În interviul mai vechi al domnului DAN ZAMFIRESCU, luat de și mai domnul VIOREL PATRICHI, unul dintre cei mai importanți ziariști de după 1990. Cunosc de ceva vreme acest interviu, dar abia zilele trecute, când l-am primit din nou pe Net, de la domnul BĂNCEANU VASILE – mulțumesc, stimate domn!, am băgat de seamă care este informația cea mai importantă pe care o aducea domnul DAN ZAMFIRESCU în urmă cu aproape zece ani. O trecusem cu vederea. Iat-o:
- „Acțiunea de lichidare
a României a început în aprilie 1978, când Nicolae Ceausescu s-a
dus la Washington și a fost primit de Jimmy Carter cu mare fast și
cu un discurs fulminant. Față de acest discurs, noi, pupincuriștii
de la București, inclusiv subsemnatul, eram copii mici. După ce i
s-a facut acest uriaș elogiu pentru contribuția la prietenia dintre
Israel și arabi, i s-a propus să devină un fel de cal troian, care
să-i ajute pe americani să dărâme sistemul socialist. Ceaușescu,
care era și naționalist, dar și comunist, (...)
nici n-a vrut s-audă.
Din
acel moment, Statele Unite au trecut România pe lista de
lichidare.(...)
-
Ce relații avea Eugen Barbu cu Securitatea?
-
Venea actualul senator PRM Ilie Merce săptămânal la revista
„Săptămâna" a lui Eugen Barbu, cu așa-zisul jurnal al lui
Ion Caraion. Se închideau acolo și spuneau că au ședință. Merce
venea cu acele pagini care nu erau jurnal, erau note informative și
ei le publicau. De câte ori venea alt șef la Securitate, apropiații
lui Barbu ne spuneau nouă la ureche: e prieten cu patronul, a fost
la masă cu el. Cineva, nu-i dau numele, ne arăta, mândrindu-se,
fotografiile proprii cu generalul Nuță la nu știu ce reuniune
bahică. Erau niște lucruri normale, iar la „Săptămâna" se
lucra cu securitatea direct, pe față. O știu prea bine, doar am
fost ăi eu acolo.
-
Atunci ați putea să ne spuneți cum a apărut faimosul articol
Idealuri
și ce efect a avut el în epocă?
Operațiunea
"Osânda la moarte", programată în 1978, la
Washington, nu putea fi executată, câtă vreme Ceaușescu era
marele prieten al Israelului. Pavăza redutabilă a lui Ceaușescu
era politica lui față de Israel, statutul de om care, în războiul
de șase zile, a ținut România alături de Israel, și cu care nu
rupsese relațiile. (s.n.)
El
împăcase Egiptul cu Israelul. Anwar el-Sadat îi dedica o pagină
splendidă în memoriile lui.(...)
Prin
urmare, despre Ceaușescu trebuia să se răspândească o altă
imagine, că admite pamflete de tip legionar la adresa luiMozes Rosen
! Sarcina i-a revenit lui Ilie Rădulescu și articolul a fost scris,
dupa mărturia autorului, chiar în cabinetul acestuia.
-
Ilie Rădulescu făcea asemenea servicii?
-
Cu certitudine. Și am mai cules acum doi ani un argument, chiar din
gura celui care a dat drumul explozivului articol. Nu l-a citit până
la capăt deoarece se grăbea la un meci! Scandalul a fost însă
repede înnăbusit, și abia acum dânsul înțelege de cine și de
ce !
Schimbarea
imaginii lui Ceaușescu într-un antisemit și patron de antisemiți
a fost parte din vastul program de "distrugere a României"
, dezvăluit în 1985, la Stuttgart!(s.n.)
A
venit apoi agentul CIA Mihai Pacepa și i-a făcut portret de
antisemit în Orizonturi
roșii. După care, Ceaușescu
a fost predat pentru execuție.”(...)
Facem pentru cititorii
noștri mai tineri o precizare: „faimosul articol Idealuri”
a fost scris de Corneliu Vadim Tudor, în jurul anului 1980, și
cuprindea un atac pe față la adresa rabinului Moses Rozen. Dacă
mi-aduc aminte bine, noi am legat apariția acestui articol de gestul
nesocotit al „rabinului roșu” de a interveni public pentru a
stopa editarea prozei politice eminesciene. La vremea aceea prostia
rabinului a fost taxată prompt de la nivel academic de Alexandru
Graur, directorul editurii care publica integrala operelor
eminesciene. Și de Zigu Ornea. Intervenția lui Vadim a fost primită
cu satisfacție chiar și de cei care, ca mine, îl detestau pe
individ. Ne-am zis că prin acest text Vadim își mai spăla din
păcate...
A circulat la acea vreme
și ideea că rabinului îi convine să fie înjurat atât de
grosolan și violent pentru a striga după ajutor la comunitatea
evreiască internațională. Adică după subvenții suplimentare.
Așa că toată lumea era mulțumită!...
Ce lucru nou aflăm de la
Dan Zamfirescu este că a existat o campanie subversivă de subminare
a prestigiului lui Nicolae Ceaușescu în Israel și, în general,
printre evrei, inclusiv cei din SUA!... În fapt o subminare a
intereselor românești! Iar în această campanie a fost implicată
din plin securitatea din România, susține Dan Zamfirescu, și îl
cred! De altfel chiar de atunci ne-am dat seama cu toții că totul
se face „cu voie de la poliție”! Numai că azi, la peste 30 de
ani de la acele întâmplări, trebuie precizat: care poliție? Care
securitate?
Am spus încă pe la
începutul anilor ’90 că securitatea nu a fost, nici măcar ea, un
monolit, așa cum nu fusese nici Partidul Comunist Român! Ci au
existat, după părerea mea, cel puțin patru componente sau
fracțiuni: mai întâi o
securitate naționalistă, a
cărei acțiune și existență am simțit-o de mai multe ori,
bunăoară când m-am ocupat de cartea lui Dumitru Mărtinaș despre
Originea Ceangăilor din Moldova,
pe care eu am publicat-o în 1985, pare-mi-se! Unul dintre
obiectivele acestei aripi a Securității a fost să supravegheze și
să contracareze iredentismul maghiar. După 1990 am cunoscut câțiva
ofițeri de securitate despre care se poate afirma că au aparținut
acestei aripi a Securității. Cinste lor!
Altă aripă a fost
securitatea trădătoare,
care a lucrat în subordinea KGB, a GRU, a Moscovei! Aceștia au
participat la pregătirea debarcării lui Ceaușescu și s-au
ilustrat mulți în zilele de la sfârșit de an 1989 și
următoarele. Până azi... Au roit pe lângă Ion Iliescu și l-au
susținut unii fățiș, alții cu maximă discreție și eficiență!
Mă întreb dacă nu a mai existat și o securitate aflată în
ascultarea Occidentului? Adică ofițeri de securitate năimiți de
Mossad, CIA și alte „oficine” occidentale? Nimic mai firesc! O
putem numi tot trădătoare?... De la caz la caz, probabil.
În fine, cea mai vizibilă
după 1990, securitatea bișnițară!
Nu intru în detalii, aripa aceasta, bișnițară, a existat și în
PCR: activiști PCR sau UTC care au pus un ban frumos deoparte
înainte de 1989 și le-a prins tare bine după aceea!... Probabil că
unii – mulți, puțini?, au făcut parte din ambele componente: din
securitatea trădătoare și bișnițară!...
Spun toate astea ca să
pot pune întrebarea corectă: Vadim
cu care securitate a colaborat? Sub
ascultarea cui s-a aflat dinainte de 1989 și, foarte probabil, până
azi?
Partidul România Mare nu
s-a sfiit să se afișeze cu o mulțime de foști securiști! A avut
de pe urma acestora mult de câștigat, dar și de pierdut! Per
total, mai mult a câștigat, pe măsură ce publicul devenea tot mai
reținut la propaganda de diabolizare a Securității, a Partidului
Comunist, a politicii ceaușiste. În timp însă, a scăzut și
sprijinul dat de foștii securiști lui Vadim. Aceștia, majoritatea
aparținând securității naționaliste, l-au mirosit pe individ
câte parale face și s-au retras, în frunte cu mai sus pomenitul
domn ILIE MERCE. Din faptul că azi securitatea naționalistă s-a
depărtat de Vadim, nu-l mai susține, putem deduce că nici Vadim,
ca agent, nu a aparținut securității naționaliste!...
Întreb: câți dintre
acești securiști, naționaliști cu sau fără ghilimele, mai sunt
azi lângă individ? Unul, doi?... Cam toți l-au părăsit pe Vadim.
Detaliu important! Din care putem deduce că Vadim ce face nu face pe
placul securității naționaliste, nu la sugestia sau ordinul ori cu
sprijinul securiștilor naționaliști!... Așadar linia de conduită
a lui Vadim numai din când în când a coincis cu vederile politice
ale acestor securiști, numai atât cât să creeze impresia
apartenenței sale la securitatea naționalistă!
Impresie falsă!
Mă întorc la
declarațiile lui DAN ZAMFIRESCU: așadar, pentru ca Nicolae
Ceaușescu să fie dat jos era nevoie de acordul evreimii mondiale!
Era nevoie ca evreimea mondială să nu-l mai apere pe Ceaușescu!
Drept care s-a pornit o acțiune subversivă orientată spre această
țintă: stricarea relațiilor dintre Ceaușescu și evrei. Acțiune
din care nu putea să lipsească Securitatea din România. Nu numai
aripa trădătoare! Ci puteau să fie atrași să participe și
securiștii naționaliști, păcălindu-i că e vorba de un atac la
rabinul a cărui insolență era supărătoare pentru tot românul,
ba și pentru mulți evrei!
(Nu știu cum să apreciez
azi gestul pe care l-am făcut eu la vremea respectivă: am scris un
text intitulat Cine este
anti-semit în România?, pe
care i l-am dat unui ziarist evreu, Boldur, prieten cu Nicolae
Carandino, să-l publice în Israel! L-a publicat, și așa am ajuns
pe Lista Neagră
a rabinului roș!... Las pentru altă dată acest subiect.)
Sunt mulți care ar zice
că Vadim o fi fost folosit în acest scop fără să-și dea seama
care este ultima consecință a intervenției sale. Nu este exclus,
căci prea deștept nu a fost niciodată! Și, ca orice ins
cu probleme psihice, este ușor de
manipulat, de ațâțat, de întărâtat, de dirijat etc. Vadim este
un exemplu bun că memoria și inteligența sunt două componente
aflate în raport de compensație: are memorie cu carul, și-aduce
aminte toate prostiile, cu sau fără nicio legătură cu subiectul
discuției, dar este complet lipsit de înțelegerea faptelor
înregistrate mecanic, ca pe un computer. Așa că putea fi prostit
și amăgit să creadă că sare la gâtul rabinului în numele
tuturor românilor! Din patriotism etc.
Dar eu nu cred această
variantă. Eu cred că Vadim a făcut parte propriu zis din aripa
trădătoare a securității. Că a participat conștient la căderea
lui Nicolae Ceaușescu! A știut al cui joc îl face! Al Moscovei!
Această bănuială o am de multă vreme, iar informațiile oferite
de DAN ZAMFIRESCU sunt pentru mine definitiv concludente.
Iată argumentele mele:
Încă dinainte de 1990 am
simțit că ceva nu este în regulă cu cultul personalității
Ceaușeștilor. Era atât de deșănțat că oricine își dădea
seama că produce un efect invers! Iar cel mai mult ne indignau
textele care se rosteau la marile mitinguri și serbări, când se
auzeau din spatele imaginilor cele mai ditirambice și mai absurde
laude aduse familiei prezidențiale. Mereu m-am mirat și m-am
întrebat cine dracu’ făcea acele texte! După 1990 am aflat că
acele texte erau scrise de Vadim, care apare ca autor pe statele de
plată ale CC al PCR. (Din păcate, arhiva PCR este mai secretă
decât aceea a securității! Deocamdată...) Ba mai mult, se implica
cu elan și în regia pompieristică a acelor penibile înscenări,
hăituindu-i pe bieții oameni adunați pe stadioane cu arcanul! Iar
în final rezultând acele spectacole monstruoase care ne-au stricat
ani de zile pofta de viață, iar lui Nicolae Ceaușescu i-au adus
numai deservicii, numai înjurături unanime! Ceea ce s-a și urmărit
de fapt!...
Tot după 1990 am primit o
mulțime de informații care dau imaginea unui imens sabotaj produs
în ultimii ani ai deceniului 1980: frigul și foamea din acei ani au
fost în mare măsură rezultatul acestui sabotaj, de exemplu.
Prietenul meu Romică Simionescu, altminteri anti-ceaușist total, a
trecut printr-o experiență personală extrem de semnificativă...
Pentru mine mărturia sa a fost revelatoare: prin sabotaj, frigul din
casă era mult mai mare decât cel planificat de Ceaușescu!...
La fel, Ceaușescu habar
n-a avut de mizerabila campanie de demolare a balcoanelor închise,
renumita la acea vreme Balconiadă!...
Exemplele pot continua. Mai dau unul: în vara lui 1989, când
magazinele erau goale, la depozitele frigorifice din țară nu mai
era loc să pui o bucată de carne. Un șofer de tir, i-a povestit în
ianuarie 1990 lui Damian Necula, că a cărat toată vara carne din
Olanda, de la depozitele armatei SUA, iar la ultimul transport nu a
putut să descarce nici la Oradea, nici la Bacău, căci depozitele
respective erau full! A venit cu marfa la București și a
descărcat-o la mai multe depozite, căci niciunul nu mai putea să
preia întreaga cantitate aflată într-un Tir... Erau pline ochi de
carne! Acea carne s-a pus în vînzare imediat după 22 decembrie.
Chipurile o cumpăraseră noii guvernanți din Olanda! Minciună
ordinară, criminală: o comandă de carne ce trebuia adusă din
Olanda nu se onorează în câteva ore! Ci carnea fusese dosită de
cu vară și păstrată pentru a fi pusă la dispoziția populației
imediat după căderea lui Ceușescu! Ca o dovadă că timpurile s-au
schimbat, că ne așteaptă tot belșugul! Era una din primele
minciuni criminale ale lui Petre Roman!...
Sunt pe deplin convins că
a existat și această formă de sabotaj, de subminare a lui
Ceaușescu: cultul personalității împins dincolo de orice limite
ale bunului simț, ale comportamentului rațional. Îl
acuz pe Vadim că a fost principalul autor al acelor texte
supraîncărcate cu laude care ne întorceau stomacul pe dos, care
ne-au făcut să ni se urască de Ceaușescu, să nu mai fim în
stare să gândim nimic pozitiv despre bietul om!... Acesta este
rezultatul colaborării lui Vadim la acțiunea de subminare și
debarcare a lui Ceaușescu!
Accept: la prima acțiune,
împotriva rabinului, se poate admite că Vadim a fost manipulat, a
fost întărâtat, pe fondul unei antipatii generale, aș zice
naționale, față de rabinul respingător ca aspect fizic, dar și
ca comportament. Dar pentru a doua ispravă, pentru participarea
cvasi-secretă și atât de consistentă a lui Vadim la campania
permanentă, neobosită, de preamărire a „mult iubitului”,
pentru această ticăloșie nu mai poate fi invocată prostia lui
Vadim! A fost perfect conștient de ceea ce face! Cu atât mai mult
cu cât dacă frunzărești colecția „Săptămânii” vei
constata că textele encomiastice ale lui Vadim nu sunt prea multe,
mult mai puține, de pildă, ca în „Flacăra”. Faptul că Vadim
a ales în acest caz anonimatul, că a ținut să nu-și semneze
textele, să nu se știe că-s ale lui, este dovada că nu voia să
se știe de această parte a „operei” sale? De ce? Pentru că nu
era vorba de o operă literară, ci de un act abject de trădare, de
care a fost perfect conștient!
Vadim a colaborat la
căderea regimului Ceaușescu și, ca orice colaborator la vârf, a
știut și când se va produce evenimentul. Drept care în vara
anului 1989, cu câteva luni înainte de tragicul (sic!) eveniment,
Vadim și-a depus carnetul de membru al PCR... Și-a dat demisia din
partid! Era un gest protestatar de neînțeles! Ce l-a apucat pe
individ? Nu mirosea bine, a ceva curat! Nimeni nu l-a luat înserios
și nici nu s-a făcut caz de asta.
Facem noi acum,
întrebându-ne ce sens a avut acel gest! Pricepem ușor doar
explicația: Vadim știa, i se spusese că Ceaușescu pică! De la
cine aflase? De la cei cu care colaborase până atunci la căderea
„dictatorului”! Vor fi fost indivizi care, ca și Vadim, și-au
imaginat că Ceaușescu va fi debarcat și lucrurile, în rest, vor
continua neschimbate în „punctele esențiale”! Va fi fost
programat, prin acest gest, să intre și el la socoteală ca
dizident al regimului?! I s-a spus/ordonat să facă acest gest sau
l-a făcut de capul său? Oricum, cap prost a avut! Căci îl
deconspiră azi ca părtaș la conspirația anti-ceaușistă,
anti-națională!
Mulți vor fi participat
la această conspirație convinși, ca și Vadim, că nu se face
decât o schimbare la vârful ierarhiei de partid, cade Ceaușescu și
tot CEPEX-ul, eventual! Cred că și Ion Iliescu s-a numărat printre
acei fraieri. Nu și Petre Roman însă! Petre Roman a știut că
urmează demolarea României! Și a fost instrumentul dedicat și
inspirat al acestei acțiuni! Prin legătura sa superioară Brucan...
Alte nedumeriri: cum se
face că Vadim și-a putut obține dosarul de la Securitate încă
din 1990?! Cine i l-a dat? Când? De ce îl ține ascuns? De ce nu-l
pune la dispoziția colegilor săi, de ce nu-l publică? Cine i-a
permis această ilegalitate care îl descalifică moral și politic?
Ce are de ascuns? Ce foi din acest dosar au fost distruse de Vadim?
Cum a fost posibil să i se facă această favoare de către cei care
au uneltit la căderea lui Ceaușescu?... Și alte întrebări, care
se ridică logic, în această situație!...
Așadar
afirm că Vadim
a participat conștient la căderea lui Ceaușescu. Nu cred, totuși,
că a știut că după căderea lui Ceaușescu se va declanșa
procesul de demolare a României. E un ticălos, dar cu anumite
limite!...
Deh, nimeni nu-i
perfect!... Nici măcar Vadim în ticăloșia sa!
Ce s-a întâmplat după
1990?
Fac publică următoarea
informație: în ianuarie1990, un grup de scriitori din Craiova, în
frunte cu George Cocheci – doctor în economie, fost secretar de
stat după 1990, profitând de faptul că un oltean de-al lor era „în
cărți”, ca director al oficiosului „Adevărul”, s-au
prezentat la Darie Novăceanu și i-au cerut sprijinul pe lângă
autorități să scoată o revistă naționalistă, poate chiar un
ziar, cu care să se echilibreze piața media, unde apăreau numai
publicații vădit anti-românești. Darie Novăceanu și-a informat
juveții că deja este lucru stabilit să apară o asemenea
publicație, iar de ea se va ocupa Vadim! Declarație făcută în
ianuarie 1990!...
După cum se știe, prin
primăvară, de ochii lumii, Vadim i se adresează lui Petre Roman,
cerându-i sprijin pentru apariția unei reviste a cărei existență,
foarte probabil, fusese decisă încă dinainte de decembrie 1989...
Menirea acestei publicații era limpede: să ocupe „nișa”
publicațiilor naționaliste. După cum mi-a spus un român din
Grecia, ca format, ca structură a paginației, „România Mare” a
imitat îndeaproape o revistă care apărea în Grecia, scoasă tot
așa, de către servicii, în condiții dubioase și cu o menire
dubioasă: să compromită! Și, ce-i drept, nu se putea găsi
persoană mai potrivită ca Vadim, care să murdărească chiar tot
ce atinge, să compromită orice cauză, să maculeze, să coboare în
derizoriu, la nivelul șanțului, orice idee sau principiu!...
În momentul de față,
scriind aceste rânduri, nu mai este nevoie să demonstrez ceea ce
toată lumea a văzut că s-a petrecut. Poate că nu acesta a fost
scopul urmărit de Vadim, dar rezultatul întregii sale activități
publice este unul singur: compromiterea
ideii naționaliste, a naționalismului românesc ca doctrină
politică și comportament civic!
Ca să se ajungă la acest
rezultat, Vadim a avut nevoie de sprijinul mass mediei, al
televiziunii în primul rând! Mass media a manevrat cu pricepere
pentru a induce în mentalul public ideea că Vadim este cel mai
autentic produs și reprezentant al naționalismului românesc de
azi!... Ba chiar unicul!
Vadim, la rândul său,
s-a murdărit în cele mai variate și penibile scandaluri,
manifestându-se sub demnitatea unui om normal, de rând, cu atât
mai mult a unui lider politic!... Toate aceste „ieșiri” deseori
paranoice i-au fost intens mediatizate, semn că establishmentul din
România care controlează atât de riguros mass media era mulțumit
să-l vadă pe ipochimen dezbrăcinându-se în public fără nicio
jenă, cu o nerușinare vecină cu nebunia! Nebunul – cum l-au
catalogat mulți, a fost însă de o eficiență stranie în
eliminarea de pe scena politică a oricărui naționalist și
naționalism autentic! Din gelozie schizofrenică sau cu program, în
revista „România Mare” s-au lansat mereu atacuri împotriva
altor politicieni sau lideri de opinie naționaliști. Sunt Stan
Pățitul! Am scris mult împotriva unor alogeni, pe care i-am acuzat
de crime impotriva intereselor românești, dar nu ei m-au atacat cu
minciuni inepte și calomnii, ci marele naționalist Vadim, în
„România Mare”!! Cele mai abjecte cuvinte mi le-a adresat o
publicație naționalistă!
GHEORGHE FUNAR, cât a
fost lider al PUNR, a avut parte de cele mai josnice atacuri și
calomnii tot în paginile „României Mari”! Nu în publicațiile
controlate de UDMR!...
La un moment dat, Vadim a
făcut cerere să fie primit în Vatra Românească, cerere discutată
la un Consiliu Național ținut la Târgu Mureș. Aveam de gând să
pledez pentru respingerea cererii. Nu a mai fost nevoie! Colegii din
Ardeal și din toate celelalte filiale au fost unanimi împotrivă,
pentru același motiv: individul, prin prestația sa publică,
compromitea ideea națională, contravenea de la conduita de
onestitate și seriozitate a unui lider naționalist!
Când m-am întors de la
Târgu Mureș, Ileana Lucaciu, ziaristă de forță la „Expres
Magazin”, mi-a solicitat un interviu, pe tema doctrinei
naționaliste a Uniunii Vatra Românească. S-a bucurat teribil când
i-am povestit cum, în conformitate cu această doctrină, a fost
respinsă cererea lui Vadim de a intra în organizația noastră.
Ileana Lucaci avea un dinte împotriva celui care o bălăcărise de
nenumărate ori sub anonimatul pseudonimului Alcibiade. S-a mirat
când i-am spus părerea mea, anume că directorul revistei nu-i va
publica interviul! Și așa a fost: interviul n-a apărut!
Înțelesesem jocul ticălos care se făcea în presa controlată:
Vadim trebuia ajutat să ajungă exponentul naționalismului
românesc, ca să-l compromită! Iar Vatra Românească trebuia
împiedicată să-și facă cunoscut mesajul, doctrina!... O doctrină
care nu concepea să fie promovată decât de oameni onorabili, de
oameni cu obraz și rușine, dedicați cauzei. Nu profitori ai ideii
naționale, ai patriotismului ca afacere, ca învârteală! Iar
informația că Vadim nu a fost primit în Vatra Românească, deși
era de mare interes ziaristic, a fost blocată, nu a fost preluată
de mass media! Cine făcea acest joc ticălos?! Cine împiedica să
se afle deopotrivă adevărul despre Vadim și despre Vatra
Românească? Cine era interesat că publicul că nu conștientizeze
că există și un fals naționalism?! Să nu afle cine îl
practică?!
Curând, noi, cei din
Vatra Românească, nu am mai avut acces la niciun post de radio sau
TV. Vadim în schimb a fost supra-expus, ca să-i intre bine în cap
publicului că numai așa arată, ca Vadim, reprezentantul, penibil
și dezgustător, al curentului național! Altul nu există! Mai bine
lipsă cu asemenea lider!, au zis tot mai mulți români, refuzând
să mai voteze cu PRM, cei mai mulți refuzând să se mai prezinte
la vot! Ar fi votat cu un partid naționalist! Dar cineva avusese
grijă să existe în România un singur partid naționalist! Așa
zis naționalist! Fals naționalist! Caricatură de partid și lider
naționalist!
Unde am ajuns azi? Pe
eșichierul politic azi nu mai există ofertă electorală
naționalistă!... Naționaliștii din România nu mai au cu cine
vota! Jumătate din electoratul român nu se regăsește în nicio
doctrină de partid!...
Momentul cel mai
semnificativ pentru imensul rău făcut de Vadim României a fost
acela când scorul electoral extrem de bun obținut de PRM i-ar fi
permis acestui partid să participe la guvernare. Să ocupe câteva
ministere și să promoveze linia interesului național! UDMR, chiar
și cu 5% voturi, s-a priceput să intre în mai multe guverne! PRM,
nici cu 15-20%, nu a prins vreun minister!... S-a mulțumit să-și
trimită oamenii prin consilii de administrație, conform
algoritmului, și atât! De ce oare?
Cauza acestui
comportament, aberant pentru orice partid politic, trebuie căutată
la președintele partidului, la caracterul său ca om – sau, mai
bine zis, ca ne-om! Vadim este visceral incapabil să se bucure de
succesul altora, cu atât mai puțin de succesul apropiaților săi,
al colegilor. Bolnav de invidie dintotdeauna, așa cum l-a vădit și
atitudinea sa execrabilă față de Adrian Păunescu!
Dacă PRM punea câțiva
miniștri, aceștia ar fi avut ocazia să se remarce, să crească în
ochii publicului, să capete prestigiu, să dovedească acele
calități care i-ar fi putut recomanda ca posibili președinți ai
PRM! Obseseia lui Vadim: să nu apară în partid persoane care l-ar
putea concura! De aici și „politica de cadre” din PRM! Au fost
îndepărtați pe rând toți cei care ridicau puțin capul și
creșteau în ochii opiniei publice! O mulțime de persoane de
valoare, de la VLAD HOGEA și alți tineri, până la un MIRCEA DRUC
sau GHEORGHE BUZATU... Momentul culminant al acestei ticăloșii
sinucigașe pentru partid s-a produs în 2004, când a fost sabotată
candidatura profesorului GHEORGHE BUZATU. Deh, începuse lumea să se
mire de distanța astronomică dintre cei doi... Și să se întrebe
dacă nu cumva ar fi în interesul tuturor ca marele istoric, care
dovedise și atâta tact politic ca vicepreședinte al Senatului, să
devină președinte de partid, al PRM deci! Urmarea? Vadim știe cum
a făcut, cum a dres, și, ajutat de celelalte partide, a lăsat
Parlamentul României fără unul dintre puținii săi autentici
parlamentari. A ținut morțiș să ocupe el biroul de
vice-președinte al Senatului!... Și a tras cu dinții să nu-l
părăsească! A trădat toate interesele de partid, s-a făcut preș
dinaintea lui Băsescu, numai să mai rămână câteva luni în
biroul somptuos de vice-președinte al Senatului!... Fără nicio
putere propriu zisă! Dar caraghiosului și închipuitului personaj,
bolnavului Cornel Vadim Tudor, acel fotoliu îi oferea motivația să
se umfle în pene și să-și dea singur importanță, să se
privească în oglindă și să se simtă cineva, undeva în
apropierea lui Napoleon sau Cezar! Paranoie curată!...
