut reconnaître aussi dans le peuple roumain d’hier et d’aujourd’hui les éléments latents de cette double hérédité.
"Et c’est cette héredité que le mouvement légionnaire veut réveiller "continue Codreanu". Il part de l’esprit : il veut créer un homme spirituellement nouveau. Une fois cette tâche réalisée comme ’mouvement’, le réveil de la seconde hérédité nous attend, c’est-à-dire celui de la force romaine politique formatrice. Ainsi, l’esprit et la religion sont pour nous le point de départ, le ’nationalisme constructif’ est le point d’arrivée, une simple conséquence. L’éthique simultanément ascétique et héroïque de la ’Garde de Fer’ consiste à réunir l’un et l’autre point."
Nous demandons à Codreanu quel est le rapport de la spiritualité de son mouvement avec la religion chrétienne orthodoxe. Voici sa réponse :
"En général, nous tendons à vivifier sous la forme d’une conscience nationale et d’une expérience vécue ce qui, dans cette religion, trop souvent sést momifié et est devenu le traditionalisme d’un clergé somnolent. De plus, nous nous trouvons dans des conditions favorables du fait qu’est étranger à notre religion, nationalement articulée, le dualisme entre foi et politique et qu’elle peut nous fournir des éléments éthiques et spirituels sans s’imposer comme une entité cependant politique. De notre religion, le mouvement des Gardes de Fer reprend ensuite une idée fondamentale : celle de l’¦cuménicité. Ceci est le dépassement positif de tout internationalisme et de tout universalisme abstrait et rationaliste. L’idée ¦cuménique est celle d’unesocietas comme unité de vie, comme organisme vivant, comme un ’vivre’ ensemble non seulement avec notre peuple, mais aussi avec nos morts et avec Dieu. L’actualisation d’une idée semblable sous la forme d’une expérience effective est au centre de notre mouvement ; politique, parti, culture, etc., ne sont pour nous que conséquences et dérivations. Nous devons revivifier cette réalité centrale, et rénover par cette voie l’homme roumain, pour agir ensuite et construire aussi la nation et l’Etat. Pour nous, un point particulier est que la présence des morts de la nation ¦cumenénique n’est pas abstraite, mais réelle : des nos morts et surtout de nos héros. Nous ne pouvons nous séparer d’eux ; comme des forces devenues libres de la condition humaine, ils pénètrent et soutiennent notre vie la plus haute. Les légionnaires se réunissent périodiquement par petits groupes, appelés ’nids’. Ces rassemblements suivent des rites spéciaux. Celui par lequel s’ouvre chaque réunion est l’appel à tous nos camarades tombés, auquel les participants répondent par ’Présent !’. Mais ceci n’est pas pour nous simple cérémonie et une allégorie, mais au contraire une évocation réelle.
"Nous distinguons l’individu, la nation et la spiritualité transcendante", continue Codreanu, "et dans la vocation héroïque nous considérons ce qui mène de l’un à l’autre de ces éléments, jusque’à une unité supérieure. Nous nions sous toutes ses formes le principe de l’utilité brute et matérialiste : non seulement sur le plan de l’individu, mais aussi sur celui de la nation. Au-delà de la nation, nous reconnaissons des principes éterneles et immuables, au nom desquels on doit être prêt à combattre, à mourir et à tout subordonner, avec au moins la même décision qu’au nom de notre droit de vivre et de défendre notre vie. La vérité et l’honneur sont, par exemple, des principes métaphysiques, que nous mettons plus haut que notre nation elle-même."
Nous avons ppris que le caractère ascétique du mouvement des Gardes de Fer n’est pas générique, mais aussi concret et pour ainsi dire pratiqué. Par exemple, est en vigueur la règle du jeûne : trois jours par semaine, 800 000 hommes environ pratiquent le dénommé ’jeûne noir’, c’est-à-dire l’abstinence de toute sorte de nourriture, boisson et tabac. De même, la prière a une part importante dans le mouvement. En plus, pour le corps d’assaut spécial qui porte le nom des deux chefs légionnaires tombés en Espagne, Mosa et Marin, est en vigueur la règle du célibat. Nous demandons à Codreanu qu’il nous indique le sens précis de tout cela. Il semble se concentrer un moment, puis répond :
"Il y a deux aspects, pour la clarification desquels il faut avoir présent à l’esprit le dualisme de l’être humain, composé d’un élément matériel naturaliste et dún élément spirituel. Quand le premier domine le second, c’est l’’enfer’. Tout équilibre entre les deux est chose précaire et contingente. Seule la domination absolue de l’esprit sur le corps est la condition normale et la prémisse de toute force vraie, de tout héroïsme véritable. Le jeûne est pratiqué par nous parce qu’il favorise une telle condition, affaiblit les liens corporels, encourage l’autolibération et l’auto-affirmation de la volonté pure. Et quant à cela s’ajoute la prière, nous demandons que les forces d’en haut súnissent aux nôtres et nous soutiennent invisiblement. Ce qui conduit au second aspect : c’est une superstition que de penser que dans chaque combat seules les forces matérielles et simplement humaines sont décisives ; entrent en jeu au contraire également les forces invisibles, spirituelles, au moins aussi efficaces que les premières. Nous sommes conscients de la positivité et de l’importance de ces forces. C’est pour cela que nous donnons au mouvement légionnaire un caractère ascétique précis. Dans les anciens ordres chevaleresques aussi était en vigueur le principe de la chasteté. Je relève toutefois qu’il est chez nous restrient au Corps d’Assaut, sur la base d’une justification pratique, c’est-á-dire que pour celui qui doit se vouer entièrement à la lutte et ne doit pas craindre la mort, il est bien de ne pas avoir d’empêchements familiaux. Du reste, on reste dans se corps seulement jusqu’à 30 ans révolus. Mais, en tout cas, demeure toujours une position de principe : il y a d’un côté ceux yui ne connaissent que la ’vie’ et qui ne cherchent par conséquent que la prosperité, la richesse, le bien-être, l’opulence ; de l’autre, il y a ceux qui aspirent à quelque chose de plus que la vie, à la gloire et à la victoire dans une lutte tant intérieure qu’extérieure. Les Gardes de Fer appartiennent à cette seconde catégorie. Et leur ascétisme guerrier se complète par une dernière norme : par le voeu de pauvreté auquel est tenu l’élite des chefs du mouvement, par les préceptes de renoncement au luxe, aux divertissements creux, aus passetemps dits mondains, en somme par l’invitation à un véritable changement de vie que nous faisons à chaque légionnaire."
CREZUL SOCIALISMULUI NATIONAL-CRESTIN
CREZUL SOCIALISMULUI NATIONAL-CRESTIN
autor: FrontPress 01.05.2011
CREZUL SOCIALISMULUI NATIONAL-CRESTIN
Cred intr-unul si nedespartit Stat Roman de la Nistru la Tisa, cuprinzatorul tuturor Romanilor si numai al Romanilor, iubitor de munca, cinste si in frica lui Dumnezeu, cu durere de tara si neam. Datatorul de drepturi egale, civile si politice la barbati si femei. Protector al familiei, salariind functionarii si muncitorii pe baza numarului de copii si pe baza muncii depuse, intelegand cantitatea si calitatea, si intr-unul Stat sprijinitor al armoniei sociale prin restrangerea numarului de grade; iar pe deasupra salariului socializand fabricile, proprietatea tuturor muncitorilor, si pamantul distribuit tuturor plugarilor. Repartizarea beneficiilor intre patron (stat sau particular) si muncitori. Patronul (particular) pe langa salarierea muncii sale va primi un procent descrescand proportional cu marimea capitalului.
Si intr-unul Stat asigurator al muncitorilor prin “fondul riscurilor”. Intemeietor de depozite de hrana si imbracaminte pentru muncitori si functionari care organizati in sindicate nationale vor avea reprezentanti in comitetele administrative de pe langa diferite institutii industriale, agricole si comerciale.
Si intr-unul mare si puternic “parinte al muncitorilor” si Rege al taranilor, “Ferdinand I-iu”, care pentru fericirea Romaniei totul a jertfit si care pentru mantuirea noastra una cu poporul s-a facut. Care in fruntea ostilor de la Marasti si Marasesti a biruit, si care din nou cu dragoste si incredere se uita catre ostasii ce-i datoreaza credinta, si care vor gasi in cazarmi o adevarata scoala a natiunii, pe care sa o treaca in termenul de un an.
Intr-un tricolor inconjurat cu razele Socialismului National-Crestin, simbol de armonie intre fratii si surorile Romaniei Mari.
Intr-una Sfanta Biserica Crestina cu Preoti traind din Evanghelie si care sa se jertfeasca apostoleste pentru luminarea celor multi.
Marturisesc alegerea ministrilor de catre Camera, suprimarea Senatului, organizarea politiei rurale, impozitul progresiv pe venit, scoli de agricultura si meserii la sate, “cercusoare” pentru gospodine si adulti, azile pentru invalizi si batrani, case nationale, cercetarea paternitatii, aducerea legilor efectiv la cunostinta tuturor, incurajarea initiativei particulare in interesul Neamului si dezvoltarea industriei casnice taranesti.
Astept invierea constiintei nationale la cel din urma pastor si coborarea celor luminati in mijlocul celor truditi spre a-i intari si ajuta in adevarata fratie, temelia Romaniei de maine. Amin!
“Garda Constiintei Nationale”
Ziarul “Constiinta”, Luni, 9 februarie 1920.
Programul politic al Nationalistilor Autonomi
Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. – Mircea Eliade
Programul Naţionaliştilor Autonomi
Programul politic al Nationalistilor Autonomi
Inainte de toate trebuie sa lamurim eventualele confuzii care pot aparea in legatura cu numele grupului nostru.
“Autonom” NU se refera in niciun caz la autonomia teritoriala si nici nu suntem o copie a Nationalistilor Autonomi din Germania (de la care recunoastem ca ne inspiram), noi suntem un raspuns romanesc la probleme romanesti. Actionam insa mai mult pe plan local, dar problemele locale nu sunt decat parti ale unor mari probleme nationale. Mai jos este explicat destul de clar conceptul de “nationalisti autonomi” si care sunt obiectivele noastre.
~~~
Nationalismul autonom reprezinta o forma de agitatie care s-a dezvoltat in ultimii ani in interiorul miscarii nationaliste din Germania . Prin nationalist autonom se intelege o privire proprie asupra lumii. Ideea de baza este un fel de activist “Do it yourself”, adica cineva care realizeaza activ si in primul rand creativ munca politica fara a fi nevoit sa se lege de o organizatie stabila. Aceasta are unul dintre avantaje faptul ca structurile, care nu exista deloc, nu pot fi urmarite sau interzise, si printre altele au activistii mai multa libertate de a-si folosi propria creativitate in activitatile lor. Nu neaparat ca principiu de baza, dar tipic pentru un nationalist autonom reprezinta anonimatul, care este ingrijit cu atentie. Se delimiteaza de “coduri vestimentare tipice scenei”, de aparitii subculturale si semne de identificare clare. Isi ingrijeste un stil propriu, nu se deosebeste de tanarul obisnuit. Aceasta il elibereaza printre altele de prejudecatile inutile din partea mediei.
Asta nu inseamna ca nu au existat activisti care au realizat o rezistenta in acest mod. In orice caz, acest mod de prezentare se bucura din ce in ce mai mare popularitate si este definit sub termenul de nationalist autonom.
De ce am ales sa ne reprezinte culoarea neagra? Pentru ca negrul simbolizeaza culoarea pamantului stramosesc pentru care luptam, dar totodata negrul era si culoarea steagurilor L.A.N.C. care au fluturat pentru prima data in anul 1923, deci se regaseste in lupta nationalista a romanilor.
Teoria Politica
Nationalistii Autonomi Timisoara sunt o grupare politica radicala a tineretului.
Obiectivele noastre:
- Unificarea Romaniei dupa modelul german. Teritoriile de la est trebuie sa apartina din nou Romaniei. - Respectarea drepturilor romanilor minoritari in tarile din jurul nostru. Facilitati pentru etnicii romani care doresc sa traiasca in Romania . Acordarea in regim de urgenta a cetateniei romane pentru acestia.
- rezolvarea urgenta a problemei tiganesti.
- conservarea genotipului rasial, a patrimoniului genetic mostenit de la stramosii nostri, ca parte integranta a identitatii noastre.
- desfiintarea cultului vinovatiei legat de asa-numitul “holocaust” care ar fi avut loc in Transnistria, oprirea predarii despre “holocaust” in scolile publice pana la clarificarea obiectiva a acelei perioade (la dezbatere sa fie admisi si cei care contesta existenta faptelor de care este culpabilizata natiunea romana!).
- eliminarea capitalismului (a pietei libere in general) si inlocuirea acestuia prin nationalsocialism (comunitatea poporului). Noi nu reneagam libertatea actiunii individuale in economie, pastram toate prerogativele legate de proprietate, concurenta, castig si transmisie succesorala. Aceasta libertate este insa supravegheata, in sensul impunerii anumitor limite capabile sa impiedice constituirea unor situatii daunatoare dezvoltarii armonioase a natiunii. Spre exemplu: nationalizarea, in cazul anumitor industrii sau companii de interes general, devine o regula indispensabila. De asemenea, stabilirea unui plafon in sistemul de acumulare al averilor personale, participarea la beneficii a lucratorilor (in anumite conditii de vechime, capacitate, stabilitate, etc). Este total injust ca un patron sa castige de mii de ori mai mult decat toti muncitorii care lucreaza in unitatiile lui. Eliminarea cotei unice de impozitare si inlocuirea ei cu impozitul diferentiat in functie de valoarea castigului. Ne opunem cu fermitate comunismului care anuleaza dreptul la proprietate ingradind membrilor natiunii sa aiba initiativa proprie in sectorul economic aceasta revenindu-i in conceptia lor exclusiv statului si nomenclaturii comuniste…
- facilitati pentru investitorii autohtoni in fata capitalului strain.
- nationalizarea bancilor.- parlament unicameral. Actuala structura a Parlamentului, cu doua camere, este o gaura prin care se scurg fonduri uriase pentru care poporul munceste iar eficienta acestui tip de Parlament lipseste.
- eliberarea de influente straine ( America , Israel , etc.).
- locurile de munca trebuie sa fie pentru persoanele care apartin poporului roman (”Locuri de munca intai pentru romani!”). Oprirea imediata a importului de forte de munca din afara spatiului european. Trimiterea in tarile de origine a muncitorilor din China , India samd.
- conservarea si incurajarea culturii romane si combaterea multiculturalismului.
- inasprirea dreptului la azil (respingerea imediata a falsilor azilanti).
- lupta pentru libertatea si suveranitatea natiunii romane si a tarii noastre.
- Interzicerea Trusturilor media ( e aberant ca un proprietar sau un grup restrans de proprietari sa detina mai multe posturi tv, statii radio locale si nationale, mai multe ziare locale/regionale/ nationale) care sunt factor de manipulare in masa.
- asistenta medicala de calitate pentru toti cei ce muncesc.
- apararea valorilor si intereselor comunitatii in fata individualismului liberal si a tuturor ideologiilor care slabesc comunitatea nationala (materialismul, marxismul, “corectitudinea politica”).
- educatia, prioritate absoluta. Publica si gratuita. Formarea caracterelor revine in mare parte sistemului de “educatie nationala”.
- Lupta impotriva globalizarii si terorismului americano-israelian .
- Interzicera avorturilor! Sprijinirea tinerilor pentru a-si putea intemeia si intretine familia. Incurajarea natalitatii.
- Opozitie totala fata de multiculturalism si metisaj.- Construirea unui stat cu adevarat national si social. Nationalismul social ca alternativa la societatea de consum, la actualele valori individualiste, materialiste si egoiste.
- Desfiintarea bazelor americane pe teritoriul romanesc. O tara nu poate fi libera, independenta si suverana cat timp pe teritoriul sau sunt baze militare straine.
Asta nu inseamna ca nu au existat activisti care au realizat o rezistenta in acest mod. In orice caz, acest mod de prezentare se bucura din ce in ce mai mare popularitate si este definit sub termenul de nationalist autonom.
De ce am ales sa ne reprezinte culoarea neagra? Pentru ca negrul simbolizeaza culoarea pamantului stramosesc pentru care luptam, dar totodata negrul era si culoarea steagurilor L.A.N.C. care au fluturat pentru prima data in anul 1923, deci se regaseste in lupta nationalista a romanilor.
Teoria Politica
Nationalistii Autonomi Timisoara sunt o grupare politica radicala a tineretului.
Obiectivele noastre:
- Unificarea Romaniei dupa modelul german. Teritoriile de la est trebuie sa apartina din nou Romaniei. - Respectarea drepturilor romanilor minoritari in tarile din jurul nostru. Facilitati pentru etnicii romani care doresc sa traiasca in Romania . Acordarea in regim de urgenta a cetateniei romane pentru acestia.
- rezolvarea urgenta a problemei tiganesti.
- conservarea genotipului rasial, a patrimoniului genetic mostenit de la stramosii nostri, ca parte integranta a identitatii noastre.
- desfiintarea cultului vinovatiei legat de asa-numitul “holocaust” care ar fi avut loc in Transnistria, oprirea predarii despre “holocaust” in scolile publice pana la clarificarea obiectiva a acelei perioade (la dezbatere sa fie admisi si cei care contesta existenta faptelor de care este culpabilizata natiunea romana!).
- eliminarea capitalismului (a pietei libere in general) si inlocuirea acestuia prin nationalsocialism (comunitatea poporului). Noi nu reneagam libertatea actiunii individuale in economie, pastram toate prerogativele legate de proprietate, concurenta, castig si transmisie succesorala. Aceasta libertate este insa supravegheata, in sensul impunerii anumitor limite capabile sa impiedice constituirea unor situatii daunatoare dezvoltarii armonioase a natiunii. Spre exemplu: nationalizarea, in cazul anumitor industrii sau companii de interes general, devine o regula indispensabila. De asemenea, stabilirea unui plafon in sistemul de acumulare al averilor personale, participarea la beneficii a lucratorilor (in anumite conditii de vechime, capacitate, stabilitate, etc). Este total injust ca un patron sa castige de mii de ori mai mult decat toti muncitorii care lucreaza in unitatiile lui. Eliminarea cotei unice de impozitare si inlocuirea ei cu impozitul diferentiat in functie de valoarea castigului. Ne opunem cu fermitate comunismului care anuleaza dreptul la proprietate ingradind membrilor natiunii sa aiba initiativa proprie in sectorul economic aceasta revenindu-i in conceptia lor exclusiv statului si nomenclaturii comuniste…
- facilitati pentru investitorii autohtoni in fata capitalului strain.
- nationalizarea bancilor.- parlament unicameral. Actuala structura a Parlamentului, cu doua camere, este o gaura prin care se scurg fonduri uriase pentru care poporul munceste iar eficienta acestui tip de Parlament lipseste.
- eliberarea de influente straine ( America , Israel , etc.).
- locurile de munca trebuie sa fie pentru persoanele care apartin poporului roman (”Locuri de munca intai pentru romani!”). Oprirea imediata a importului de forte de munca din afara spatiului european. Trimiterea in tarile de origine a muncitorilor din China , India samd.
- conservarea si incurajarea culturii romane si combaterea multiculturalismului.
- inasprirea dreptului la azil (respingerea imediata a falsilor azilanti).
- lupta pentru libertatea si suveranitatea natiunii romane si a tarii noastre.
- Interzicerea Trusturilor media ( e aberant ca un proprietar sau un grup restrans de proprietari sa detina mai multe posturi tv, statii radio locale si nationale, mai multe ziare locale/regionale/ nationale) care sunt factor de manipulare in masa.
- asistenta medicala de calitate pentru toti cei ce muncesc.
- apararea valorilor si intereselor comunitatii in fata individualismului liberal si a tuturor ideologiilor care slabesc comunitatea nationala (materialismul, marxismul, “corectitudinea politica”).
- educatia, prioritate absoluta. Publica si gratuita. Formarea caracterelor revine in mare parte sistemului de “educatie nationala”.
- Lupta impotriva globalizarii si terorismului americano-israelian .
- Interzicera avorturilor! Sprijinirea tinerilor pentru a-si putea intemeia si intretine familia. Incurajarea natalitatii.
- Opozitie totala fata de multiculturalism si metisaj.- Construirea unui stat cu adevarat national si social. Nationalismul social ca alternativa la societatea de consum, la actualele valori individualiste, materialiste si egoiste.
- Desfiintarea bazelor americane pe teritoriul romanesc. O tara nu poate fi libera, independenta si suverana cat timp pe teritoriul sau sunt baze militare straine.
Dr. Florin Constantiniu. Cum a ocupat Armata Roşie ţinutul Herţa
Cum a ocupat Armata Roşie ţinutul Herţa
22 Aprilie 2012
De obicei, când se vorbeşte sau se scrie despre teritoriile româneşti anexate de Uniunea Sovietică în iunie 1940, sunt menţionate Basarabia şi nordul Bucovinei se uită astfel că, în acele zile tragice, România a pierdut şi ţinutul Herţa. Un inimos român – şi herţan! -, prof. dr. doc. Ion Gherman, s-a străduit, după decembrie 1989, să păstreze în memoria românilor acest colţ de ţară, având şi astăzi o populaţie covârşitor românească. Citez dintr-o lucrare a sa: „Ţinutul Herţa este un vechi şi dintotdeauna pământ românesc care, cu o suprafaţă mai mică de 400 km2, era situat în fostul judeţ Dorohoi, în partea de nord-est a României (Vechiul Regat)[1]
Dintre herţanii de seamă, amintim pe Gheorghe Asachi, pictorul Artur Verona şi filologul Vasile Bogrea, a cărui erudiţie îi atrăsese admiraţia lui Nicolae Iorga.
Cum a ajuns ţinutul Herţa sub stăpânirea Uniunii Sovietice, întrucât el nu făcea parte din Basarabia şi nordul Bucovinei – specificate în textul notei ultimative sovietice din 26 iunie 1940 – ci aparţinea, aşa cum am arătat, Vechiului Regat, mai exact jud. Dorohoi?
Pentru a găsi răspunsul la această întrebare, punctul de plecare trebuie să fie Raportul Informativ al Biroului de Statistică Militar Iaşi, din 29 iunie 1940.
„Azi, 29 iunie, tancuri sovietice au intrat în Herţa. Tancurile au deschis foc, omorând pe căpitanul Boroş, doi soldaţi, rănind pe sublocotenentul Dragomir. În urma parlamentărilor s-au retras la ieşire – N.V. Herţa.”
Cum a ajuns ţinutul Herţa sub stăpânirea Uniunii Sovietice, întrucât el nu făcea parte din Basarabia şi nordul Bucovinei – specificate în textul notei ultimative sovietice din 26 iunie 1940 – ci aparţinea, aşa cum am arătat, Vechiului Regat, mai exact jud. Dorohoi?
Pentru a găsi răspunsul la această întrebare, punctul de plecare trebuie să fie Raportul Informativ al Biroului de Statistică Militar Iaşi, din 29 iunie 1940.
„Azi, 29 iunie, tancuri sovietice au intrat în Herţa. Tancurile au deschis foc, omorând pe căpitanul Boroş, doi soldaţi, rănind pe sublocotenentul Dragomir. În urma parlamentărilor s-au retras la ieşire – N.V. Herţa.”
Marele Stat Major
Secţia Operaţii
Copie de pe telegrama
nr. 5871 a Armatei a 3-a
Comunicare de la Ghiocel (colonel Halunga)
la 29.06, ora 11.
1. Locotenentul, trimis de Colonelul Atanasiu (Comandantul Grupării Tactice de pe Masivul Păduros Herţa) să ia contactul cu elementele ruse intrate în Herţa, a comunicat că ruşii au declarat că au greşit că au mers până la Herţa.
La ora 12, se aşteaptă răspunsul comandantului de corp de armată de la Cernăuţi, unde au trimis un car de luptă după ordine, şi vor comunica rezultatul.
2. Detaşamentul, aflat pe Prut la Mamorniţa şi care fusese dezarmat de ruşi, a fost reînarmat, şi a primit ordin să se dirijeze la locul lui în dispozitiv.
Şef de Stat Major al lui Glia
General (ss) Mazarini”[2]
Secţia Operaţii
Copie de pe telegrama
nr. 5871 a Armatei a 3-a
Comunicare de la Ghiocel (colonel Halunga)
la 29.06, ora 11.
1. Locotenentul, trimis de Colonelul Atanasiu (Comandantul Grupării Tactice de pe Masivul Păduros Herţa) să ia contactul cu elementele ruse intrate în Herţa, a comunicat că ruşii au declarat că au greşit că au mers până la Herţa.
La ora 12, se aşteaptă răspunsul comandantului de corp de armată de la Cernăuţi, unde au trimis un car de luptă după ordine, şi vor comunica rezultatul.
2. Detaşamentul, aflat pe Prut la Mamorniţa şi care fusese dezarmat de ruşi, a fost reînarmat, şi a primit ordin să se dirijeze la locul lui în dispozitiv.
Şef de Stat Major al lui Glia
General (ss) Mazarini”[2]
Ceea ce trebuie reţinut cu precădere din acest raport este: a) rezistenţa opusă de militarii români, care, ştiind că ţinutul Herţa face parte din Vechiul Regat, nu se aşteptau la intrarea trupelor sovietice, considerată – pe bună dreptate – ca o violare a teritoriului naţional; b) declaraţia militarilor sovietice că au greşit, pătrunzând pe teritoriul ţinutului Herţa. În cursul aceleiaşi zile, ministrul de Externe, Constantin Argetoianu, l-a informat pe Gheorghe Davidescu, ministrul României la Moscova, despre incidentele din Herţa şi despre faptul că trupele sovietice „au trecut mai departe cu 11 km. de linia de demarcaţie, pretinsă de U.R.S.S.”, cerându-i să intervină pe lângă guvernul sovietic „să ia măsuri urgente pentru liniştire (sic! – n. n.) conducătorilor militari sovietici”.[3]
Ministrul Gheorghe Davidescu a fost primit de V.M. Molotov, tot la 29 iunie, orele 17.30 (ora Moscovei) şi, în cursul convorbirii, l-a informat şi despre cele petrecute la Herţa. El a subliniat că Herţa era „un vechi teritoriu românesc, aparţinând României încă înainte de războiul din 1914″ şi că „problema are o mare importanţă pentru opinia publică românească”.[4] Şeful diplomaţiei sovietice a replicat că diplomatul român nu luase harta care însoţea nota ultimativă sovietică din 26 iunie, astfel că nu cunoştea linia de demarcaţie din teren. Nu excludem posibilitatea ca, pe harta din 26 iunie, ţinutul Herţa să nu fi fost inclus în teritoriul sovietic, iar între timp, harta să fi fost schimbată pentru a „justifica” raptul teritorial. Întrebarea capitală pentru noi este: de ce militarii sovietici au recunoscut iniţial că au intrat în ţinutul Herţa din greşeală.
Cartea istoricului rus Mihail Meltiuhov, „Osvoboditelnîi pohod Stalina” (Campania eliberatoare a lui Stalin), aduce o informaţie de cel mai mare interes pentru cunoaşterea împrejurărilor în care URSS a anexat ţinutul Herţa. Înainte de a o prezenta, să precizăm că volumul lui Mihail Meltiuhov este preţios prin baza documentară, dar, în ceea ce priveşte interpretarea, autorul a rămas prizonierul vechilor clişee ale istoriografiei sovietice (am spune chiar staliniste), aşa cum se poate constata şi din titlu. Aflăm acum că, a doua zi, după demersul lui Gheorghe Davidescu. Statul Major General sovietic a cerut şefului de Stat Major al Frontului de Sud, N.F. Vatutin, să comunice, până la orele 14, o evaluare a importanţei ţinutului Herţa din punct de vedere militar şi economic. Evaluarea suna astfel: „Herţa nu are o însemnătate deosebită din punct de vedere economic. Din punct de vedere militar, raionul Herţa, prin dispunerea sa pe malul de sud al râului Prut, ocupă o poziţie de comandă asupra raionului Novoseliţa (staţie de cale ferată), constituie un nod de drumuri şi un punct întărit. De aceea, este necesar ca raionul Herţa să se afle în mâinile noastre”.[5] Toate demersurile ulterioare ale guvernului român în privinţa ţinutului Herţa au fost respinse de guvernul sovietic. Acum ştim de ce! În lumina acestei noi informaţii, credem că:
– trupele sovietice au intrat, într-adevăr, din greşeală în ţinutul Herţa;
– guvernul sovietic a avut ezitări în privinţa acceptării demersului guvernului român;
– evaluarea însemnătăţii militare a ţinutului Herţa a decis guvernul sovietic să păstreze acest ţinut românesc.
————————————————————–
[1] Prof. dr. doc. Ion Gherman, Cartea Albă a unor vechi teritorii româneşti condamnate la înstrăinare, Bucureşti, Ed. Cerna, 1999, p. 37.
[2] Valeriu Florin Dobrinescu, Bătălia diplomatică pentru Basarabia, 1918-1940, Iaşi, Ed. Junimea, 1991, p. 249.
[3] MAE al României, MAE al Federaţiei Ruse, Relaţiile româno-sovietice, vol. II, 1935-1941, Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale Române, 2003, p. 352
[4] Ibidem, p. 355-356.
[5] Mihail Meltiuhov, Osvoboditelnîi pohod Stalina, Moscova, Ed. Iauza, Eksmo, 2006, p. 393
http://www.art-emis.ro– trupele sovietice au intrat, într-adevăr, din greşeală în ţinutul Herţa;
– guvernul sovietic a avut ezitări în privinţa acceptării demersului guvernului român;
– evaluarea însemnătăţii militare a ţinutului Herţa a decis guvernul sovietic să păstreze acest ţinut românesc.
————————————————————–
[1] Prof. dr. doc. Ion Gherman, Cartea Albă a unor vechi teritorii româneşti condamnate la înstrăinare, Bucureşti, Ed. Cerna, 1999, p. 37.
[2] Valeriu Florin Dobrinescu, Bătălia diplomatică pentru Basarabia, 1918-1940, Iaşi, Ed. Junimea, 1991, p. 249.
[3] MAE al României, MAE al Federaţiei Ruse, Relaţiile româno-sovietice, vol. II, 1935-1941, Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale Române, 2003, p. 352
[4] Ibidem, p. 355-356.
[5] Mihail Meltiuhov, Osvoboditelnîi pohod Stalina, Moscova, Ed. Iauza, Eksmo, 2006, p. 393
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Eliana POPA. Un pamflet muzical
https://www.youtube.com/watch?v=ruvZnxVKTRg&list=RDruvZnxVKTRg&start_radio=1 28 465 vues 28 déc. 2025 Acesta este un PAMFLET și...
-
Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE PUBLICAŢII PERIODICE DIN ROMANIA 75 HP (1) ADAM (16) Adam - 1929 , Adam - 1931 , Adam - ...
-
Mariana Maxim, nemernica neamului Tag-uri: Ioan Alexa, Mariana Maxim, Simon Wiesenthal, Arthur Butz, Don Heddesheimer Colonel (r.) V...
-
În România a fost reinstalată cenzura după o scurtă perioadă de libertate a opiniei. E mai puțin centralizată decât înainte de decembrie 19...