Ion Coja. În calitatea mea de român care nu l-a votat pe Johannis.

„Nu vă iubesc, dar vă pot fi util!”

Domnule Johannis,

Vă scriu în calitatea mea de român care nu v-a votat în noiembrie 2014...

Nu l-am votat nici pe adversarul dumneavoastră, Victor Ponta. Dar pe dumneavoastră în mod special am încercat și pe alții să-i conving să nu vă voteze, publicând pe site-ul meu mai multe texte privitoare la starea de incompatibilitate a numitului Klaus Johannis cu funcția de președinte al României, ba chiar și cu cea de primar!...

M-am împăcat însă cu rezultatul alegerilor și am încercat să văd partea cea bună a lucurilor, confom principiului românesc că „în tot răul este și un bine”! Iar partea bună a lucurilor constă, după mintea mea, în faptul că România are un președinte al cărui adversar este prim ministru!

În momentul de față, adversitatea dintre dumneavoastră și domnul Ponta este singura noastră garanție că dumneavoastră doi, Președintele României și Premierul României, nu vă veți acoperi unul pe altul, nu veți intra în cârdășie ca să comiteți alte ilegalități!, așa cum au făcut-o cei de dinaintea dumneavoastră!

Căci ați comis unele ilegalități, domnule Johannis, înainte de a ajunge primar! Iar după ce ați ajuns primar, nu v-ați sfiit să comiteți altele mai mari, mai păguboase pentru statul român, pentru concetățenii dumneavoastră! Speranța că acum, ca președinte, nu veți comite alte ilegalități, mai mari, mai dureroase pentru noi, românii de rând, depinde de prezența lui Victor Ponta și a PSD la guvernare! Este singura garanție că veți respecta legea măcar acum, ca președinte!

Nici cu dl Ponta nu mi-e rușine, nu este nici ’mnealui vreo ușă de biserică. Cunoaștem păcatele sale! Apetitul pentru alte ilegalități, mai mari, probabil că ar fi ajuns de nestăpânit pentru el și anturajul său dacă Victor Ponta era ales președinte. Așa însă, mâna lui Dumnezeu a rânduit lucrurile cum nu se poate mai bine în condițiile în care am avut de ales între doi candidați plini de păcate! Sunteți amândoi, Johannis și Ponta, cu un trecut penal dovedit! Numai dușmănia dintre voi, frica de celălalt, vă poate potoli elanul infracțional! Vă poate obliga și motiva pe amândoi să respectați legea și angajamentele luate!

Vi se potrivește oareșicât cealaltă vorbă românească: frica păzește bostana!

Ați dovedit că n-aveți nicio greață să ascundeți adevărul! În campania electorală nu ați suflat o vorbă despre intenția de a-l debarca pe Ponta și de a instala un guvern al foștilor PDL-iști, în frunte cu alt „cârlan”: Predoiu! Dimpotrivă, ați insistat pe ideea că alegerea lui Victor Ponta ca președinte ar face ca în mâna unei singure persoane, a unui singur partid, să se adune prea multă putere, ceea ce înseamnă în fapt instaurarea unei dictaturi! Idee relativ corectă, cu care i-ați făcut să de răzgândească pe mulți dintre votanții lui Victor Ponta.

Dar acum ce faceți dumneavoatră, iubite domnule președinte?! Ne luați drept proști, proștii care nu pricep că vreți să aveți în mână toate pârgiile puterii?! Că vreți să faceți exact ce ne-ați avertizat că sunt intențiile ascunse și inacceptabile ale „nevrednicului” de Ponta?! Cu ce sunteți dumneavoastră mai breaz?!

Mulți care v-au votat încep să nu mai fie credulii cu inima deschisă pentru omul cu intențiile cele mai bune care păreați a fi! Începem să ne dăm seama că serviciile au fost foarte active și au intervenit în mod ilegal în desfășurarea alegerilor, a campaniei electorale, susținându-vă! Iar motivația lor nu a fost interesul național! Devine tot mai evident că sunteți altceva decât cel pe care l-au votat din toată inima tinerii „anti-sistem”!...

Ați dat la debutul ca președinte un semnal care să ne deruteze: l-ați onorat cu însemnele recunoștinței publice pe reprezentantul foștilor deținuți politici. Un gest minunat! Ați semnalizat astfel o direcție, în care să orientați mandatul dumneavoastră, dar pașii următori îi faceți în cu totul altă direcție!... Cine vă duce de mână, domnule Johannis?!...

În ultimele declarații v-ați referit și la familia dlui Victor Ponta!... Cum că faptele penale săvârșite de cumnatul său ar impune un singur gest din partea primului ministru: demisia!

Uitați, vă faceți că uitați, domnule Johannis, dar opinia publică nu uită că nu numai dvs aveți un trecut infracțional bogat, ci și persoane din familia dvs. Mă refer, bunăoară, la acuzele aduse în presă soacrei dumneavoastră – fals în acte pentru dobândirea unor bunuri materiale substanțiale. Nu ați răspuns acestor acuzații, parțial confirmate de justiție! Erați prea ocupat cu campania electorală! Dar acum, când aveți timp liber berechet, nu credeți că ar fi cazul să lămuriți aceste acuzații, iar abia după aceea să căutați paiul din ochiul celuilalt?!

Sau, cumva, imunitatea dumneavostră, o include și pe coana mare?!...

Precizez: aș primi cu mare satisfacție dovada că acuzațiile care vi s-au tot adus nu sunt întemeiate, nu sunt conforme adevărului. Dar cât să mai așteptăm aceste dovezi?! Nici în campania electorală, nici după ce ați câștigat fotoliul prezidențial, nu ați catadicsit să respingeți acuzațiile ce vi se aduc de atâția ani?! Chiar dacă s-au prescris acele fapte, iar noi nu știm, vinovăția dumneavoastră tot vinovăție rămâne! Și este sinonimă cu incompatibilitatea!...

Repet pentru cei care v-au votat și pentru tot românul: situația în care ne aflăm acum este, în mod paradoxal, singura care corespunde interesului public: avem un președinte și un premier aflați „la cuțite”. Cei doi se pândesc unul pe altul să profite de greșeala celuilalt și s-o sancționeze. Fiecare se teme să mai (s.n.) facă vreo ilegalitate, vreun abuz, știind bine că celălalt atât așteaptă!...

Devine un imperativ pentru dumneavoastră ca PSD și Ponta să rămână la guvernare. Ponta este cel mai grijuliu să nu calce strâmb! Nu-și poate permite să greșească!... Dar și dumneavoastră, domnule Johannis, știind că nu puteți conta pe complicitatea guvernului, veți fi un președinte puțin dispus la abuzuri și ilegalități!

Domnule Johannis, dacă v-ați decis să fiți un om corect, cu intenții bune pentru Țară, nu ar trebui să vă deranjeze faptul că nu aveți „un guvern al meu”, cum v-ați exprimat, fără voia dumneavoastră, scăpând pe gură un gând ascuns! Guvernul nu trebuie să fie al președintelui, domnule președinte, ci al celor care l-au votat! Trebuie să fie al Țării, ca și Președintele!

Faptul că încurajați pe față constituirea pe căi ilicite, neconstituționale și nedemne, a unei noi majorități parlamentare, ignorând voința electoratului exprimată la alegerile din 2012, faptul că încercați să-i aduceți la putere pe cei care au susținut regimul Băsescu și au profitat din plin de acel regim, devine un gest de incompatibilitate cu funcția de președinte! Aveți grijă la buna credință și loialitate a celor care vă îndeamnă să faceți acest pas, s-ar putea să fie un pas în gol!... Țara nu are nevoie de un nou referendum privind incompatibilitatea președintelui! Dar dacă insistați, acolo se va ajunge!...

Profit de ocazie și vă adresez, cu toată seriozitatea, cererea expresă și sinceră de a mă pune la dispoziția dumneavoastră și a echipei de consilieri: am o vastă experiență politică, a politicii făcute de pe tușă, dar și în arena politică, ca senator (1992-1996) și lider în Uniunea Vatra Românească, ca președinte al LICAR – Liga pentru Combaterea Anti-Românismului. Vă ofer serviciile mele fără altă pretenție decât aceea de a ști, de a fi sigur că va ajunge la cunoștința președintelui Țării și punctul de vedere al unui septuagenar blamat de unii, dar iubit de alții, pentru crezul său naționalist, constant și fără rabat!

Există un segment naționalist în societatea românească, autentic naționalist! De ani de zile nimeni nu ne reprezintă în structurile politice ale Țării! Și doar nu suntem puțini! Vocea noastră, a electoratului naționalist, se aude numai pe Internet! Nu puteți conduce România fără să-i cunoașteți și pe românii care pretind că vor să dea expresie politică gândirii și modelului lăsate moștenire de un Bălcescu, Eminescu, Iorga, Brătianu, Țuțea, Noica, Mircea Eliade...

Domnule președinte Johannis,

Nu vă iubesc, dar vă pot fi util!

Aveți nevoie de mine, de unul ca subsemnatul

Ion Coja.

Vă stau la dispoziție, spre a vă face cunoscut punctul nostru de vedere, al naționaliștilor români! Foarte pe scurt, acest punct de vedere îl veți înțelege dintr-o mică „fabulă”:

în echipa REAL Madrid au jucat doi mari fotbaliști: Di Stefano și Puskas. Di Stefano dădea pasele de gol, iar Puskas marca. La un moment dat cei doi au ajuns să se urască de moarte, din cauza unei femei. Nu și-au mai vorbit toată viața. Dar lucrul acesta nu s-a văzut pe teren. Di Stefano a continuat să paseze, iar Puskas să marcheze... Făceau parte din aceeași echipă!... Urmăreau același scop: victoria echipei! Salus Reipublicae! Acesta este țelul nostru, naționalist!

À bon entendeur, salut, mon President!

București, 19 februarie 2014

Liviu Vălenaș. Invitatie pentru expeditia speologica internationala LAOS 2015 bis

Invitatie pentru expeditia speologica internationala LAOS 2015 bis

​

Traversand pe un pod de lemn raul Nam Don in drum spre pesterile Tham Khai Nau si Tham Dan Makhia, zona Thakhek - Laos. Foto: Liviu Valenas, 2015

​
Durata: 3 saptamani (21-22 zile).

Perioada: Luna aprilie 2015, cand va avea loc expeditia speologica internationala LAOS 2015 bis. Scopul expeditiei: reluarea explorarilor in pestera Tham Khai Nau (explorata in premiera in ianuarie 2015 pe o lungime de 2.019 m) si in pestera Tham Dan Makhia (525 m lungime), descoperita tot in cadrul expeditiei LAOS 2015 (9-16 ianuarie 2015). De asemenea vor fi efectuate prospectiuni si explorari speologice in zonele Thakhek, Nam Hinboun, Nahin (provincia Khammouane, centrul Laosului) si in zona Lak Sao (provincia Borikhamxai, centrul Laosului). Programul concret va fi hotarat la fata locului, in functie de descoperirile si cercetarile facute. In afara de cercetarile speologice, minimum 5 zile va fi rezervat vizitarii unor obiective turistice de interes mondial, inclusiv un trek de 3 zile intre Thakhek si pestera Kong Lo (tunel natural strabatut de un mare rubteran, lung de 6,5 km, care se parcurge, dus-intors, cu piroga cu motor).
In NE Thailandei se va continua explorarea si topografierea pesterii Tham Nam Lot, cea mai mare retea subterana a Thailandei dezvoltata in cuartite. De asemenea se asigura o mini-croaziera cu piroga cu motor in defileul Mekongului de la Sam Phan Bok (frontiera intre Thailanda si Laos).

Navigatie cu barca pneumatica pe lacurile subterane din Tham Khai Nau. Foto: Liviu Valenas, foto-asistent: Maliwan Valenas, 2015

Organizator: Liviu Valenas. Co-organizator: Camlex Comsaisana si Oficiul de Turism Provincial Thakhek.

Contact: Clubul de Speologie "Z", Liviu Valenas, Lenau Str. 16, D - 90431 Nürnberg, Germany - D

Tel. 0049-911-8014898, 0049-174-7872593, Fax: 0049-911-8014900,  E-Mail: liviu.valenas@gmail.com

Pret: 890 Euro (pentru trei saptamani), suma va fi virata organizatorului, LV, cel tarziu cu 10 zile inainte de expeditie. In pret intra toate cheltuielile de transport in Thailanda si Laos, cazare (la o pensiune privata in Thailanda si la hoteluri de 1-2 stele in Laos, toate dotate cu confort european). Se mai asigura in Thailanda pensiune completa, iar in Laos demipensiune. De asemenea in pret intra si taxele de turism care trebuie platite la fata locului in Laos si plata ghizilor locali. Transportul: In Thailanda cu autobuz rapid si pickup, in Laos, cu un van modern Hyundai si in parte cu autobuze locale si cu piroga cu motor (pe Nam Hinboun si in pestera Tham Kong Lo). Vizele se obtin operativ la frontiera (cea pentru Thailanda la aeroportul international Suvarnabhumi din Bangkok, unde va avea loc si reunirea participantilor).

Biletele de avion pana la Bangkok, Thailanda, tur-retur, vor fi rezervate si platite exclusiv de fiecare participant in parte.Expeditia este deschisa nu numai speologilor, ci si tuturor iubitorilor de natura, indiferent de varsta, cu o conditie fizica medie.

PARTENERI

Travel & Trek, Nürnberg, Germania

Speleo Concepts, Grossenseebach, Germania

SportScheck, Nürnberg, Germania

Spelemat, Oradea, Romania

Parteneri media

NEODACII, Strasbourg, Franta

ARHIVA ROMANILOR, ASYMETRIA, Franta

LISTA SPEOLOGILOR, Romania

LIVIU VALENAS

Pestera Tham Nam Lot, NE Thailandei, cea mai lunga pestera a Thailandei in cuarțite necarstificabile. Foto: Liviu Valenas, foto-asistent: Ionut Albu, 2015

RADU GOLBAN: „Este un moment foarte bun să deschidem subiectul datoriei Germaniei faţă de România.”

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.
Cu prietenie, Dan Culcer

RADU GOLBAN:

„Este un moment foarte bun să deschidem subiectul datoriei Germaniei faţă de noi”

BURSA 18.02.2015
A consemnat IULIA ROTĂRESCU

* „Datoria de 19 miliarde de euro a Germaniei faţă de România – rezultatul unei relaţii comerciale”
* „Dacă Grecia are astăzi datorii este în mare măsură pentru că băncile germane au cumpărat obligaţiuni de la statul grec”
* (Interviu cu profesorul Radu Golban)
.
Radu Golban este economistul de origine română care a descoperit că Germania ne datorează 19 miliarde de euro, din acordurile comerciale bilaterale încheiate înainte şi în timpul celui de-al doilea război mondial.
A trăit şi studiat în Germania, Elveţia şi România, iar acum locuieşte în Elveţia.
În prezent, este Lector la Colegiul Naţional de Comerţ şi Diplomaţia Relaţiilor Economice din Bucureşti.

Reporter: Cum şi când aţi descoperit că Germania are o datorie către România din perioada celui de-al doilea război mondial? Ne interesează să ştim şi cum aţi ajuns la suma de 19 miliarde de euro.
Radu Golban: Acea descoperire a fost absolut întâmplătoare. În cadrul pregătirilor pentru teza mea de doctorat în politică monetară şi europeană, m-a interesat să găsesc şi alte modele de colaborare monetară în Europa. Aşa am descoperit că, începând cu anii ’30, a existat, până în 1944, o uniune de clearing (n.r. sistem de decontare între state prin intermediul băncilor, prin compensarea reciprocă a creanţelor şi datoriilor, în scopul echilibrării schimburilor comerciale), lucru care mi-a stârnit curiozitatea. Care a fost modalitatea de funcţionare a acestei uniuni monetare conduse de Berlin, care avea centrul în Germania la Casa de Compensaţie?
Studiind materiale din arhivele germane şi elveţiene de stat – care sunt disponibile la Banca Reglementelor Internaţionale, cu sediul la Basel – am văzut că în această uniune de clearing, la care a aderat şi România începând cu 1936, au rămas, la sfârşitul războiului, anumite sume necompensate.
Radu Golban: M-a interesat să văd ce s-a întâmplat cu aceşti bani ai ţării noastre, care a fost statutul lor politic şi economic.
Un disponibil au avut şi Franţa, Olanda şi Danemarca.
M-am întrebat cum s-a ajuns ca România să aibă un disponibil la Casa de Compensaţie de la Berlin. Sau care a fost statutul legal al acelui disponibil din septembrie 1944, când s-a desfiinţat acea instituţie. Mai mult, mă interesa să aflu care a fost reglementarea statutului acelor bani în tratatele internaţionale, fie cele ale Germaniei, fie cele semnate de România.
Germania, începând cu anii ’30, a încercat să preia din nou o poziţie dominantă pe piaţa economică europeană.
Problema era că exista o lipsă acută de valută, Berlinul fiind obligat să-şi plătească despăgubirile din primul război mondial, lucru care îngreuna comerţul european.
Guvernatorul Băncii Centrale a Germaniei a avut ideea să creeze un sistem bazat pe barter (n.r. acord, în practica comercială, prin care părţile convin să schimbe între ele mărfuri de valori egale).
Astfel, fiecare ţară a trebuit să-şi plătească în avans exporturile. În consecinţă, pentru exporturile românilor în Germania, de exemplu de produse agricole, banii erau plătiţi de Banca Naţională a României, nu de Germania.
Exista zvonul că Germania era un foarte bun plătitor şi nu era aşa.
Germania a fost o ţară foarte bună din punctul de vedere al achiziţiei de marfă, însă banii au fost plătiţi de BNR.
Aceasta este ideea care stă la baza eurosistemului şi astăzi.
Modelul de funcţionare în eurosistem este ca fiecare bancă centrală să plătească în avans exporturile fiecărui stat.
Exporturile germane către alte state din UE sunt plătite în avans de Banca Centrală a Germaniei. Nu are loc un decont cu Banca Centrală a Greciei sau cu alte bănci centrale din eurosistem, aşa cum s-ar întâmpla dacă ar exista un export într-o ţară terţă.
Atât timp cât pentru schimburile comerciale dintre Germania şi România au fost stabilite cote în fiecare an, emisiunile monetare ale BNR pentru exporturile româneşti au fost compensate prin ceea ce Banca Centrală primea de la exportatori, în urma măsurilor introduse de către Germania.
Însă schimburile comerciale cu Germania nu au mai fost echilibrate, tocmai din cauza celui de-al doilea război mondial.
Începând cu septembrie 1939, Germania a ajuns într-o situaţie precară şi nu a mai fost în stare să-şi onoreze angajamentele pe care şi le asumase faţă de România şi alte state membre ale uniunii de clearing.
România încerca să diminueze cotele de export către Germania tocmai ca să redreseze schimburile comerciale şi ca să reducă emisiunea monetară, pentru că inflaţia noastră creştea. Inflaţia galopantă care s-a produs datorită clearingului cu Germania a fost suportată de cetăţeni.
Pentru că Germania nu mai putea să exporte în măsura în care se angajase, iar ţara noastră era în continuare obligată să-şi onoreze cotele negociate cu Germania, care creşteau de la un an la altul, ajunsesem ca inflaţia galopantă de la noi să fie tributul pe care îl plăteam indirect Germaniei naziste, sub forma unui ban de ocupaţie.
Din uniunea de clearing au făcut parte şi ţări precum Afganistanul sau Elveţia, care nu erau ţări aliate.
În consecinţă, faptul că am fost aliaţi militari nu are nicio legătură cu obligaţiile care vin în urma acordului de clearing încheiat de România şi Germania în 1936.
Reporter: Dar Germania i-a plătit Elveţiei 60% din datorie. De ce Elveţiei i-a achitat banii şi celorlalte state nu?
Radu Golban: Pentru că, după război, Elveţia a căutat să legalizeze averea cetăţenilor germani, blocată acolo.
Sumele fabuloase de bani care au fost depuse de cetăţenii germani au fost blocate datorită sancţiunilor împotriva Reichului, la fel cum au fost blocaţi şi banii românilor în Elveţia.
Deblocarea banilor cetăţenilor germani din Elveţia a avut loc în mai multe etape.
Pe o parte, băncile elveţiene s-au obligat să impoziteze la sursă aceşti bani şi să plătească o sumă de 50% fiscului german. Acesta, prin Acordul de la Washington, trebuia să fie în stare să plătească o parte din despăgubirile de război, fiind astfel o situaţie de win-win.
De cealaltă parte, Elveţia, având posibilitatea să negocieze şi să impună băncilor elveţiene legislaţia care a favorizat atât fiscul german, cât şi pe cel american, a avut şi posibilitatea să negocieze cu Germania plata acelei datorii.
Noi nu am fost în această situaţie.
O să vă explic acum cum a ajuns să rămână acel miliard de mărci germane datorat României în contul Casei de Compensaţie.
Cu cât creştea disponibilul nostru la fonduri şi cu cât mai puţin Germania putea să-şi onoreze exporturile spre România, cu atât mai mult Casa de Compensaţie a încercat să se folosească de instrumente de inginerie financiară, ca să ne diminueze disponibilul.
De pildă, am fost obligaţi să plătim o parte din staţionarea trupelor germane în România din disponibilul de la Casa de Compensaţie.
Am fost obligaţi să achiziţionăm o serie de produse de care nu aveam nevoie, de la proteze la agrafe, la suprapreţ, ca să reducem din disponibil. Aceste mijloace au fost, efectiv, la cheremul Germaniei, care au avut posibilitatea să taie din disponibilul României cât a dorit. Despre aceste practici a publicat chiar Banca Reglementelor Internaţionale în rapoartele de lucru din anii „42 şi „43, care se găsesc pe internet.
Acel miliard de mărci datorat ţării noastre este rezultatul exerciţiului bugetar al Casei de Compensaţie, după toate eforturile Germaniei de a reduce disponibilul. Atât a mai rămas după toate presiunile exercitate asupra României.
În urma intervenţiilor publice pe care le-am avut în emisiuni, BNR a exprimat un punct de vedere, conform căruia ţara noastră, sub conducerea lui Ion Antonescu, ar fi insistat asupra Germaniei să plătească exporturile României în aur, iar noi am vrut să primim numai aur de la Germania, pentru că nu am mai avut încredere în clearing.
Banca Reglementelor Internaţionale a criticat România pentru cererea de pe vremea lui Antonescu şi i-a solicitat să nu accepte din partea Germaniei aur, pentru că este unul pătat.
Pentru mine este interesant că disponibilul de un miliard de mărci germane de la Casa de Compensaţie se regăseşte şi într-un material din 2002-2003 al Academiei Române publicat de Victor Axenciuc, „Istoria monetară a României”. Aici, Academia Română a publicat bilanţul BNR din anul „44, unde găsim rezervele noastre. Erau rezerve în aur şi în valută, iar rezervele de clearing erau în sumă de 55 miliarde de lei, care atunci erau exact un miliard de mărci germane.
Am avut o corespondenţă cu BNR aproape doi ani de zile pe tema acestei datorii.
Academia Română a publicat din studiul arhivelor BNR această sumă – 55 miliarde de lei, care acum valorează 19 miliarde de euro, inclusiv dobânzile aferente.
BNR ştia că în „44 ei aveau în rezervele lor disponibilul de la Berlin, deci cifra nu-mi aparţine mie. Este publicată de Academia Română, care a preluat-o din arhivele BNR.
Când am cerut aceste arhive, mi s-a spus că nu le găsesc.
Reporter: De ce statul român şi BNR nu au menţionat această datorie înainte să o descoperiţi şi să o menţionaţi dumneavoastră?
Radu Golban: I-am întrebat de ce au scos din bilanţ aceşti bani.
Ca răspuns, au organizat în aprilie 2013 un simpozion la BNR şi au spus că banii au fost scoşi din evidenţă pentru că Germania a fost considerată un stat incapabil de plată în 1944.
Asta nu înseamnă că Germania nu este astăzi capabilă să-şi achite datoria.
Acesta nu este un argument.
Auzim astăzi că Atena ar propune o ştergere a datoriilor după modelul german de la Conferinţa de la Londra, din 1953.
Grecia merge pe următoarea strategie: ori ne dă Germania bani să ne plătim datoriile, (banii pe care ni-i datorează din cel de-al doilea război mondial), ori anulaţi-ne datoriile, după modelul german.
În opinia grecilor, dacă Germania spune că nu mai are datorii faţă de nimeni în urma acelei conferinţe, atunci vor şi ei privilegiul pe care l-a avut Germania.
La Conferinţa de la Londra din 1953, articolele 4 şi 5, s-a reglementat statutul României şi acolo se face trimitere la Tratatul de Pace de la Paris, unde articolul 28 aliniatul 4 spune clar că România renunţă la toate pretenţiile de despăgubire de la Germania şi de la cetăţenii germani, cu excepţia drepturilor dobândite din tratate şi contracte anterioare datei de 1 septembrie 1939.
După părerea mea, motivul pentru care această datorie nu este stinsă astăzi este că România nu a renunţat explicit la aceşti bani, dreptul dobândit al României în urma datoriei de clearing fiind din 1936. Adică, nu se încadrează în ceea ce s-a decis la Conferinţa de la Londra.
Noi am renunţat la tot ce ne-am angajat în timpul războiului, dar acest contract de tip barter încheiat cu Germania este din 1936.
Tratatul semnat la Paris trebuie studiat cu atenţie, iar dacă România nu a renunţat într-adevăr la aceşti bani, atunci nu aş vedea de ce să nu-i cerem acum.
Eu nu spun că trebuie să batem cu pumnul în masă, aşa cum face Grecia. Eu nu aş fi procedat la fel dacă aş fi fost în locul domnului Tsipras. Pe de-o parte, nu poţi să provoci Germania cu un astfel de subiect. Pe de altă parte, este vorba şi de o responsabilitate politică să găsim înţelegere cu Germania tocmai în contextul european, pentru că nu ne leagă doar apartenenţa la Uniunea Europeană. Suntem vecini şi trebuie să ne înţelegem cu ei. Şi Germania trebuie să priceapă că Europa funcţionează numai la nivel de win-win. Aceste datorii ale lor au ajuns, astăzi, să fie subiect de presă pentru că Germania nu şi-a arătat cu adevărat generozitatea promisă şi cea cuvenită de pe urma teribilului profit realizat prin integrare europeană.
Reporter: Consilierul guvernatorului BNR, domnul Adrian Vasilescu, a confirmat existenţa acestei datorii a Germaniei către noi, dar susţine că nu avem acte care să dovedească acest lucru. Cum comentaţi?
Radu Golban: Dacă materialul studiat de Arhiva Română la începutul anului 2000 nu este document, atunci putem închide Academia Română. Dacă arhivele din Ministerul de Finanţe al Germaniei nu sunt documente, îl rog pe domnul Vasilescu să ne spună mai tranşant ce este un document. Nu acceptăm nimic din ceea ce primim de la arhivele germane şi nimic din ceea ce a publicat Academia Română până în prezent. Eu aştept şi sper la pensionarea domnului Vasilescu în următorii zece ani.
Reporter: Dumneavoastră aţi înaintat Preşedintelui României, în 2010 o petiţie prin care îi cereaţi înfiinţarea unei comisii care să cerceteze această problemă. De ce credeţi că Parlamentul a respins înfiinţarea ei?
Radu Golban: BNR a spus că nu găseşte documente. La toate solicitările mele am primit un răspuns negativ. În final, au organizat un eveniment-fantomă în 2012, în care au spus că datoria este mult mai mică, adică 25% din cele 19 miliarde de euro. Nu pot spune că datoria nu există pentru că au fost confruntaţi cu materialul Academiei Române.
Nicolae Ceauşescu a iniţiat în1974, în estul Europei, un grup de lucru care să se ocupe de problema despăgubirilor de război şi să deschidă negocieri cu Germania. Negocierile de la Berlin au fost purtate de George Macovescu (ministru de externe la acea vreme). România a enunţat explicit diferenţa între despăgubiri şi un credit forţat, cum a fost cel de clearing. Aceşti bani nu sunt în contul unei despăgubiri de război. Noi am renunţat la despăgubiri în mod explicit. Nu putem să cerem bani pentru atrocităţile şi jafurile comise de armata nazistă după 23 august 1944, nu avem dreptul la aşa ceva. Dar această sumă nu reprezintă o pagubă de război. Este rezultatul unei relaţii comerciale.
Reporter: Credeţi că faptul că suntem membri UE ne împiedică să revendicăm datoria de la Germania?
Radu Golban: „Nu se vorbeşte despre mort în casa spânzuratului”, zice o vorbă românească. Sigur că ar putea să ne creeze un apetit pentru revendicarea datoriei.
Aşa cum spunea unul dintre cei mai renumiţi profesori de istorie economică, Albreght Ritschl, Germania este unica ţară din lume care a dat faliment de trei ori în 100 de ani.
Prima dată, Germania a dat faliment când a refuzat să plătească datoriile din primul război mondial. A falimentat toate băncile americane şi a declanşat marea depresie economică.
Al doilea faliment a fost prin Conferinţa de la Londra, când Germania a spus că nu-şi mai plăteşte nicio datorie şi că va achita aceste datorii după ce în Europa se va semna un tratat de pace.
Motivul pentru care nu s-a semnat un tratat de pace în Europa este tocmai pentru a nu repune în vigoare clauzele Tratatului de la Londra din 1953, care a precizat foarte clar că Germania se va achita de datorii odată cu semnarea unui tratat de pace.
Sumele pe care Germania ar avea să le plătească Europei drept despăgubiri, după calculul lui Albrecht Ritschl, de la London School of Economics, sunt undeva la o mie de miliarde de euro, jumătate din PIB-ul Germaniei. Sună foarte mult, dar este puţin pentru pagubele produse Europei. Este firesc să nu putem discuta astăzi despre reparaţii de război. În procesul de la Nürnberg, unde a fost condamnat şi ultimul guvernator al Băncii Centrale a Reichului, acesta a spus următorul lucru: „Noi am vrut cândva să compensăm datoriile, doar că s-a terminat războiul, am pierdut şi nu am mai apucat să le compensăm”. Deci, ei au fost conştienţi de faptul că datorează bani.
Consiliul de administraţie al Băncii Centrale a Germaniei spunea: „Am reuşit prin clearing să creăm sisteme în care noi să dictăm preţul de import şi noi să dictăm şi preţul de export al produselor noastre şi să facem ce vrem cu banii, cu disponibilul de la Berlin, efectiv ce vrem noi, datorită forţei militare pe care o avem”. Nemţii au spus lucrurilor pe nume într-o formă foarte tranşantă.
Banca Centrală Europeană este singura bancă din lume care nu-şi merită acest nume, iar acest lucru pentru că nu reprezintă relaţia dintre o bancă centrală şi „fiicele” sale. Finanţarea se face în continuare prin intermediul băncilor centrale naţionale ale fiecărui stat membru, dobânda este în continuare naţională, siguranţele sunt naţionale, deci noi am preluat de undeva aceste disfuncţiuni care există în Europa.
În primul război mondial, Germania a fost conştientă că nu mai putea să ocupe state şi să le oblige la un tribut. Cele mai multe ţări din Europa erau ocupate, iar trupele germane primeau un aşa-zis ban de ocupaţie, care avea un curs de schimb fix cu moneda naţională.
În urma ocupaţiei militare, băncile naţionale nu au fost desfiinţate. Ele au avut rolul de a converti banul de ocupaţie în lei, franci şi aşa mai departe. Deci, ceea ce plătea soldatul german însemna un morman de bilete de ocupaţie la nivelul băncii centrale, în cazul nostru la BNR.
Inflaţia din România era tributul plătit indirect Germaniei pentru staţionarea de trupe, dar îl plăteam prin servicii. Negustorii primeau bani, iar prin băncile comerciale converteau banii de ocupaţie în lei. Toată lumea a fost fericită, doar că acei lei nu aveau acoperire şi creşterea inflaţiei era preţul indirect care îl plătea România pentru ocupaţie. Dar era un tribut modern, care funcţiona într-o formă compartimentată şi care permitea decuplarea liberei circulaţii a mărfurilor de libera circulaţie a capitalurilor.
Să spunem că Grecia ar introduce marca germană ca monedă în loc de drahmă şi ar avea rezerve valutare de câteva zeci de miliarde de mărci. Care ar trebui să fie valoarea exporturilor Germaniei în Grecia, într-o ţară cu un deficit comercial cronic, frate geamăn cu deficitul pe balanţa de plăţi? Dacă rezervele Greciei ar fi fost de 10 miliarde euro, maximul de exporturi ale Germaniei în Grecia ar fi fost de 10 miliarde euro. Deci, cum poţi să faci din Grecia un foarte bun client, care să rămână pe vecie îndatorat, fără o plafonare a rezervelor valutare? Foarte simplu, printr-o uniune monetară care funcţionează după modelul banului de ocupaţie, în care banca mea centrală îmi plăteşte exporturile, iar banca centrală a statului care importă produsele rămâne cu o poziţie contabilă.
Reporter: De ce credeţi că autorităţile noastre nu insistă pentru returnarea datoriei Germaniei? Nu vrem să-i supărăm pe nemţi?
Radu Golban: Eu cred că noi nu vrem să supărăm pe nimeni. Noi, din principiu, nu vrem să cerem. Noi, dacă se poate, nici pe ruşi nu trebuie să îi supărăm. Eu nu cred că Germania ne apreciază mai mult dacă nu ne cerem drepturile. Ideea este cum negociezi aceste drepturi. La negocieri poţi să superi pe cineva, dar nu şi dacă nu ceri.
Cred că momentul de faţă este unul foarte bun pentru a deschide subiectul datoriei Germaniei faţă de noi, tocmai pentru a arăta responsabilitate în această privinţă şi pentru a modera un pic discuţia dintre Germania şi Grecia la nivel european. Doar într-un context european în care să se renegocieze datoriile din Europa, Germania poate să arate că este responsabilă atât istoric, cât şi economic, pentru o creştere economică culminantă, bazată pe datorii la periferie.
Nu cred că o ţară trebuie să ajungă să bată obrazul Germaniei să îşi onoreze obligaţiile din trecut.
Dacă Grecia are astăzi datorii, este în mare măsură pentru că băncile germane au cumpărat obligaţiuni de la statul grec. Să nu uităm că Germania a obligat Grecia, în urmă cu aproape 2 ani, să îşi refinanţeze această datorie de la FMI.
Deci, s-a luat un instrument de la naftalină, care a mutat datoria din băncile germane la FMI. Grecii au rămas cu aceleaşi datorii, doar că Germania şi-a redus expunerea. Ideea este ca Germania nu să dea datoria altuia, ci să se arate responsabilă pentru succesul de care se bucură astăzi în Europa. Doar aşa va putea să se asigure de loialitatea Europei pentru eforturile de a se integra.
Germania trebuie să se arate recunoscătoare pentru succesul pe care l-a realizat pe plan economic în Europa, în ultimii zeci de ani. Pentru că nu este ceva dat de la natură sau de la Dumnezeu să poţi exporta pe un continent fără să plăteşti o vamă. Ce drept are Germania să se bucure de comerţ european fără să plătească vamă? Acest lucru costă, iar pentru noi este atât de firesc. Trebuie să înţeleagă că acest privilegiu de a penetra Europa cu marfă e unul pentru care ar trebui să plătească. Germania trebuie să-şi pună întrebarea de ce are cea mai vulnerabilă economie europeană? Pentru că nu are o piaţă internă funcţională, dar nu este nici vina Europei, nici vina noastră. Germania este cea mai regularizată piaţă europeană.
Grecia, conform celor mai noi statistici ale OECD-ului este ţara cu cel mai înalt progres în domeniul reformelor. Într-adevăr, Grecia şi-a reformat în ultimii ani economia, dar şi Germania trebuie să se arate responsabilă faţă de unele obligaţii actuale, ca şi de cele şi morale pe care le are faţă de Europa.
Reporter: V-aţi soluţionat problemele cu Universitatea de Vest din Timişoara (UVT)?
Radu Golban: În şedinţa de consiliu de la UVT, s-a spus că „nu se doreşte colaborarea cu această persoană datorită articolelor critice împotriva Germaniei”. Asta scrie în protocolul şedinţei de consiliu. În momentul de faţă, aştept ca procesul să se judece la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în săptămânile ce urmează.
Reporter: Vă mulţumesc!

