Un vot direct în bot (5)de Cornelyu Munteanu

 Sursa https://mizeriaistoriei.wordpress.com/2024/12/22/un-vot-direct-in-bot-5/

Un vot direct în bot (5)

Azi, miercuri, 18 dec. 2024. Iată că după ce a stat ascuns aproape două săptămâni, în culise adică, acolo de unde se trag sforile, să nu înțelegeți altceva, omul de la Cotroceni a ieșit la rampă să ne explice cum devine chestia cu anularea alegerilor. Prima întrebare care i s-a pus a fost cumva de așteptat, pentru că se apropie scadența, indiferent ce decizii se vor lua la Înalta Poartă de la Bruxelles, întrebarea deci, a fost, citez: „Faceți pe cineva culpabil?”, întrebare inutilă, evident, că doar nu vă închipuiți că o să-și facă mea culpa acum, când zilele-i sunt numărate, de mandat prezidențial vreau să spun, nu altceva, la care omul a ținut să ne explice ce și cum, citez din nou: „Nu fac pe nimeni responsabil, pentru că intervenția a fost atât de subtilă și atât de complexă încât practic mare parte din ce s-a întâmplat a fost găsit după primul tur al alegerilor; nu tot. Au fost unele chestiuni care au fost observate dar, din păcate, situația și legile nu au fost suficiente și o să vă spun imediat de ce. Bunăoară, a fost un candidat care și-a făcut o campanie excesivă, care susține că a costat zero – nu crede nimeni, dar așa s-a declarat – pe o rețea socială. Pe rețele sociale, campaniile sunt frecvente, toată lumea își face campanii pe rețele sociale, dar acele rețele au obligația ca atunci când sunt alegeri să marcheze candidații. Se numește să îi dea un tag, un semn. Și atunci când nu mai este voie să facă campanie, rețeaua să oprească orice campanie. Biroul Electoral Central a somat acea rețea – TikTok – să oprească campania, că s-a terminat campania. Rețeaua a ignorat solicitarea BEC și astfel campania a continuat sâmbătă și duminică numai pe acest candidat, pentru că pentru ceilalți s-a aplicat regula și nu au mai avut campanie. Este o încălcare gravă a legislației electorale.” Zic și eu – trebuia amendă, așa cum prevede legea, nu anularea alegerilor. Și nu este câtuși de puțin gravă, precum falsificarea voturilor, bunăoară. Nu mai vorbesc de restul candidaților, în speță Elena Lasconi și Marcel Ciolacu care și-au făcut campanie cu nerușinare până la închiderea urnelor. Tot atunci, omul a pronunțat cuvântul magic – RUSIA, oripilând turma de idioți, care imediat au ținut să ne aducă aminte ce bine era în „epoca de aur”, pe când nu eram dependenți de ruși și ne și plătisem datoriile. (Nici una nici alta, dar asta e versiunea oficială, pompată prostimii din ’89 încoace.) Deși, sunt nevoit să repet, în cele cinci rapoarte ale serviciilor „secrete” era doar vorba de „actori statali” (și non-statali) – nu ni s-a explicat despre ce este vorba, așa, la deruta prostimii, orișicât, cum am remarcat deja, Rusia nu era denumită în clar. Citez din elucubrațiile tolomacului: „Noi știm ce s-a întâmplat, dar cum am spus, este extrem de complicat după proceduri diplomatice să arăți cu degetul și să spui: voi ați fost. (…) Din felul în care s-a acționat, din modul în care s-a distribuit pe TikTok, conturi pe TikTok din Rusia, atacuri concomitente asupra sistemului electoral din România. Un atac de o asemenea amploare nu poate veni decât din partea unui stat. (…) În zona de servicii, astfel de modele se cunosc și noi știm că a fost Rusia”, a spus Klaus Johannis. Să vedem pe cine mai va da vina la viitoarele alegeri – posibil pe romulani sau klingonieni. Mai mult, neghiobul a repetat cuvânt cu cuvânt cele de mai sus la Bruxelles, în fața plenului adunării, să știe tot omul cum își face de cap dl. Putin pe plaiurile mioritice. Ce s-a întâmplat de fapt? O altă ipoteză ar fi că nu Rusia l-ar fi săltat pe dl. CG, ci tocmai „serviciile” – pentru a compromite puterea actuală, chestie care le-ar fi ieșit pe deplin. Ca și cum nu ar fi fost suficient de compromisă, vorbesc de „partidele pro-europene” – altă diversiune mârșavă, adică PSD, PNL, USR și UDMR. Ca să fie tacâmul complet, după Ciolacu și Ciucă, apoi Ciolacu și Bolojan, acum se vehiculează numele altor doi distruși – Dan Șucu și Crin Antonescu. Lipsesc doar Dacian Cioloș și Emil Boc – ca un DOP, ca să fie tacâmul complet. Iar useriștii mențin propunerea Elena Lasconi, care deja se comportă ca un președinte de țară. Atâta doar că n-o prea ajută mintea, cât despre facies, mers și ținută nici nu mai are rost să vorbim. Nu mai amintesc de cei care au contestat la CCR primul tur al alegerilor. Iată ce spunea alt neghiob cu fața sclipind de inteligență, un anume Septimius Pârvu, de la Expert Forum, un ONG soroșist de apartament, citez: „Deși înțelegem că unii candidați pot cheltui mai puțin decât alții, este neverosimilă desfășurarea unei campanii care să nu implice niciun fel de servicii – chiar și realizarea unor filme postate pe Tik Tok ar trebui să se realizeze cu încheierea unor contracte de servicii. Reamintim și că nu este permis ca un candidat să producă materiale în regie proprie. (Pe asta de unde a mai scos-o?) Este o situație neobișnuită ca un candidat care a obținut peste 20% din voturi să declare că nu a adus niciun ban în campanie și nu a cheltuit nimic.” Perfect de acord, atâta doar că ăsta este cel mult un delict fiscal (chiar neghiobul spune că este o situație neobișnuită si atât) care se sancționează în cel mai bun caz cu confiscarea banilor nejustificați – asta prevede legea – (nu și când e vorba de candidați independenți, care își finanțează din bani proprii campania și care nu trebuie să dea nimănui socoteală de unde au banii și cât cheltuiesc, iar DIICOT se poate interesa cel mult de proveniența banilor) nu cu anularea alegerilor, care nu numai că nu au fost falsificate, dar s-a procedat și la renumărarea voturilor, operațiune care a costat alte câteva milioane de euro și care a confirmat că nu a fost nici o fraudă, ci doar un număr mic de voturi atribuite (greșit sau voit intenționat – nu s-a stabilit clar) unui candidat, voturi destinate altuia, operațiune care însă nu a condus la schimbare ordinii rezultatelor votului. Iar tolomacul ăsta încearcă să ne demonstreze contrariul, cum că negrul e alb și albul e negru. Deși am demonstrat că legea nu prevede nimic în acest caz, când candidatul nu ia bani de la buget și mai mult, este treaba ANAF, nu a CCR. Mai mult, pe linkedln omul nostru figurează ca marele expert internațional în monitorizarea alegerilor, mai precis expert în bună guvernare și procese electorale. Și asta, pe când biata noastră țărișoară duce lipsă de tractoriști, tranșatori-ciontolitori de carcase de bou și mozaicari-faianțari „fixători” de marmură, nu mai vorbesc de căpșunari și sparangheliști, ia de te uită ce meserii își aleg oarece unii!