Vadim – s-ar putea mira
cine nu-l cunoaște, nu putea să solicite pentru el însuși un
minister?...
Exclus! Vadim știe ce
neputințe are! El nu este capabil de un efort susținut, să se
dedice unui proiect, să stea zece ore la un birou și să „tragă”.
Nu a elaborat niciun text mai lung de două jumătăți de pagină!
Niciun text doctrinar! Nicio carte scrisă de la un cap la altul pe o
idee! Cărțile sale, când nu sunt de versuri, sunt niște colecții
anoste de înseilări! Ale sale sau ale altora! Iar teza sa de
doctorat ar fi o rușine, dacă n-ar fi de tot caraghioslîcul!...
Mai jalnică decât un plagiat!
Este capabil să vorbească
o oră întreagă, chiar dacă fără o noimă precisă. În schimb
este incapabil să asculte și să urmărească ce spun alții o oră
întreagă! Cred că este vorba de o boală psihică mai ciudată: nu
suportă să fie într-o adunare dacă nu i se dă cuvîntul! M-aș
mira să aflu că a fost văzut de cineva la vreun concert simfonic
sau la o piesă de teatru! Dacă nu este pe scenă, nu e capabil să
stea în sală, cuminte și ascultător!... Pariez că n-a stat în
nicio bibliotecă, în banca lui, ca orice „șoarece de
bibliotecă”! Trimis la Viena, pe o bursă Herder de un an de zile
obținută de Eugen Barbu, după câteva săptămâni, s-a întors
acasă! Nebunii ăia îi cereau să citescă, să conspecteze, să
meargă la cursuri! Să muncească! La Viena nu țineau fițele din
mahalaua intelectuală bucureșteană!...
Deci, știind bine că nu
poate ocupa o funcție de ministru, o funcție executivă, în care
să pui osul!, Vadim i-a împiedicat și pe colegii de partid să
acceadă în asemenea funcții atunci când s-a ivit ocazia, bunăoră
în guvernul Văcăroiu!... Sau în 2000!... Adică pe propriii săi
colegi de partid i-a
împiedicat să aducă la guvernare ideea națională! Ce
nume să dau unui astfel de comportament?!
Mi-aduc bine aminte: i s-a
oferit PRM-ului funcția de secretar de stat însărcinat cu
problemele românilor de pretutindeni! Pe atunci, adică în 1993-94,
PUNR și Vatra Româmească erau foarte active în această direcție.
I s-a propus lui Vadim să găsim noi persoana potrivită să bată
coclaurile planetei, de la Vladivostok în Țara de Foc, în căutarea
urmelor românești! Eram gata să mă implic și eu, dacă era
nevoie! Însuși PRM-ul avea câteva persoane tinere și apte să se
dedice acestei funcții deloc ușoare! A găsit Vadim persoana cea
mai potrivită: biata Mitzura Arghezi... Tocmai împlinise 70 de ani!
Mulți înainte, distinsă Doamnă! Distinsă victimă a Nebuniei
egolatre a lui Vadim!...
Pentru mine, care l-am
urmărit patru ani în Senat cum se comportă este lucru cert: un om
bolnav! Psihic bolnav!... Dar nu neapărat iresponsabil! A avut
logica lui, de farsor, de mincinos!
Una din marile sale
minciuni, cum că ar fi ortodox! Părinții și frații sectanți, el
ortodox! L-au botezat părinții ortodox!... Cine să-l creadă?!
Dacă s-ar fi purtat ca un
ortodox, nu am fi avut nimic a-i reproșa! Dar urmăriți, vă rog,
colecția revistei al cărei nume a făcut tot ce-a putut ca să-l
maculeze! Slavă Domnului, nu a reușit! Priviți pagina cu
caricaturi! Număr de număr cu caricaturi deșucheate și
dezonorante pentru preoțimea ortodoxă, pentru „popi”! M-a făcut
atent la acest aspect faptul că de câteva ori textele publicate de
mine în „RM” au fost ...corectate de Vadim: în loc de Iisus,
a apărut Isus, cu un singur i!
Ce se ascunde în spatele acestui detaliu grafic poate ne explică
cineva, mai competent... În orice caz, textele publicate de Biserica
Ortodoxă Română ortografiază Iisus,
iar alte culte, inclusiv Vadim, scriu Isus!... Inclusiv textele
satanice!
În fine, în preajma
alegerilor din 2008 am primit o informație: cum că, conform unor
directive (europene?), PRM nu va mai intra în Parlament la alegerile
din 2008, iar UDMR va ieși din Parlamnet în 2012!... În felul
acesta, glăsuia informația, se va elimina „extremismul” din
viața noastră politică!...
Am întrebat dacă Vadim
cunoaște această „decizie” și mi s-a spus că știe! Și e de
acord, acceptă?, am mai întrebat. N-am primit răspuns la această
întrebare decât mai târziu, de la Vadim însuși! Cine analizează
comportamentul său, ca lider de partid, în cele două campanii
electorale, din 2008 și din 2012, vede clar că nu și-a mai bătut
capul decât așa, de ochii lumii, ai fraierilor din partid. Ca să
bifeze! Dacă este nevoie, pot veni cu detalii... Rămâne de lămurit
ce s-a întămplat cu UDMR în 2012? Mai ales că voturi suficiente
se pare că n-a avut!...
Cine citește aceste
rânduri se poate întreba de ce le scriu abia acum? Răspund: pe
Vadim l-am „devoalat” încă din primii ani, inclusiv în
Parlament, când s-a pus problema suspendării sale, în 1996. L-am
criticat cu o anumită reținere însă: să nu fac rău partidului,
PRM-ului. Nu l-am atacat atunci când PRM era în campanie
electorală. Ba chiar am încercat să susțin PRM în campania
electorală, atât în 2008 și 2012, cât și mai înainte! Am
făcut-o pentru că am cunoscut mulți membri PRM de certă calitate
umană și profesională! Mulți dintre ei mi-erau prieteni sau erau
membri în Vatra Românească! În momentul de față nu mai este
niciunul în PRM. Acum, azi, după ce Vadim i-a exclus din PRM pe
domnii DUMITRU AVRAM și EUGEN MIHĂESCU, pot spune că nu mai știu
niciun membru PRM cu care am dat vreodată mâna!...
Este picătura care a
umplut paharul! Nu știu ce ticăloșie nouă coace Vadim cu deplină
iresponsabilitate! Dar tare mă tem că va reuși în felul acesta să
se facă de băcănie și pe „plan european”! În nebunia lui va
crede că dacă va ajunge pe prima pagină a ziarelor din Uniunea
Europeană își împlinește destinul de mare personalitate... Vai
de capul lui! Vai nouă!...
În concluzie aș zice
următoarele: Din 1944 și până în 1990, strădania comunistă,
cominternistă, de a discredita naționalismul în general și pe cel
românesc în special, nu a dus la rezultatul scontat! Pot zice chiar
dimpotrivă!
După 1990
însă, această diversiune, de subminare a ideii naționale, a fost
reluată cu diverse strategii, din mai multe direcții, și cu
rezultate nesperat de „bune”, foarte apropiate de cele scontate.
Cea mai eficientă contribuție la această diversiune anti-națională
s-a dovedit a fi prestația lui Vadim ca om politic, ca lider de
partid, ca parlamentar! De
ani de zile, puține persoane fac mai mult rău României decât
Vadim!
Să nu-l
ierte Dumnezeu!...
Nota
bene: În scandalul provocat de
Vadim la Parlamentul European, pentru locul vacant rămas prin
retragerea lui George Becali, este implicat un Dan Zamfirescu, cu
totul altul decât scriitorul Dan Zamfirescu de la ale cărui
declarații au pornit paginilie de față.
ION
COJA
Post
scriptum: Oare membrii PRM, chiar
așa împuținați cum sunt, au de gând să mai tolereze și această
ultimă măgărie a netrebnicului? Oare nu înțeleg ce răspundere
au față de partid, față de numele partidului, față de românii
care și-au pus atâtea speranțe în acest partid? Nu, soluția la
care ei visează de ani de zile – retragerea lui Vadim pe post de
președinte de onoare al PRM, nu este viabilă, posibilă. Nu poate
fi pus președinte de onoare un individ care niciodată nu a avut
onoare. Excluderea din partid a lui Vadim este singura variantă care
poate să mai dea o șansă Partidului România Mare.
POST
SCRIPTUM SECUND – 16 iunie 2012, h.18
Textul
de mai sus nu l-am publicat niciodată. L-am scris în urmă cu vreun
an și l-am dat unui fost lider PRM să-l citească și să-mi spună
părerea. Mă temeam să nu contribui și eu prin acest text la
degringolada deja instalată în PRM, să nu cumva să fac rău
„cauzei”. Domnul P. a citit textul și mi-a spus părerea sa:
individul oricum nu mai are niciun viitor, iar prin publicarea
acestui text s-ar putea să lovim, fără voia noastră, în
interesele Partidului România Mare. Am acceptat acest punct de
vedere. În urmă cu două ceasuri am aflat că Vadim nu a mai fost
ales președinte de onoare, așa cum mă temusem... Felicitări!
Mintea românului cea de pe urmă!...
...Așa că mă simt
eliberat de grijile și scrupulele pe care mi le făceam mai an și
nu numai! Și mă mai întreb o dată: al cui agent a fost Vadim?
webdesign by ACE51