Germania, datoare la Rusia şi Grecia
* Cele două ţări cer daune de război în valoare de 15 miliarde de euro
Criza economică în care se regăseşte Europa de câţiva ani a readus în discuţie datoriile şi prejudiciile pe care Germania nazistă le are faţă de anumite ţări, printre care se numără Rusia, Grecia, dar şi România.
Problema creditelor naziste şi a daunelor îşi are rădăcinile în Conferinţa de la Londra, din anul 1953, la care marile puteri (Franţa, SUA, Marea Britanie, Spania, Italia etc) au decis ca Germania să plătească doar jumătate din valoarea daunelor provocate în timpul celor două războaie mondiale, având în vedere însăşi situaţia economică a Germaniei, epuizată după războaie.
Contravaloarea totală a pagubelor, după diminuarea sumei la 50%, a rămas de 132 miliarde de mărci germane, valoare stabilită la Conferinţa de la Londra din 1953.
În anul 2010, Germania a plătit ultima tranşă din datoria externă survenită din contravaloarea pagubelor create în timpul primului război mondial.
Pentru cel de-al doilea război mondial, Germania a avut de plătit daune materiale către Polonia, Iugoslavia, România, Israel, dar şi alte state, însă nu a achitat nici un ban pentru prejudiciile provocate în materie de victime umane şi credite, prin acorduri cu băncile naţionale, ci doar pentru proprietăţile confiscate şi pentru infrastructura distrusă, această omisiune fiind invocată de către Rusia în revendicările Dumei de Stat.
Grecia cere rambursarea unor datorii de 11 miliarde de euro, în timp ce Federaţia Rusă vrea daune morale în valoare de 4 miliarde de euro, după ce, Duma de Stat a realizat, recent, un raport, din care reiese faptul că Germania trebuie să-i plătească statului rus daune compensatorii pentru victimele naziştilor din timpul celui de-al doilea război mondial.
Prejudiciile create de către nazişti în timpul celui de-al doilea război mondial au fost atât de natură materială (distrugerea infrastructurii), cât şi de natură morală (victime ale opresiunii naziste) şi financiară. Germania nazistă a semnat mai multe acorduri de clearing cu băncile naţionale ale statelor ocupate, soldurile nefiind achitate nici până astăzi de autorităţile germane niciunui stat.
Daunele materiale şi cele privind munca forţată, provocate de către nazişti Uniunii Sovietice în timpul celui de-al doilea război mondial, au fost achitate în totalitate de către Germania în anul 1953, însă compensaţiile privind victimele şi rambursarea creditelor nici măcar nu au fost luate în consideraţie.
Alexis Tsipras, noul premier al Greciei, a acuzat recent Germania că nu şi-a plătit creditul de clearing (n.r. sistem de decontare între state prin intermediul băncilor, prin compensarea reciprocă a creanţelor şi datoriilor, în scopul echilibrării schimburilor comerciale), pe care naziştii l-au luat forţat de la Banca Naţională a Greciei, în timpul celor patru ani de ocupaţie din cel de-al doilea război mondial.
Conform autorităţilor elene, Germania îi datorează acesteia suma de 11 miliarde de euro – prin urmare ele cer să fie scutească de o parte a datoriei externe actuale, în valoare de 300 miliarde de euro.
În timp ce rapoartele grecilor estimează datoria Germaniei la 11 miliarde de euro, autorităţile germane anunţau în anul 2012 valoarea prejudiciilor create de acest credit, la aproximativ 8,25 miliarde de dolari.
Revendicarea grecilor vine în contextul crizei economice, după ce extrema stângă antiausteritate a câştigat alegerile parlamentare din 25 ianuarie 2015, cu majoritate de voturi. Intenţia premierului Tsipras este să determine Germania să militeze în cadrul UE pentru Grecia, având în vedere că suma pretinsă de la Berlin ar reprezenta 80% din întreg PIB-ul Greciei.
Cu toate astea, cancelarul german, Angela Merkel, a declarat la 27 ianuarie 2015 că nici Germania, nici celelalte state membre nu iau în considerare pretenţiile lui Alexis Tsipras şi că datoria acumulată de statul elen este exclusiv „responsabilitatea Greciei”.

Mircea Popescu.Chișinău în criză

[ Despre euro-regiunea Prut și prioritatea absolută a politicului pro-romanesc și pro-european adevărat de dincolo de Prut]

18 Februarie 2015
Chișinău în criză

Chișinăul trece printr-o nouă criză politică, de data aceasta mult mai gravă în contextul provocărilor geopolitice din Ucraina față de care nicio țară a Europei nu poate rămâne indiferentă. Cu atât mai puțin Basarabia care poate fi direct afectată prin prezența Rusiei în însăși interiorul granițelor sale oficiale (Transnistria), conjugată cu un activ segment de populație rusă de tendință anti-europeană.

Ca unul care a încercat să se implice în apropierea până la (re)integrare a Basarabiei în spațiul românesc, împărtășesc îngrijorarea multor factori politici și lideri de opinie de la Chișinău privind semi-eșecul acestui proces de românizare-europenizare, care, prin prisma bâlbâielilor partidelor politice de dincolo de Prut, pare să înregistreze un recul.
Personal, consider că principala cauză a instabilității politice de la Chișinău o constituie evaluarea greșită a priorităților politice a curentelor pro-românești, deci pro-europene.

În lipsa unui concept de renaștere națională, partidele merg pe principiul, bine exprimat de Ion Creangă: “mai bine la mine în sat fruntaș, decât la oraș codaș” și se luptă până la anihilare pentru păstrarea avantajelor de “fruntași”, adică de păstrători ai pâinii și cuțitului. Iar urmările sunt: frustrarea generală a populației și a adversarilor politici din opoziție, corupția, deturnarea de la ideea de națiune.

Astfel, piedicile pe care grupările, autodenumite “partide liberale”, și le pun unele altora, nu reprezintă decât manifestări de infantilism politic lipsite de viziune și extrem de daunătoare pentru viitorul românesc dincolo de Prut.
Pretenția de a se numi “liberale” fără ca Basarabia să dispună de o economie funcțională căreia să i se poată aplica politici liberale, reprezintă o maimuțăreală sau, dacă vreți, o imitație fără fond a unui curent “á la page”, de “bon-ton” pe plan mondial.
De fapt, ”liberalii” basarabeni împrumută din ideologia ultra-liberalismului decadent doar ideea negării sau minimalizării valorilor naționale și tradiționale.
Renegând-și tradiția, continuitatea și indivizibilitatea românească, partidele ”liberale”, cot la cot cu partidele satelit ale Kremlinului, se pliază atât intereselor europene cât și ale unei Rusii în expansiune pentru recuperarea spațiului ei imperial.

Partidele basarabene, în quasi-totalitatea lor, adoptă politica ambiguă a poporului moldovenesc multietnic, refuzând cu ostentație orice referire la originea, identitatea și necesitatea de reîntregire românească.
Prin asemenea abordare, se continuă și se accelereză procesul de deznaționalizare a românilor basarabeni.
Se poate spune că forțele politice de la Chișinău contribuie în egală măsură la deznaționalizare, diferența fiind doar în rezistența la revenirea în zona de influență și de comandă a Moscovei.

Criticarea lui Mihai Ghimpu pentru refuzul de a vota guvernul Leancă II este considerată ca un atac nemeritat. Ar fi nemeritat dacă situația politică, socială, economică și, nu în cele din urmă, națională ar fi normale în Basarabia.
Dar acolo, adevărată luptă politică este între a exista și a nu exista a elementului românesc, element care poate fi anihilat prin victoria și aducerea la putere a forțelor politice pro-moscovite aflate într-o adevărată ascensiune, desigur prin infiltrările, influența și propaganda rusească.

Guvernul Leancă a realizat niște lucruri vizibile și reale pentru apropierea Basarabiei de România și implicit de Europa. Tocmai de aceea, acesta nu este dorit de oponenții politici și mai ales de forțele anti-românești și anti-eueropene.
Faptul că domnul Ghimpu a căzut în această cursă, nu îl absolvă de vină. Și atunci apar o serie de întrebări: oare numai niște poziții guvernamentale de care este lipsit PL să constituie adevărata sa opoziție? Crede oare Ghimpu că eventuale alegeri anticipate vor conduce la o altă schimbare de forțe care să-i întărească poziția în ”clasamentul” parlamentar? Oare nu cumva tocmai aceste noi alegeri parlamentare vor însemna sfârșitul pro-românismului și pro-europenismului în Basarabia prin venirea în forță a coloanei a 5-a a Rusiei?

Situația geo-politică este extrem de precară, primejdia unei reașezări strategice a Kremlinului în apropierea Romaniei, chiar la gurile Dunării, devine reală și, implicit, instabilitatea regională va crea un climat de răcire, inclusiv a dezvoltării economice prin prudența investițiilor în zonă, fie că se cheamă România, fie că se cheamă Basarabia.
Tocmai de aceea, este nevoie de mai multă înțelepciune din partea unor politicieni care se auto-definesc pro-europeni. Cu atât mai mult dacâ se identifică și ca pro-români.
Abia dupa stabilizarea, cât de cât, politică se va putea trece la reforme interne profunde, mai ales cu ajutorul României care se poate constitui ca un garant al acestora în fața Uniunii Europene.
În acest sens, poate fi văzută și o propunere care a fost trimisă administrației de la București încă din 2012, “Euroregiunea Prut” .
Acum, când comisarul european pentru Politica Regională este doamna Corina Crețu, iar europarlamentarul român Andi Cristea ocupă poziția de președinte al Comisiei Parlamentului european pentru Basarabia, acest material ar putea fi revăzut si reconsiderat.

În încheiere, încerc să răspund întrebării: ”Dar care este prioritatea absolută a politicului pro-romanesc și pro-european adevărat de dincolo de Prut?”
Ei bine, în opinia mea, trebuie creat un ”armistițiu” politic între toate forțele politice, parlamentare și extraparlamentare de orientare europeană, pentru implementarea și întărirea unei doctrine de renaștere națională capabilă să creeze platforma civico-politică de pe care să fie combătute tendințele de întoarcere spre spațiul de influență al Rusiei.
În acest fel, se va micșora pericolul pe care-l constituie revanșismul partidelor pro-moscovite și se va netezi calea spre instaurarea unui climat politic (mai) stabil la Chișinău garant al creșterii economice.

La adresa (http://mipopescu.wordpress.com) se afla o analiza despre situatia politica de la Chisinau.
Articolul are trimiteri catre comisarul european pentru politici regionale, Corina Cretu si catre presedintele comisiei PE pentru Basarabia, europarlamentarul Andi Cristea.
Ca de obicie poate fi preluat, inclusiv anexa "Euroregiunea Prut". Mircea Popescu

Ion Coja caută co-laboratori pentru cinci proiecte

Caut CO-LABORATORI pentru CINCI PROIECTE cucuiete !

Publicat de Ion Coja in Doctrină naţionalistă pe 14.02.2015   

Înainte de a da colțul și obștescul ort pentru a putea trece Styxul pe o apă cât mai liniștită – „marea ca uleiul”, consemnează marinarii în jurnalul de bord asemenea condiții meteo, printre puținele / multele încercări pe care le mai am de făcut ar mai fi și următoarele niscaiva proiecte pentru care puterile mele nu (mai) sunt suficiente și am nevoie de asistența și sprijinul unor colegi, camarazi, tovarăși, prieteni etc., cum vreți să vă numiți !

UNU:     Lista Națională

Trebuie reluat, cu prioritate, proiectul LISTA NAȚIONALĂ. (Vezi www.listanationala.ro ) L-am lansat în grabă, înainte de a avea pregătite toate cele necesare. În plus, persoanele pe care am contat nu au fost ce mă așteptam eu să fie. Și nici ce au promis să fie…
Am nevoie de câteva persoane care să administreze site-ul și să rânduiască baza de date care se va constitui, inclusiv cea care deja există (peste 5000 de persoane s-au înscris deja pe Lista Națională). Va fi o sarcină tot mai complexă, pe măsură ce vom avansa în realizarea proiectului, necesitând un număr tot mai mare de persoane inteligente și dedicate, care să se angajeze în ceea ce va fi PROIECTUL NAȚIONAL.
Bine ordonată, această LISTĂ poate deveni sursa de cadre, de resurse umane, pentru activități mai complexe, inclusiv politice, electorale, civice.
Avem deja un site, www.listanationala.ro, care să găzduiască discuții libere și cât mai aplicate pe eternul subiect: CE-I DE FĂCUT, FRAȚILOR?! Site-ul www.ioncoja.ro rămâne și el la dispoziția clor interesați.
Dintre persoanele care se vor oferi, sper să nu lipsească și câțiva sponsori, modești, dar fideli, care să-i poată susține material, dacă va fi nevoie, pe tinerii care ar urma, la un moment dat, să-și dedice zilnic câteva ore acestei activități.


DOI:  La Stâlpul Infamiei / TREI: Respectele noastre!



Este vorba de un proiect dublu,  mai neobișnuit, inedit, dar imperios necesar… Urmărim prin acest proiect să contribuim eficient, palpabil, la redresarea morală a societății. Pornim de la constatarea că în societatea modernă, spre deosebire de cea patriarhală, tradițională, în care am trăit până prin anii 1950, azi nu mai funcționează RUȘINEA. Extrem de eficientă în comunitățile închise, cu un număr restrâns de membri, în care fiecare se cunoaște cu toți ceilalți, RUȘINEA de părinți, de vecini, de rude, de cunoscuți, impunea o cenzură morală care n-a mai funcționat în marile aglomerări umane. Situația este bine cunoscută de sociologi, de psihologi, de toți cei care iau aminte la ce se întâmplă în jurul nostru!
Cel care acceptă să calce strâmb de cele mai multe ori are sentimentul că i s-a pierdut urma, că nimeni nu știe de el, că faptele sale vor rămâne necunoscute pentru cei la a căror părere ține cât de cât!

La Stâlpul Infamiei va fi un site pe care se vor consemna persoanele fizice, dar, nota bene, șijuridice (firme, ONG-uri, instituții etc), care s-au abătut de la linia de conduită legală, creștină și românească. În măsura posibilităților și atât cât legea ne permite, acest site va include și cazierul judiciar al persoanelor care au așa ceva! Accesul la palmaresul juridic al persoanei sau firmei cu care vrei să colaborezi sau care se oferă să-ți fie tovarăș de viață sau într-o afacere ni se pare un drept al fiecăruia dintre noi! Ține de aplicarea principiului transparenței! Și de respectarea adevărului! Și de caracterul public al justiției!
Adevărul mai presus de orice! Nu numai pe plan politic, istoric, ci și pe planul relațiilor personale.
Pe lângă cazierul judiciar, pe site vor fi consemnate și faptele care nu fac obiectul sancțiunii penale, dar care merită o sancțiune morală: lumea să afle și să judece acea faptă, acea persoană pe care administratorii site-ului o vor considera nedemnă pentru un semen de-al nostru!
Firește, vor funcționa niște reguli care să-l apere pe fiecare titular de minciunile și calomniile care l-ar putea avea drept țintă. Internetul ne oferă posibilitatea să stocăm milioane de informații pe care să le punem la dispoziția celor interesați, date cât mai edificatoare asupra fiecăruia dintre noi!
Este un proiect de mare anvergură care, în final, peste câțiva ani, va trebui să cuprindă un inventar al faptelor care ne pot fi reproșate de ceilalți concetățeni, chiar dacă nu au caracter penal.
Bunăoară obiceiul cuiva de a nu-și respecta cuvîntul sau de a-și plăti datoriile la timp. Ori traseismul politic. Numărul căsătoriilor încheiate, contractele nerespectate, scandalurile de presă în care a fost implicat… Etcetera!

La Sâlpul infamiei este gândit să aibă un proiect pereche. L-am intitulat, provizoiu, până va veni cineva cu o denumire mai inspirată, proiectul Respectele noastre! Pe site-ul cu acest nume vor fi deschise pagini având ca titular persoanele „de bine”, care s-au remarcat prin acte de bravură civică, modele de conduită în societate. Aceste fapte și atitudini vor fi consemnate cu toate detaliile posibile și necesare. Sperăm ca, în timp, prezența cuiva pe site-ul Respectele noastre! să devină o carte de vizită râvnită de toți românii!
Ambele proiecte riscă să cadă în penibil și ridicul dacă nu vor fi concepute și administrate cu seriozitate, cu grijă pentru detalii, cu bună credință, încă de la început.
Încă de la demarare, aceste proiecte au nevoie de o bază materială sigură, prin care să fie plătită munca celor care vor organiza adunarea și sortarea datelor necesare. Prima sursă de informații va fi presa, căci însăși prezența pe paginile ziarelor va fi consemnată, în bine sau în rău.
Fiecare persoană căreia i se deschide o pagină pe site-urile amintite va fi încunoștințată de acest lucru și va fi invitată să comenteze toate informațiile care vor apărea cu privire la persoana sa! Să le confirme sau să le infirme! Ori să le completeze!
Contăm mult, poate că cel mai mult contăm pe colaborarea cu cititorii și colegii noștri de pe Internet, actuali și viitori. La propunerea lor vom deschide pagini dedicate unor persoane care, în felul acesta, vor intra „în gura lumii”, pentru a fi omagiate sau pentru a li se arăta obrazul! Pentru a-i rușina!
Va fi o întreprindere deosebit de vastă, care va necesita o echipă de oameni atașați proiectului, conștienți de răspunerea ce și-o asumă. Vom avea nevoie de un regulament de funcționare suplu, capabil să se adapteze din mers la complexitatea situațiilor ce se vor ivi! Este un proiect care poate aspira la o susținere din partea autorităților, inclusiv a celor euro-comunitare.


PATRU: Solidaritatea sau Frăția

Proiectul SOLIDARITATEA / FRĂȚIA este gândit pentru românii din diaspora, îndeosebi pentru românii din Occident. Poate fi ușor de demarat și de dus până la capăt cu ajutorul guvernului, în mod normal. Acest proiect urmărește să-i ajute pe românii care ajung în străinătate să se descurce cât mai bine, să-și pună în valoare adevăratul lor potențial de efort profesional, competențele pe care le dețin. În același timp, acest proiect urmărește ca românii din diasporă să se organizeze în forme cât mai eficiente, spre a se cunoaște mai bine între ei și ca să se instituie o atmosferă de solidaritate umană și românească, de ajutorare frățească, inclusiv pe terenul afacerilor, al dezvoltării unor inițiative românești. Esențială este ideea de a nu-și pierde identitatea de români, de a menține relații cât mai strânse cu românii din Țară și din alte comunități românești aflate în afara granițelor Țării.
Bunăoară, pe site-ul creat în acest scop, un român care are probleme de sănătate va putea găsi referințe despre medicii români care profesează în Occident, cu toate datele necesare pentru a lua legătura ei. Să zicem, o listă cu toți stomatologii, cu datele de contact, cu referințele celor care le-au fost pacienți etc. Sunt convins că unii stomatologi vor pretinde onorarii mai mici, în măsura în care puțini sunt stomatologii care nu ar avea când să-și programeze noi pacienți!
Pe site-ul respectiv se pot face anunțuri de angajare sau oferte de serviciu, inclusiv anunțuri matrimoniale sau pentru angajare de personal casnic, doică etc.
Atrag în mod deosebit atenția asupra problemelor pe care le au tinerii ajunși în Occident când încearcă să-și întemeieze o familie! Proiectul SOLIDARITATEA / FRĂȚIA, prin site-ul său și prin alte mijloace decente și agreabile, va oferi acestor tineri posibilitatea de a se cunoaște unii pe alții. Dintotdeauna multe căsnicii au fost „aranjate” de familie, de „alții”! De regulă, aceste „aranjamente” au ținut, au rezistat în timp!
După cele petrecute la alegerile din această toamnă, există la românii din străinătate o atmosferă propice demarării unor proiecte care să stimuleze „strângerea rândurilor”! Unirea în cuget și acțiune a românilor extranei între ei și a acestora cu Țara poate fi intensificată. Trebuie bătut fierul cât e cald! Să nu lăsăm să se piardă elanul din acele zile pe măsură ce, foarte probabil, se vor ivi și motive de dezamăgire, de renunțare la activismul civic!

CINCI: Valahia Mare

Acest proiect îi vizează pe românii care trăiesc în țările din jur și care, de ani de zile, au fost ținta unor politici de dez-naționalizare! Față de aceștia sunt de conceput două acțiuni (activități) distincte: (a) pentru românii care și-au păstrat conștiința românească și trebuie ajutați să și-o întărească și (b) pentru românii care și-au pierdut conștiința românească, dar mai pot fi identificați ca atare, pentru a se încerca fie să fie recuperați, fie să li se aducă la cunoștință în ce condiții înaintașii lor au fost obligați să-și abandoneze etnia!
Și pe unii, și pe alții, îi putem converti la sentimente prietenești față de România, ceea ce nu înseamnă puțin, dat fiind numărul lor mare!
Caz special, pe care îl vom urmări cu o strategie ad hoc concepută, românii secuizați din Transilvania. Primul pas: denunțarea politicii UDMR de a continua, după 1990,  dez-naționalizarea și marginalizarea românilor din „Secuime”!
Trebuie știut că acolo unde românii au fost supuși unui regim de deznaționalizare, același regim a fost aplicat de autoritățile respective și altor minoritari. Fără excepție, rezistența românilor la acest regim criminal a fost mai mare decât a celorlalte minorități. Spun asta pentru că va conta mult cu ce curaj abordăm acest subiect! Nu este un subiect jenant pentru români! Mai ales că în România, spre deosebira de toate statele din jur, nu s-a dus niciodată o politică de deznaționalizare a minoritarilor!

*

Aștept de la colegii noștri idei de organizare pentru cele cinci proiecte, oferte de colaborare propriu zisă, sprijin de orice fel.

Precizez că în momentul de față deja s-au alăturat acestei inițiative câteva persoane care lucrează la demararea proiectelor de mai sus. Nici pe departe nu sunt suficient de mulți pentru funcționarea propriu zisă a proiectelor. Firește, vom fi atenți la orice propunere, inclusiv propunerea unor proiecte noi. Deocamdată eu, subsemnatul, mă simt legat de cele cinci propuneri succint prezentate mai sus.

Al dumneavoastră,

Ion Coja

4 ianuarie 2015

Vă atașez și textul prin care, în urmă cu 4 ani, am încercat să lansez proiectul LISTA NAȚIONALĂ. Cu o mai bună gospodărire și susținere a ideii, cred că se poate relua.

 Circulara nr 1

Al dumneavoastră ION  COJA, în numele colegilor mei, aduc la cunoștința celor interesați primele detalii legate de lansarea proiectului politic intitulat LISTA NAȚIONALĂ. Acest proiect mizează pe sprijinul concetățenilor noștri care nu au participat în vreun fel, ca autori sau beneficiari, la producerea dezastrului de după decembrie 1989.
Pe termen scurt, scopul urmărit de LISTA NAȚIONALĂ este ca la viitoarele alegeri să prezentăm electoratului din România o alternativă valabilă, serioasă, la oferta electorală cu care vor veni partidele parlamentare. Anume, ne propunem să prezentăm o listă de candidați care să satisfacă exigențele firești ale unor alegători responsabili de votul pe care îl acordă cuiva.
Pe termen lung, încercăm să punem bazele unei strategii de supraviețuire și reconstrucție națională, ne propunem să stimulăm și să organizăm implicarea și participarea la acest proiect a românilor voitori de bine pentru Neam și Țară, a românilor capabili să-și asume un asemenea proiect. Nu sunt puțini acei români pe care se poate conta.
În măsura în care candidații propuși de LISTA NAȚIONALĂ DE CANDIDAȚI vor primi votul dumneavoastră și vor ajunge în structurile legiuitoare și executive, ne propunem ca prin acești reprezentanți și cu sprijinul societății civile românești să demarăm operațiunea de (1) asanare a clasei politice, de (2) relansare a economiei românești și de (3) redobândire a suveranității naționale.
LISTA DE CANDIDAȚI se va alcătui printr-o consultare cât mai largă cu dumneavoastră, stimați concetățeni, pentru a putea înscrie în competiția electorală numai persoane
– cu o bună pregătire profesională, dovedită și recunoscută în propriul mediu profesional;
– persoane de a căror moralitate nu avem motive să ne îndoim;
– persoane sensibile la nevoile comunității locale și ale Neamului;
– persoane dispuse și capabile să se dedice intereselor comunitare, naționale.
Vă invităm, stimați compatrioți, să alcătuim împreună LISTA DE CANDIDAȚI propuși de LISTA NAȚIONALĂ. Conform unei frumoase tradiții, pe această listă de candidați își vor afla locul și români, concetățeni de-ai noștri, care aparțin unor minorități etnice. Nu contează etnia candidaților, dacă sunt „buni români”, adică întrunesc condițiile de mai sus.
În forma ei lărgită, LISTA NAȚIONALĂ este o listă deschisă, ea va cuprinde un număr cât mai mare, zeci și zeci de mii de persoane, dintre românii pe care se poate conta ca factori pozitivi, benefici pentru societatea românească. Prin alcătuirea LISTEI NAȚIONALE facem un soi de recensămînt al românilor care se bucură de o frumoasă și bine meritată reputație, persoane pe care se poate baza PROIECTUL NAȚIONAL de recuperare a valorilor românești, de relansare a economiei românești, de redobândire a suveranității naționale, a tot ce am pierdut înainte și după 1990. Înainte de a porni la realizarea PROIECTULUI NAȚIONAL vrem să știm care este potențialul românesc, care ne sunt puterile.
Identificarea acestor câteva mii, zeci de mii de români de ispravă, o vom face, în principal, cu sprijinul publicului românesc! Cu sprijinul celor care citesc aceste rânduri.
Pornim de la convingerea că încă mai există un potențial uman excepțional în România, incluzând și diaspora, românii din statele învecinate. De zeci de ani, am putea spune că dintotdeauna, autoritățile politice ale Țării au evitat ori nu s-au priceput să mobilizeze acest potențial uman și să-l valorifice spre binele Neamului și al fiecăruia dintre noi. Ne vom strădui ca LISTA NAȚIONALĂ să-i înregistreze pe cei mai dotați dintre noi, mai performanți, dispuși să-și valorifice calitățile cu care i-a înzestrat bunul Dumnezeu în beneficiul progresului și al armoniei sociale, al mântuirii noastre ca neam și fiecare în parte.
Îi avem în vedere și pe românii din statele învecinate, din diasporă, de pretutindeni, pentru a fi înregistrați pe LISTĂ. Numărul mare de români care trăiesc în afara granițelor trebuie luat în seamă în orice strategie de dezvoltare a României. Bucureștiul, ca metropolă a lumii românești, are obligații mari față de acești români. Principala obligație este să-i sprijinim pe frații noștri de peste mări și țări să-și păstreze conștiința etnică, de români. Există o legislație în acest sens, făcută însă de ochii lumii, de mântuială, care nu a produs efectele dorite deoarece propriu zis aceste efecte nu au fost dorite la nivelul guvernanților, al clasei politice.  În momentul de față, așa zișii reprezentanți în Parlament ai acestor români, nu sunt altceva decât niște complici ai guvernanților, ai coruptei clase politice. Ei îi reprezintă pe românii din străinătate cam în aceeași măsură în care suntem noi, cei din Țară, reprezentați prin ceilalți parlamentari.
Este de la sine înțeles că pe LISTA NAȚIONALĂ își vor găsi locul și cetățenii români de altă etnie care îndeplinesc criteriile mai sus enunțate. Conform tradiției românești, orice minoritar fidel și loial statului român, comunității locale, este liber să-și conserve și să-și afirme propria identitate etnică, personală sau de grup, fără nicio restricție alta decât cea impusă de regulile bunei conviețuiri, ale respectului reciproc, ale armoniei sociale. Va avea toată susținerea noastră deoarece noi considerăm că diversitatea stilistică, culturală și spirituală este podoaba cea mai de preț a omenirii. Această diversitate, în cadrul unui stat național, nu subminează unitatea statului, a societății, a poporului, ci deschide, prin fiecare minoritate, punți de legătură și colaborare a României cu statele așa zis mamă!
Nu ne vom putea salva ca Popor, ca Țară, dacă vom mai tolera impostura, corupția și minciuna, care au fost atât de larg tolerate și încurajate atât înainte, cât și după 1990, inclusiv la cel mai înalt nivel! E imperios necesar să impunem în conștiința românului cultul profesionalismului și al valorilor morale, spirituale, religia iubirii Patriei și Neamului, ca expresii ale iubirii și ale vrerii celei dumnezeiești, ca expresii ale Adevărului și Binelui. Pornim la alcătuirea LISTEI NAȚIONALE și mai ales a LISTEI CANDIDAȚILOR propuși de LISTA NAȚIONALĂ, deciși să ne supunem acestor exigențe, să le respectăm cu strictețe. Nu avem nicio șansă de reușită fără ajutorul celor la care ne adresăm prin aceste rânduri.
Tot cu ajutorul Dumneavoastră dorim să definitivăm un PROIECT NAȚIONAL, de acțiuni și obiective pe care să le propunem concetățenilor noștri. Includem în acest PROIECT NAȚIONAL atât programe de anvergură, cât și acțiunile mărunte, de detaliu, care consolidează orice construcție, dându-i organicitate, farmec și durată. Sperăm să fim pregătiți cu un răspuns corect, mulțumitor, pentru cel care vine alături de noi și ne întreabă mie ce-mi dați să fac? Nu va pleca cu mâna goală, ci fiecare dintre noi va ști bine că poate să facă ceva important pentru Neam și Țară.
Lansăm această inițiativă cu speranța că vom reuși să reaprindem în sufletul toturor românilor lumina și căldura care i-a însuflețit pe înaintașii noștri participanți de-a lungul anilor la evenimentele prin a căror însumare a fost posibilă înfăptuirea României Mari. Chemarea noastră se adresează tuturor românilor, de pretutindeni, în mod special celor din Basarabia, cu nădejdea că România Mare se poate înfăptui mai întâi și mai durabil în sufletele noastre, înainte de a se vedea consfințită prin acorduri internaționale.
Să nu pregetăm să facem tot ce este în putința noastră de a făptui. Numai cu această condiție putem nădăjdui la mila și la sprijinul Dumnezeului părinților noștri!
Doamne, ajută!
Pentru alte detalii, www.listanationala.ro
Pentru corespondență, listanationala2016@yahoo.com
Adresa poștală: Ion Coja,  București,  Of.Postal 41,  C.P. 30     București, sect. 1

București, 21 noiembrie 2011
Ion  Coja

După două decenii de închisoare politică, disidentul Grigore Caraza a fost omorât în bătaie de un nebun

DEZVĂLUIRI. După două decenii de închisoare politică, disidentul Grigore Caraza a fost omorât în bătaie de un nebun

Autor: Virgil Burlă | vineri, 13 februarie 2015 | 39 Comentarii | 8314 Vizualizari

Disidentul politic Grigore Caraza s-a întors în țară după ce a obținut cetățenia americană

A îndurat chinuri cumplite în penitenciarele comuniste ani de zile, dar a supraviețuit cu demnitate. Întors acasă din America, bătrânul disident Grigore Caraza a murit după ce a fost bătut de un smintit.

A fost închis 21 de ani în urma a trei condamnări în tot atâtea dosare politice. La finalul celor două decenii de temniță, pe fișa de eliberare, autoritățile comuniste au consemnat: „Nu poate fi reeducat”. Învățătorul Grigore Caraza din Piatra Neamț nu a fost îngenuncheat de comunism, dar moartea i-a fost grăbită de un smintit care l-a snopit în bătaie.

Internat de urgență în vara anului trecut cu fractură de bazin și multiple traumatisme craniene, luptătorul anticomunist Caraza a murit în spital patru luni mai târziu. Pe 1 februarie ar fi împlinit 86 de ani.

Lovit fără milă

În după amiaza zilei de 21 iulie 2014, fostul deținut politic stătea pe bancă în fața blocului în care locuia. S-a apropiat de el un tânăr tuciuriu, care i-a spus că îl cunoaște, după care a început să-l lovească cu pumnii și cu picioarele. S-a apărat cât a putut cu bastonul, dar a fost doborât la pământ și călcat în picioare. Transportat la spital în stare de inconștiență, a murit patru luni mai târziu. Polițiștii de la Piatra Neamț ne-au comunicat că autorul atacului barbar este un anume Gioni Lăcătușu din Borșeni, comuna Războieni, Neamț, individ care este acum cercetat pentru lovire sau alte violențe.

Surse medicale ne-au declarat că, imediat după agresiune, Lăcătușu a fost trimis la spitalul din oraș pentru a fi expertizat psihic.

În urma controalelor, medicii au stabilit că cel care l-a lovit pe Caraza nu are discernământ și că, în acest moment, este în custodia familiei. „Persoanele fără discernământ nu răspund penal. Acest lucru se constată de către comisiile medicale specializate de la nivelul județelor. Procurorul sau judecătorul poate cere internarea într-un institut specializat. Este o problemă civică, nimeni nu are interes ca un nebun, care nu este răspunzător de faptele sale, să se plimbe liber printre noi”, a explicat, pentru „Evenimentul zilei”, avocatul Daniel Fenechiu.

Omul anti-sistem

Grigore Caraza a fost arestat în 1949 și, un an mai târziu, a fost condamnt la 8 ani de închisoare sub acuzația de „crimă de uneltire contra ordinii sociale”.

● În 1957 a fost eliberat și trimis cu domiciliu forțat în câmpia Bărăganului. Un an mai târziu a fost din nou arestat și în 1959 a fost condamnat la 23 de ani „muncă silnică”, fiind acuzat de uneltire. A fost eliberat după cinci ani.

● În 1970 a fost din nou arestat și condamnat pentru propagandă împotriva orânduirii socialiste, fiind eliberat 7 ani mai târziu din penitenciarul din Aiud.

● În 1980 a plecat în exil în Statele Unite, fiind trecut pe lista persoanelor protejate de fostul președinte american Jimmy Carter. Șase ani mai târziu obține cetățenia americană și în 2001 se întoarce, definitiv, la Piatra Neamț.

● În anul 2004, Caraza a scos o carte de memorii, intitulată „Aiud însângerat”, în care a consemnat perioada petrecută în detenţie, în Aiud.

A refuzat să părăsească închisoarea

Un fost coleg de penitenciar cu Grigore Caraza, disidentul politic Viorel Chirilă (foto), și-a amintit de omul deosebit întâlnit în temnițele comuniste. „A fost toată viața un om corect, care nu a făcut compromisuri. Am împărțit aceeași închisoare mai bine de doi ani. În 1977, când a fost eliberat de la Aiud, a refuzat să iasă din închisoare. După trei zile a fost trimis un general de Securitate să-l convingă să se bucure de libertate. A strigat comisiei de eliberare și directorului: «Afară este lumea voastră. Eu nu am ce căuta acolo». Dacă rămânea în America, încă mai trăia. Nu s-a adaptat și s-a întors în locurile pe care le iubea atât de mult”, ne-a povestit fostul deținut politic Viorel Chirilă. Cei doi s-au reîntâlnit, după eliberarea din închisoare, la New York.

---

FOTO: Viorel Chirilă