Azi, 21 dec. 2024, ziua în care malacul trebuia să elibereze locul. Seara la știri lovitură de teatru – dl. CG a fost de fapt finanțat de PNL. Mai auzisem câte ceva de pe la prânz pe fluxurile de știri. Între timp, cum era de așteptat, dezmințiri și contra-dezmințiri. Nu știu exact care e adevărul, cert este că banii au fost dați de PNL, din banii contribuabilului adică, pentru plata unei firme, care să facă publicitate electorală partidului. (Nu lui Ciucă.) Firma ar fi contactat o serie de influenceri care, spun ei, nu s-au ținut de treabă și au făcut publicitate camuflată dlui CG. Că au fost cei de la PNL proști iar influencerii șmecheri – nici că mai contează. Alta este problema, anume CĂ NU A FOST RUSIA & Co. Unde au fost dom’ le actorii „statali și non-statali” descoperiți de serviciile care, vezi-doamne, nu și-au făcut treaba cum trebuie, a căror decapitare era cerută vehement de blonda șleampătă fostă guristă la proteve? Unde sunt dom’ le legionarii și neo-legionarii? Unde sunt mercenarii înarmați cu unghiere și pile de unghii, opriți în trafic pe când se apropiau de Capitală să dărâme prin lovitură de stat tânăra noastră democrație? Unde sunt dom’ le alea trei milioane de euro, cheltuite zilnic pe tiktok de către dl. CG, despre care vorbea acel individ cu figura sclipind de inteligență, Dan Șucu? Toată campania mârșavă dusă zi de zi și ceas cu ceas de televiziunile și slugoii aserviți puterii s-a dus de râpă. Cum vor mai apărea în fața telespectatorilor figuri odioase precum Mihai Gâdea – cap de mop, Cosmin Prelipceanu – cap tractor și foanfa Liliana Ruse? Nu mai vorbesc de atâția și atâția politologi de ocazie – Florin Negruțiu, Cristian Pârvulescu, CTP, Ioan Stanomir, ba chiar și Băse, cu intelectualii lui, Pleșu, Liiceanu & Co. Adrian Papahagi care mai ieri cerea „neutralizarea” tuturor celor care nu sunt de acord cu ei, precum subsemnatul? Stați liniștiți – se vor șterge de căcat la gură, după care vor mai lua un polonic – de fecale asortate, nu de altceva – ca și cum nu ar fi zis nimic. Problema e că mass-media, presa de fapt, cea care se presupune că ar trebui să fie câinele de pază al democrației s-a dat cu puterea pe bani buni, furați [și] de la mine. Nu ar fi nimic, asta se întâmplă de decenii bune, numai că acum chiar a sărit peste cal și cred eu, și-a pierdut complet credibilitatea. În România este și mai rău ca în alte țări, pentru că românul din fire este extrem de sceptic și egoist, așa că odată credibilitatea pierdută, cam kaput, adică ați belit vorba aia măi tovarăși ziariști, ca să nu se înțeleagă altceva. La fel ca și cu partidele. După ’90 poporul român, care nu prea știe el istorie, dar are o memorie colectivă foarte bună, transmisă de bunici copiilor și nepoților, a mai dat o șansă țărăniștilor, deși toată istoria PNȚ a fost plină de erori politice grave. Oamenii au repetat erorile trecutului – vă reamintesc câteva – acel nefericit restitutio in integrum, acel nenorocit concordat cu Vaticanul, problema bisericilor greco-catolice – așa că au fost rapid măturați de votul popular. La fel se va întâmpla și cu PSD și PNL, cu tot pro-europenismul lor. Adică nu a fost suficient un tur de scrutin anulat după model Guineea Bissau (sau Burkina Fasso) – atâta doar că lipseau tancurile pe străzi, ca în ’89, ca să nu se mai prezinte cu toate gloabele la prezidențiale, mai ales că toată lumea asta așteaptă, să vadă care pe care. Și mai ales pe cine vor mai acuza că l-a băgat înainte pe dl. CG, deși rezerve sunt, de exemplu Trump și Musk sau Bezos și Soroș sau de ce nu, Putin și Kim. Iar dacă nu, extratereștrii. Mai vedem noi care pe care. Dar în nici un caz cu Bolojan, Nicușor, Paleologu, Funeriu, Antonescu, Șucu, etc. Cât despre mass-media, exact ce am spus, kaput. Acum câteva zile, un cunoscut influencer, Makaveli, le-a spus, citez: „…voi trebuie să înțelegeți că v-ați creat un dușman, invizibil, care este peste tot – este vorba de online, unde voi nu mai aveți putere – temeliile televiziunilor sunt rase, televiziunile nu mai produc bani, (…) nu noi – pleava societății – am tăiat salariile și pensiile…” Nu mai spun de anunțul privind soția dlui Gâdea. Makaveli i-a dovedit nemernicului în mod genial aș spune, devenind un adevărat erou național, că atunci când e să vorbești pe unul de rău se poate foarte bine ca ăla să fie mai tare-n cioc ca tine. Priviți imaginea din titlu, despre care am vorbit deja. M-am uitat și eu la filmările de la proteste – nu știu ce erau – pro-LGBTQ, pro-Israel, anti-HOLOCAUST, #REZIST, homosexuali, ANTIFA – habar nu am, după cum nu cred că chiar credeau acele orori de pe pancarte. Poate erau chiar plătiți, cine știe? Orice e posibil. Un lucru este însă cert – este rezultatul dureros de palpabil al „activității” televiziunii și mai ales, a educației primite în școală. România educată a lui Johannis. De asta se luptă păpușarii care manevrează toate aceste porcării din umbră să scoată religia din școli, să bage educație LGBTQ, pro-homosexuali, anti-fascistă (nu și anti-imperialistă, că intră în conflict cu amerlocii) globalistă, ecologistă, într-un cuvânt cioclopedică, vorba lui Caragiale – adică holocaust plus omagiu găozului și câte și mai câte. Așa că nu e de mirare că la două zile, în America, se mai supără pe viață câte unul, ia pușca de asalt și se pune să-i ia la omor. De ce credeți că dacă ar avea o pușcă, nenorocita din imagine nu i-ar face dlui CG ce scrie pe pancartă? A scris-o – deci a gândit-o, nu i-a pus nimeni markerul în mână. Din cercetările inițiale, pentru că s-a cerut intervenția parchetului, se pare că ar fi fost o grupare pro-LGBTQ. Dacă e așa, și-au ales greșit ținta. Mă rog, au ales-o prin deducții logice – repet, urăsc sintagma asta – adică știți D-vs, CG e cu Putin, iar Putin nu-i iubește pe homosexuali, etc. La fel și restul de nenorociți. Mai menționez unul, de care am mai amintit pe aici, un individ cu față de vânzător de loz în plic din epoca de tristă amintire, un anume Sabin Gherman, extrem de activ pe youtube, care cerea cel puțin închisoare pe viață pentru CG & Co. Nu exagerez, asta cerea acel boanghen – cap de oaie, pentru înaltă trădare. Vezi „editorialul” – Georgescu a pus România în cel mai mare pericol din 1940 încoace, – mai sunt și alte câteva, cel puțin zece, cu aceeași tematică și la fel de virulente, în care bovideul interpretează cum vrea el legile, mai că nu cere să declarăm război Rusiei, după ce evident, cei ca subsemnatul vor sfârși în fața plutonului de execuție. Atâta doar uită, că noi avem nervii mai tari ca ei, în caz de ceva vom ști ce e de făcut cu astfel de gunoaie umane, epuizate de masturbare și droguri. Da, dacă nu ați realizat oroarea, mai priviți o dată imaginea. Toată turma isterizată de alde Papahagi, Pleșu și Liiceanu, intelectualii neamului. Când eram de vârsta lor îi disprețuiam la rândul meu pe cei isterizați de Beatles, Joplin, Morrison – dar mă rog, era o chestie benignă, ăia nu cereau moartea nimănui, ba chiar cereau oprirea războiului din Vietnam. Ăștia de azi sunt și răi și pe deasupra, aceiași care cereau spitale în loc de catedrale. Nu mai zic nimic. Mai vedem noi ce și cum și mai ales, care pe care. Problema, așa cum am spus, este pierderea credibilității în instituțiile statului și mai ales a așa-zisei prese libere [presă liberă – un eufemism sinistru]. Ia uite ce scria un idiot cu nume parcă predestinat, despre care am mai amintit pe aici, Cătălin Tolontan, care nu scapă ocazia să preia și el trimiterea la ruși și la Partidul Comunist Chinez, citez: „Ca aliat puternic al NATO, sprijinim România în lupta pentru integritatea alegerilor sale. Condamnăm manipularea de către Putin a TikTok, controlat de Partidul Comunist Chinez (PCC), pentru a submina procesul democratic din România. Lumea trebuie să conștientizeze amenințarea gravă la adresa democrației reprezentată de manipularea TikTok de către Rusia pentru a submina societățile noastre libere”. Altă minciună mârșavă, tiktok – Europa e controlat de o societate din Irlanda, că PCC nu are altă treabă decât să controleze cui îi dă muie Makaveli pe TikTok. Alta – Cristian Tudor Popescu, scriitor și gazetar, vorbă să fie: „Acest domn nici nu ar fi trebuit să ajungă să participe la turul 1 al alegerilor prezidențiale. Toate aceste informații despre domnul Georgescu și campania lui pe TikTok, care au fost desecretizate – nu știu când au fost obținute, dar este de presupus și ar fi fost de datoria organelor, respectiv SRI și SIE, să obțină aceste informații în campania electorală, când se întâmplau aceste lucruri, când apărea acel fenomen clar sărit din cadru, ieșit din comun, pe TikTok, cu lansare și coordonare de pe Telegram, canal rusesc”. Mai notăm un neghiob și mergem mai departe, vorba lui Creangă, atâta doar că ăsta e congenital. Ce ilegalitate s-a comis, măi cap de mort? Mai mult, idiotul leagă scăderea acțiunilor de la bursă de „fenomenul” CG, chestie discutată deja. Altul, cu nume de alogen, un anume Vasile Ostaciuc, contributor – alt termen odios – la republica.ro, citez: „Scorul electoral obținut la primul tur al alegerilor prezidențiale de către un candidat cu concepții stranii asupra politicii, economiei, dar și a teoriilor științifice unanim acceptate a inflamat întreaga societate. Exceptând propria masă de susținători având un număr variabil și practic necunoscut, întreaga societate a ajuns la concluzia că un asemenea președinte al României este de neacceptat. Cu (aproape) orice preț”, încercând astfel să justifice lovitura de stat. Despre restul – teorii stranii, concepții alăturea cu drumul, etc… am discutat deja, nu mai revin. M-a frapat însă sintagma întreaga societate, cu alte cuvinte noi toți, ăștia care suntem contra sistemului, nu neapărat cu dl. CG, precum subsemnatul – nu existăm, suntem un soi de non-persoane, niște neica-nimeni – pleava mizerabilă a societății, cum zicea acel nemernic de Gâdea – CAP DE MOP, sau trădători de țară, persoane care pot să-și ia un bilet și să se care, cum zicea acea nemernică, tot cu nume neromânesc – Lasconi, și care trebuie rapid neutralizați, cum zicea acel jeg uman care răspunde la numele de Adrian Papahagi. Da, chiar voiam să mă mut în Portugalia, am suficienți bani, că aici nu mai e de trăit. Venitul minim impus prin lege în Portugalia pentru a obține rapid rezidența pe termen nelimitat și eventual cetățenia este de 870€, iar cu +1.200 o duci binișor. Ce mă nedumerește pe mine este cum de au pus botul la așa baliverne javre râioase cu ștate vechi de serviciu precum Gâdea sau CTP? O ultimă urmă de bun-simț, milimetrică acolo, măcar să-i fi făcut să se întrebe – și dacă totuși nu a fost așa? – mai ales că și ei trăiesc în România, la porțile Orientului, unde orice este posibil. Ai zice că tot Caracalul s-a mutat în mass-media. (Nu fac aluzie la Marius Tucă, un jurnalist cât se poate de onest, care se pare, este printre primii care și-au pus această întrebare.)

Problema care se pune acum este – ce-i de făcut? Grea întrebare. Cea mai bună soluție este ca USR și AUR să treacă peste orgolii și bălăcăreala din campanie și să pună de o moțiune de cenzură pentru demiterea lui Johannis. Cât mai repede cât treaba e caldă. Să se ducă draq în Germania și să ne scutească. Eu cred că ar putea chiar să-l bage la pârnaie pentru subminarea democrației. Să-i arunce Carmenuța chiftele cu praștia peste gard. Măcar de ar învăța ceva poporul român din toată treaba asta, să nu vedem data viitoare vreun candidat chinez sau nepalez. Sunt convins că și în partidele așa-zise pro-europene sunt destui care vor să-i facă de petrecanie lui Johannis. După care mai vedem, indiferent cine va fi președinte interimar. Ideea e ca alegerile să aibă loc cât mai repede, de asta este necesară cât mai rapida eliminare a lui Johannis, pentru că are tot interesul să tergiverseze cât mai mult programarea alegerilor prezidențiale, aud că se vorbea inițial de iunie sau iulie, chestie pe care sub nici o formă nu o pot accepta. Cu cât mai repede cu atât mai bine, imediat după demiterea lui Johannis. Dacă se face imediat după Anul Nou, în 24 ianuarie, o zi cu adânci semnificații pentru români, putem avea alegeri prezidențiale, dacă se revine asupra deciziei CCR. Nu știu cine va ieși, dar cele mai mari șanse le are dl. CG, iar dacă „pro-europenii” se vor prezenta cu Dan Șucu sau Crin Antonescu, sunt șanse mari ca dl. CG să iasă din primul tur. Mai departe e simplu – guvern AUR, cu restul suveraniștilor și cu ce mai culeg de la USR și restul partidelor (să vedeți câți o vor întoarce ca la Ploiești, cum că ei de la pașopt luptă pentru democrație și libertate – pardon! – echilibru și verticalitate) după care curățenie generală și răfuiala cu cei care ne-au mâncat timp de 35 de ani, ceva gen noaptea sf. Bartolomeu. Primul care a cârmit-o – cum altfel? – jigodia de Adrian Papahagi, făcându-se că uită cum acum o săptămână cerea neutralizarea celor ca subsemnatul, repede, până nu fugim în Rusia. Visez, îmi mai permit și eu câteodată, dar cine mai știe? De 35 de ani tot aștept răfuiala finală. (Sfârșit.)

PS. Sunt nevoit să revin, pentru că în urma loviturii de teatru privind finanțarea campaniei electorale a dlui CG se vehiculează ideea cum că dânsul va fi oricum oprit din cursa prezidențială în urma așa-ziselor sale declarații controversate – pe schema Șoșoacă. Înainte să trecem la treabă, să precizăm că în cazul Diana Șoșoacă, o doamnă care nu-mi este câtuși de puțin simpatică, a fost un uriaș abuz al CCR pentru că 1. Nu intră în atribuțiile CCR să aprobe sau să respingă candidaturi, ci a AEP. 2. Scoaterea din cursa electorală a dnei Șoșoacă s-a făcut în afara unei decizii judecătorești, CCR neavând atribuții de tribunal. 3. Momentul în care s-a făcut a fost abuziv și ilegal, după validarea candidaturii dnei Șoșoacă de către AEP, din nou un precedent periculos, care a obișnuit cumva lumea cu abuzul, așa că în cazul CG ar putea fi o continuare cât se poate de firească a interminabilei serii de abuzuri a CCR. (Desființarea pensiilor speciale e neconstituțională, dar anularea votului valid a +2 sau chiar 9 milioane de cetățeni e constituțională, ar fi cele mai bune exemple.) Revenind la oile noastre, cum se spune, dl. Andrei Pleșu, unul din capetele luminate ale neamului, a acordat un interviu euronews (post de radio la origini parcă, oricum nu contează) în legătură cu surpriza din primul tur al alegerilor prezidențiale, pe când dl. Johannis nu desecretizase încă celebrele rapoarte. Ei bine, dl. Pleșu s-a declarat perplex de cele întâmplate, afirmând că această uriașă surpriză (candidat necunoscut pe locul 1) nu se poate datora decât serviciilor secrete (scăpate din mână de președinte, asta nu a mai spus, dar lasă să înțeleagă) la care reporterul l-a întrebat retoric cum au putut românii vota un om care face astfel de declarații – urmează enumerarea acestora, aproape corect, fără deformări tendențioase cum a făcut tot restul mass-media. Atunci să vedem, în ordine – 1. Ucraina e un stat inventat, 2. România ar avea mai multe de câștigat dacă ar întreține relații mai bune cu Rusia, 3. Putin este un președinte care-și iubește țara, 4. Scutul de la Deveselu este o rușine diplomatică, 5. Șansa României este înțelepciunea rusească și în fine, 6. CZC și Mareșalul Antonescu sunt eroi – ultimul citat fiind trunchiat, dl. CG a spus că „sunt eroi pentru poporul român”, ceea ce este cu totul altceva, după cum vom vedea imediat. Le vom lua imediat la analizat pe toate șase, dat fiindcă l-au stupefiat pe acest odios pachiderm unsuros, care a lustruit hemoroizii tuturor celor care s-au perindat pe la Cotroceni, fie ei Ion Ilici Iliescu, țapul Emil Constantinescu, Băsescu Petrov și acum dulapul Johannis. Gura gânditorului cu șoriciul gros adevăr grăiește – afirmând în final că problema este că a ieșit cine nu trebuie, punându-și mari speranțe în dezvăluirile pe care le așteaptă de la CSAT. Acum, să le luăm în ordine, succint. 1. Ucraina e un stat inventat. Hai să vedem cum devine chestia. De când există Ucraina și de când există Rusia? Din câte știu eu, Ucraina din 1991, iar Rusia din 862, o bagatelă acolo. Să mai întreb cui i-au aparținut străvechi teritorii românești – ținutul Hotin, Bucovina de Nord, ținutul Herța, județele Cahul, Ismail și Bolgrad, Insula Șerpilor, ostroavele Dunării? Mi se va spune că ni le-au luat rușii. Foarte bine – atunci de ce nu ni le-au returnat ucrainenii în 1991? Aud? Și la fel au procedat cu estul Poloniei – Pocuția și Galiția, cu Ucraina subcarpatică și câte și mai câte, Crimeea e cel mai bun exemplu, teritoriu care și-a declarat independența înaintea Ucrainei. Nouă din cele zece cele mai mari orașe ale Ucrainei sunt înființate de Ekaterina a II-a. Rușii și nu ucrainenii au luptat pentru Crimeea, Odesa, Sevastopol, Harkov, care sunt orașe create de ruși, populate cu ruși, apărate de ruși în războaie devastatoare. Numai în războiul Crimeii au murit +720.000 de ruși. Nu ucraineni și nici altcineva. Cum se numește un astfel de stat – creat artificial, pe hârtie, dacă nu inventat, plăsmuit, imaginat – cum vreți să-i spuneți? Un stat care înainte de începerea războiului avea uriașe „minorități” – rusă, românească, maghiară, poloneză? – lipsite de ukronaziști de anumite drepturi fundamentale precum limba maternă, să nu uităm, că e foarte important, uneori, precum în cazul românilor, și de credința strămoșească. 2. România ar avea mai multe de câștigat dacă ar întreține relații mai bune cu Rusia – ce e aiurea aici? Adică ar fi mai bine dacă am fi în război cu Rusia, că eu nu înțeleg altceva? Am mai fost odată între 1941-44 și am văzut ce a ieșit. (În 22 iun. 1941, când cu ostași vă ordon, treceți Prutul, Ion Antonescu își pregătea deja calul alb cu care să intre triumfal în Moscova și după exact 1.167 de zile rușii intrau în București.) Ce e rău în a cultiva relații de prietenie cu un stat? Mai ales cu care ai încheiat un tratat de prietenie în 2003 și pe care l-ai încălcat fără motiv, în mod mârșav aș spune eu, nu degeaba nemții, dar și mulți alții ne socotesc trădători înnăscuți. Cu atât mai mult cu cât, am mai arătat aici, datorăm rușilor 1,5 x 0,9 x 17,53 = 23,66 miliarde de dolari, care în dreptul internațional este casus belli. Mă rog, dacă scădem cele 4 miliarde – tezaurul revendicat de neghiobii de azi, în frunte cu fosta ministreasă deja, Luminița Odobescu, tot mai rămân 19,66, care nu-s de colea. 3. Putin este un președinte care-și iubește țara – cumva dl. Putin urăște Rusia? Sau ar trebui s-o urască? Să spunem că Rusia de azi este creația dlui Putin. Prin ’90-91, pe când eram cercetător științific principal la IFIN Măgurele, la Dubna, cercetătoare în fizică atomică cu câte 2-3 doctorate, se culcau sau ofereau o felație rapid, la botul calului carevasăzică, (în WC-ul cantinei de protocol) oricui le dădea o supă din capete de hamsii, așa ajunsese Rusia datorită consilierilor americani în domeniul privatizării și trecerii la economie de piață, consilieri aduși de Elțîn. Amintesc că pe atunci, mulțumită altui deștept școlit de europeni, despre Petre Roman este vorba, pe când fabricile se dădeau pe nimic (am negociat la un moment dat cedarea unei hale imense aparținând uzinelor Neferal, contra a trei telefoane mobile, pentru cei trei directori, moment în care mi s-a oferit bonus o macara turn contra unei sume echivalente a 100 RON de azi) – mai explicit – cumpărai luni un cartuș de țigări și cu aceiași bani cumpărai sâmbătă un pachet, pe când se susținea că industria românească e un morman de fiare vechi. (Centrala de la Cernavodă e cel mai bun exemplu.) Numai și ștergerea a 5 zerouri de la coada leului spune exact unde ne-a dus politica dictată din afară, vă reamintesc dacă ați uitat cumva. 4. Scutul de la Deveselu este o rușine diplomatică – cea mai disputată declarație, care a oripilat milioane de neghiobi. Tuturor celor care m-au interpelat pe tema asta le pun următoarele întrebări – nu trebuie să-mi răspundă mie, ci lor înșiși. Se simt mai în siguranță cu capabilități nucleare pe teritoriul țării – la Deveselu mai precis? Mai ales că dl. Putin a precizat în repetate rânduri că Deveselu va fi prima țintă în caz că atacul cu rachete asupra teritoriului Rusiei continuă, iar conform noii doctrine nucleare a Rusiei, adusă la aproape același nivel cu cea a SUA (care își rezervă dreptul de a ataca nuclear pe oricine nu-i convine) – replica poate fi și nucleară. Amintesc – rachetele de croazieră Scalp, ATACMS, etc. sunt dirijate de avioanele AWACS, țintele sunt reperate de sateliții NATO, planul de zbor este făcut de specialiștii NATO, ucrainenii sunt chiar degeaba în această ecuație. Altă chestie – eficacitatea reală a sistemelor anti-rachetă de la Deveselu este de 66%, două (rachete) din trei adică, plus că și numărul de rachete e limitat, ca și la sistemele PATRIOT. Mai mult, rușii dispun de rachete hipersonice practic invulnerabile la orice sistem anti-rachetă actual. Alta – de ce nu au acceptat sistemul de la Deveselu – Turcia, Grecia, Bulgaria? Mai ales că s-a spus că este destinat să contracareze rachetele lansate din Iran, ca și cum noi am avea vreun diferend cu statul islamic? Sigur, sunt convins că Deveselu a fost prețul plătit pentru admiterea noastră în NATO, că nu aveau ei nevoie de răcani ca alde Ciucă, dar și de tancuri și avioane obosite. Dar președintele, într-o conjunctură favorabilă – precum capitularea necondiționată a Ucrainei, ar putea cere retragerea progresivă a sistemului anti-rachetă de la Deveselu, numai să vrea – asta este problema. Ei bine, dl. CG dorește asta sau cel puțin eu așa sper. Rămâne doar ca fiecare să-și răspundă în sinea sa, dacă e mai bine cu arme nucleare pe teritoriul României. Eu personal mă tem (ca și Trump de altfel) ca ucrainenii și acoliții lor, disperați că pierd războiul, să nu distrugă podul de peste strâmtoarea Kerci. Rușii au înghițit scufundarea navei Moskva, dar asta n-o vor mai înghiți și aș fi în stare să pariez că replica va fi o lovitură nucleară asupra bazei de la Deveselu, chestie care ar trebui să-i dea oricărui român de gândit. Nu mă interesează ce va urma, al treilea sau al patrulea război mondial, ci că americanii sunt departe, iar noi suntem aici, cât de curând vecini cu rușii. 5. Șansa României este înțelepciunea rusească – nu știu ce a vrut să spună dl. CG cu această frază eliptică și nici dânsul nu a explicat prea multe. Orișicât, zic și eu – doar nu cea ucraineană – de înțelepciune vorbesc, să ne ferească D-zeu de așa „înțelepciune” care a distrus o țară și a nimicit un popor. Să precizăm, extrem de important, chestie pe care reporterul cu pricina, în mod cât se poate de mârșav, nu a explicat-o, este că declarația a fost făcută cu puțin înaintea declanșării așa-zisei operațiuni speciale a Rusiei în Ucraina. Presa aservită regimului a explicat-o prin aceea că „Rusia nu trebuie să facă nimic, are deja agenții de influență locali care joacă perfect rolul de idioți utili”. (La Simion și Târziu se refereau, pe atunci dl. CG era aproape necunoscut.) Dacă e să iau contextul de atunci, cred că dl. CG a vrut să spună că, spre deosebire de România, Rusia apără pe cei de etnie rusă oriunde ar fi. Comparați vă rog, cu cei care au votat cu dl. CG sau se presupune că au votat, (precum subsemnatul, care în realitate, spun sincer, am votat cu Simion – pe motiv că este singurul cu studii liceale și universitare pe bune dintre candidații cel mai bine cotați) care sunt invitați să se care, ba mai mult, dl. Papahagi cerea chiar neutralizarea lor, un eufemism pentru lichidare fizică. Nu contează că pedeapsa cu moartea nu există în constituție, o introducem și o aplicăm retroactiv „dușmanilor poporului” – apoi vor găsi alde Papahagi, Pleșu, Liiceanu & Co justificări, nici o problemă, că de-aia sunt mari „filosofi” carevasăzică. În fine – ultima, privindu-i pe CZC și Ion Antonescu. Vorbesc acum ca istoric, ca unul ce mi-am consacrat 20 de ani din viață perioadei istorice de după primul război mondial – nici unul din ei nu este erou, din perspectivă istorică și politică vorbesc, pentru simplul motiv că proiectele politice ale amândurora au eșuat lamentabil, forțele de opoziție fiind mult prea puternice. În plus, al doilea a înhămat țara într-o aventură pentru care am plătit, plătim și vom plăti. Am amintit mai sus de datoria de război față de ruși, care nu se șterge, e acolo – pusă bine la păstrare – și ea va fi repusă pe tapet dacă ne obrăznicim, așa cum a făcut Maria Zakharova, când am făcut scandal cu tezaurul. Repet, datoriile dintre state nu se șterg, decât dacă creditorul decide asta. Nu trebuie decât să căutați pe net legile prin care se plătesc pensii urmașilor și urmașilor urmașilor evreilor omorâți de Antonescu. Dar și rudelor sașilor și șvabilor deportați de statul român la reconstrucția URSS, majoritatea – nota bene – în minele din Donbas, că deh – ukrii erau boieri pe atunci. Alta este problema, anume că dl. CG a spus că cei doi sunt considerați eroi de poporul român. Nu de către dânsul, așa cum în mod perfid a lăsat reporterul să se înțeleagă. Și nu e așa? În 2006, în urma inițiativei unui post tv, inspirat de un format de import de succes, a fost alcătuit un “top” al “marilor români”, în care, printre fotbaliști, soliști de muzică ușoară și diverse persoane de notorietate dubioasă, Ion Antonescu figurează pe locul 6, între Richard Wurmbrandt (sic! locul 5, n-am auzit de el, habar nu am cine e, orișicât după nume e alogen, sigur nu e român) și Mircea Eliade, (locul 7) încă o dovadă, dacă mai era necesar, că în școală nu se învață istorie ci se face propagandă. Iar CZC ocupă locul 22, între fotbalistul Mirel Rădoi și Nicolae Titulescu. După cum nu exclud nici oarece “manevre” de sorginte ideologică și propagandistică totodată, pentru a introduce anumite persoane în acest top, alături de Eminescu, Carol I și Brâncuși, pentru că altfel nu-mi explic ce caută în acest clasament un personaj precum Gregorian Bivolaru (locul 20) sau un anume János (zis Iancsi) Kőrössy (53), de care mărturisesc că aud pentru prima dată, deși de mai bine de cinci decenii sunt un împătimit al jazz-ului. (Nici pe Spotify, nici pe Tidal nu l-am găsit, în timp ce sunt playlist-uri complete cu Corul Armatei Roșii și muzică patriotică nord-coreeană, nu mai vorbesc de Tzancă Uraganu’.) Chiar și așa, să nu fi avut minoritatea maghiară alt personaj reprezentativ? Printre atâția sportivi – Iolanda Balaș bunăoară. Orișicât, ăsta e rezultatul, așa a considerat, statistic să zicem, poporul român, iar toate acestea se pot schimba prin educație, nu prin propagandă, că n-are cum să se situeze neamul lui aleargă după minge înaintea unui lider politic care a creat istorie, care a creat o doctrină, chiar dacă să zicem, pe primul l-au aclamat mai mulți decât pe al doilea. Chestiuni mai greu de înțeles pentru unul ca Pleșu & Co. Tot pe euronews, altă jigodie și nulitate patentată, prezentat când scriitor când filosof – nu e nici una nici alta, ci un biet scrib mizerabil de așa-zise eseuri – tot chibițăreală despre ce au scris alții, despre Gabriel Liiceanu este vorba, se face că nu vede lovitura dată democrației, ce zic eu lovitură? orice principiu constituțional călcat în picioare, odată cu anularea dreptului constituțional de a alege (pentru cetățeni) și de a fi ales – pentru dna Șoșoacă, nu vede milioanele din banul public, cheltuite pentru promovarea unui răcan făcut general la apelul bocancilor, care tremură și transpiră când trebuie să exprime vreo idee, și o blondă analfabetă cu studii dubioase și școala proteve de dat din clonț, nu vede corupția sistemului – nu o vede pentru că se înfruptă din ea, nu vede nulitatea intelectuală a celor puși să ne reprezinte – în schimb îi dă cu Rusia și revenirea la comunism în cazul în care dl. CG ar deveni președinte, cum că în acel caz nu ar mai putea să se exprime liber – ce pana mea să exprime acest slugoi scremut al puterii? Cum se teme el că vom reveni la comunism, comunism care nu i-a permis lui, marele nul, să-și scrie operele. Am avut răbdarea să-l ascult o jumătate de oră făcând teoria fricii de totalitarism și cum bietul de el, marele gânditor – va fi nevoit să-și ia catrafusele (banii din bancă, adică, deloc puțini) și să plece din țară. Pagubă-n ciuperci, o nulitate mai puțin din mulțimea de nulități, drum bun, cale bătută, du-te-n pana melcului de jigodie bătrână! unde n-ar fi exemplul contagios. Te găsiși tocmai tu să dai lecții unei laureate de premiu Nobel! Dar el, ca și restul, cu Cărtărescu, Perjovschi, Patapievici și Pleșu în frunte, rămân pe metereze și dau din clanță – pentru că aici e țâța de la care sug, că poporul român, cu gena iobăgiei adânc încrustată în ADN, tace și suportă multe, până odată când se umple paharul și dă cu toți de pământ.

