| Unirea și Cocuța Vogoride-Conachi |
 |
 |
 |
| Col. (r) Marin Neacsu |
| Duminică, 28 Ianuarie 2018 14:07 |
 Unirea de ieri pe înțelesul românilor de azi
Acum
trei ani scriam despre Vasile Boerescu, românul care și-a convins
colegii electori în 1859 să îl treacă pe Alexandru Ioan Cuza pe
buletinul de vot ca propunere,în Muntenia după ce acesta fusese ales în
Moldova. Inițiativa și insistența lui au dat acea lovitură de grație
dușmanilor unirii din țară și de peste hotare, care ceruseră alegeri
separate în ambele țări române, dar nu se gândiseră că poate fi ales
același om. Boerescu a găsit această soluție și a insistat la punerea ei
în practică, lăsând Europa în fața unui fapt împlinit, respectând
condițiile puse de chiar cei care nu voiau unirea. Puțini știu însă cum a
fost ales Cuza în Moldova. Și acolo, ca și în Muntenia, erau mai mulți
candidați, mai multe curente, partide, împărțite practic în două mari
părți: pro și contra unire. Cel mai mare dușman al unirii era însuși
Caimacamul Moldovei, Alexandru Vogoride, omul turcilor, dar și cu
sprijin austriac, care bineînțeles că nu voiau unirea. Cum el era omul
puterii, era clar că avea șansele cele mai mari la alegeri, pentru că
era practic reprezentantul puterii. Numai că spre ghinionul lui, era
însurat cu Cocuța Conachi, fata logofătului Costache Conachi și a
Smarandei Negri, două familii influente din Moldova.
Căsătorită
cu Alexandru Vogoride, Cocuța cunoștea nu numai simpatiile politice ale
acestuia ci și aproape toate contactele și îi citea chiar corespondența
cu Înalta Poartă (pe atunci Înalta Poartă era la Istanbul, nu la
Washington, iar mica poartă la Moscova, ca și acum) și dușmanii unirii.
Casa lui Vogoride urma să joace din nou, ca și în 1857 rolul sufrageriei
lui Oprea ca să vorbesc pe înțelesul românilor de azi. Cocuța practic a
acționat ca un hacker și i-a violat inboxul lui Vogoride. Aflând ce
intenții avea scumpul ei soțior, că voia să propună ca domnitor o
persoană ostilă unirii, Cocuța a recurs la șantaj în cel mai pur înțeles
(un fel de lobby de azi) atrăgându-i scumpului soț atenția că dacă va
propune un candidat antiunionist, ea va divorța și îl va lăsa cu
șalvarii în vine, sau în curul gol cum ar veni în zilele noastre, pentru
că îi va cere să îi dea înapoi zestrea cu care ea venise în afacere,
zestre pe care Vogoride o pierduse deja prin speculații defectuoase
(contracte cu Bechtel, investiții la F.N.I. și alte chestii de genul
ăsta). Iată cam cum se exprimase Cocuța: „Ai venit în ţară sărac lipit
pământului, n-ai altă avere decât zestrea ce ţi-am adus-o eu. Îţi iert
risipirea ce ai făcut-o, dar nu-ţi voi ierta trădarea faţă de neamul,
faţă de ţara care ar fi trebuit să devie şi a dumitale. Cum nu ai astăzi
altă avere decât a mea, aş putea, printr-un divorţ, să te aşez din nou
pe paiele de unde te-am ridicat".
Vogoride,
investitor prost dar nu chiar atât de prost încât să nu știe că nu se
poate pune cu Olguța, pardon, Cocuța, a cedat șantajului și nu a mai
propus și nici susținut pe nimeni, sau, pe înțelesul românilor de azi, a
nominalizat propunerea majorității parlamentare. Bineînțeles că a făcut
asta pentru „siguranța statului și stabilitatea leului" dar și pentru
liniștea familiei. Din scrierile vremii, se pare că Vogoride ar fi
declarat într-o conferință de presă: „Am cântărit toate argumentele și
am ajuns la concluzia că asta e varianta pe care trebuie să o accept".
Întrebat de un reporter, Vogoride a adăugat că nu i-a fost teamă de
divorț.
Cocuța
nu s-a mulțumit cu promisiunile, că doar știa ea de ce sunt în stare
strategicii așa că, pentru a fi sigură că nici manevrele serviciilor
secrete ale Partenerului Strategic al vremii (a se citi Turcia, nu
altceva) cu sprijinul imperiului Habsburgic (pentru tinerii care nu au
citit istorie și nu cunosc termenii „imperiu" și „habsburgic", fac
precizarea că e cam ca un fel de O.M.V. și Holzindustrie Schweighofer la
un loc bașca alți „investitori" mai mici) nu vor reuși, Cocuța a trimis
corespondența dintre Vogoride și aceștia, cu dovezile mânăriilor din
1857, cu ajutorul lui Costache Negri către Bruxelles (același Bruxelles)
pentru a fi publicate în ziarul „L'Étoile d'Orient". Avizate de aceste
dovezi de amestec în treburile interne ale principatelor, marile puteri
au exercitat presiune asupra Înaltei Porți pentru ca aceasta să nu se
mai amestece și să recunoască alegerile libere. Hârtiile trimise de
Cocuța au făcut deliciul clasei politice europene sub denumirea de
„Estract de scrisori secrete trimise caimacanului Moldovei de deosebite
feţe politice" (un fel de wikileaks al zilelor noastre). Așa a fost
blocat contracandidatul lui Cuza.
Unde ești Codruța, pardon, Cocuța?Dacă
pe vremea aia ar fi existat o Codruță, în mod cert Cocuța ar fi stat la
Beciul Domnesc pentru colaborare cu cei de la Black Kube," inițierea și
constituirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii mai
multor infracțiuni, respectiv infracțiuni de hărțuire și infracțiuni
informatice, ca și de violarea secretului corespondenței, copierea și
transferul fără drept a conținutului acestora". Norocul ei că nu se juca
baschet în România pe vremea aia.
Ce
s-a mai întâmplat cu Cocuța? După alegerea lui Cuza l-a părăsit pe
Vogoride și a plecat în lume. (Probabil la fel va pleca și Codruța după
alegeri dacă nu va ieși cine vrea Înalta Poartă). În mod cert avea
gratuitate pe caleașca ferată și avea și viza Shengen, că a cutreierat
cam toată Europa până a ajuns în Italia și, după moartea lui Vogoride de
care nu divorțase, dar nici cu el nu a mai stat, s-a recăsătorit cu un
principe italian, Emanuele Ruspoli, un apropiat al regelui Victor
Emanuel al II- lea. Și în Italia a militat pentru Unire, dar a regatelor
italiene cum o făcuse și în Moldova.
Așa
se face istoria. Boieroaicele zilelor noastre fac altă istorie, o
istorie neagră de care nu știu ce vor scrie ziarele peste 100 de ani.
Astăzi însă, să ne bucurăm și să fim mândri că am avut și femei care
s-au luptat pentru Unire și Ţară, nu doar pentru scaun și președinte.
Hai să dăm mână cu mână ! |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu