Prezentarea volumului [Basarabia] „Victimele ocupanţilor sovietici şi călăii lor"

Redactia ART-EMIS

Miercuri, 19 Septembrie 2018 08:07

Volumul „Victimele ocupanţilor sovietici şi călăii lor" este o continuare a lucrărilor semnate de Alexandru Moraru „Basarabia antisovietică" apărut la Iași, în 2009, la Casa Editorială Demiurg și „Victimele Terorii Comuniste din Basarabia", apărut la Chișinău, în 2010, la Editura Iulian. Ca şi volumele anterioare şi cel prezentat este o culegere de documente de arhivă, depistate în fondurile Arhivei Naționale a Republicii Moldova și în Arhiva Organizațiilor Social-Politice a Republicii Moldova (fosta arhivă a C.C. a P.C.M). Cartea are doi editori: Alexandru Moraru și Alexandru Ganenco, istorici de profesie și vocație, al doilea fiind și membru fondator al Fundației „Drăghiştea". În conţinutul cărţii veţi găsi documente de arhivă inedite care confirmă zecile de mii de crime săvârşite în Basarabia de către ocupanţii sovietici. De la apariţia ocupantului rus în 1812 pe aceste meleaguri până în prezent, nimeni n-a adus atâta nenorocire, batjocură şi moarte în această bucată de Moldovă mai mult, decât Imperiul ţarist şi Imperiul sovietic. Nu există sat ori oraş, care să nu pătimit mai mult sau mai puţin de pe urma ocupanţilor sovietici. Prin sovietici se are în vedere nu numai ruşii, ci şi ucrainenii, evreii, cozile de topor din aşa numita republică autonomă sovietică socialistă moldovenească, venite pe tancurile ruseşti de peste Nistru etc. 1944. Pe urme încă fierbinţi ale operaţiilor militare au năvălit ocupanţii, reprezentaţi de unităţile de elită a N.K.V.D.-ului. Un mecanism al terorii, un fel de Gestapo sovietic, care avea ca sarcină principală instaurarea puterii sovietice şi a ideologiei bolşevice, nimicirea morală şi fizică a „duşmanilor poporului", terorismul internaţional, exportul de revoluţie şi altele. Despre evenimentele din 1944 în Moldova sovietică şi în capitala ei, Chişinău, s-au scris cărţi, monografii, poezii, pictate tablouri, turnate filme şi documentare şi artistice, compusă muzică, ridicate statui şi obeliscuri. Şi toate aceste opere politizate la maxim de ideologia stalinistă slăvesc armata roşie, care „ne-a eliberat" şi a uitat să se întoarcă acasă, pe Lenin, care „ne-a adus lumină", (şi s-a mirat mult când a văzut că aici era deja lumină) şi alte poveşti roşii. Tot ce are omul mai de preţ se reduce la viaţă, familie şi casă. Cu câtă trudă şi efort îşi construieşte omul o casă. De câte bunuri se limitează şi el şi familia sa pentru a vedea construită sau cumpărată o casă. Dar ce simte omul când nişte venetici înarmaţi te dau afară din casa ta, instalându-se pentru totdeauna aici şi folosindu-se de toate bunurile adunate cu atâta trudă? Acesta nu este un monolog absurd şi lipsit de subiect, ci un adevăr istoric. Cu regret, şi astăzi se mai găseşte câte un istoric aventurier cu simbrie la Moscova sau Kiev, care stoarce din deget informaţii mincinoase „ştiinţifice" cum că oamenii din Basarabia şi-au dorit din tot sufletul venirea ruşilor. Cine sunt totuşi acei luptători pentru instaurarea puterii sovietice în Basarabia ? Cine a susţinut şi aşteptat ocupaţia Basarabiei de U.R.S.S. în 1940, în 1944 ? Răspunsul la această întrebare îl găsim tot în documentele sovietice. Cum se spune pe la noi: „pasărea pre limba ei piere !". În Arhiva organizaţiilor social-politice a Republicii Moldova (fosta Arhivă a C.C. al P.C.M.), alături de alte documente, se păstrează şi un fond arhivistic deosebit de important intitulat „Colecţia de documente privind mişcarea ilegală comunistă din Basarabia 1900-1975 "[1]. În respectivul fond, în inventarul nr. 6, alături de alte dosare de arhivă, se păstrează şi dosarele personale ale celor care au luptat ilegal în Basarabia pentru instaurarea puterii sovietice în Moldova. Considerăm oportună prezentarea listei de dosare personale, respectând ordinea şi numele, conform originalului: Numărul Numele dosarului luptătorului ilegalist 23. Abramovici Şail Moiseevici 24. Arm Augusta Şulimovna 25. Avramescu Idas Iontelevna 26. Averbuh Şeindel Leibovna 27. Baadji Nicolai Antonovici 28. Bernard Raiss 29. Brodscaia Dvoira Zaharovna 30. Britva Liuba Aronovna 31. Bruhis Srul Pinhusovici 32. Budeştscaia Ester Isacovna 33. Bujor Iosif Aronovici 34. Boguslavschii Iacov Tovievici 35. Boguslavschaia Pesea Iacovlevna 36. Vigdorcic Lazari Ioilovici 37. Vainberg Niuchi (Beniamin) Marcovici 38. Vainştok Lia Isacovna 39. Vişcanţan Polia Efimovna 40. Grinman Isaac Iosifovici 41. Gudis Lev Şmilovici 42. Galigfarb Abram Isacovici 43. Grimberg Fira Izrailevna 44. Gerştein Haim Srulevici 45. Diner Etea Iacovlevna 46. Escanazi Ilia Iosifovici 47. Erlih Marc Semienovici 48. Zighelibaum Abram Marcovici 49. Zeigher SimonVolfovici 50. Kriper Moisei Grigorievici 51. Crivoruc Haia Gherşevna 52. Constantinovschii Ilia Davâdovici 53. Crivoruc Ion Moiseevici 54. Kaţ Adolf Iosifovici 55. Chellerman Dmitrii Mihailovici 56. Coifman Iacov Buruhovici 57. Codresca Ivan Dmitrievici 58. Lempert Fişeli Şlemovici 59. Lobel Solomon Moiseevici 60. Lupan Andrei Pavlovici 61. Ler Betea Iosifovna 62. Mozeş Evghenii Ignatievici 63. Morghenştein Izraili Marcovici 64. Meguş Tuba Abramovna 65. Oighenştein Mihail Nicolaevici 66. Oighenştein Lev Nicolaevici 67. Ormos T..J. 68. Pastar Zisea Leibovici 69. Petrov Petr Ivanovici 70. Ralli Valter Marcovici 71. Reidiboim Rahili Isacovna (Zelicovna) 72. Reievici Iacov Moiseevici 73. Rosman Lupa Beruhovici 74. Rosman Erna Abramovna 75. Rabinovici Faiga Ianchelevna 76. Romanenco Nicolai Nicolaevici 77. Raievici Iacov Moiseevici 78. Sinitifcher Fridl Molseevici 79. Scvorţov Mihail Iacovlievici. (numele adevărat Leibovici Izrail Abramovici) 80 Slepenciuc Fiodor Andreevici 81. Toma Soripin- Toma Solomonovici 82. Fihman (Mucinic) Riva 83. Farştein David Rafailovici 84. Faerştein Raisa Gherşcovna 85. Ţucherman Mare Borisovici 86. Cernei Semion Fedorovici 87. Cioclo Mordco Ghidalevici 88. Şveiţ Dvoira Ghedalievna 89. Şehter Roza Borisovna Nu vom comenta, e clar şi aşa cine pândea porţile ţării ca în momentul potrivit să le deschidă duşmanului ! Aparatul represiv sovietic a făcut multe victime printre oamenii care încercau să lupte, să opună rezistenţă ocupanţilor sovietici. Sunt mii de cazuri, când în urma unui cuvânt spus sau scris împotriva regimului sovietic, omul era băgat la închisoare pentru mulţi ani. Cenzura sovietică controla tot. Ea hotăra care cărţi pot fi citite de cetăţeni şi care sunt interzise, ce fel de muzică să asculte, ce filme să vizioneze etc. Pentru a-i depista pe „duşmanii poporului" cenzura sovietică supunea unui control riguros şi corespondenţa poştală civilă şi militară. Chiar dacă o persoană nu a participat la acţiuni active, deschise împotriva sistemului de ocupaţie sovietic, ci doar şi-a exprimat o opinie personală pe care a împărtăşit-o fraţilor săi, cenzura prin tot felul de metode draconice ţinea orice familie sub un control riguros, chiar şi familiile miliţienilor. După arestările şi deportările masive sovietice din 1940-1941 şi 1948-1949 în casele oamenilor s-a instalat Frica. Frica de armele şi baionetele ruseşti, frica de necunoaşterea limbii ruse, teama că nu va şti ce să-i răspundă „nacialnicului", frica că mâine-poimâine va fi arestat şi dus în Siberia, grija că în orice moment pot veni ocupanţii sau slugoii lor din raion sau din sat, pentru a confisca calul din grajd, vaca din ocol sau ultima bucăţică de hrană de la gura copiilor săi. Zilnic, sau cel puţin săptămânal, din diferite localităţi dispăreau fără urmă oameni, familii întregi preponderent din cei mai activi şi buni gospodari. Averea acestora era confiscată de stat sau de mai multe ori era împărţită între cei care trebuiau sa îndeplinească această procedură. Persista şi frica, că va fi trădat de rude, prieteni, vecini că a fost membru al unui partid politic din România, sau a avut vre-o funcţie la primărie în cadrul statului unitar român. Atmosfera psihologică încordată şi frica - acestea erau instrumente sovietice sigure şi verificate încă în 1937, în Rusia. Era o frică reciprocă a unuia faţă de celălalt. Cu toate acestea au fost multe exemple de nesupunere, de rezistenţă de luptă împotriva statului agresiv şi totalitar sovietic. Unele forme de luptă erau individuale şi modeste altele de dimensiuni mai mari şi mai bine organizate. Unul din aceştea a fost cel care i-a spart „capul" lui Lenin[2]. Mai corect spus - bustul întemeetorului şi conducătorului al statului sovietic, care era amplasat în centrul satului (chiar de la prima ocupaţie sovietică din 1940, apoi cea de-a doua din 1944, exista o tendinţă propagandistică de a înălţa în fiecare localitate câte un monument, sau cel puţin un bust lui Lenin şi câte un monument al soldatului sovietic, pentru noi şi din banii noştri, ca să nu uităm niciodată cine este stăpânul aci.). În acest volum sunt prezente documente de arhivă, care confirmă faptul, că nemulţumirea şi lupta se ducea nu numai individual dar şi în grup despre activitatea organizaţiilor patriotice antisovietice, „Organizaţia Naţionalistă din Basarabia" etc. În toate perioadele istorice, majoritatea comunităţilor minoritare (ucraineni, evrei, ruşi, etc.) din Basarabia au fost pe poziţii diametral opuse faţă de populaţia românească autohtonă. În majoritatea cazurilor acestea au făcut front comun pentru a impune interesele minoritarilor asupra majorităţii naţionale. Şi de fiecare dată au învins ! Au învins majoritatea românească, deoarece de partea celor în minoritate era puterea sovietică cu toate componentele sale: armată, închisori, N.K.V.D.-ul, apoi K.G.B.-ul, spitale de psihiatrie şi alte instrumente ale unui stat totalitar. În volum au fost incluse mai bine de 300 de documente în majoritate inedite din fondul arhivistic depozitate la Arhiva Naţională a Republicii Moldova şi Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a Republicii Moldova. Documentele au fost întocmite de angajaţii procuraturii sau a securităţii sovietice evident în limba rusă, după cum se scriau toate documentele de stat. Din lipsa cunoştinţelor acestora a numelor corecte şi denumirii localităţilor româneşti din Basarabia, în respectivele documente au fost incluse unele erori regretabile. Dar documentul este document, chiar dacă este scris de oameni cu mâinile pline de sânge şi cu mai puţină carte. Ordinea documentelor publicate în culegere nu a fost selectată din punct de vedere cronologic sau alfabetic, ci în ordinea cum au fost înregistrate în fondul arhivistic al Arhivei Naţionale a Republicii Moldova. Documentele sunt unul mai şocant ca altul. În fiecare document vom depista tragedia unui om sau al unui grup de oameni arestaţi, judecaţi, deportaţi sau omorâţi. Culmea obrăzniciei ocupanţilor sovietici a fost atunci, când după ce au ocupat pământul românesc al Basarabiei, pe cei care luptau împotriva sovieticilor sau cel puţin care nu le susţineau politica erau învinuiţi în trădare de patrie! Adică după august 1944 patria românilor din Basarabia şi a celorlalţi locuitori devenise U.R.S.S. Zeci şi sute de locuitori au fost judecaţi fiind învinuiţi în trădare de patrie. „Patria" care a venit pe tancuri. În unele texte ale documentelor încluse poate fi depistată expresia „locul ispăşirii pedepsei nu este cunoscut", fapt care confirmă că autorităţile sovietice în majoritatea cazurilor nu duceau întotdeauna o evidenţă strictă a celor arestaţi şi deportaţi din Basarabia sau asasinaţi. Împortant pentru ei era să-i ducă de la casele lor... şi cât mai departe! În Arhiva Naţională a Republicii Moldova au mai rămas încă mii de dosare nevalorificate, axate pe tema în discuţie. Desigur, unii dintre cercetătorii şi cititorii acestei culegeri vor depista în documentele incluse nume cunoscute ale rudelor, prietenilor etc. Ar fi o regretabilă eroare şi nemenţionarea câtorva istorici care au adus un aport considerabil la subiectul nominalizat : Viorica Olaru Cemârtan, Elena Postică, Valeriu Pasat, Alexei Memei şi alţii. În documentele prrezentate sunt schimonosite şi rusificate majoritatea numelor : Ion este scris Ivan, Petru scris Piotr, Ştefan scris Stepan, patrioţii sunt numiţi trădători sau cel puţin colaboraţionişti, războiul pentru intregirea Ţării este numit de sovietici Marele Război pentru Apărarea Patriei. Da !, acea „patrie" care a poposit în Basarabia călare pe tancurile bolşevice. Maşina de propagandă şi agitaţie, uriaşa maşină sângeroasă a N.K.V.D.-ului-ului, ulterior K.G.B.-ului a distrus multe vieţi atât moral, cat şi fizic, dar n-au izbutit să îndobitocească mintea băştinaşilor ! Posibilitatea de a regenera, de a se renaşte din scrum asemeni pasării Phoenix. Locul bunicilor şi părinţilor împuşcaţi, aruncaţi în gropi cu var, exilaţi în Siberia, maltrataţi şi furaţi din propria casă l-am luat noi, copiii şi nepoţii lor, care în prezent luptă pentru implimentarea valorilor civilizate şi a unităţii naţionale româneşti. Alexandru Moraru, Alexandru Ganenco, editori[3]. ----------------------------------------------- [1] în limbaj arhivistic: F. 50 (fondul nr. 50). [2] Arhiva Naţională a Republicii Moldova, F. 3085, inv. 1, d. 783, f. 4. 16. [3] Sursa https://mazarini.wordpress.com/2018/08/14/o-noua-carte-document-victimele-ocupantilor-sovietici-si-calaii-lor/

Al. Moraru şi Al. Ganenco - „Victimele ocupanţilor sovietici şi călăii lor”