PPS. Întrebați care ar fi fost opțiunea lor de vot pentru turul al doilea alegerilor prezidențiale, în cazul în care turul întâi nu ar fost anulat de CCR, 7% dintre cei chestionați spun că nu s-ar fi prezentat la urne, 5% declară că ar fi anulat votul sau ar fi votat în alb, iar unul din 10 respondenți nu știu ce ar fi făcut sau nu răspund. Alți 29% ar fi votat cu Elena Lasconi, candidatul USR, în timp ce 48% i-ar fi dat votul candidatului independent Călin Georgescu. Votanții Elenei Lasconi sunt preponderent persoane cu studii superioare, care locuiesc în orașe, în Moldova, care au o percepție pozitivă cu privire la direcția României, și care la alegerile parlamentare, votează cu USR, PNL și PSD. Lui Călin Georgescu i-ar fi acordat votul, în proporții mai ridicate decât media, tinerii și cei cu vârste de cel mult 50 de ani, persoanele cu educație scăzută, cei care locuiesc în mediul rural, respondenții care au o percepție negativă cu privire la direcția actuală a României, dar și cei care votează AUR și POT. Mai vedem noi în martie, măi băieți. Un singur om, Călin Georgescu, contra întregului sistem – președinte, guvern, parlament, partide așa-zise pro-europene, CSAT, AEP, BEC, CCR, CNA, SRI, SIE, BOR, etc., mass-media slugă a puterii, așa-ziși formatori de opinie, etc. Două vechi proverbe spun că dacă tăceai, înțelept rămâneai și că pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești. Dacă ziceau după turul întâi, ei, uite-gata, un accident cu candidat necunoscut – se mai întâmplă – hai să uităm și să ne concentrăm pe turul al doilea, poate că blonda șleampătă creația proteve ar mai fi avut o șansă. Cu tot efortul absolut tuturor instituțiilor statului, am uitat să menționez Pompierii, Poșta Română, adăposturile pentru maidanezi și Casa de Asigurări de Sănătate, de a distruge imaginea dlui CG, nu au reușit decât să îndârjească lumea. Cum spuneam, mai vedem noi pe 23 martie, (ulterior a fost împinsă tocmai în 4 mai) sper ca data să fie cea finală. Unii se mai agață de ideea că dlui CG i se va interzice participarea la alegeri. Nu știu ce să spun, din moment ce ăștia sunt în stare de orice, dar eu cred că dacă până acum n-au reușit să-i facă dosar penal, greu de crezut că vor găsi oarece în continuare și cred că și staff-ul dlui CG va fi mai atent la detalii, pentru a nu da prilej mass-mediei de speculații. La fel cum este clar că dacă nu au reușit să scoată vreo dovadă privind implicarea rușilor sau așa-zisele declarații controversate, de aici încolo, slabă speranță. După cum mă îndoiesc că cei care au votat cu dl. CG și le-a fost anulat în mod dictatorial votul, vor vota acum cu Elena Lasconi, Crin Antonescu sau Nicușor Dan. Răbdare și tutun! Ne vedem pe 18 mai la țepe măi băieți pro-europeni, deși sunt în stare să pariez că CG va ieși din primul tur, din 4 adică. Muie cu moto-coasa, sistemului! Ce am scris mai sus este un pamflet și trebuie considerat ca atare.

Partajează asta:

• Twitter
• Facebook
• 
  

Încarc...

Similare

Un vot direct în bot (3)decembrie 9, 2024În „Diverse”

Jurnal din vremea ciumei (XXIII)decembrie 11, 2020În „Clarificari necesare”

Un vot direct în bot (1)noiembrie 28, 2024În „Diverse”

Etichete: alegeri, politic, politica, romania, stiri

This entry was posted on decembrie 22, 2024 at 5:52 pm and is filed under Diverse. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

1. Alex-Cristian Rogojan Says:
   decembrie 23, 2024 la 1:53 am | Răspunde

   Pe tot circuitul noii lovituri de stat, abuzul a fost acoperit de hârtii de la un ghișeu la altul și presărat cu prostii bubuitoare. Au fost căutați spioni ruși și au dat de legionari, au vrut să ne arate extremismul de dreapta pro-rus și au găsit militari cu contract ai statului francez. Ca, într-un final, să dea peste un document care arată că liberalii îi plăteau reclama lui Georgescu de pe TikTok. Acum, n-au încotro, și presupun că vor trebui să acopere cu alte hârtii pocinogul, poate printr-o celebră erată că alegerile de formă se pot relua, acum că „s-a găsit tiktok la peneleu”. Dar democrația de la groapă nu se mai întoarce, fără ceva care să semene cu o revoluție.

2. AL Says:
   decembrie 26, 2024 la 2:27 pm | Răspunde

   Tin sa va semnalez aparitia unei noi carti la editura Polirom. Fara legatura cu articolul de astazi dar in legatura cu articolele despre Mircea Eliade din alta perioada. „Secrete, minciuni si consecinte” se numeste si autorul reuseste mizeria de a-i pune cumva in carca lui Eliade asasinarea lui Culianu. Eliade era mort de 6 ani dar nu conteaza, este autorul moral sau ceva de genul asta iar fantomatica „extrema dreaptă din România interbelică” este mana invizibila care bla-bla-bla.

   Bogdan Herzog are cateva articole pe blogul personal pe acest subiect, Ion Coja a batut si el saua sa priceapa „institutia” si nu poti sa nu le dai dreptate cand, dupa 33 de ani, cineva isi continua programul de maculare a celor doi savanti romani. Si nu poti sa nu te intrebi daca sunt 100% conform cu originalul cartile lui Culianu publicate de Polirom.

