Ion COJA. Ultimele isprăvi ale lui Nicolae Ceaușescu...

Ultimele isprăvi ale lui Nicolae Ceaușescu...
- În 22 decembrie 1989, Statele Unite au trimis la București un avion militar „cu misiunea de a recupera familia Ceaușescu”, acordându-le acestora protecția și azil politic în SUA.
- În primăvara anului 1990, la București trebuia să se desfășoare o solemnitate deosebită: liderii evreimii mondiale urmau să prezinte în mod oficial poporului român mulțumiri și recunoștință pentru soarta evreilor din România anilor 1940-44.  

Ultimele „isprăvi” ale lui Nicolae Ceaușescu, așa cum sunt prezentate în ediția revăzută a cărții Marele Manipulator și asasinarea lui Nicolae Iorga, Ioan Petru Culianu și Nicolae Ceaușescu, aflată sub tipar. Ofer prietenilor mei de pe acest site ultimele pagini ale cărții, pagini complet inedite.
Ion Coja

(....................................................................................................................................................)
*** Trecem la Nicolae Ceaușescu. Ce noutăți aveți?
Mai multe. Nu mai țin minte ce am vorbit în carte despre Nicușor Ceaușescu... Atât el, cât și Zoe Ceaușescu au murit în condiții dubioase. În familie, în ce a mai rămas din familia Ceaușescu, se vorbește de mâna criminală a aceluiași spital, a aceluiași medic... Un ins deplorabil din toate punctele de vedere. Nu m-ar mira să aibă dreptate cei care îl fac vinovat pe domnul doctor ca asasin, criminal propriu-zis! Vinovat de cancerul care a pus capăt zilelor celor doi copii ai președintelui Ceaușescu.
*** Bănuiesc la cine vă gândiți!... Face parte din aripa Mossad a securității!...
Nu știu dacă e chiar așa. Nu te juca cu vorbele!... În orice caz, în sarcina lui Nicolae Ceaușescu nu s-a putut reține nicio crimă, niciun asasinat! N-a apărut nimeni după 1990 să susțină că frate-su sau taică-su a fost ucis din ordinul lui Nicolae Ceaușescu! Sau măcar că vreun ins incomod pentru Ceaușescu a dispărut în condiții dubioase!... În schimb, pentru cei ce s-au instalat la guvernare în decembrie 1989, mereu apar dovezi sau suspiciuni întemeiate privind asasinate comise mult după cele din timpul așa zisei revoluții din decembrie. Evident, asasinate care i-au vizat pe cei care știau prea multe și dădeau și semne că ar putea spune și altora ce știu. Cum a fost cazul bietului Erbașu, Erbașu și mai cum?!, Mihai, parcă, care a fost ajutat să se sinucidă aruncându-se de la etaj în piscina fără apă... Asta după ce cu numai două seri mai înainte îi promisese lui Dan Diaconescu în direct, l-am auzit și eu, că va veni cu documente compromițătoare împotriva lui Băsescu, pe atunci ministru doar!... Documente doveditoare precum că Băsescu trebuia încarcerat cu maximă urgență și îndreptățire! Documente pe care a promis să le aducă la o emisiune viitoare, proximă! ...Sau bietul Șerban Săndulescu, fostul senator de Vâlcea, care s-a ambiționat să facă lumină în tenebroasa comisie parlamentară pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989. În ziua când a murit – stop cardiac la stomatolog!, eu l-am întâlnit la prânz în fața librăriei Eminescu. Exulta. Vioi și fericit! Mi-a spus, cu mutra lui hâtră, mereu zâmbitoare, că l-a prins pe Iliescu, că-l termină, că a găsit niște acte care-l vor scoate pe Iliescu din viața publică!...
*** Îi acuzați pe Băsescu și Iliescu de crimă, de asasinat?
Erbașu și Săndulescu au fost asasinați. Nu mai dau și alte detalii. E neîndoielnic! Dar nu pot spune că ordinul a venit personal de la Băsescu sau Iliescu. Spre deosebire de Ceaușescu, care, fără să controleze chiar totul, nu admitea să se facă în numele său și fără ca el să știe vreun abuz, cu atât mai puțin un asasinat, ceilalți doi așa ziși președinți au avut o arie de responsabilitate și de manevră mult mai restrânsă. Sunt președinți de fațadă! Deconspirarea lor, compromiterea și scoaterea lor de pe scena politică pune în pericol nu atât persoana lor, lipsită de vreo importanță, niște neica nimeni în fond!, ci pune în primejdie toată munca celor care de ani de zile, din umbră și anonimi, au uneltit ca să-i aducă în fruntea mesei, a Țării. Astfel că reacția acelora, repet: reacția acelora este greu de oprit, de parat! Și reacția acestora este deseori letală. Nu este exclus ca Iliescu sau Băsescu să nici nu fi aflat de aceste soluții, aplicate celor doi sau altora... Mă rog, or fi aflat din presă! Și de priceput nu le-a fost greu să priceapă... Dar nu mi-e greu să accept că nu de la ei a venit ordinul!... Sentința capitală!
Alte asasinate s-au produs având victime persoane pe care eu nu le-am cunoscut personal, așa că nu mai dau nume. Toate aceste persoane știau prea multe! Și nu inspirau încredere celor care au recurs la asasinat ca să le închidă gura... Se cuvine să dau un sfat celor ce ajung în situația de a deține informații periculoase, otrăvitoare: singura lor șansă de a se apăra este să dea în vileag tot ce știu! Cât mai repede! De îndată ce ajunge în public informația respectivă, scapi de orice amenințare! În primul rând, nimeni nu mai are niciun interes să te facă să dispari, adică să taci: dacă ai dat din tine tot ce știi, dacă tu nu mai deții niciun secret, nicio taină, e mai simplu să te lase în pace... În al doilea rând, în astfel de cazuri dacă nu este vorba de o chestiune personală, privată, nu suscită ură sau pasiuni copleșitoare, răzbunare etc... În schimb, din păcate, nu este așa de simplu „să dai totul în vileag”. De cele mai multe ori mass media, fiind toată în mâinile „lor”, nu te bagă în seamă cu astfel de dezvăluiri, care pun în primejdie establishmentul politic. Dar poți apela la Internet sau pur și simplu stai la colț de stradă și împarți fluturași!... Dai telefoane la mai mulți ziariști, lași mesaje scrise la mai multe redacții... Repet: să nu faci greșeala de a fi singurul deținător al unor secrete primejdioase. ...Ba să se mai și afle de cei interesați că știi astfel de lucruri, cum au făcut cei doi, Erbașu și Săndulescu, săracii... Și-au pus singuri ștreangul de gât!
*** Să revenim la Ceaușescu.
Mda... Unul dintre cei care dețineau secrete importante privindu-l pe Ceaușescu a fost pilotul helicopterului care l-a luat pe Ceaușescu de pe terasa CC-ului. A făcut greșeala că nu a spus imediat tot ce știe, tot ce s-a întâmplat cu adevărat în minutele care s-au scurs între decolarea de pe terasa CC-ului și drumul de țară din județul Dâmbovița unde cuplul prezidențial a fost abandonat într-un mod atât de neverosimil! Vasile Maluțan a spus presei numai ce i s-a dat voie să spună!... În particular, prietenilor, probabil, a spus mai mult, poate chiar totul a spus! Greșeală fatală! Letală! Urmată de un accident de muncă care nu era normal să se producă la un pilot cu experiența sa... Așa se face că abia după moartea, după asasinarea lui Maluțan, s-a aflat un amănunt extraordinar: helicopterul cu cei doi Ceaușescu, după ce a decolat de pe terasa CC-ului, nu s-a îndreptat spre Snagov, cum știam noi cu toții, ca fraierii, ci s-a îndreptat spre aeroportul Otopeni, unde, un avion militar american, a-me-ri-can!, trimis de guvernul a-me-ri-can, îl aștepta pe Ceaușescu, să fie scos din țară și dus în Occident...
*** Ce spuneți?...! Nu vă cred! E pentru prima oară când literalmente și sută la sută nu vă cred! Bateți câmpii, domnule profesor Ion Coja! ...Vă rog să mă scuzați!
Dragul meu, nu mă mir că nu mă crezi. Nu insist. Dar te trimit la sursă. Iată ce am primit din Canada, din Ontario, de la dna Monica Tudor George, o româncă inimoasă, care a fost și soția marelui poet care a fost Tudor George!
*** Ahoe! Ahoe din vechea Troie!...
L-ai cunoscut? Mă bucur! Unul din corifeii nu ai Școlii Ardelene, ci ai Boemei Bucureștene... Ar trebui făcut ceva pentru ca amintirea acestor mari poeți, Ahoe, Pîcă, Stelaru, dar mai ales Ahoe, Tudor George, să nu pălească din pricina neglijenței noastre... Dar mă întorc la dna Ahoe. Doamna Monica îmi trimite periodic extrase din presa românească de peste Gârlă... În ultimul plic am găsit o foaie, pagina 1 și 2, din revista „Observatorul”, tipărită la Toronto, vol.XXI, din 15 Decembrie 2011. Pe pagina 2 se află articolul Revoluționari fără adversari semnat de dl Ion Anton Datcu. Articol dedicat evenimentelor din Decembrie 1989. Iată citatul care ne interesează:
„O altă destăinuire de proporții a fost făcută la 24 octombrie 2011, în cotidianul „Evenimentul Zilei”. Jurnalistul Mihai Șoica i-a luat un interviu lui Filip Teodorescu, fostul șef al contraspionajului din cadrul Securității ceaușiste. Colonelul Teodorescu a afirmat că știe foarte multe despre manifestările de la sfârșitul lui decembrie 1989, dar preferă să se ducă cu ele în mormînt. A atins, totuși, câteva aspecte, care nu sunt știute de muritorii de rând. Spre exemplu, în ziua de 22 decembrie 1989, un avion militar american se afla gata de plecare pe o pistă laterală a Aeroportului Otopeni. Echipajul avea ca sarcină expresă să recupereze familia Ceaușescu, pe fosta soție a lui Valentin Ceaușescu și pe Daniela, fiica generalului  Ion Pacepa. Planul a eșuat, deoarece, în momentul în care elicopterul pilotat de colonelul Vasile Maluțan, în care se aflau Elena și Nicolae Ceaușescu, s-a apropiat de avionul american, generalul Rus, șeful artileriei antiaeriene, fiind și el în conspirația anticeaușistă, i-a zis pilotului să nu aterizeze, fiindcă aparatul va fi distrus.”
Eh, ce părere ai?... E de necrezut, dar este adevărat. Poftim, comentează! Mai comentează și mata!
*** Nu cuvinte, dar nici măcar grai nu mai am!...
Nici eu nu mi-am revenit cu una, cu două!... Încearcă! Hai! Curaj!...
*** Imaginați-vă că pe 22 Decembrie 1989 apărea la TV Ion Iliescu să ne spună că Nicolae Ceaușescu a întinat idealurile comuniste și a cerut azil politic în Statele Unite!... Nu în China sau în Coreea ori Libia! Ci în America! Iar din America, vorbind la Vocea Americii, Ceaușescu ar fi dezvăluit pe larg, cu toate detaliile numai de el știute, esența KGBistă a loviturii de stat dată de Iliescu și gașca lui! Cu ce urale de bucurie ar fi ieșit lumea să-și manifeste recunoștința în fața Ambasadei SUA!...  Îi lăsa în ofsaid pe Iliescu și gașca!...Ar fi rîs și curcile de ei! Toată istoria post-decembristă ar fi fost alta! Mai trăiește nemernicul ăla de Rus?!...
Perfect te-ai gândit! Cu Ceaușescu în Statele Unite, ca un fel de arbitru de la distanță al jocurilor din București, Iliescu și ai săi ar fi avut o singură soluție: să guverneze Țara cât mai corect posibil! Să îndrepte strict ce era de îndreptat! Să corecteze erorile regimului ceaușist – căci erau destule!, adică să se limiteze la a face ameliorări, nu distrugeri! Nu prădăciuni! Nu lovituri ireparabile date economiei! Rentabilizau economia, o făceau să producă mai mult, mai bine, în niciun caz nu ar fi distrus-o sub pretextul privatizării și al retehnologizării! De la primele semne de trădare, de comportament aberant, anti-românesc, electoratul ar fi reacționat cerând revenirea lui Ceaușescu la București... Ai punctat foarte bine! Intervenția acelui general Rus, conformă cu planul lor de nemernici, de trădători de țară și de neam, poate fi considerată ca punctul de plecare al tuturor nenorocirilor noastre post-decembriste... Ele au fost posibile și pentru că Ceaușescu a ieșit din joc! Dacă Ceaușescu rămânea în viață, fără a mai păstra vreo funcție de decizie, dacă ar fi devenit un simplu cetățean, postură în care ne-am dorit cu toții să-l vedem, lucrurile ar fi evoluat altfel! Normal! În niciun caz catastrofal!
*** Ar fi închis și gura celor care mai spun și azi că Nicolae Ceaușescu a fost omul rușilor!
Cu siguranță că nici pe Nicușor Ceaușescu și pe Zoe nu ar mai fi avut nici curajul și nici posibilitatea să-i mai ucidă!... Ce mai?! O mulțime de consecințe, care mai de care mai benefică pentru noi, pentru români!...
*** „N-a fost să fie!”... Din nou! A câta oară?!
Această informație trebuie pusă în legătură și cu dezvăluirile făcute de americanul Larry Watts în cartea sa Ferește-mă, Doamne, de prieteni!, care este citită cu sufletul la gură de orice bun român!... Una dintre concluziile clare ale cărții: Ceaușescu nu a fost omul rușilor! Dimpotrivă! A fost mereu sabotat de ruși și de „prietenii” din CAER! Iar el însuși le-a plătit cu aceași monedă!... Știu că dl Watts are în pregătire continuarea, adică va acoperi și ultimii ani din „domnia” lui Ceaușescu. Nu sunt excluse alte dezvăluiri „bombă”, dar sensul acestora pare că nu mai poate fi altul decât favorabil lui Ceaușescu! Și, implicit, defavorabil nouă, celor care l-am înjurat înainte de 1990 și nu am înțeles semnificația adâncă a politicii sale!... Nu mai zic de nerozii care au continuat și după 1990, unii chiar și azi, să-l înjure pe Ceaușescu cu același nesaț ca înainte de 1990. Absolut imbecili!... Imbecili sau năimiți să spună inepții prin care să legitimeze cât de cât crima din 25 decembrie 1989... Adică oameni din solda lui Brucan și Petre Roman et comp.
*** Vă gândiți la alde Claudiu Târziu sau Dobrescu, care mereu v-au atacat că...
Te rog șterge această întrebare! Alta! Întreabă-te, de pildă, de ce, după apariția interviului, a informației teribile pe care o aduce colonelul Filip Teodorescu, nu s-a pornit potop de comentarii în presa și televiziunea românească! Nimeni nu l-a invitat pe bravul colonel să detalieze și să comenteze această informație. Așadar, aflăm că Statele Unite i-au oferit azil politic lui Nicolae Ceaușescu în decembrie 1989, iar această informație este primită de comentatorii din mass media cu o tăcere absolută!... Felicitări ziarului „Evenimentul Zilei” și ziaristului Mihai Șoica. În rest, rușine la tot restul presei românești. Niște resturi, într-adevăr!
*** Cred că ar merita făcut un scurt elogiu și la adresa guvernului american!
Evident! Știam că James Backer, secretar de stat la Washington, a trimis un avertisment la Moscova și București, pe 23 decembrie, să se abțină tovarășii de la crimă, oricât ar fi ei de dedați la vărsare de sânge ca kominterniști sau fii de kominterniști ce erau... Sigur că trebuie pe larg comentat gestul american, îmi pare rău că nu am știut de atunci că așa au stat lucrurile, aș fi pus surdină unor pusee anti-americane care m-au mai încercat în ultimii ani!... God save America!...   Dar nu și pe regina Angliei! Cred că pricepi de ce!
*** Regina Angliei? Nu văd legătura!
În zilele acelea, nici nu încetaseră focurile de armă în București, și madam regina a trimis pe ambasador sau pe alt diplomat, un însărcinat în acest sens de Majestatea Sa Britanică, să ia înapoi, să sustragă, să fure, adică!, nu știu ce tinichea de aur, o jucărie de-aia de se atârnă de gât la oaspeții cei mai de seamă! Sau se prinde în piept, ca o insignă de pionier. Ceaușescu o primise ca reprezentant al unei țări de care Anglia avea mare nevoie atunci, pe la sfârșitul anilor ’70. Și ca să-i câștige bunăvoința lui nea Nicu al nostru, inclusiv bunăvoința Leanei, regina și lacheii ei l-au purtat pe Ceaușescu cu caleașca de aur prin toată Londra, l-au scărpinat, l-au periat, l-au pomădat, i-au făcut toate poftele... Exista un interes britanic special! ...În decembrie 1989 acel interes nu mai funcționa, așa că l-au trimis pe James Bond la București să subtilizeze, să șterpelească acel obiect care făcea parte de-acum, de vreo zece ani, făcea parte din patrimoniul național al României!
*** Uitasem acest episod atât de rușinos pentru...
...pentru perfidul Albion! Nu știu dacă măcar apoi și-au dat seama lorzii britanici cât au fost de jalnici! De penibili! Literalmente găinari!
*** Credeți că ar fi exagerat să spunem că primii care s-au repezit să fure ca de la mort, din casa mortului, au fost oamenii Majestății Sale The Queen of England?... Ei și țiganii din...
Da, se poate spune că englezii au dat tonul la jefuirea patrimoniului național românesc! Ce au făcut ei se cheamă jaf și lipsă de demnitate! Comportament de neamuri proaste! Nici urmă de gentilețe, de... gentlemănie! Un gest care te obligă să-ți aduci aminte de toate porcăriile făcute de supuși Majestății Sale de-a lungul istoriei!... Nu puține și la fel de mari, cel puțin la fel de mari ca actele de bravură și de excelanță britanică!... Păcat! A fost unul dintre cele mai urîte momente ale dezastrului inaugurat pe 22 decembrie 1989!... Nu încap niciun fel de scuze, de explicații! Nu găsesc în limba română cuvîntul potrivit. Sunt sigur că există în engleză!... Trebuie să fie un cuvînt curent, din fondul principal lexical... Lipsește din vocabularul nostru daco-getic!
*** Cred că acum lucrurile s-au lămurit cu Ceaușescu...
Nu strică să prisosească. Am lăsat pentru a fi ultima dezvăluire ce o fac prin această carte, informația cea mai importantă din punctul meu de vedere. Notează și ține minte, să povestești și la strănepoți:
În primăvara lui 1990, la București urma să se producă un eveniment care ar fi tăiat respirația întregii planete: o comisie numeroasă și foarte selectă a Evreimii Mondiale, reprezentativă pentru toate marile organizații evreiești din lume, inclusiv din partea statului Israel și a Yad Vashem-ului, B’Nai Brith, Congresul Mondial Evreiesc și ce ONG-uri mai au ei pe acolo, urma să vină la București unde, în cadrul unei solemnități deosebite, cu pompă mare, să prezinte semnele recunoștinței evreilor de pretutindeni față de Omenia românească, atât de activă în anii celui de al Doilea Război Mondial, când evreii au avut parte de un tratament cu totul ...discriminatoriu în raport cu evreii din celelalte țări ocupate de Hitler sau aliate cu acesta... A fost în stare trogloditul de Ceaușescu să manevreze astfel cu marii diplomați ai evreimii mondiale încât să-i oblige pe aceștia să accepte – sau să priceapă de fapt că este în interesul lor să spună adevărul, să-l recunoască deschis și cu unanimitate: în România nu a fost holocaust, nu a fost genocid, nu a fost pogrom! Reține: asta urma să se întâmple în primăvara lui 1990, dacă Iliescu și ai săi nu veneau să ne salveze!... Hai, ce stai așa ca... Întreabă-mă de unde știu! Ce dovezi am, ce...
*** Mi-ați luat maul! Parcă așa se zice... Chiar că mi s-a tăiat respirația...
Informația o am de la domnul ION  CEAUȘESCU, fratele cel mic al răposatului președinte. Am avut multe discuții cu dînsul, plimbându-ne prin Herăstrău. Iar pe domnul Ion Ceaușescu l-am cunoscut la înmormîntarea regretatului Ieronim Hristea, care a lucrat în subordinea dlui Ceaușescu și avea numai cuvinte de laudă pentru fostul său șef!...
*** În primăvara lui 1990? Câteva luni să mai fi trăit...
Am bănuiala că tot în primăvara aceea urma să se inaugureze și Casa Poporului... Cred că urma să fie legate cele două evenimente: se inaugura cea mai mare clădire din lume și se omagia unul dintre cele mai frumoase capitole din Istoria Universală a Omenirii...
*** Casa Poporului nu e chiar cea mai mare clădire! Este a doua, după Pentagon...
Ba este prima, domnule. Casa Poporului Român – asta este denumirea exactă!,  este clădirea cea mai mare din lume. Dimensiunea unei clădiri se măsoară în metri cubi, nu în suprafața utilă! Pentagonul este o clădire strict funcțională, cu camere multe și joase. Probabil că suprafața podelelor din Pentagon este mai mare, dar volumul este mult mai mic! La Casa Poporului majoritatea încăperilor sunt impozante, înalte de 7-8 metri sau mai mult! Este concepută cu generozitate, cu scări și holuri magnifice, cu arcade îndrăznețe, cu finisaje de mare rafinament! În vreme ce Pentagonul este o dispunere simpluță a unor „cutii de chibrite”, o clădire pe care nimeni nu ar planta-o în mijlocul unui oraș, e prea anostă, nu e un edificiu, este un depozit de birouri! Un stup de camere și coridoare egale, identice etc. Dar sunt la noi, nu în America, câțiva nefericiți de așa zis compatrioți, care suferă cumplit la ideea că în România s-a ridicat o asemenea minunăție... Tot ce mai pot face acești neisprăviți este să ...declaseze Casa Poporului pe locul secund! E singura lor consolare, altminteri le vine să-și vâre unghia în gât, atât de tare se oftică că la București se află cea mai mare casă din lume!
*** Să ne întoarcem la Holocaustul refuzat de români! Căci aici stă toată frumusețea! În refuzul nostru de a ne alinia la nebunia nazistă! Sau sionistă, cum zic unii! Indiferent cine ar sta în spatele evreilor uciși în acei ani, naziștii sau sioniștii...
Mare deosebire nu este între ei!
*** ... printre ei nu ne-am aflat și noi, românii!... Azi însă în numele evreilor vorbesc numai cei ce ne acuză de Holocaust! Tac vocile evreilor care știu, care cunosc adevărul! Pot deduce că există interese evreiești care sunt satisfăcute prin includerea României, a Transnistriei, pe harta Holocaustului?
*** Adică mă întrebi dacă printre evrei există și evrei ticăloși?!... Cum să nu existe?!
*** Înseamnă că interesul acestora a fost ca Nicolae Ceaușescu să nu mai apuce „Primăvara de la București”?
Nu m-am gândit, dar e perfect logic ce spui! E foarte judicios raționamentul dumitale. Te felicit! Eu nu mă gândisem! Cât a trăit Ceaușescu, acești evrei, în frunte cu rabinul roșu, au tăcut și n-a suflat unul o vorbă despre vinovăția românească. Îi avea Ceaușescu cu ceva la mână? Impunea prin prestigiul său? Prin ce i-a făcut să se poarte ca niște oameni? Cum de i-a convins să vină la București să se declare cu datorii de recunoștință față de români?!... 
*** Altceva?
Moartea atroce de care a avut parte Nicolae Ceaușescu. Este greu de uitat. Am revăzut-o, pot spune, când ni s-a arătat la TV cadavrul lui Muammar Gaddafi, cel cu care Ceaușescu a vrut să facă o bancă prin care să spargă monopolul FMI & Banca Mondială. Se pare că această inițiativă a atârnat cel mai greu în condamnarea la moarte a celor doi.
S-ar putea să existe însă o mică mare diferență între cei doi: am discutat cu mai multe persoane informația căpătată prin ziarul „Evenimnetul Zilei” de la dl colonel Filip Teodorescu. Unii l-au cunoscut personal pe Ceaușescu. Mai mulți mi-au zis că nu și-l pot imagina pe Ceaușescu cerând azil politic! Faptul că i s-a oferit refugiu politic în Statele Unite este o certitudine de acum! Extrem de onorantă pentru americani! Dar nu e lucru sigur că Ceaușescu a acceptat această invitație! Helicopterul aflat în zbor spre Snagov, zbura și spre Otopeni. Ordinul dat de generalul trădător e foarte probabil că a fost rostit, cu valoare de amenințare, de avertisment. Întrebarea care se pune se referă la Ceaușescu: a dat el ordin pilotului să se meargă pe Otopeni? A încercat să fugă?
*** Dumneavoastră ce credeți?
Mi-ar plăcea să aflu că a respins oferta americană de a-și salva pielea în felul acesta!... Oricum, se pare că mai trăiesc cei doi ofițeri din escorta sa personală, care se aflau și ei în helicopter. E spre binele lor să spună tot ce știu! Să n-o pățească și ei ca Maluțan dacă aleg să tăinuiască mai departe lucruri care aparțin de-acum patrimoniului național! Da, da! Patrimoniul național! Am zis bine: Faptul că SUA i-au oferit refugiu politic lui Nicolae Ceaușescu aparține patrimoniului național. Este o performanță istorică ce merită a fi discutată sub toate aspectele. Oferta americană este dovada unui respect și a unei prețuiri pe care guvernul american nu le-a mai arătat multora! Iar refuzul lui Ceaușescu – dacă refuz a fost, de a se refugia, de a se salva dând dosul, devine și acest moment parte din patrimoniul național! ...Dă microfonul mai departe, cui vrea să ia cuvîntul pe această temă! Noi doi ne-am făcut datoria! Am trăncănit destul! Am dreptate?
Cam!
Atunci, să fie într-un ceas bun! Umblă sănătos!
Doamne, ajută! Rămâneți sănătos!

București, februarie 2012
Ion Coja

Alexandru Mironov. Alternative de extragere a aurului

Alexandru Mironov despre alternative de extragere a aurului

Publicat de admin in Textele altora pe 11.03.2012 | nici un comentariu

Iată ce spune Alexandru MIRONOV:
Am asistat în ultima vreme la o adevărată ofensivă mediatică – ziare, posturi de radio, dar mai ales clipuri la diverse televiziuni – care voia să ne convingă să ne aplecăm şi să culegem miliardele de doari pe care doreşte să ni le ofere o companie, desigur, mare prietenă a României, pe numele ei Roşia Montana Gold Corporation.
Intru în pielea jurnalistului de ştiinţă şi voi continua rîndurile mele cu o propunere care vine din mediul de cerectare ingineresc – mai exact, de la una dintre rămăşiţele excelentului Institut de Metale Neferoase din Baia Mare, un SRL de cercetare ştiinţifică numit SC Larechim.
Managerul acestei societăţi, ing. Vasile Coman, susţine că la SC Larechim există un grup de chimişti şi metalurgi care lucrează, de cîţiva ani, la o tehnologie de extragere a aurului şi argintului din reziduuri miniere, prin metode nepoluante, care au marele merit că evită cumplitele tehnologii pe bază de cianuri.
Băimărenii din echipa SC Larechim au descoperit un activator, o substanţă care într-un mediu alcalin permite o reacţie cu cheltuială rezonabilă de energie. Cercetătorii de aici au brevetat şi o invenţie pentru extragerea arseniului din pirite aurifere (brevet RO 120980/28.03.2003). În laboratoarele şi atelierele răposatului Institut pentru Metale Neferoase au construit o instalaţie pilot pentru recuperarea aurului şi argintului din piritele de la Şuior. Odată instalaţia pusă la punct şi după un şir lung de experimente (24 de şarje de cîte 200 kg de pirite), ei au ajuns să poată asigura un proces constant de recuperare, care poate fi sintetizat în cîteva propoziţii.
Randament de 99,5%
Prin reactoarele, vasele de stocare şi uscătoarele instalaţiei s-au pompat 400 de kg de pirite aurifere, tratate cu tiosulfat de sodiu în soluţie; în urma operaţiilor, chimiştii băimăreni au obţinut 43,97 grame de aur (cu randament de 99,5 %) şi 165,7 grame de argint (randament de 91,4 %), în 30 de ore de manoperă, cu un consum de combustibili de 110 metri cubi de gaz metan, 500 kwh de energie electrică şi 3 metri cubi de apă.
Dar, din prelucrare, rezultă şi un produs secundar de mare valoare, trisulfura de arsen, despre care importatorii de tehnologii pe bază de arsen n-au suflat niciun cuvînt. Pentru că, la o rejudecare a procesului tehnologic, iată ce rezultă: din o tonă de pirită auriferă se obţin 13,25 kg de sulfură de arsen, la un preţ de prelucrare de 1426,24 de lei pe kilogram. Ceea ce înseamnă că această substanţă utilă în industria vopselelor, pirotehnie, fibre optice, aliaje speciale şi industria de armament se obţine la noi cu aproximativ 400 de euro pe kilogram, dar se vinde pe piaţa mondială la preţuri mult mai mari, între 5.000 şi 8.000 de euro pe kilogram, după cum variază bursa materiilor prime. Un calcul simplu ne arată că din cele 500.000 de tone aflate în haldele de la Flotila centrală se pot obţine, doar prin valorificarea acestui produs secundar, sume ameţitoare, fără a lua în calcul aurul şi argintul obţinute prin acelaşi proces tehnologic. Şi nu e vorba doar de haldele maramureşene (cu 10-12 gr aur per tonă şi 50 gr argint per tonă) ci şi cele de la Roşia Montană (2 gr aur şi 15 gr argint per tonă) şi Certej – Deva (8- 10 gr aur şi 150 gr argint per tonă).
Scrisoare-manifest către Academia Română
Autorii cercetării ştiinţifice din Maramureş sînt dr. ing. Jack Goldstein, ing. Gabriel Duda, dr. ing. Corneliu Pop, ec. Loredana Năftănăilă şi dr. ing. Vasile Coman. Ei au adresat o scrisoare-manifest Academiei Române, preşedintelui ei, prof. univ. Ionel Haiduc, chimist de mare performanţă, cel care, de altfel, a condus echipa academică ce a stopat pericolul ce pîndea Roşia Montană în urmă cu cinci-şase ani. Au fost sesizate şi Ministerul Economiei, condus de Adrian Videanu, şi fireşte, cel al Mediului, iar prin intermediul mass-media, este informată acum şi opinia publică.
Ca să recapitulăm: pentru 1 kg de aur şi 5 kg de argint extrase din haldele de pirite se consumă 0,7 tone tiosulfat de sodiu, între 0,2 şi 0,9 tone de var, 0,02 tone de NaOH, 0,5 tone de amoniu şi o cantitate mică de activatori. Se obţine astfel de 1,5- 2 ori mai mult aur şi argint decît prin tehnologiile pe bază de cianuri, dar la preţuri de 2,5 ori mai mici. Dacă adăugăm cîştigul enorm pe care îl aduce trisulfura de arsen, avem în faţă una dintre posibilele mari lovituri economice ale României. Pentru aceasta, mai este nevoie de o investiţie, de circa 100.000 de euro, care să ţină în viaţă grupul de chimişti băimăreni.
Sursa:
http://ecosapiens.ro/forum/topic/aur-recuperat-din-haldele-de-steril-tehnologie-romaneasca-fara-cianura

Surse franceze pentru o educație politică liberă recomandate de Dan Culcer.

http://www.toupie.org/Textes/index_c.html#capitalisme
Surse franceze pentru o educație politică liberă recomandate de Dan Culcer.

Qui sommes-nous ?

Présentation

L'équipe de toupie.org est constituée d'une dizaine de ... doigts qui tapent avec acharnement sur un clavier. Divisez par le nombre moyen de doigts que possède un être humain (sans compter les doigts de pieds) et vous saurez combien nous sommes.

Nous n'appartenons à aucune association, ni organisation, ni parti politique et ne "roulons" pour aucun d'entre eux. Né au milieu des années 1950, de formation scientifique et cadre supérieur en contrôle de gestion, nous ne nous intéressons vraiment à la politique que depuis novembre 2005. C'est en effet à cette date-là que nous avons décidé de mettre notre expérience acquise dans la réalisation de deux autres sites Internet au service de ce vaste mouvement en marche vers "un autre monde".

On veut nous faire croire que la France est archaïque, ringarde, passéiste, en refusant de se plier aux lois de la mondialisation. Non, au contraire, nous sommes persuadés qu'elle peut être à l'avant-garde du combat contre la mondialisation néolibérale et en faveur d'une mondialisation du progrès social et de l'équité.


Pierre Tourev

Un caz de economie aplicată, infiinţarea Societătăţii Comerciale FONDUL PROPRIETATEA , Societate pe Acţiuni

Fondul Proprietatea S.A.

Publicat de admin in Textele altora pe 05.03.2012

Jaful trebui oprit

Prezint mai jos un caz de economie aplicată, respectiv infiinţarea Societatăţii Comerciale FONDUL PROPRIETATEA Societate pe Acţiuni, constituită cu scopul colectării profiturilor realizate de cele mai atractive active rămase in proprietatea Statului Roman, unul din multele cazuri de jefuire a Romaniei, ce necesită a fi adus in atenţia opiniei publice din România, pentru a fi stopat imediat,
România este singura ţară din Estul Europei, care in locul restituirii in natură a proprietaţilor confiscate de comunişti, a găsit soluţia pentru restituirea proprietăţii confiscate de statul comunist, in bani la valoarea de circulaţie de la data emiterii hotărârii judecătoreşti.
In calitate de expert tehnic la Ministerul de Justiţie, am fost numit de instanţele de judecată in cauze ce aveau ca obiectiv; stabilirea valorii de circulaţie a imobilelor confiscate de statul comunist, imobile la care, restituirea in natură, nu a mai fost posibilă şi la care despăgubirea reclamanţilor se face in bani la valoare reală de circulatie a imobilului, prin convertirea valorii titlului de despagubire, in acţiuni la Fondul Proprietatea
Fondul Proprietatea, este o societate comerciala pe acţiuni, care deţine: 20,11% din acţiunile Petrom, 14,99% din acţiunile Romgaz, 14,58% din acţiunile Transgaz, 9,48% din acţiunile Nuclearelectrica, 19,94% din acţiunile Hidroelectrica, 15% din acţiunile Transelectrica, 12% din acţiunile E.ON Gaz România, între 23% și 25% din complexurile energetice (CET Turceni, CET Craiova, CET Rovinari), între 12% și 22% din actualele filiale Electrica sau companiile desprinse din fostele filiale Electrica. Aceste active, enumerate mai sus, sunt cele mai atractive active din România.
Acţionarul iniţial unic al Fondului Proprietatea a fost Statul Român.
Pentru majoritatea companiilor energetice amintite, s-au facut demersuri pentru listarea lor la bursă.
Fondul Proprietatea a încasat, în anul 2006, dividende în valoare de 78,5 milioane de lei de la cinci dintre cele 114 societăţi din portofoliul său. Cea mai mare sumă a fost virată de SNP Petrom, care a plătit dividende în valoare de 65,7 milioane lei. Tot în 2006, Fondul Proprietatea avea trei procese pe rol pentru recuperarea dividendelor de la societăţile Oil Terminal, Conpet şi Romgaz.
Valoarea nominală a unei acţiuni emise de Fondul Proprietatea este de 1 RON. Acţiunile emise de Fondul Proprietatea sunt transferate, de catre Statul Roman cu titlu gratuit, deţinătorilor de titluri de despăgubire. Numărul acţiunilor transferate se stabileste prin raportare la valoarea titlurilor de despăgubire deţinute de fiecare din titulari.
Până la desemnarea societătii de administrare selectate, Fondul Proprietatea a fost administrat provizoriu de Ministerul Finanțelor Publice, prin Consiliul de Supraveghere.
Dupa selectare, Franklin Templeton Investment Management Ltd. United Kingdom Sucursala Bucureşti, a preluat prerogativele de administrator unic şi societate de administrare a investiţiilor Fondului Proprietatea.
Administratorul unic a informat că Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor – A.G.O.A. – a Societatii Comerciale Fondul Proprietatera S.A. a avut loc în data de 27 aprilie 2011. Sedinţa a fost prezidata de catre dl. Grzegorz Maciej KONIECZNY, reprezentantul legal al Franklin Templeton Investment Management Ltd. United Kingdom Sucursala Bucuresti, în calitate de administrator unic al S.C. FONDUL PROPRIETATEA S.A şi au fost aprobate mai multe puncte aflate pe ordinea de zi, printre care: repartizarea profitului net pentru anul financiar 2010 si a datei de înregistrare dupa cum urmeaza: valoarea bruta a dividendului 0,03141 lei/actiune si data de înregistrare 16 mai 2011. Plata dividendelor era propusă să înceapă cu data de 30 iunie 2011.
In privinţa retribuţiilor personalului societăţii comerciale Fondul Proprietatea S.A, aceste drepturi băneşti urmează regimul societăţilor comerciale, adică fără norme de limitare a cuantumului drepturilor băneşti.
Exemplu, fostul director general al Fondului Proprietatea, Daniela Lulache, a primit 3,56 milioane lei in cursul anului 2009, din care 2,65 milioane lei au reprezentat “alte beneficii”, potrivit prospectului de listare al Fondului. Prospectul de listare al Fondului mentioneaza, printre altele, remuneratia si beneficiile primite de membrii organelor corporative ale Fondului in cursul anului financiar 2009 si pana la preluarea efectiva a mandatului de catre administratorul unic, Franklin Templeton. Sume importante au mai primit in cursul anului 2009 Mihai Darie, membru Directorat, remuneratia acestuia fiind de 423.798 lei, la care se adauga “alte beneficii” in valoare de 1,16 milioane lei, precum si Laura Constantin, membru Directorat, care a primit o remuneratie de 317.849 lei, la care se adauga “alte beneficii” de 882.776 lei. Membrul Consiliului de Supraveghere, Gheorghe Pogea, a primit o remuneratie de 3.214 lei in perioada martie-mai 2010, presedintele Directoratului, Ionut Popescu, a primit o remuneratie de 246.232 lei in perioada decembrie 2009 – septembrie 2010, iar Gratiela Iordache a primit suma de 367.216 lei in perioada aprilie 2009 – iulie 2010. Fondul Proprietatea estimeaza venituri de 299,34 milioane lei in 2011, in crestere cu 8% fata  de 2010.
Ionut Popescu a fost numit in decembrie director general al Fondului, dupa revocarea Danielei Lulache. Popescu a cerut sa nu primeasca salarii compensatorii in cazul in care va fi revocat, dupa cum era prevazut in contractele de mandat ale fostilor directori, care au primit compensatii de 464.000 euro, dupa aplicarea unor clauze contractuale.
In prezent Franklin Templeton Investment Management Ltd. United Kingdom Sucursala Bucureşti, are calitate de administrator unic şi societate de administrare a Fondului Proprietatea, care informează că Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor S.C. Fondul Proprietatera S.A. a fost convocată pentru a doua oară pe data de  25 noiembrie 2011. Nu se cunosc sumele de bani pentru retribuţiile noilor administratori ai Fondului Proprietate.
Sume mari de bani se cheltuiesc cu prioritate pentru plata retribuţiilor funcţionarilor care administrează Fondul Proprietatea. Sunt mari semne de intrebare daca sumele de bani din dividendele celor 114 societăţi din portofoliul Fondului Proprietatea vor ajunge la cei ce trebuie despăgubiţi.
România este singura ţară din Estul Europei, care in locul restituirii in natură a proprietaţilor confiscate de comunişti, a găsit soluţia pentru restituirea proprietăţii confiscate de statul comunist, in bani la valoarea de circulaţie de la data emiterii hotărârii judecătoreşti.
Parte din profitul realizat de cele mai bune active ale Romaniei, nu vor mai constitui surse de venituri la bugetul consolidat al Statului Roman, venituri necesare pentru acoperirea cheltuielilor cu; administratia, invaţământul, sănătatea, dezvoltarea, etc.
Generatiile prezente si cele viitoare suportă consecintele acestei acţiuni fiind obligate sa plateasca greselile facute de generatiile trecute care au confiscat abuziv proprietatile imobiliare  si de către generatiile prezente care au facut greseli grave in procesul de restituire a proprietatilor.
In ce ţară din lume s-a mai intilnit UN ASEMENEA JAF prin care profitul celor mai atractive active ale ţării sa fie prăduit de o rapace minoritate financiară naţională si internaţională, sub forma unei societaţi comerciale – Fondul Proprietatea,
ESTE NECESARA STOPAREA JAFURILOR SI AGRESIUNILOR ASUPRA ROMÂNILOR.
ATENŢIE! Reprezentantul legal al Franklin Templeton Investment Management Ltd. United Kingdom Sucursala Bucuresti, în calitate de administrator unic al S.C. FONDUL PROPRIETATEA S.A, intr-o intervenţie transmisa la radio-tv  l-a somat public pe primul ministru al României, Emil Boc, să înceteze a mai repartiza bani pentru bugetul consolidat al Statului Român, din profiturile realizate de aceste companii de stat.
Pentru majoritatea companiilor energetice amintite, s-au facut demersuri pentru listarea lor la bursă. Aceasta este de fapt dorinţa finală a rechinilor internaţionali care vor deposedarea şi subjugarea economică a cetăţenilor României, controlul total al economiei ROMÂNIEI, sub umbrela politicilor economice, girate de Fondul Monetar Internaţional.
Vă prezint câteva goluri legislative din domeniul dezvoltării economico-sociale a României, goluri legislative care amplifică dezordinea, sărăcirea şi subdezvoltarea ţării:
·        Lipsa unei Legi a Investitiilor, care sa aibă la bază prevederile din Constituţia României, articolul 135 aliniatele b), c), d) şi e), precum şi Articolul 136 aliniatele (3) şi (4) din Constituţia României, unde se precizează că: statul trebuie să asigure;
o       b) protejarea intereselor naţionale in activitatea economică, financiară şi valutară,
o       c) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor,
o       exploatarea resurselor naturale, in concordanţă cu interesul naţional,
o       refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic,
o       crearea condiţiilor necesare pentu creşterea calităţii vieţii.
o        (3) bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continntal, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprităţii publice.
o       (4) bunurile proprietate publică sunt inalienabile. In condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.
·        Lipsa Legii investiţiilor, crează posibilitatea ca orice speculant finciar, orice început de jaf financiar, să fie denumit investitor sau investiţie. Cei de la Rosia Montană Gold Corporation, inaintează pe acest vid legislativ. Se cunoate faptul că in decursul istoriei s-au mai întânit cazuri când, anumiţi investitori – escroci internaţionali, au infiinţat societăţi pe acţiuni, ca de exemplu cea înfiinţată in capitalele vest europene, intre anii 1924-1930, având ca obiect de activitate găsirea comorii piraţilor din Caraibe. In cazul Roşia Montană comoara există, este a STATULUI ROMÂN. Fondurile strânse de la acţionarii chilipirgii dornici de bani fără muncă, sunt folosite acum pentru; publicitate şi coruperea celor ce pot aviza mersul acestei escrocherii, mersul acestui jaf asupra Statului Român, asupra cetăţenilor României. De curând aflam că cei de la Rosia Montană Gold Corporation nu au aviz de exploatare a zăcamântului de aur.
·        La investiţiile din domeniul construcţii-montaj ce se derulează in România cu fonduri publice, nu se mai intocmeşte faza de postcalcul caietul de ataţamente, fază necesară şi existentă in toate procesele de producţie. Nu se măsoară şi nu se evidenţiază cantităţile de lucrari realizate pe teren, folosindu-se caietele de ataţamente, documente tehico-economice necesare întocmirii fazei de postcalcul. Eliminarea fazei de postcalcul din procesele de producţie de construcţii-montaj, a fost făcută tacit, deoarece:
o       Activitatea de construcţii montaj, este un domeniu cu consum mare de fonduri, cu posibilităţi de furt din banul public;
o       Activitatea de construcţii montaj, este un domeniu cu posibilitaţi de spălare de bani murdari.
·        Licitaţiile care se fac azi sunt catastrofale pentru România. Criteriile de selecţie şi de acordare a lucrărilor publice sunt dezastruase pentru România deoarece crează posibilitatea ca un antreprenor general, să preia o lucrare publică cu cheltuirea unui volum mare de fonduri, fără ca acest antreprenor general să aibă;
o       a) forţă de muncă proprie,
o       b) utilaje de realizare a lucrarilor de construcţii montaj,
o       c) personal tehnic pentru conducerea lucrărilor şi
o       d) ateliere şi baze de producţie proprii.
Cei mai mulţi aşa-zişi antreprenori generali angajează pe bani mult mai puţini, comparativ cu valoarea adjudecată la licitaţie, sub-antreprize locale care au forţă de muncă, utilaje si personal tehnic. De asemenea aşa zişii antreprenori generali predau lucrările contra unor comisioane mari, altor antreprize de construcţii montaj. Din aceste cauze rezultă: bani fără munca in conturile aşa zişilor antreprenori generali, muncitori prost plătiţi, execuţie de lucrări de proastă calitate, lipsa măsurilor de protecţie si igienă a muncii, etc, pentru cei ce realizează pe şantiere lucrările. Aceste lipsuri legislative au făcut posibil ca autostrada Transilvania cu antreprenor general Becthel, să ajungă la valori enorme pentru un kilometru de autostradă.
Este necesar desfiinţarea S.C. FONDUL PROPRIETATEA S.A, precum şi  naţionalizarea activelor din ţară care aparţin: companiilor multinaţionale, băncilor şi societăţilor de asigurări, active rezultate din activităţi contrare articolelor 135 şi 136 din Constituţia României, activităţi desfăşurate în dauna interesului naţional, prin jefuirea cetăţenilor şi proprietăţilor statului Român. Parte din aceşti agenţi economici, acţionează in continuare împotriva intereselor Statului  Român, prin externalizarea mascată a profiturilor, folosind diverse proceduri. Parte din aceşti jefuitori internaţionali, nu mai declară profituri pentru activităţile economice din România.
Nu este posibil ca persoane din conducerea Statului Român, să recomande pe posturi de televiziune, companii straine pentru exploatarea zăcămintelor de aur de la Roşia Montană, în dauna intereselor companiilor naţionale, cu încălcarea articolului 135 aliniatele b), d) şi e) din Constituţia României, articol care prevede obligaţii ale Statului Român de a asigura: protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional, refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinertea echilibrului ecologic.

ing. Ciobotaru Dinu.

martie 2012

Lista fondurilor din Arhiva BNR date în cercetare

1. Consiliile de conducere ale BNR (1880 – 1980)
2. Ordine ale guvernatorului BNR (1953 – 1980)
3. Serviciul secretariat (1880 – 1980)
4. Serviciul administrativ (1881 – 1980)
5. Serviciul emisiune – Tezaurul central (1919 – 1970)
6. Serviciul emisiune – Casieria centrală (1920 – 1954)
7. Serviciul studii (1913 – 1969)
8. Colecţia „Publicaţii ale unor instituţii bancare şi financiare”
9. Serviciul scont (1928 – 1951)
10. Serviciul aurului (1914 – 1952)
11. Serviciul personal şi buget (1881 – 1980)
12. Serviciul contabilitatea generală (1916 – 1954)
13. Oficiul juridic (1930 –1950)
14. Serviciul titluri (1914 – 1951)
15. Serviciul viramente (1932 – 1946)
16. Direcţia valutară şi metale preţioase (1947 –1980)
17. Direcţia organizare (1941 – 1967)

Cercetătorii au acces cu aparat de fotografiat digital.

Declaraţia d-lui Şerban Alexianu pe marginea sentinţei dată de Curtea Supremă (2008)

Declaraţia d-lui Şerban Alexianu

pe marginea sentinţei dată de Curtea Supremă la cererea sa de a se admite revizuirea procesului prin care tatăl său, George Alexianu, a fost condamnat la moarte şi executat în 1946

„Am cerut atât de puţin : să mi se dea voie să deschid o acţiune juridică prin care să aduc în faţa justiţiei măcar o parte din noianul de argumente pe care istoricii de pretutindeni le-au adunat din 1946 şi până azi pentru a se dovedi adevărul că România lui Ion Antonescu, în 1941, a pornit la un război care pe drept cuvînt a fost numit de propaganda vremii Cruciada împotriva comunismului. Căci pentru români cel de al II-lea razboi mondial a fost un război împotriva barbariei bolşevice, a primejdiei proliferării comunismului, primejdie pe care toată societatea românească a conştientizat-o şi a reacţionat solidară cu Mareşalul.

Participarea Armatei Române pe frontul de Răsărit a fost unanim apreciată, în primul rând de inamicul sovietic, ca o demonstraţie de cavalerism şi omenie. Poporul român poate fi mândru de comportamentul soldatului român într-un război în care ceilalţi beligeranţi au dat atâtea dovezi de sălbăticie, de neomenie, de barbarie. Crimele de război puse pe seama românilor, ofiţeri, soldaţi sau jandarmi, sunt invenţii neruşinate. Crimele de război puse pe seama lui Ion Antonescu şi a colaboratorilor săi au fost de asemenea inventate, prin mărturii false, prin documente trucate, prin documente ignorate, cu scopul de a elimina fizic şi de a compromite moral persoane capabile să ofere Neamului Românesc modele de comportament demn, creştinesc, european.

Am fost atât de naiv să cred o vreme că este sinceră condamnarea comunismului de către guvernanţii noştri de după 1990. Când am citit însă Raportul comisiei Tismăneanu mi-am dat seama că nu mai am nici o şansă să câştig în instanţă dreptul de a aduce la lumină adevărul despre tatăl meu, George Alexianu. Mi-am dat seama că guvernarea bolşevică a fost din nou instaurată în România, în decembrie 1989.Sau, poate mai exact spus, am priceput că România continuă să trăiască sub acelaşi regim de ocupaţie instaurat după 23 august 1944. Astfel că sentinţa dată nu mă surprinde. Dar mă întristează profund, cum n-am mai fost niciodată de trist. Sunt trist pentru poporul meu, pentru soarta sa, mult mai nedreaptă decât condamnarea sub care şi-au încheiat existenţa tatăl meu, Mareşalul Antonescu, profesorul Mihai Antonescu şi generalul Vasiliu. Cu ce am greşit noi, românii, ca să trăim de atât amar de ani în minciună şi nedreptate ?!

Îi căinez pe magistraţii care au dat, de-a lungul anilor, sentinţe atât de injuste în acest proces. Inclusiv ultima. Înţeleg bine că, la nivelul lor de înţelegere a ideii de demnitate umană, nu au avut încotro şi s-au conformat comandei politice primite. Probabil că nu-şi reproşează nimic. Îi compătimesc cu toată sinceritatea pentru puţinul respect arătat faţă de propria lor persoană. Tristeţea mea este şi mai adâncă când mă gândesc la ei, la masca umană pe care o poartă în sala de judecată şi în viaţa de toate zilele. Văd în ei produsul cel mai caracteristic şi mai pernicios al comunismului bolşevic, al înstrăinării de durerile şi nădejdile acesui Neam românesc, pentru care tatăl meu, profesorul George Alexianu, a avut un adevărat cult şi nu a pregetat la nici un sacrificiu pentru a-şi onora prin toate faptele sale apartenenţa la neamul părinţilor săi. Dumnezeu să-l odihnească.

Şerban Alexianu

Bucureşti, 6 mai 2008

Ion Măldărescu„ Ridica-te, Gheorghe! Ridică-te Ioane!”

„Ridica-te, Gheorghe! Ridică-te Ioane!”              
 Ion Măldărescu    
 Sâmbătă, 11 Februarie 2012 15:08
„Dumnezeu a măsurat pământul şi a dat evreilor pe goimi (neevrei) cu tot ceea ce ei posedă:"
(Talmud Babli, tratatul Baba-Kamuna, f.32, c.2, Rohling L. Cit. Pag.63)

Se pare că economia mondială se găseşte în situaţia catastrofală de a se prăvăli într-un hău. Euro se află în colaps. Demersurile foarte agresive ale Israelului şi ale Statelor Unite, iminenta lor ameninţare de atacare a Iranului sunt pe cale să arunce omenirea în încleştarea celui de-Al Treilea Război Mondial, cu urmări imprevizibile pentru întreaga planetă. După reeditarea episodului Pearl Harbor - cacialmaua de la 11 septembrie 2001 - s-a dorit inocularea ideii că cel mai mare duşman al omenirii este terorismul extremiştilor islamici. O vreme, chiar şi azi, americanii şi o covârşitoare parte a lumii occidentale au crezut. Timpul a scos la iveală dovezi incontestabile ale inamicului real, aflat chiar în interiorul structurilor de conducere ale statelor puternice, ale S.U.A. Corporaţiile - marile imperii multinaţionale - cu bugete substanţial mai consistente decât cele ale multor ţări, dictează multor guverne, cum este şi cazul României postdecembriste. Românii nu se pot revolta împotriva lor. „Nu văd pădurea din pricina copacilor"! Zilnic, pe canalele naţionale, fel de fel de „specialişti-anal-işti" economici anunţă sfârşitul crizei, de fapt, un fel de a fura căciula poporului. Modul în care marile puteri ne aburesc şi ne mint că au rezolvat criza din 2008, este de neacceptat. Reţeta de „rezolvare", găselniţa „genială" şi salvatoare au fost tiparniţa de bani „electronici" pentru şmecheri şi creditul de la F.M.I. pentru fraieri (România). Cum ar putea lua sfârşit această criză provocată, când majoritatea statelor sunt supraîndatorate? Cum ar putea plăti România datoriile, când ne aflăm în deficit bugetar? Datoriile cresc şi ne afundăm din ce în ce mai adânc în mlaştină. Când şi cum vom plăti datoria? Vreme de decenii ar trebui ca România să aibă excedent bugetar. De unde? Într-un sistem politic şi social defectuos, precum cel actual, în care F.M.I.-ul ordonă jaful privatizării şi concedieri masive, când alocarea de investiţii şi crearea de locuri de muncă este nulă, nu este posibil. Am urmărit, ca atâţia alţii, întâmplările începutului de an 2012. Iniţial m-am bucurat că răbdarea românilor a ajuns la capăt şi a declanşat „explozia mămăligii", că demnitatea a scos capul ascuns timp de 22 de ani sub gluga umilinţei. Zadarnic! Totul s-a transformat într-o derutantă manifestare a teatrului absurd, un fel de război al românilor împotriva românilor. Lipsa de speranţă a declanşat paranoia galopantă pe stradă, pe internet, în ziare şi în studiourile de televiziune, unde protagoniştii au cântat sau au jelit după propriile partituri. Noi nu am ştiut - sau poate am uitat - cine ne-a legat lanţul de grumaz şi ne-a pus în jug în 1989. Nu avem puterea să aruncăm lanţul şi să ne revoltăm împotriva dictaturii F.M.I., care „taie şi spânzură în România", împotriva „iluminaţilor" care doresc instaurarea Noii Ordini Mondiale - New World Order (N.W.O.), pe întreaga planetă, care doresc instituirea unui stat poliţienesc total şi a controlului absolut asupra individului.[1] Este „ordinea" lor, nu a noastră!

Pentru a înţelege mai bine „fenomenul" N.W.O. şi conexiunea cu România, vă propun să aruncăm o succintă privire retrospectivă asupra situaţiei de după Al Doilea Război Mondial, din perioada aservirii absolute Moscovei (1944-1958). În posturile-cheie de conducere, de represiune, în direcţiiile ideologice şi culturale veţi constata prezenţa majoritară a unor elemente alogene, în special evrei sau proveniţi din familii evreieşti. Indivizi care au acţionat nu în calitate de evrei, ci de comunişti-evrei, slugi fanatice ale Moscovei, pentru distrugerea majorităţii intelectualilor români - uneori chiar a altor evrei. Se pare că abuzurile comise în anii '50 de către unii dintre cei menţionaţi au fost uitate de evreii de azi, iar responsibilitatea, fie ea numai morală, ar trebuii recunoscută şi asumată. Pe cei de teapa impostorului zice-se dovedit, Ellie Wiesel, nu-i interesează decât Auschwitz-ul şi nu vor să ştie nimic de Basarabia şi Transilvania anului 1940, de Aiud, Sighet, Piteşti sau Canal. Este firesc să-i preocupe soarta evreilor în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, dar, în mod regretabil şi de nepermis, au „uitat" de crimele şi persecuţiile comise de confraţii lor contra românilor. Pentru înţelegere şi comparaţie, o lectură a numelor celor instalaţi în scaunele decizionale ale diferitelor domenii de activitate de atunci este edificatoare:
Ana Pauker (Hannah Rabinsohn), Teohari Georgescu (Burach Teskovich), Gheorghe Apostol (Aaron Gershwin), Lothar Rădăceanu (Lothar Wuertzel), Iosif Kişinevsky (Ioska Roitman), Liouba Kişinevschi, Leonte Răutu (Lev Oigenstein), Petre Borilă (Iordan Dragan Russev), Vasile Luca (Lukacs Laszlo), Alexandru Moghioroş (Balogh Joszef), Silviu Brucan (Saul Brukner- zis şi "Oracolul de la Dămăroaia"), Emil Bodnăraş (Emilian Botnarenko), Walter Roman (Ernő Neuländer), Miron Constantinescu (Mehr Kohn), Alexandru Bârlădeanu (Saşa Goldenberg), Leontin Sălăjan (Szilágyi Leon), Gheorghe Gaston Marin (Ghiuri Grossmann), Leonid Tismăneanu (Leon Moiseevici Tismeneţki), Dionisie Patapievici (sau Dionis, sau Patapiewicz Denys, sau Patapicovici), Avram Bunaciu (Abraham Gutman), Gheorghe Stoica (Moscu Kohn), Maxim Berghianu (Maximilian Bergmann), Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenco) zis Pantiuşa, Dumitru Coliu (Dimităr Kolev), Ion Vinţe (Vincze János), Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg), Mihai Dulgheru (Mişa Dulbergh), Mihai Florescu (Misha Iakobi), Ana Toma (Ana Grossman), Alexandru Sencovici (Szenkovits Sàndor), Ştrul Mauriciu, Moises Haupt, Ştefan Coller (Koller), Feller Moritz, Mirodan (Alexander Zissu Saltman)... Aurel Baranga (Ariel Leibovich), Marcel Breslaşu (Mark Breslau), Jules Perahim (Iulis Blumenfeld), Nina Cassian (Renée Annie Cassian), Veronica Porumbacu (Veronika Schwefelberg), Alexandru Graur (Alter Brauer), Alexandru Toma (Solomon Moscovici), Ion Călugăru (Ştrul Leiba Croitoru), Maria Banuş (fiica lui Max Banush de la Banca Marmorosch Blank), A.E. Bakonsky (Anatol Eftimievici Baconsky), Ovid S. Crohmălniceanu (Moise Cohn), Alexandru Jar (Alexander Avram), Mihail Davidoglu (Moise Davidson), Ion Vitner (Iţic Wittner) ş.a. Dar să nu-i neglijăm nici pe contemporani: Petre Roman, Mugur Isărescu, Vladimir Tismăneanu, Horia Roman Patapievici, Mihai Răzvan Ungureanu... şi de ce nu, cei trei preşedinţi ai României de după '89.

Dacă în perioada de după război, ucazurile veneau de la Moscova, astăzi ordinele ni se transmit de la Washington, de la Bruxelles, mâine, cine ştie?, de la Tel Aviv. Trăim, repetăm drama anilor postbelici şi suportăm consecinţele dramei postdecembriste. Din moment ce am fost îmbrânciţi pe poarta U.E. şi N.A.T.O.!, adio suveranitate naţională! Revenind la borna prezentului, în aceeaşi zi în care F.M.I. a lăudat reformele guvernului, Primul Ministru în exerciţiu a depus mandatul guvernului. Vi se pare că s-a produs ca urmare a presiunii străzii? Fals! Aşa s-a ordonat. „Nu protestele l-au silit pe Emil Boc să demisioneze, ci propriul său partid", scrie Karl-Peter Schwarz în editorialul intitulat „Teatru absurd la Bucureşti", din ziarului german Frankfurter Allgemeine Zeitung. Editorialistul afirmă că propoziţia de rămas-bun a premierului demisionar: „Am luat decizia de a depune mandatul pentru a detensiona situaţia politică şi socială din ţară, dar şi pentru a nu pierde ceea ce românii au câştigat cu atâtea suferinţe, şi anume stabilitatea economică a ţării", ar fi inspirată din opera „compatriotulului său, Eugen Ionesco".[2] Politicienii şi guvernanţii noştri sunt simple marionete, banali pioni ai Ocultei mondiale, uşor de inlocuit. Din nou, imposibilul a fost posibil. Numirea noului premier stă sub semnul ambiguităţii, al nesiguranţei. Deşi tânăr, se află sub „umbra" multor semne de întrebare. Serviciile româneşti de contraspionaj consideră că M.R.Ungureanu „este agent al unei puteri străine". În conjunctura în care Masoneria este tot mai implicată în derularea evenimentelor, strânsa prietenie cu şeful masoneriei germane (evreu polonez) nu pare a fi simplă coincidenţă. În unele medii se afirmă că printre misiunile noului premier s-ar număra şi înstrăinarea aurului României către firma evreiască din Canada, Roşia Montana Gold Corporation. În condiţiile menţionate sumar, un personaj a cărui experienţă este discutabilă, iar conexiunile sale cu diverse organizaţii străine nu constituie un „certificat de bună purtare", a fost numit de Preşedinte ca să conducă destinele Ţării. Poate veţi spune, asemenea altora: „nici nu s-a instalat bine şi este contestat". În situaţia dezastruoasă în care administraţiile de după '90 au adus România, nu ne mai putem permite să facem experienţe. Avem nevoie de certitudini, iar noul premier nu ni le va oferi! Nu-i rău să ascultăm şi vocea târgului, să ne luminăm puţin şi să vedem ce hram poartă urmaşul „la tron".

Mihai Răzvan Ungureanu - de la C.C. al U.T.C., la Ministerul de Externe, la Serviciul de Informaţii Externe, la şefia Guvernului României.

Vă previn că C.V.-ul istoricului M.R. Ungureanu este impresionant, mult prea „impresionant", pentru a fi atribuit unui om de 44 de ani, cu precizarea că spaţiul nu ne permite relatarea biografiei integrale. Istoric şi diplomat român, fost membru supleant al C.C. al U.T.C., a deţinut funcţia de ministru de externe al României între anii 2004-2007. Până la numirea sa ca Prim ministru a fost director al Serviciului de Informaţii Externe al României. După comentariile apărute în mass-media, Mihai Răzvan Ungureanu se trage dintr-o familie de evrei intelectuali din Iaşi. Mama, evreică născută la Bălţi - cel mai rusificat oraş din Republica Moldova în perioada existenţei U.R.S.S.; tatăl său, Ştefan Ungureanu, a fost profesor de chimie-fizică la Universitatea din Iaşi, viceprimar şi director la Agenţia Locală de Conservare a Energiei. În anii '90 M.R. Ungureanu a fost lansat în viaţa publică românească de către de Iosif Sava, în Seria seratelor muzicale, care includeau dialoguri cu oameni politici, oameni de artă, filozofi, muzicieni, instrumentişti, în 1990, aflaţi la începutul carierei. Tot din presa românească reiese că studiile şi cariera sa au fost/sunt conectate cu organizaţiile Sörös şi cu cele iudaice ale magnatului Mark Rich. „Apartenenţa sa ca lider al organizaţiilor Sörös din România, ca şi ale organizaţiilor sioniste, a permis ca, neavând nici un fel o viaţă politică activă postdecembristă (după cum singur mărturiseşte), să fie numit, în 2004, ministru de externe al Romaniei."[3] De altfel, al treilea volum al cărţii lui Cornel Dan Niculae -„Politica Filo-Sionistă a României în faţa Europei şi a lumii", are ilustrată pe copertă fotografia ministrului Ungureanu cu mâinile pe Zidul Plângerii şi cu chipa pe cap. „Ofiţer de-al nostru sau de-al lor?"[4]
Ar mai fi de reţinut câteva elemente importante din activitatea precedentă, „în interesul României"(?), a actualului premier:
- 2004 - chiar la investirea ca Ministru de Externe, a dispus montarea în sediul Ministerului de Externe Român a portretului Anei Pauker (cetăţean sovietic şi agent N.K.V.D., cu grad de colonel;
- 2004 „La numirea mea ca ambasador în Federaţia Rusă reprezentanţi ai Parlamentului României au insistat pe o misiune permanentă a noastră legată de Federaţia Rusă, şi anume urmărirea problemei Tezaurul României. Total surprinzător şi de neînţeles pentru mine, nici acum, în aprilie 2005 am primit ordin scris de la M.A.E., trimis de dl Leuştean în numele lui Mihai Răzvan Ungureanu, să nu mai abordez în nici un fel şi sub nici o formă problema Tezaurului!" (Dumitru Prunariu);
- 2005 prin prevederile acordului dintre guvernele României şi Ungariei, conceput de Mihai Răzvan Ungureanu, o parte din averea Fundaţiei private Gojdu a fost trasferată ilegal statului ungar, în ciuda opoziţiei Bisericii Ortodoxe Române, executoare testamentară, care a cerut respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu;
- 2006 - ca Ministru de Externe al României, Mihai Răzvan Ungureanu a declarat public că cetăţenii din aşa numita Republică Moldova vorbesc „o variantă a limbii române";
- 1997 - 1998 M.R. Ungureanu a primit de două ori premiul „Felix Posen", acordat de Universitatea Ebraică din Ierusalim, Israel (?!);
- 2009 - M.R. Ungureanu a fost acuzat de fostul purtător de cuvânt al S.R.I., Nicolae Ulieru că ar fi agent al unei puteri străine. „Eu, când am auzit numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la S.I.E., am avut o tresărire. Mi-am spus: oare preşedintele chiar nu ştie cine e omul ăsta, sau S.R.I. nu l-a informat?"; Gravitatea excepțională a acestei declaraţii poate fi completată cu o alta, aparţinând aceleiaşi surse: „Dacă Comisia parlamentară de control a S.R.I sau S.I.E. vrea să mă asculte, aş putea spune lucruri interesante".
- 2005 - Mihai Răzvan Ungureanu, ca ministru de externe al României, a semnat împreună cu ministrul de externe rus, Lavrov, cel mai păgubos acord postdecembrist - „Legea pentru ratificarea Protocolului dintre Romania si Rusia privind inventarierea relaţiilor bilaterale". Astfel, România, prin „omisiune" (de fapt prin trădare) a renunţat oficial, la România de Est (Basarabia), la Tezaurul României sechestrat la Moscova de Lenin în 1918. şi „uitat/pierdut" de sovietici/ruşi. etc, în favoarea Rusiei şi spre enorma pagubă a României![5]

După demiterea din funcţia de Ministru de Externe, s-a autosuspendat din calitatea de membru al P.N.L. pentru a pleca la Viena ca reprezentant special la Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (o şcoală europeană de spioni). Surse din cadrul Serviciului de Informaţii Externe au relatat că „Mihai Răzvan Ungureanu hoinărea în voie încă de când era secretar de stat, prin birourile Centralei S.I.E. şi prin unele case conspirative din jurul Ministerului Afacerilor Externe". Întrebat dacă vreun secretar de stat sau ministru are dreptul să se plimbe hai-hui prin clădirile S.I.E., fostul şef al spionilor externi, Cătălin Harnagea, s-a arătat extrem de surprins: „Nici măcar angajaţii instituţiei nu au voie să se plimbe de capul lor prin birouri, iar, în ceea ce priveşte casele conspirate, acestea sunt frecventate numai de agenţii sub acoperire sau ofiţerii care îi coordonează. Prim-ministrul dacă vine, îşi anunţă din timp vizita". Din motive lesne de inţeles, şeful statului - „patronul", serviciilor speciale - nu şi-a abandonat protejatul, propunându-l la şefia spionajului extern (S.I.E.), dar după „Episodul japonez", Mihai Răzvan Ungureanu a ieşit cam „şifonat". Fapt deloc neglijabil, prea-eminentul Mihai Răzvan Ungureanu a fost/este „sponsorizat" de Marc Rich, numitor comun al oligarhilor ruşi cu interese în România, deţinător de triplă cetăţenie: israeliană, spaniolă şi elveţiană (la cea americana a renunţat, după ce, în 1983, a fost acuzat de evaziune fiscală, „comerţ cu inamicul sovietic" şi conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj).[6] Prea multe incertitudini! Precedentul fusese deja creat. Doi ex miniştri postdecembrişti au fost acuzaţi de spionaj în favoarea unor ţări străine şi subminarea economiei naţionale. Aţi auzit cumva să fi fost judecaţi şi/sau condamnaţi? Nici nu veţi auzi. Sunt bine-merci şi-i doare-n cot de gura lumii. În lipsa unor judecăţi drepte şi de aplicare a legilor, ce garanţie avem că infracţiunile nu se vor repeta? Pentru a completa peisajul confuz în care „marele timonier" şi-a aruncat peste bord propriul echipaj şi a „năşit" cabinetul Ungureanu, nu poate fi trecut cu vederea un aspect aparent insignifiant: în doar patru zile - am inclus şi ziua demisiei fostului premier - noul guvern a fost nominalizat, validat şi investit cu prerogativele oficiale, deci pus în drepturi. Ritmul alert - justificat de altfel - în care s-au derulat evenimentele, demonstrează că scenariul a fost conceput în culise, că lista noului cabinet fusese deja întocmită şi acceptată de şeful statului, iar demisia la ordin a fostului premier a fost prezentată post factum, transformând palatul Victoria într-un apendice al Cotroceniului. Ca să fiu în ton cu editorialistul de la Frankfurter Allgemeine Zeitung, restul spectacolului de teatru absurd a putut fi urmărit la Tv, dar întrebarea nerostită încă, rămâne: cine este autorul scenariului şi cu ce scop a fost pus în scenă? Nu de alta, însă „Trădare să fie, dar s-o ştim şi noi!"

Poporul român a ajuns să cerşească un bănuţ, o fărâmătură de la masa noilor ciocoi, plini de bani furaţi tot de la el. Pentru un loc de muncă a ajuns să stea în genunchi ca sclav al mileniului trei. Ne lăsăm călcaţi în picioare şi exploataţi ca nişte vite. Regretabil şi reproşabil, în Piaţa Universităţii nu s-a cerut decât „ceva mai mult fân, un staul mai curat şi un stăpân un pic mai bun, care să ne mulgă mai tandru". Nu sunt anti-evreu, nu sunt xenofob, nu am nimic cu nici un alt popor al lumii, dar, parafrazându-l pe René Descartes, cuget, deci trăiesc şi mă tot întreb, „sine ira et studio": dintre atâtea milioane de ROMÂNI numai alogenii ne pot conduce destinele? Umilitor pentru condiţia de român! Ce ne-a mai rămas de făcut? Ne răspunde Radu Gyr: „Ridică-te, Gheorghe! Ridică-te, Ioane !"
--------------------------------------------------------------
[1] David Rockefeller, patriarhul celei mai bogate dinastii din SUA într-un discurs din 23 septembrie 1994 la un dineu al ambasadorilor ONU: „Tot ce avem nevoie este o criză majoră, iar națiunile vor accepta Noua Ordine Mondială."
[2]http://epochtimes-romania.com/news/2012/02/teatrul-absurdului-la-bucuresti-frankfurter-allgemeine-zeitung---141181
[3] Cornel Dan Niculae - „Politica Filo-Sionistă a României în faţa Europei şi a lumii".
[4] Ibidem
[5] http://www.evz.ro/detalii/stiri/de-la-un-premier-de-sacrificiu-la-un-premier-de-la-serviciu-965215.html#ixzz1lgaBmFPO
[6] http://mariusmina.blogspot.com/2008/07/mihai-razvan-ungureanu-de-la-cc-utc-la.html

Iată că se poate. Un patriot : inginerul Pincu Sfartz

Nu știu dacă Mihai Răzvan Ungureanu este un «băiat bun». Cred mai degrabă, după informațiile coroborate până acum, că este un băiat rău. Și are pe cineva în spate. Prinții electori care l-au susținut pe Traian Băsescu au găsit erzațul de care aveau nevoie.
Dar dincolo de această greșeală de gust sau de informație, Domnul Pincu Sfartz m-a impresionat fiindcă vorbește de interesul național al cetățenilor României, și aici nu mai are nici o importanță etnia celui care vorbește. Chiar dacă acum dl Pincu ar trăi în Israel, cred că România cinstită ar trebui să-i graveze numele pe o placă de marmură , mulțumind-i astfel pentru ceea ce a scris aici și mai ales pentru ceea ce a făcut pentru România, atunci când a putut face ceva de bine.
Dan Culcer

Extras din comentariile la un articol semnat de Raimond Luca, în publicația on line ACUM.TV, intitulat Scrisoare deschisă către directorul SIE şi totodată premierul desemnat al Romaniei, care merită și el să fie citit.

Pincu Sfartz: (10-2-2012 la 11:36)

Baiat bun, [ Mihai Răzvan Ungureanu] dar nu are pe nimeni in spate !! Nimeni nu poate merge impotriva celor care au distrus, si vor distruge si ce a mai ramas, numai din interese personale !
Am fost seful serviciulei de proiectare pentru TOATA chimia din Valea Trotusului, si pot depune marturie, ca nu a existat nici un motiv pentru lichidarea acestei industrii. Motivele invocate de guvernantii lui Iliescu, au fost:
1.Nu exista piata de desfacere. FALS !. Cauciucul romanesc era cumparat ,pana si de firmele americane !
2. Nu exista suficienta materie prima. FALS !. Numai titeiul de la Moinesti (800.000 to/an) era suficient penrtru producerea intregii game de produse ale industriei chimice de pe Valea Trotusului ! (cauciuc,mase plastice,fenol,acetona,stiren-cauciuc pentru asfalturi de calitate, bitum, benzine,motorine,insecticide, alchilamine, etc.) !.
3.Forta de munca excedentara,in raport cu cea din strainatate ! FALS !
Valoarea manoperei in costul produselor finite era de doar 3,5% ! In timp ce in industriile straine este de pana la 8-19% ! Asta pentru ca salariile la noi erau de 8-10 ori mai mici decat la EI !
Asa ca am ramas cu ruinele unei industrii infloritoare , si nimeni, absolut nimeni , nu misca un deget -in interesul national !

Cu multa Stima, ing.Sfartz Pincu.

Cum se definește penal trădarea, cum pot fi identificați cei suspecți de trădare, cine poate pune în mișcarea acuzația?

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.
Este vorba de cîteva pagini din Codul Penal. Mai devreme sau mai târziu va trebui să reflectăm care dintre aceste prevederi se aplică unor membri ai actualei clase politice, unor oameni de afaceri din România, unor cetățeni ai României sau unor oameni de afaceri din România sau care acționează pe teritoriul României.
Cu prietenie, Dan Culcer

Această lege a fost adoptată la data de 25 iunie 2009, în temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constitutia României, republicată, în urma angajării răspunderii Guvernului în fata Camerei Deputatilor si a Senatului, în sedinta comună din data de 22 iunie 2009.


TITLUL X
Infractiuni contra securitătii nationale
Trădarea
Art. 394. - Fapta cetăteanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizatie străină ori cu agenti ai acestora, în scopul de a suprima sau stirbi unitatea si indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin:
a) provocare de război contra tării sau de înlesnire a ocupatiei militare străine;
b) subminare economică, politică sau a capacitătii de apărare a statului;
c) aservire fată de o putere sau organizatie străină;
d) ajutarea unei puteri sau organizatii străine pentru desfăsurarea unei activităti ostile împotriva securitătii nationale, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Trădarea prin transmitere de informatii secrete de stat Art. 395. - Transmiterea de informatii secrete de stat unei puteri sau organizatii străine ori agentilor acestora, precum si procurarea ori detinerea de documente sau date ce constituie informatii secrete de stat de către cei care nu au calitatea de a le cunoaste, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizatii străine ori agentilor acestora, săvârsite de un cetătean român, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Trădarea prin ajutarea inamicului
Art. 396. - Fapta cetăteanului român care, în timp de război:
a) predă teritorii, orase, pozitii de apărare, depozite ori instalatii ale fortelor armate
române sau care servesc apărării;
b) predă nave, aeronave, masini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot servi purtării războiului;
c) procură inamicului oameni, valori sau materiale de orice fel;
d) trece de partea inamicului sau efectuează alte actiuni care sunt de natură să favorizeze activitatea inamicului ori să slăbească puterea de luptă a fortelor armate române sau a armatelor aliate;
e) luptă sau face parte din formatii de luptă împotriva statului român sau a aliatilor săi se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Actiuni împotriva
ordinii constitutionale
Art. 397. - (1) Actiunea armată întreprinsă în scopul schimbării ordinii
constitutionale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat se pedepseste cu închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Întreprinderea de actiuni violente împotriva persoanelor sau bunurilor săvârsite de mai multe persoane împreună, în scopul schimbării ordinii constitutionale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, dacă se pune în pericol securitatea natională, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Înalta trădare
Art. 398. - Faptele prevăzute în art. 394-397, săvârsite de către Presedintele României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare a tării, constituie infractiunea de înaltă trădare si se pedepsesc cu detentiune pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Actiunile ostile contra statului
Art. 399. - Faptele prevăzute în art. 394 si art. 396, săvârsite de un cetătean străin sau apatrid, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Spionajul
Art. 400. - Faptele prevăzute în art. 395, săvârsite de un cetătean străin sau apatrid, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Atentatul care pune în pericol securitatea natională
Art. 401. - Atentatul contra vietii săvârsit împotriva unei persoane care detine o functie de demnitate publică, dacă fapta pune în pericol securitatea natională, se pedepseste cu detentiune pe viată sau închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Atentatul contra unei colectivităti
Art. 402. - Atentatul săvârsit contra unei colectivităti prin otrăviri în masă, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, în scopul îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Actele de diversiune
Art. 403. - Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a instalatiilor industriale, a căilor de comunicatie, a mijloacelor de transport, a mijloacelor de telecomunicatie, a constructiilor, a produselor industriale sau agricole ori a altor bunuri,
dacă fapta pune în pericol securitatea natională, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Comunicarea de informatii false
Art. 404. - Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de stiri, date sau informatii false ori de documente falsificate, cunoscând caracterul fals al acestora, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea natională, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Propaganda pentru război
Art. 405. - (1) Propaganda pentru război de agresiune, precum si răspândirea de stiri tendentioase sau inventate, în scopul provocării unui război de agresiune, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează faptele prevăzute în alin. (1), săvârsite în scopul provocării unui război de agresiune împotriva României sau a unui conflict armat intern.
Compromiterea unor interese de stat
Art. 406. - Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere străină, dacă prin aceasta sunt puse în pericol sau vătămate interesele de stat, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Divulgarea secretului care
periclitează securitatea natională
Art. 407. - (1) Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie informatii secrete de stat, de către cel care le cunoaste datorită atributiilor de serviciu, dacă fapta pune în pericol securitatea natională, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Detinerea în afara de serviciu a unui document ce contine informatii secrete de stat, dacă fapta pune în pericol securitatea natională, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 10 ani.
Infractiuni contra persoanelor care se bucură de protectie internatională
Art. 408. - (1) Atentatul contra vietii săvârsit împotriva reprezentantului unui stat străin sau altei persoane care se bucură de protectie în conformitate cu conventiile internationale, aflată în misiune oficială în România, se pedepseste cu detentiune pe viată sau închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

Constituirea de structuri
informative ilegale
Art. 409. - Initierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative în scopul culegerii de informatii secrete de stat ori desfăsurarea de către acestea a unei activităti de culegere sau prelucrare de asemenea informatii, în afara cadrului legal, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Nedenuntarea unor infractiuni
contra securitătii nationale
Art. 410. - (1) Fapta persoanei care, luând cunostintă despre pregătirea sau comiterea vreuneia dintre infractiunile prevăzute în art. 394-397, art. 399-403 si art. 406-409, nu înstiintează de îndată autoritătile se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Nedenuntarea săvârsită de un membru de familie nu se pedepseste.
(3) Nu se pedepseste persoana care, înainte de punerea în miscare a actiunii penale împotriva unei persoane pentru săvârsirea faptei nedenuntate, încunostintează autoritătile competente despre aceasta sau care, chiar după punerea în miscare a actiunii penale, a înlesnit tragerea la răspundere penală a autorului si a participantilor.

Cauze de reducere a pedepsei
Art. 411. - Dacă persoana care a săvârsit una dintre infractiunile prevăzute în prezentul titlu înlesneste, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului si tragerea la răspundere penală a autorului sau a participantilor, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
Sanctionarea tentativei
Art. 412. - (1) Tentativa la infractiunile prevăzute în prezentul titlu se pedepseste.
(2) Se consideră tentativă si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de măsuri în vederea comiterii infractiunilor prevăzute în art. 395-397, art. 401-403, art. 408 si art. 399 raportat la infractiunea de trădare prin ajutarea inamicului.

TITLUL XI
Infractiuni contra capacitătii de luptă a fortelor armate
CAPITOLUL I
Infractiuni săvârsite de militari
Absenta nejustificată
Art. 413. - Absenta nejustificată a oricărui militar de la unitate sau de la serviciu, care a depăsit 4 ore, dar nu mai mult de 24 de ore, în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgentă, se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
Dezertarea
Art. 414. - (1) Absenta nejustificată de la unitate sau de la serviciu, care depăseste 3 zile, a oricărui militar se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Dezertarea săvârsită în următoarele împrejurări:
a) de doi sau mai multi militari împreună;
b) având asupra sa o armă militară;
c) în timpul misiunilor la care participă în afara teritoriului statului român, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) În timp de război sau pe un teritoriu pe care a fost proclamată starea de asediu sau de urgentă, dezertarea oricărui militar de la unitate sau serviciu care a depăsit 24 de ore se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Încălcarea consemnului
Art. 415. - (1) Încălcarea regulilor serviciului de pază, interventie, însotire sau de securitate se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Încălcarea consemnului de către santinela aflată în post la depozitele de armament, munitii sau alte materiale explozive ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) săvârsite în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgentă se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Părăsirea postului sau comenzii
Art. 416. - (1) Părăsirea de către militar a postului, a serviciului sau a oricărui alt loc în care acesta trebuia să se afle se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la un an.
(2) Părăsirea comenzii sau a serviciului de permanentă de către orice militar se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă au fost săvârsite în timp de război, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Insubordonarea
Art. 417. - (1) Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) În timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgentă, pedeapsa pentru fapta prevăzută în alin. (1) este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Constrângerea superiorului
Art. 418. - (1) Constrângerea, prin orice mijloace, a superiorului de către inferior sau a sefului de către subordonat, la încălcarea îndatoririlor de serviciu se pedepseste cu închisoarea de la unu la 3 ani.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârsită de 2 sau mai multi militari împreună ori în fata trupei adunate sau prin folosirea unei arme se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) În timp de război fapta prevăzută în alin. (1) se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar fapta prevăzută în alin. (2) se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 12 ani.
Abuzul de autoritate
Art. 419. - Fapta superiorului sau a sefului care, prin încălcarea atributiilor de serviciu, cauzează o vătămare gravă a intereselor legale ale inferiorului sau subordonatului ori îl obligă să încalce îndatoririle de serviciu se pedepseste cu închisoarea de la unu la 3 ani.
Lovirea superiorului ori a inferiorului
Art. 420. - (1) Lovirea superiorului de către inferior sau a sefului de către subordonat, atunci când superiorul sau seful se află în exercitarea atributiilor de serviciu ori pentru acte îndeplinite în legătură cu aceste atributii, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si lovirea săvârsită de către superior sau sef împotriva inferiorului sau a subordonatului, atunci când inferiorul sau subordonatul se află în exercitarea atributiilor de serviciu ori pentru acte îndeplinite în legătură cu aceste atributii.
(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) au fost comise în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgentă, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
Capitularea
Art. 421. - Predarea în mâinile inamicului de către comandant a fortelor armate pe care le comandă, lăsarea în mâinile inamicului, distrugerea sau aducerea în stare de neîntrebuintare de comandant a mijloacelor de luptă sau a altor mijloace necesare pentru purtarea războiului, fără ca vreuna dintre acestea să fi fost determinată de conditiile de luptă, se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Părăsirea câmpului de luptă
Art. 422. - Părăsirea câmpului de luptă sau refuzul de a actiona, săvârsite în timpul luptei, ori predarea în captivitate sau săvârsirea altor asemenea fapte de natură a servi cauzei inamicului se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Zborul neautorizat
Art. 423. - (1) Zborul cu o aeronavă apartinând fortelor armate ale statului român, fără prealabilă autorizare, precum si nerespectarea regulilor de zbor, dacă prin aceasta se periclitează securitatea zborului în spatiul aerian sau a aeronavei, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta a avut ca urmare distrugerea sau degradarea aeronavei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Părăsirea navei
Art. 424. - (1) Părăsirea unei nave militare în caz de naufragiu de către
comandant, înainte de a-si fi exercitat până la capăt îndatoririle de serviciu, precum si de către orice alte persoane ce fac parte din echipajul navei, fără ordinul comandantului, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dacă fapta este săvârsită în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgentă, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Părăsirea comenzii
Art. 425. - (1) Părăsirea comenzii de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare, în situatii care ar fi putut periclita nava militară sau navele militare ori echipajul acestora, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) În cazul în care părăsirea comenzii s-a săvârsit în timpul luptei, de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Neluarea măsurilor necesare
în operatiunile navale
Art. 426. - Fapta comandantului unei nave militare sau grupări de nave militare care, fără a fi fost oprit prin vreun ordin sau fără a fi fost împiedicat de misiunea specială pe care o avea:
a) nu ia măsurile necesare să atace, să lupte împotriva inamicului, să ajute o navă a statului român sau a unei tări aliate, urmărită de inamic ori angajată în luptă;
b) nu ia măsurile necesare pentru a distruge un convoi inamic;
c) nu urmăreste navele de război sau comerciale ale inamicului
se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Coborârea pavilionului
Art. 427. - Coborârea pavilionului în timpul luptei, în scopul de a servi cauza inamicului, săvârsită de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare, precum si de către orice altă persoană ambarcată, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Coliziunea
Art. 428. - (1) Fapta comandantului unei nave militare sau a oricărei persoane aflate la bordul navei, care a produs o coliziune sau punerea pe uscat a navei, dacă fapta a avut ca urmare avarierea gravă a acesteia, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) În cazul în care fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârsită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(3) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârsită în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgentă, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Sanctionarea tentativei
Art. 429. - Tentativa la infractiunile prevăzute în art. 421-425, art. 427 si art. 428
alin. (1) se pedepseste.
Infractiuni privitoare
la aeronave militare
Art. 430. - Dispozitiile art. 423-425, art. 428 si art. 429 se aplică în mod corespunzător si în cazul aeronavelor militare.
Punerea în miscare a actiunii
penale
Art. 431. - Actiunea penală pentru infractiunile prevăzute în art. 413-417 se pune în miscare numai la sesizarea comandantului.

CAPITOLUL II
Infractiuni săvârsite de militari sau de civili
Sustragerea de la serviciul
militar în timp de război
Art. 432. - Fapta persoanei care, în timp de război sau pe durata stării de asediu, îsi provoacă vătămări integritătii corporale sau sănătătii, simulează o boală sau o infirmitate, foloseste înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage de la serviciul militar, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Agresiunea împotriva santinelei
Art. 433. - (1) Fapta persoanei care amenintă sau loveste santinela sau militarul aflat în serviciu de interventie, însotire sau de securitate se pedepseste cu închisoarea de la unu la 3 ani.
(2) Dacă fapta este săvârsită prin folosirea unei arme sau de două sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Sustragerea de la luarea
în evidenta militară
Art. 434. - (1) Sustragerea de la luarea în evidenta militară, selectia, stabilirea aptitudinilor si a optiunilor privind modul de îndeplinire a îndatoririlor militare, în timp de pace, se pedepseste cu amendă.
(2) Dacă fapta este săvârsită în timp de război sau pe durata stării de asediu, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
Neprezentarea la încorporare
sau concentrare
Art. 435. - (1) Neprezentarea la încorporare, concentrare sau mobilizare în timp de război sau pe durata stării de asediu, în termenul prevăzut în ordinul de chemare, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si neprezentarea celui încorporat sau concentrat la unitatea la care a fost repartizat, precum si a celui care, executând potrivit legii serviciul alternativ, nu se prezintă în termen la angajator.
(3) Termenele de prezentare prevăzute în alin. (1) si alin. (2) se prelungesc cu 10 zile, în cazul în care cel chemat se află în străinătate.
Jefuirea celor căzuti pe câmpul de luptă
Art. 436. - (1) Jefuirea pe câmpul de luptă a mortilor sau rănitilor se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează fapta prevăzută în alin. (1) care, fără să fie săvârsită pe câmpul de luptă, este urmarea unor operatii de război.
Folosirea emblemei Crucea Rosie
în timpul operatiunilor militare
Art. 437. - Folosirea, fără drept, în timp de război sau pe durata stării de asediu, în legătură cu operatiunile militare, a emblemei ori denumirii de ,,Crucea Rosie" sau a celor asimilate acesteia se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

TITLUL XII
Infractiuni de genocid, contra umanitătii si de război
CAPITOLUL I
Infractiuni de genocid si contra umanitătii
Genocidul
Art. 438. - (1) Săvârsirea, în scopul de a distruge, în întregime sau în parte, un grup national, etnic, rasial sau religios, a uneia dintre următoarele fapte:
a) uciderea de membri ai grupului;
b) vătămarea integritătii fizice sau mintale a unor membri ai grupului;
c) supunerea grupului la conditii de existentă de natură să ducă la distrugerea fizică, totală sau partială, a acestuia;
d) impunerea de măsuri vizând împiedicarea nasterilor în cadrul grupului;
e) transferul fortat de copii apartinând unui grup în alt grup,
se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) sunt săvârsite în timp de război, pedeapsa este detentiunea pe viată.
(3) Întelegerea în vederea săvârsirii infractiunii de genocid se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Incitarea la săvârsirea infractiunii de genocid, comisă în mod direct, în public, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Infractiuni contra umanitătii
Art. 439. - (1) Săvârsirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populatii civile, a uneia dintre următoarele fapte:
a) uciderea unor persoane;
b) supunerea unei populatii sau părti a acesteia, în scopul de a o distruge în tot sau în parte, la conditii de viată menite să determine distrugerea fizică, totală sau partială, a acesteia;
c) sclavia sau traficul de fiinte umane, în special de femei sau copii;
d) deportarea sau transferarea fortată, cu încălcarea regulilor generale de drept international, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau spre un alt teritoriu ori prin folosirea altor măsuri de constrângere;
e) torturarea unei persoane aflate sub paza făptuitorului sau asupra căreia acesta exercită controlul în orice alt mod, cauzându-i vătămări fizice sau psihice, ori suferinte fizice sau psihice grave, ce depăsesc consecintele sanctiunilor admise de către dreptul international;
f) violul sau agresiunea sexuală, constrângerea la prostitutie, sterilizarea fortată sau detentia ilegală a unei femei rămase gravidă în mod fortat, în scopul modificării compozitiei etnice a unei populatii;
g) vătămarea integritătii fizice sau psihice a unor persoane;
h) provocarea disparitiei fortate a unei persoane, în scopul de a o sustrage de sub protectia legii pentru o perioadă îndelungată, prin răpire, arestare sau detinere, la ordinul unui stat sau al unei organizatii politice ori cu autorizarea, sprijinul sau asentimentul acestora, urmate de refuzul de a admite că această persoană este privată de libertate sau de a furniza informatii reale privind soarta care îi este rezervată
ori locul unde se află, de îndată ce aceste informatii au fost solicitate;
i) întemnitarea sau altă formă de privare gravă de libertate, cu încălcarea regulilor generale de drept international;
j) persecutarea unui grup sau a unei colectivităti determinate, prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, national, etnic, cultural, religios, sexual ori în functie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul international;
k) alte asemenea fapte inumane ce cauzează suferinte mari sau vătămări ale integritătii fizice sau psihice, se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează faptele prevăzute în alin. (1), săvârsite în cadrul unui regim institutionalizat de oprimare sistematică si de dominare a unui grup rasial asupra altuia, cu intentia de a mentine acest regim.

CAPITOLUL II
Infractiuni de război
Infractiuni de război
contra persoanelor
Art. 440. - (1) Săvârsirea, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter international, asupra uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul international umanitar, a uneia dintre următoarele fapte:
a) uciderea;
b) luarea de ostatici;
c) aplicarea de tratamente cu cruzime sau inumane, cauzându-i vătămări ale integritătii fizice sau psihice ori suferinte fizice sau psihice grave, în special prin tortură sau mutilare;
d) violul sau agresiunea sexuală, constrângerea la prostitutie, sterilizarea fortată sau detentia ilegală a unei femei rămase gravidă în mod fortat, în scopul modificării compozitiei etnice a unei populatii;
e) deportarea sau transferarea fortată, cu încălcarea regulilor generale de drept international, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau un alt teritoriu ori prin folosirea altor măsuri de constrângere;
f) aplicarea sau executarea unei pedepse severe, în special pedeapsa cu moartea sau o pedeapsă privativă de libertate, împotriva unei persoane care nu a fost judecată în cadrul unei proceduri legale si impartiale, care să ofere garantiile impuse de dreptul international;
g) expunerea unei persoane la un pericol de moarte sau atingere gravă adusă sănătătii prin:
1. efectuarea asupra acesteia de experiente cu privire la care ea nu a consimtit în mod voluntar, expres si prealabil sau care nu sunt necesare pentru sănătatea acesteia ori nu sunt efectuate în interesul său;
2. prelevarea de tesuturi sau organe de la aceasta în scopul transplantului, cu exceptia prelevării de sânge sau piele efectuate în scop terapeutic, în conformitate cu principiile medicale general recunoscute si cu consimtământul voluntar, expres si prealabil al persoanei;
3. supunerea acesteia la metode de tratament nerecunoscute medical, fără ca acestea să fie necesare pentru sănătatea persoanei si fără ca ea să fi consimtit, în mod voluntar, expres si prealabil;
h) supunerea unei persoane la un tratament degradant,
se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează recrutarea sau încorporarea minorilor care nu au împlinit vârsta de 15 ani în fortele armate sau în grupuri armate, precum si determinarea acestora, prin orice mijloace, să participe activ la ostilităti.
(3) Rănirea, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter international, a unui membru al fortelor armate inamice sau a unui combatant al părtii inamice, după ce acesta s-a predat fără conditii sau care a fost scos din luptă în orice mod, se pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Săvârsirea, în cadrul unui conflict armat cu caracter international, a uneia dintre următoarele fapte:
a) mentinerea ilegală în detentie sau întârzierea nejustificată a repatrierii uneia sau mai multor persoane dintre cele prevăzute în alin. (5) lit. a);
b) transferarea, în mod direct sau indirect, de către un agent al puterii ocupante, a unei părti a populatiei civile căreia el îi apartine, în teritoriul ocupat;
c) constrângerea, prin violentă sau amenintare, a uneia sau mai multor persoane dintre cele prevăzute în alin. (5) lit. a) să servească în fortele armate ale inamicului;
d) constrângerea resortisantilor puterii inamice să ia parte la operatiunile de război îndreptate împotriva tării lor,
se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(5) Persoanele protejate de dreptul international umanitar sunt:
a) într-un conflict armat cu caracter international: persoanele protejate în sensul Conventiilor de la Geneva din 12 august 1949 si al Protocolului Aditional I din 8 iunie
1977, în special rănitii, bolnavii, naufragiatii, prizonierii de război si civilii;
b) într-un conflict armat fără caracter international: rănitii, bolnavii, naufragiatii si persoanele care nu participă direct la ostilităti si care se găsesc sub puterea părtii inamice;
c) într-un conflict armat cu sau fără caracter international: membrii fortelor armate si combatantii părtii inamice, care au depus armele sau care, din orice altă cauză, nu se mai pot apăra si care nu se află sub puterea părtii inamice.
Infractiuni de război
contra proprietătii si altor drepturi
Art. 441. - (1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter international, jefuieste sau, cu încălcarea dreptului international si fără ca aceasta să fie justificată de necesităti militare, distruge, îsi însuseste sau rechizitionează bunuri ale părtii inamice, aflate sub puterea părtii căreia îi apartine făptuitorul, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Declararea, în cadrul unui conflict armat cu caracter international, ca fiind stinse, suspendate sau inadmisibile în justitie drepturile si actiunile tuturor resortisantilor părtii inamice sau ale unei părti importante a acestora se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Infractiuni de război
contra operatiunilor umanitare
si emblemelor
Art. 442. - (1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter international:
a) declansează un atac împotriva personalului, instalatiilor, materialului, unitătilor sau vehiculelor care participă la o misiune de ajutor umanitar ori la o misiune de mentinere a păcii, conform Cartei Natiunilor Unite, si care se bucură de protectia pe care dreptul international umanitar o garantează civililor sau bunurilor cu caracter civil;
b) declansează un atac împotriva personalului, clădirilor, unitătilor sanitare sau mijloacelor de transport sanitare, care utilizează semnele distinctive prevăzute de Conventiile de la Geneva, în conformitate cu dispozitiile dreptului international umanitar, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter international, utilizează fără drept semnele distinctive prevăzute de Conventiile de la Geneva, steagul de parlamentare, drapelul, insignele militare sau uniforma inamicului ori ale Organizatiei Natiunilor Unite, cauzând astfel moartea sau vătămarea corporală
a uneia sau mai multor persoane, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Utilizarea de metode interzise
în operatiunile de luptă
Art. 443. - (1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter international:
a) declansează un atac prin mijloace militare împotriva populatiei civile sau a unor civili care nu participă direct la ostilităti;
b) declansează un atac prin mijloace militare împotriva bunurilor civile protejate ca atare de dreptul international umanitar, în special clădiri consacrate cultului religios, învătământului, artei, stiintei, actiunilor caritabile, monumentelor istorice, spitalelor, locurilor unde bolnavii sau rănitii sunt adunati, precum si împotriva oraselor, satelor,
locuintelor sau clădirilor neapărate ori zonelor demilitarizate sau asupra instalatiilor ori echipamentelor ce contin substante periculoase, în măsura în care acestea nu sunt folosite ca obiective militare;
c) desfăsoară un atac prin mijloace militare, stiind că el va cauza pierderi de vieti omenesti în rândul populatiei civile, răniri ale persoanelor civile, distrugeri de bunuri cu caracter civil, care ar fi vădit disproportionate în raport cu ansamblul avantajului militar concret si direct asteptat;
d) utilizează o persoană protejată de dispozitiile dreptului international umanitar pentru a evita ca anumite puncte, zone sau forte militare să devină tintă a operatiunilor militare ale părtii inamice;
 e) utilizează, ca metodă de purtare a războiului, înfometarea deliberată a civililor, privându-i de bunurile indispensabile supravietuirii sau împiedicând, cu încălcarea dispozitiilor dreptului international umanitar, primirea ajutoarelor destinate acestora;
f) declară sau ordonă că nu va exista îndurare pentru învinsi;
g) ucide sau răneste, prin viclenie, un membru al fortelor armate inamice sau un combatant al fortelor inamice se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Desfăsurarea unui atac prin mijloace militare, în cadrul unui conflict armat cu caracter international, stiind că el va cauza mediului înconjurător daune extinse, de durată si grave, care ar fi vădit disproportionate în raport cu ansamblul avantajului militar concret si direct asteptat, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si
interzicerea exercitării unor drepturi.
Utilizarea de mijloace interzise
în operatiunile de luptă
Art. 444. - Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter international:
a) utilizează otravă sau arme cu substante otrăvitoare;
b) utilizează gaze asfixiante, toxice sau asimilate si orice lichide, materii sau procedee similare;
c) utilizează arme care cauzează suferinte fizice inutile
se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Sanctionarea tentativei
Art. 445. - Tentativa la infractiunile prevăzute în prezentul titlu se pedepseste.

TITLUL XIII
Dispozitii finale
Intrarea în vigoare
Art. 446. - (1) Prezentul cod intră în vigoare la data care va fi stabilită în legea pentru punerea în aplicare a acestuia, cu exceptia dispozitiilor alin. (2) si alin. (3), care intră în vigoare la 4 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentului cod.
(2) Legea nr. 301/2004 - Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, cu modificările ulterioare, si Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 1 iulie 2004,
cu modificările ulterioare, se abrogă.
(3) În termen de 12 luni de la data publicării prezentului cod în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare proiectul de lege pentru punerea în aplicare a Codului penal.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTAtILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
PRESEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANĂ
Bucuresti, 17 iulie 2009.
Nr. 286.