   • Cornelyu (Corneliu Munteanu) Says:
     decembrie 26, 2024 la 3:51 pm | Răspunde

     Cartea cu pricina, care mi-a fost semnalată încă de la apariția ei în SUA, carte care mi-a venit și mie după o săptămână m-a determinat să lansez un proiect, deocamdată doar în faza de documentare, dar care va demara după anul nou, o istorie a defăimării lui Eliade. Stați liniștit că nu mor caii când vor câinii. Mizeria de carte a a fost extrem de elogios prezentată în mass-media românească de o nulitate patentată, un anume Eugen Ciurtin, director al unui fantomatic institut de cercetare cu cinci angajați.

3. Levi Says:
   decembrie 26, 2024 la 5:00 pm | Răspunde

   Vedem după 20 ianuarie dacă schimbările de conducere ale imperiului ne vor fi favorabile. Totuși nu prea văd de ce administrația Trump ar opri hoția din colonie deoarece sunt probleme extrem de mari la ei , au nevoie de bani ca de aer.

4. Alex-Cristian Rogojan Says:
   ianuarie 4, 2025 la 10:52 pm | Răspunde

   Apariție carte Daniel Focșa: „Prăbușirea dictaturii regale. 3-6 septembrie 1940”
   Am primit pe e-mail:

   Daniel Focșa, Prăbușirea dictaturii regale. 3-6 septembrie 1940, Editura Eikon (colecția “Universitas”, seria “Istorie”), București, 2024, 124 pagini, 4 planșe cu imagini.

   ISBN 978-606-49-1257-2

   “Erodarea imaginii regelui Carol al II-lea a progresat o dată cu gafele, greşelile şi crimele pe care în final le-a înfăptuit, spre sfârşitul domniei şi al regimului.

   Răbufnirea din primele zile ale lunii septembrie 1940 era previzibilă. Întreaga propagandă, de-a lungul unui deceniu, paradoxal, nu a făcut decât să pregătească – prin supra-saturare – reacţia produsă după prăbuşirea regimului. Domnia lui Carol s-a sfârşit, nu mai puţin aventuros decât a debutat, printr-o fugă din ţara în care a lăsat, finalmente, un gust amar.” (Daniel Focșa)

   „Nu ne cunoaștem decât din scris și de pe Facebook, dar cu toate acestea l-am perceput ca pe un om extrem de civilizat, posesorul unei educații impecabile, generos, rafinat și aflat departe de zumzetul detestabil al „bisericuțelor” specifice lumii culturale din România. Așa cum se și definea undeva, Daniel Focșa este un istoric „independent”, termen prin care eu am înțeles că este vorba despre un personaj apreciat, dar în egală măsură incomod, pe care acele medii academic-universitare care dau tonul în prezent, îl mențin oarecum în afara perimetrului lor. Total ostil corectitudinii politice, Daniel Focșa este un intelectual de nuanță conservatoare (lipsit însă de orice exagerări sau aberații șovin-radicale), un gânditor creștin asumat și echilibrat, și în egală măsură un admirator al acelei Europe bătrâne și elevate, pe care spiritele superficiale de paradigmă neomarxistă ar numi-o „reacționară”, fără a clipi din ochi. În cea mai nouă carte a sa, Daniel Focșa ne readuce în prim-plan reacția societății, a elitei politice și (mai ales) a presei din România, vis a vis de alungarea de la Putere a regelui Carol al-II-lea, la începutul lui septembrie 1940. Aparent, despre acest subiect s-a scris foarte mult și s-ar putea umple cu ușurință, o uriașă încăpere. Cu toate acestea, în spatele citatelor din presa timpului, descoperim talentul de veritabil regizor al autorului, care prin intermediul acestor adevărate montaje mass-media, ne oferă o micro-radiografie a metamorfozelor spiritului public românesc. Un seismograf care se mișcă necontenit și care nu generează întotdeauna istoricului, surprize plăcute. Ziariști sau politicieni (care până mai ieri înălțau osanale monarhului răsturnat de la Putere) devin peste noapte cei mai zeloși critici ai săi, excepțiile fiind rare. (…) Bref: o carte care reconfirmă atât vocația de istoric perspicace, dar și de înzestrat condeier al lui Daniel Focșa, un om care ar merita din plin să facă parte, fie din componența unei Facultăți de Istorie, sau al unui Institut de cercetare, de profil. Măcar pentru seriozitatea, onestitatea și pasiunea cu care își abordează subiectele, dar și pentru ceea ce a scris și publicat până acum, în contrast cu atâtea figuri academico-universitare, snoabe, închipuite, penibile, de o sterilitate științifică și o mediocritate intelectuală exasperantă.” (prof.univ.dr. Cristian Sandache)

   Cuprins:

   Introducere

   I. Imaginea regelui Carol al II-lea și adversarii ei. Septembrie 1940

   II. În culisele Palatului Regal

   III. Schimbarea regimului politic reflectată în presa centrală

   1. Carol al II-lea, marele vinovat
   2. Camarila, responsabilă de dezastrul țării
   3. Un antisemitism virulent în paginile „Neamului Românesc”
   4. Condamnarea morală a lui Nicolae Iorga
   5. Cazul ziarului “România”
   6. Cuziștii
   7. Liberalii și țărăniștii
   8. Șubredul apogeu al Gărzii de Fier
   9. Noua domnie

   Bibliografie

   CARTEA POATE FI PROCURATĂ DE AICI, DAR NU NUMAI:

   Editura Eikon:

   Librăria Bizantină (București)

5. Cornelyu (Corneliu Munteanu) Says:
   ianuarie 5, 2025 la 12:43 am | Răspunde

   OK. Sunt chestii știute. Exact cu asta mă ocup acum. Voi lua cartea. Mă incită titlurile, pentru că exact asta am studiat zilele astea, cum a reflectat presa cele două catastrofe. Nu am observat să fie prea incisivă, decât după abdicare și cu voie de la stăpânire, asta este mai important. Unul din primele decrete ale lui Antonescu a fost numirea unui om nou la cenzură, vreau să spun că încă din 4 sept. Antonescu avea de gând să instituie dictatura, spre deosebire de Sima, care voia alegeri libere, chestie intuită de Maniu chiar atunci, dar care nu a mișcat un deget. Știau comuniștii ce știau când l-au băgat la pârnaie cu tot restul de lideri țărăniști. Adică am un partid care exista de facto, cu cel puțin 600.000 de membri și nu miști un deget, chipurile să nu te uzezi politic și să nu-ți legi numele de cedări teritoriale și lași la cârma țării un iresponsabil megaloman, mulțumindu-te să protestezi cu scrisorele concepute la Capșa, cu care Antonescu s-a șters la cur. La Odesa rușii ăia bețivi, bolșevici, care furau tot ce puteau cum s-a spus acum că au furat boilere, centrale de apartament și mai știu eu ce, au omorât 4.599 ofițeri din cei 4.821 existenți în controalele armatei române, respectiv 95,39%., record unic în istoria militară a omenirii, în urma căruia orice om cu caracter, adică Antonescu împreună cu tot marele stat major, trebuiau cu toții să-și tragă un glonț în cap.

6. Alex-Cristian Rogojan Says:
   ianuarie 27, 2025 la 2:32 am | Răspunde

   Aceasta e imaginea unei națiuni intrată în disoluție. Poza a fost oferită chiar de Poliția Română, în scop publicitar. Instituția a luat o pauză de la vânat legionari și oameni pe care să-i aducă la secție pentru postări pe internet. Agenții ei, plătiți de la buget, au fost detașați să facă muncă voluntară pentru niște corporații internaționale multi-milionare, cărora să le instruiască gratuit angajații cum să meargă pe bicicletă și scuter prin București, Cluj și alte orașe.

   Intervenția a venit după ce s-au confruntat cu un fenomen, care i-a îngrijorat: zecile de accidente, soldate cu șase morți și 23 de răniți, în care au fost implicați livratori, care se deplasează haotic, după regulile din Mumbai, Karachi sau Dhaka.

   Pentru binele capitalismului, mă gândesc că agenții ar putea ține cursuri gratuite și pentru alte firme. De pildă, învățând angajații din restaurante și patiserii să se spele pe mâini, pe cei de pe șantiere să mânuiască mistria, și tot așa.

   Ziarista progresistă se lamentează că statul român aduce sute de mii de oameni din Asia și Africa „fără o strategie de integrare”, scăpând cu glas tare, partea care trebuia să rămână o surpriză pentru anii următori. Și de aici, articolul curge înspre clasica învinovățire a țărilor europene, care nu fac destul pentru a se schimba să devină mai familiare celor abia sosiți.

   Și apoi urmează cântatul pe coarda emoțională a compasiunii. Unul se plânge că a fost înjurat în trafic, altul că nu e obișnuit cu șinele de tramvai în țara lui. Și în general se descurcă greu fără indicații în limba maternă și cu câteva vorbe rupte din engleză.

   Problema e de ce importăm sute de mii de necalificați, semi-analfabeți, care văd prima dată șine de tramvai? Care-i strategia din spatele acestei ample acțiuni de transformare națională!?

   Aici nu e vorba de drama lor ca oameni sărmani, care își caută norocul cum pot, pe unde apucă. Săraci sunt circa 5 miliarde pe glob din cele 8 ale planetei. N-avem nimic de împărțit cu ei, nu-i desconsiderăm, dar nici nu-i putem lua pe toți, care visează să devină europeni sau americani, că au văzut filme, reclame sau poze de la cei plecați înaintea lor. Nu cu ei avem o problemă, ci cu politicienii noștri, care concep astfel de strategii distrugătoare pe termen lung, care au eșuat peste tot unde au fost încercate.

   Nu e o problemă de circulație, e o problemă de destin național. Și ce dacă vor învăța să meargă corect pe bicicletă, să oprească la treceri și să dea prioritate!? Nu mă interesează că vom avea cei mai buni șoferi srilankezi, sau dacă va ajunge cald hamburgerul corporatistului, care nu se poate ridica de pe scaun să-și ia un sandviș. Mă interesează dacă va mai exista o țară a românilor, peste o generație, peste două, peste trei.

   Am văzut la alții unde duce drumul ăsta. Acum patru ani, era o modă între polițiștii americani și englezi să se așeze în genunchi, ca să-și ceară simbolic iertare că au „privilegiile omului alb”. Zeci și zeci de ani de eforturi și îndoctrinare, de pedepsire a exprimării pentru a nu ofensa și a impune toleranța cu forța, și niciodată nu e suficient. Mereu mai au ceva de făcut societățile gazdă, mereu nu oferă cadrul perfect pentru tradițiile altor culturi, pentru familiile poligame, pentru femeile îmbrobodite, pentru bărbații cu turban, mereu mai e ceva de pus la punct pentru utopia multiculturală.

   La televizor vedem că Trump urcă migranții în avioane militare și îi trimite înapoi acasă. Pentru prima dată, Occidentul nu ne mai e dat ca exemplu obligatoriu de urmat instantaneu. Guvernanții nu mai simt reflexul să facă ce văd la americani în secunda doi, cu explicația că „așa fac țările civilizate” sau „suntem țară membră NATO”… Când îi apucase umblatul în fundul gol la parade, atunci era imperios necesar să facem imediat la fel.

   De ani de zile cheltuim zeci de miliarde de euro pe înarmare, ca să nu fim invadați. Ni se spune că ăsta e cel mai mare pericol, pentru care ne pregătim împreună cu toate țările aliate. Pentru asta plătim oameni în uniformă, să ne apere. Să ne ofere „siguranță și încredere”. Când colo, oamenii în uniformă oferă cursul scurt de integrare, ca stewardesele lecții de înot cu vesta gonflabilă.

   Dar stați liniștiți, autoritățile ne informează că se iau măsuri. Firmele traficante de colonizatori vor fi obligate să îi doteze cu veste reflectorizante și lumini. De ce să ne oprim aici, mă întreb? De ce să nu le dăm și uniforme?

   Dacă putem importa în masă bicicliști și șoferi, pe care îi calificăm la locul de muncă, de ce nu putem face și polițiști din ei? Ce prejudecăți rasiste ne împiedică să nu le dăm uniforme, șapcă, fluier și pistol!? Durează câteva ore în plus să le ținem și câteva ore de tir în poligon, dar economiile făcute la buget cu salariile lor ar fi colosale! Le arătăm pe ce butoane să apese, după ce boschet să așeze mașina și-i punem la radar. Dacă tot le explicăm regulile de circulație, pe cei care prind mai repede, îi trimitem în intersecții.

   Dacă acceptăm că țările sunt doar niște societăți comerciale, guvernate de principiul eficienței, nu avem niciun argument să nu extindem înlocuirea și la alte categorii, nu doar la cei mai vulnerabili dintre muncitori. Dimpotrivă, suntem obligați să extindem rețeta pe scară largă, pentru a înlocui militarii cu mercenari mai ieftini și politicienii cu hoți mai puțin lacomi.

   https://hotnews.ro/marele-mister-al-circulatiei-haotice-a-livratorilor-asiatici-din-bucuresti-a-fost-lamurit-doar-ne-au-dat-bicicletele-si-ne-au-spus-go-1886426

Un vot direct în bot (4) de Cornelyu Munteanu

 Sursa https://mizeriaistoriei.wordpress.com/2024/12/16/un-vot-direct-in-bot-4/

Un vot direct în bot (4)

Azi, 8 dec. 2024, duminică – ziua Constituției. Horațius Dumbravă, fost judecător și fost președinte al Consiliului Superior al Magistraturii, consideră că maniera în care Curtea Constituțională a înțeles să intervină în procesul electoral poate fi „un precedent foarte periculos pentru democrația românească”. Iar despre „probele” desecretizate de către CSAT, dacă „ar fi fost la un judecător de scaun obișnuit, pe baza unor astfel de „probe” care nu sunt susținute de alte probe administrate, apte să contureze imaginea unei posibile fraude, vă asigur că ar fi respins o cerere de anulare a unei astfel de proceduri”. Ceea ce s-a întâmplat vineri, 6 dec., când au fost anulate alegerile prezidențiale, în plină votare în diaspora, a fost precedat de alte două mari decizii ale Curții, care au marcat toată această perioadă: scoaterea Dianei Șoșoacă din competiția pentru Cotroceni și renumărarea voturilor românilor din primul tur al prezidențialelor. Reacțiile după ultima hotărâre a CCR, cea de anulare a procesului electoral, au variat de la „lovitură de stat” (voi reveni mai la vale cu amănunte) la sublinierea necesității salvării democrației, chiar și printr-o decizie abuzivă și discreționară. Atunci hai să vedem exact decizia CCR din 6 dec. 2024 – Vinerea Neagră a pseudo-democrației românești. Denumirea oficială este „HOTĂRÂREA nr. 32 din 6 decembrie 2024 privind anularea procesului electoral cu privire la alegerea Președintelui României din anul 2024”. Pentru început să vedem motivațiile deciziei CCR, decizie adoptată, zice-se, în urma desecretizării rapoartelor CSAT, desecretizare care, conform dlui Johannis ar fi fost imperios cerută de o serie de oengeuri, (tolomacul s-a întrebat chiar, Eu ce fac?) așa-zisa societate civilă, etc. Să înțeleg de aici că dacă nu intervenea societatea civilă, acele cinci rapoarte nu se desecretizau, iar până la urmă nu se întâmpla nimic, adică alegerile – turul al doilea adică – își urmau cursul și, așa cum indicau majoritatea sondajelor, dl. Călin Georgescu ar fi surclasat-o clar pe d-na Lasconi. Dar au intervenit acele cinci rapoarte desecretizate (de râsul curcilor, sunt nevoit să repet, acesta fiind motivul exact al secretizării acestora, că nu valorau două parale, că nu am scris eu strict secret pe fiecare pagină) care au determinat o serie de oengeuri să formuleze contestații oficiale către CCR, chiar dacă la acea fază (după renumărarea voturilor din primul tur al alegerilor) – singurii îndrituiți să facă contestații erau cei doi candidați calificați în turul al doilea, care nu au făcut nici o contestație, fiecare fiind convins că va câștiga. Dar au intervenit acele instituții, le enumăr nu care cumva să se uite, respectiv SNSPA, INST (Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului) publicația Calea Europeană și candidatul independent Cristian Terheș. Și toate acestea după ce președintele în funcție declarase anterior că așa-zisele servicii „secrete” nu au semnalat nimic deosebit în cursul campaniei electorale – de unde deducem că TOATE au monitorizat-o, și neavând nimic dubios de semnalat, i-au comunicat acest lucru președintelui. Acum, culmea culmilor, oarece unii vor să scoată aceste servicii țap ispășitor, cum că nu au reacționat – unii zic că din incompetență, alții în mod voit. Să fim serioși, pot fi acuzate de orice, numai de incompetență nu, pentru că ele tocmai pentru asta ființează – să facă mânării în beneficiul puterii, acesta este motorul existenței lor parazitare și inutile, nu de azi – de ieri, ci încă din vremea lui Mihail Moruzov, pus să depisteze și să confiște oarece imagini indecente („în pizda goală” se spunea pe atunci, mă rog, organul cu pricina nu poate fi gol – de conținut – ci despuiat, la vedere, cum vreți să-i ziceți) ale Elenei Lupescu. Nu știu cum să spun, dar mie toate acestea mi se par o înscenare de cea mai proastă calitate, atât de penibilă încât dl. Lavrov și-a acordat câteva minute s-o comenteze, comentariul fiind transmis pe toate canalele mass-media. Mie îmi este absolut clar că oarecine a fost nemulțumit de rezultatul din turul întâi, (și nu vorbesc de Ciucă & Ciolacu, care au fost cel mult dezamăgiți de rezultatul neașteptat) – respectiv de candidatul situat pe primul loc, cu șanse clare să ajungă președinte. Nu știu ce „entitate” a fost nemulțumită de rezultat, UE, NATO, Departamentul de Stat american (poate fi și autohtonă, Ambasada SUA sau cea a Israelului de exemplu, ba chiar și dulapul de la Cotroceni, nu avem de unde ști) – nu stăm acum să emitem ipoteze, vom afla asta cu certitudine peste niște ani, cert este că „cineva” a dat ordinul de a se face „ceva” pentru eliminarea dlui CG din cursa prezidențială, dat fiindcă nu se dorea repetarea surprizei AUR de la alegerile trecute. Cum o eliminare (pe model Șoșoacă, alt abuz inimaginabil) după eventuala victorie în turul doi ar fi produs un și mai mare scandal, poate chiar ieșirea lumii în stradă, din Diaspora mai ales – care ar fi atras atenția lumii întregi privind „democrația” din România, s-a decis anularea turului întâi și reluarea alegerilor, soluție de avarie, pentru ca între timp să se poată găsi pretexte pentru eliminarea dlui CG din cursa prezidențială, eventual din România – așa cum sugera acel domn Papahagi. În fond, zilnic dispar oameni, de ce nu i-ar face unul din cele șase servicii așa-zise secrete – că de-aia sunt secrete – de petrecanie dlui CG și să spună apoi că a fugit în Rusia, așa că eu mă aștept cât de curând să văd îndemnuri la eliminarea fizică a dlui CG – pentru liniștea noastră, în primul rând a dlui Papahagi, era să uit. Nu, nu delirez. Iată ce a scris în noaptea 8/9 dec. respectivul, citez: „Un lucru e important. Toți agenții Rusiei, la închisoare sau neutralizați, în funcție de implicare – trădători sau idioți utili. Influenceri, politicieni, securiști, academicieni, clerici, jurnaliști – nu contează. Neutralizate câteva mii de cozi de topor. Rapid, până la prezidențiale”. Între timp, dat fiindcă astfel de îndemnuri au iz penal, de incitare la omor și exterminare fizică, se pare că a șters mizeria, că eu nu am găsit-o decât sub formă de print screen. Nu, nu a șters-o, este online, cu data de 8 dec., ora 20,23. (Iar acum a dispărut din nou.) Dacă nu ați înțeles pe deplin grozăvia, comuniștii erau mult mai toleranți față de cei având altă opinie, o spune unul care a prins cam toată epoca comunistă, mai puțin primii nouă ani. Nu mai vorbesc de un banner pe care scria ceva de genul – Călin Georgescu, îți pregătim un Crăciun ca al lui Ceaușescu! Chestii care ar trebui să dea oricui de gândit. Cam aici s-a ajuns, responsabilitatea aparținând aproape exclusiv mass-media, care chiar zilele astea și-a dat arama pe față, dovedind o mârșăvie cum nu am întâlnit nici în zilele mineriadei. Toate televiziunile, în frunte cu proteve, antene, Digi 24 nu mai vorbesc, etc. toate s-au transformat în tribunale militare inchizitoriale ad-hoc. În stilul ăsta, așa cum se dispun arestări arbitrare (la intimidare – voi reveni asupra subiectului) percheziții, de asemenea arbitrare (pentru a vedea dacă nu ar exista cumva materiale interzise – așa spunea jigodia de reporter proteve, rețineți și modul condițional-optativ), apoi tot felul de idioți, așa-zișii intelectuali ai lui Băsescu, vezi individul menționat mai sus, cer exterminarea tuturor celor care nu sunt de acord cu ei, sunt denigrați cei din diaspora și se cere insistent să nu li se mai permită să voteze, (când a fost să fie dat jos Ponta au fost foarte buni, acum nu mai sunt) ești invitat la poliție dacă declari ceva contra pe facebook, așa că eu cred că voi solicita azil politic cât de curând, mă gândesc la Portugalia sau Spania. Nu se mai poate trăi în România. Voi reveni asupra subiectului mai la vale.

Acestea fiind zise, vom trece la chestii serioase. Pentru început să examinăm mai atent motivațiile CCR. În preambul se precizează că CCR și-a exercitat atribuția prevăzută de art. 146 lit. f din Constituție, hotărând următoarele… urmează 3 decizii numerotate 1, 2, 3. Art. 146 lit. f precizează următoarele, citez: „f. [CCR] veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului”. Două atribuții deci, 1. veghează și 2. confirmă. Punctul 1 se referă exclusiv la respectarea procedurilor din legea electorală privind alegerea președintelui României, practic înseamnă examinarea eventualelor reclamații privind încălcarea legii electorale, așa cum a fost reclamația din primul tur, care a condus la decizia de renumărare a voturilor. Nimic de obiectat, totul e clar, adică CCR trebuie să decidă, în cazul unor fraude reclamate oficial – funcție de dimensiunea acestora și de constatările organelor de anchetă, în speță AEP cred, dacă să anuleze sau nu un tur de scrutin. Sigur, renumărarea a avut drept scop găsirea unui pretext pentru anularea alegerilor și, cum nu s-a găsit, s-a trecut la planul B. Al doilea derivă direct din punctul 1, în sensul că dacă toate condițiile din legea electorală au fost respectate, CCR confirmă rezultatul votului alegătorilor, indiferent cui ar fi fost acordat. Practic, punctul doi este doar o formalitate în condițiile respectării condițiilor prevăzute în legea electorală. De unde deducem și cazul contrar, (care nu este prevăzut explicit în lege, în care se precizează că CCR doar confirmă, nu că și infirmă) CCR infirmă alegerea unui anumit candidat în cazul în care se constată că acesta ocupă un loc nemeritat pe lista celor aleși, cauza fiind în majoritatea zdrobitoare a cazurilor fraude la numărarea voturilor. (Pe vremea când nu exista aparatul informatic actual erau și alte metode îndelung verificate începând încă din 1 Dec. 1918 – alcool înainte de vot, mituirea și/sau amenințarea alegătorilor, introducerea în urne de buletine votate în prealabil pe numele unor persoane decedate, etc.) Deci, observați că vorbesc ca din carte, dacă numărarea voturilor a fost corectă, CCR nu poate avea alt motiv de invalidare a procesului electoral. Să vedem acum motivațiile invocate de CCR pentru a justifica decizia de anulare a scrutinului. În ordine. 1. Nu conține nici o motivație ci doar invocă temeiul așa-zis legal, articolul din Constituție menționat anterior în baza căruia a anulat turul întâi al alegerilor. 2. „Decretează” reluarea procesului electoral în totalitate, consecință directă a pct. 1. În fine, 3. „Decretează” că decizia este „definitivă și general obligatorie” și că va fi publicată în Monitorul Oficial (MO.) Deși legea nu obligă CCR să emită vreo justificare privind hotărârile luate, în continuare se precizează că argumentele vor fi menționate în hotărârea ce va fi publicată. O primă observație este că decizia a fost luată în momentul în care turul al doilea începuse deja în diaspora, cu alte cuvinte membrii CCR căutau cu disperare o motivație pentru anularea alegerilor, care în acel moment nu fusese găsită încă. Pentru că, evident, era clar că dl. CG va câștiga alegerile. În fine, fără a face presupuneri privind dedesubturile, sunt nevoit să repet – singurul motiv pentru o astfel de decizie este, conform Constituției, constatarea (de către o instanță ordinară sau extraordinară, în urma unei/unor contestații) a unor fraude suficient de masive încât să influențeze locul candidaților pe listă. Concret, ca să nu se înțeleagă altceva. Locul 1 – dl. Călin Georgescu = 2.120.401 voturi, locul 2. Elena Lasconi = 1.772.500. Numai astea contează, nu cred că în cazul a două tururi, CCR ar anula alegerile în cazul constatării de nereguli grave pentru locurile <3, deși legea nu prevede o astfel de ipoteză în mod explicit. Concret, dacă CCR constată, în urma unei anchete oficiale a Poliției (Parchetului sau altor organe abilitate, precum AEP – Autoritatea Electorală Permanentă) că dl. Călin Georgescu a obținut 2.120.401 – 1.772.500 = 347.901 + min. 1 vot prin fraudă masivă care, așa cum am spus, nu se poate face decât la numărare + raportare mai ales, numai în acest caz poate anula rezultatul votului. Alte situații nu mai contează pentru că sunt practic imposibile – listele electorale sunt în format electronic (nu se pot adăuga morți și persoane fictive pe listă), pe raza secțiilor de votare este interzis alcoolul și propaganda electorală (este total interzisă, însă doar la secție este monitorizată de jandarmi) în cabinele de vot se intră individual, buletinele de vot sunt înregistrate, etc… cu alte cuvinte, în afară de raportarea rezultatelor, care este oricum verificată de o comisie și de observatori independenți, altă motivație a anulării alegerilor nu poate exista. Este și motivul pentru care într-o primă fază CCR a decis renumărarea voturilor. Cum aceasta nu a oferit curții nici un motiv să anuleze turul 1, în loc să se valideze rezultatul alegerilor din turul întâi – așa cum prevede legea – s-a trecut la etapa a doua, găsirea de pretexte, fiind pus în priză CSAT, apoi oengeurile care chipurile au cerut desecretizarea rapoartelor și în fine – decizia abuzivă a CCR. Cu alte cuvinte, concluzia legală și constituțională era că rezultatul scrutinului era perfect valabil, câtă vreme votanții au pus ștampila pe buletin manu propria, iar numărătoarea a fost încă o dată confirmată prin renumărare, conform Constituției, CCR trebuia să valideze rezultatul și atât. Numai că CCR și-a depășit atribuțiile, anulând scrutinul. Un abuz strigător la cer, pentru că votul alegătorilor este chintesența democrației, indiferent pe cine au votat aceștia – votul lor este irevocabil, câtă vreme nu au fost constatate fraude, gen votare dublă. Motivul invocat de membrii CCR a fost că aceștia (în unanimitate) au constatat că procesul electoral „a fost viciat pe toată durata desfășurării lui” prin, citez: „multiple neregularități și încălcări ale legislației electorale care au distorsionat caracterul liber și corect al votului exprimat de cetățeni și egalitatea de șanse a competitorilor electorali, au afectat caracterul transparent și echitabil al campaniei electorale și au nesocotit reglementările legale referitoare la finanțarea acesteia”. Pentru început să precizăm că așa-zisa „viciere”, „distorsiune” și alte găselnițe lingvistice bombastice nu există nicăieri în nici una din legile privind procesul electoral – nu există decât vot (corect și legal) și fraudă (ilegală.) Mai adaug (pentru înțelesul cititorului) că conform „logicii” CCR recentele alegeri din SUA ar fi fost clar invalidate. Concret, chiar dacă exprimarea este voalată, CCR acuză pe de o parte campania de pe tiktok (de pe toate rețelele sociale de fapt, chestiune neprevăzută în lege) – campanie care l-ar fi favorizat în mod nemeritat pe dl. CG, în raport cu ceilalți candidați, și pe de altă parte a fost acuzată campania dlui CG că, citez: „a nesocotit reglementările legale referitoare la finanțarea acesteia„. Pentru început să menționăm că CCR nu este instanță de judecată, adică nu funcționează ca un tribunal obișnuit și chiar dacă cele două obiecții ar fi intrat în atribuțiile acesteia, trebuiau două hotărâri judecătorești definitive ale unei instanțe ordinare. Despre prima am spus clar că nu există în textul nici unei legi. Și nici nu poate exista pentru că nu poți acuza un candidat că-și face campanie electorală mai inteligent și mai eficient decât altul. Pot fi acuzate oarece vicii de formă, care oricum nu sunt treaba CCR ci a AEP, de exemplu refuzul unei televiziuni de a aloca timp de antenă unui anume candidat, afișe electorale mai mari decât standardul impus de legea electorală, etc… chestiuni care oricum nu se respectă și pe care nu le verifică nimeni și care oricum nu pot determina anularea unui tur de scrutin. Dar hai să presupunem că ar fi așa – adică legea ar interzice „distorsionarea” egalității de șanse între candidați, așa cum își justifică CCR decizia abuzivă, să vedem dacă așa a fost. Am precizat ce afirmă comunicatul SRI în acest sens, nu mai revin. Sunt nevoit să repet că tiktok (cel mai pronunțat termen de o săptămână încoace) nu a favorizat absolut nici unul din concurenți, toți au avut acces egal. Sigur, acum n-o să stea cei de la firmă să urmărească alegerile și situația din țară, să blocheze de pildă mesajele electorale în perioada de 48 de ore înainte de închiderea urnelor. Este un delict, evident, dar de care este strict răspunzător autorul. Mai mult, o companie de analiză a prezentat acum câteva zile o statistică senzațională, anume că în perioada 1 ian. – 24 nov. 2024, în ceea ce privește numărul de vizualizări pe tiktok a principalilor candidați la președinție situația se prezintă după cum urmează – George Simion – 396 milioane, Marcel Ciolacu – 328, și în fine, Călin Georgescu – 135, grosso modo de trei ori mai puțin decât candidatul aflat în frunte. Sunt nevoit să repet, pentru că printre multele diversiuni mârșave care s-au vehiculat în urma loviturii de stat dată de CCR, una din cele mai mari a fost aceea că prin modul în care s-a derulat campania dlui CG s-ar fi încălcat cumva legea, chestiune derivată din „manipularea votului alegătorilor” – exact așa s-a exprimat CCR. Manipulare – DEX = Influențare a opiniei publice printr-un ansamblu de mijloace (presă, radio etc.) prin care, fără a se apela la constrângeri, se impun acesteia anumite comportamente. Chiar dacă termenul sună cumva toxic, întreb din nou, ce lege s-a încălcat? Toate campaniile electorale sunt manipulare până la urmă, fără a vorbi de faptul că mai toți candidații mint cu nerușinare, promițând marea cu sarea celor cărora le cerșesc votul, cu alte cuvinte, îi manipulează pe cei care îi vor vota. Nu de azi de ieri ci de când există alegeri – politicianul poate și trebuie să facă absolut orice în campania electorală pentru a capta atenția electorilor și implicit votul acestora. Închipuiți-vă o starletă porno care dorește să candideze la europene și care promite să facă câte un blowjob fiecărui cetățean care-și ia angajamentul pe cuvânt de onoare s-o voteze. Este interzis? Da de unde? Sau mai simplu – să ofere bonus după felație și o sumă de bani fiecăruia, ca s-o țină minte. Sigur că vor fi destui care nu se vor ține de cuvânt, dar statistica spune că majoritatea da. Ce vreți manipulare mai evidentă? În concluzie, motivația CCR este aberantă. Sigur că staff-ul de campanie al dlui CG a intensificat propaganda „pe ultima sută de metri”, în timp ce restul au lăsat jos ștacheta – nu e nimic ilegal în asta, am explicat deja, e doar prostia staff-ului contra-candidaților. Și în fine încă o observație legată de cifrele de trafic enumerate mai sus, chestie nerelevată până în prezent. Faptul că dl. George Simion s-a situat pe primul loc la vizualizări și extrem de detașat de următorul candidat, dl. Ciolacu respectiv, cel puțin până la începutul campaniei electorale, cu două săptămâni înainte de alegeri, a determinat declanșarea diversiunii George Simion – spion rus. În baza celor comunicate, chipurile, de serviciile speciale ale Moldovei și Ucrainei, unui obscur parlamentar român de care nu auzise nimeni până atunci, faptul fiind denunțat de un anume Ioan Chirteș (PNL) – care de fapt a spus că acele servicii „au dovezi”. Practic, omul a încercat să strice combinațiile PSD cu AUR, ticluite cu scopul ascuns ca în al doilea tur să concureze Marcel Ciolacu cu George Simion. Evident că diversiunea a căzut, pentru că serviciile „speciale” din cele două țări „vecine și prietene” nu au furnizat absolut nici dovadă și nici nu aveau cum și ce să furnizeze. În realitate, dlui Simion i s-au prelungit doar interdicțiile, care datează de acum câțiva ani, cea din Moldova vizând activitățile unioniste ale dânsului, iar cea din Ucraina, apărarea minorității românești de abuzurile ucronaziștilor de la Kiev. Acum, eu cred că dacă ieșea dânsul în primul tur, este clar că se repeta identic și la fel scenariul căruia i-a căzut victimă dl. CG. În fine, problema era că dl. Simion e mai tânăr și mai bătăios așa că nu se știe la ce ar fi condus o astfel de campanie mârșavă, asupra căreia voi reveni într-un episod viitor. Pentru moment să ne concentrăm pe a doua motivație exprimată de CCR, respectiv faptul că dl. CG ar fi „nesocotit reglementările legale referitoare la finanțarea acesteia” (a campaniei electorale adică.) Practic, a fost acuzată declarația dlui CG, cu acte în regulă (așa prevede legea) cum că nu a cheltuit nici un leu cu campania electorală. Este posibil așa ceva? Este clar că nu – totul se plătește pe lumea asta, nimic nu este gratis – cu o mică-mare observație – cine se sinchisește câtă vreme banii nu sunt luați „de la stat”? Astea fiind zise, să vedem reglementările în vigoare, pentru că iar putem vorbi de o uriașă mârșăvie, adică prezentarea acestui aspect (declarația că nu a cheltuit nici un leu) ca o infracțiune extrem de gravă, care în mod imperios necesar susținea ideea anulării alegerilor. De milioanele (de la bugetul de stat, adică de la contribuabil, precum subsemnatul adică) cheltuite de ceilalți candidați – cu justificare evident, hoțul are întotdeauna justificări – iar nu se spune nimic. Dacă nu ar fi decât cele două milioane de euro cheltuite să se facă reclamă cărții lui Ciucă, care – așa penibilă cum e ea – nu a fost scrisă nici de Ciucă și nici nu am auzit să intereseze pe cineva. Două milioane băgate într-un candidat perdant înainte să fie înscris pe listele electorale. Așa, ca idee, cu acele două milioane aș fi putut tipări 100 de mii de exemplare din Istoria ML 1916-2016, chiar dacă nu sunt chiar atâția interesați. Revenind la legislație, să spunem că totul se găsește în Legea finanțării partidelor politice, respectiv Legea nr. 334/2006, coroborată eventual, cu legea electorală, respectiv Legea nr. 115/2015, actualizată în 2024. Pentru început să facem observația că dl. CG nu are (oficial) nici un partid în spate, în consecință ne vom referi la prevederile legii privind candidații independenți. Ca principii generale privind candidații la președinție, cei independenți inclusiv, legea prevede deschiderea unui cont (la nivel central) la una din bănci, cont în care se vor derula exclusiv cheltuielile din campanie – cont administrat de o persoană special desemnată în acest scop, numită mandatar financiar (al candidatului) – de obicei un expert contabil autorizat, identificat printr-un așa zis CIF (cod de înregistrare fiscală) – operațiile financiare derulate în campania electorală funcționând exact ca în cazul unei societăți comerciale – cu achiziții și plăți (de materiale electorale) – atâta doar că produsul final, ca să zic așa, cu care se iese pe piață – este tocmai campania electorală a candidatului. Să observăm din nou că acel cont este destinat exclusiv plăților, pentru venituri obținute pe diverse căi (de exemplu donații) sau veniturile proprii ale candidaților independenți, legea neprevăzând absolut nimic în legătură cu acel cont, dar conform legii trebuie și ele raportate și impozitate, fiind eventual derulate printr-un alt cont. În acest fel există o transparență (și evidență) a cheltuielilor cu campania electorală a fiecărui candidat în parte. A doua prevedere importantă se referă la cuantumul acestor cheltuieli cu campania electorală, pentru candidații la președinție ele fiind limitate la 20.000 de salarii de bază minime brute pe țară. Cum, la data scrierii acestor rânduri, salariul minim brut este în cuantum de 3.700 RON (4.050 de la 1 ian. 2025) adică ~740 €, sumă care, multiplicată cu 20.000 dă exact 14,8 milioane €. Nu mă pronunț dacă e mult sau puțin, nu este treaba mea acum, ca idee campania Kamalei a costat ~840 milioane de €, dar România nu e SUA, iar prețurile și tarifele sunt altele. Să spunem că 14,8 milioane de € sau 74 milioane RON e o sumă decentă, iar ținând cont că nu au fost dezbateri televizate, majoritatea zdrobitoare a televiziunilor fiind manifest contra dlui CG (care până la anunțarea rezultatelor primului tur nici nu a fost băgat în seamă de televiziuni) este o sumă mai mult decât suficientă. Repet – în cazul dlui CG – zero emisiuni tv, zero afișe, zero bannere, zero alte materiale publicitare – REZULTĂ ZERO CHELTUIELI. Sau mă rog, am zis pe aproape, față de ce bani primesc partidele parlamentare de la buget, chiar și în absența oricăror spoturi publicitare, nu mai vorbesc de dezbateri televizate, ultima având loc în 2014, între Klaus Johannis și Victor Ponta. De atunci, pentru a nu se confrunta cu obiecții critice, atât televiziunile – obligate prin lege, cât mai ales candidații, au evitat în mod categoric orice dezbatere electorală. Închipuiți-vă o dezbatere între Elena Lasconi, care întrebată mai repede nu știe nici câte state sunt în UE, sau cât face 1×2, ca la Pronosport – care la orice întrebare răspunde cu sloganuri, și Călin Georgescu, care indiferent de ce s-a spus despre dânsul sau se spune că ar fi spus, ar fi desființat-o pur și simplu. Este clar pentru ce e bătaia peștelui, din moment ce sumele de subvenție a partidelor au crescut de la an la an, înregistrând o majorare semnificativă în 2019: de șase ori mai mai mult decât în 2017 și de 20 de ori mai mult decât în 2015. Tot acest adevărat jaf al banului public a fost posibil datorită unui amendament la legea finanțării partidelor politice, depus de fostul trezorier PSD, un anume Mircea Drăghici, de care nu am auzit niciodată și este clar de ce, așa că aflu acum. Ca urmare a acestuia, partidele politice pot primi anual subvenții ce nu pot depăși, în total, 0,04% din PIB. (Amendamentul din 2024, menționat mai sus.) Până la acest amendament, raportarea se făcea la veniturile bugetare, iar prin acest artificiu subvenția s-a triplat. Și rețineți, asta e la fel de important, pe lângă sumele primite ca subvenție de la stat, partidele politice care trec pragul de 3% primesc și rambursarea sumelor cheltuite în campania electorală – așa că nu-i costă absolut nimic să propună și să susțină un anume candidat. Este și motivul pentru care se cere raportarea tuturor cheltuielilor făcute în campanie – vorbă să fie, cine draq îi verifică? din moment ce la AEP sunt tot oamenii lor. Conform datelor făcute publice, dar care nu au interesat pe nimeni, din motive lesne de înțeles, numai anul trecut subvenția acordată PSD de la buget a fost de +30 milioane de euro. Chiar dacă anul acesta, din motive propagandistice, subvenția s-a micșorat, totuși PSD va primi peste 85 de milioane de lei, PNL 47.3 milioane, iar USR 12.6 milioane, bani care nu-s de colea. Chiar și televiziunile aservite puterii au redus tarifele, un spot publicitar de 30 sec. fiind taxat cu 3.000 € la oră de maximă audiență. În aceste condiții și la atâta bănet stors din banul public, este firesc să apară indivizi precum acel Dan Șucu să afirme în direct, la oră de maximă audiență, cum că oamenii de afaceri știu care sunt costurile pentru transmiterea unor mesaje pe rețelele de socializare și, astfel, au putut face o estimare legată de campania lui Călin Georgescu, dând și cifra magică – trei milioane de euro zilnic sau 50 de milioane toată campania. Evident că nu pe degeaba, așa că a adăugat, făcând-i publicitate negativă dlui CG, cum că, citez: „Eu, înainte de a vota mi-aș dori să cunosc cine investește toate sumele acestea”. Mai mult, Dan Șucu a spus că „autoritățile române trebuie să divulge ce se întâmplă acolo și cine”. „Altfel rămânem la părerea că poate există oameni extrem de controversați care sunt în spatele acestor sume de bani”, a adăugat omul de afaceri. Nu oriunde, ci la o așa-zisă întâlnire a mediului de afaceri cu „candidatul” Elena Lasconi. Înțelegeți D-vs. cum devine chestia, ceva mai voalat – de ce nu este deja arestat dl CG și scos din cursa electorală? Sugerând astfel, prin intermediul televiziunilor aservite puterii, că dl CG ar fi comis grave ilegalități în campanie. Toată această adevărată înscenare, deși SRI a dat clar cuantumul sumei cheltuite pe tiktok, 400 RON pentru un spot în sprijinul dlui CG. Menționez că partidele parlamentare, care și-au finanțat campania propriilor candidați cu bani de la buget, adică cu banii contribuabilului, sunt obligate să facă publice cheltuielile, din motive lesne de înțeles, doar în cazul în care AEP solicită expres acest lucru. Iar AEP a solicitat, din motive iar lesne de înțeles, la intervenția mass-media. Iar partidele s-au conformat – asta spun ele, cine draq verifică sumele deturnate spre firmele de publicitate ale soțiilor și finilor aleșilor? și la fel a făcut și dl. CG, a și arătat extrasul de cont – ZERO pe toată linia. Mai mult, fiind candidat independent, care nu a luat un leu de la buget, nu-l obligă nici o lege să declare cât și pe ce a cheltuit, de unde a avut bani și câte și mai câte, mai ales că televiziunile au avut grijă să publice tranzacțiile imobiliare ale dânsului, în valoare de milioane. Omul a fost mai mult decât corect, putea să spună Hai siktir – nu dau socoteală nimănui ce fac cu banii mei. Sigur, peste tot se spune că ar fi cheltuit foarte mult, vezi individul de mai sus, și nu a declarat. De ce să declare dacă nu-l obligă nimeni? A arătat extrasul de cont, în rest fiecare să judece cu capul lui. Problema nu este că a mințit sau mă rog, că nu a spus adevărul, chestie cu care sunt de acord, ci că nu a încălcat nici o lege. Zic și eu – dacă declara 50 de milioane cât a evaluat Dan Șucu, sau dacă declara dublu sau triplu, care ar fi fost treaba? Nici o lege nu-l obligă să justifice banii. Sigur că la astfel de sume ar fi intrat pe fir ANAF și DIICOT, nu care cumva să fie vreo spălare de bani nevămuită gras – dar, repet, nu este datoria dlui CG să justifice proveniența acestora, ci a respectivelor organe, împreună cu poliția economică, să demonstreze proveniența ilegală a banilor, subiect pe care îl vom aborda în episodul viitor. Iar acel personaj cu numele hilar de Dan Șucu nu face decât să se bazeze pe dezincriminarea calomniei în numele unei libertăți de exprimare prost înțelese. Mai vedem noi ce și cum, d-le Mobexpert. It’s a small world and very, very bad! (Va urma.)

Partajează asta: