sâmbătă, 15 aprilie 2017

Înşiruire de abuzuri şi ilegalităţi în cazul retrocedării Centrului de Cultură Arcuş!?

Înşiruire de abuzuri şi ilegalităţi în cazul retrocedării Centrului de Cultură Arcuş!?

În urmă cu două ediţii, publicam în „Condeiul ardelean” un amplu interviu cu directorul Centrului de Cultură Arcuş (CCA), prof. Kopacz Attila, în care împreună atrăgeam atenţia asupra posibilităţii înfăptuirii unor ilegalităţi în procesul retrocedării domeniul acestei instituţii în proprietatea unor cetăţeni din Republica Sud Africană. În finalul articolului, am promis că vom reveni şi cu opiniile avocatului CCA, prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop, privind această chestiune. Domnia sa, pentru a ne putea edifica, ne-a pus la dispoziţie 24 de documente, însumând 138 de pagini, constând din apeluri, întâmpinări, note şi cereri de strămutare adresate Judecătoriei Sfântu-Gheorghe, note, întâmpinări şi răspunsuri către Tribunalul Covasna, sentinţe civile şi încheieri penale ale Judecătoriei Sfântu-Gheorghe şi ale Curţii de Apel Braşov, ordonanţe emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, plângeri adresate acestui Parchet şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie Bucureşti, Memoriul adresat Ministerului Culturii, lista patrimoniului CCA, articole de presă, documentare, fotografii etc.. Semnificativă pentru problema pusă în discuţie de „Condeiul ardelean” pare a fi Plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în care este atacată Ordonanţa din 3 aprilie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, care prevedea „clasarea cauzei privind infracţiunile de înşelăciune, fals intelectual, fals în declaraţii, uz de fals şi abuz în serviciu”, document pe care îl reproducem, integral, în continuare:
prof. Vasile Stancu (Sfântu-Gheorghe)
Către,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAŞOV
D-lui PROCUROR GENERAL al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov
Subscrisa instituţie: CENTRUL DE CULTURĂ ARCUŞ, cu sediul în comuna Arcuş, strada Benedek Elek, nr. 493, ... prin reprezentant legal, prof. KOPACZ Attila - director, asistenţă juridică prin apărător ales dr. Ioan SABĂU-POP, membru în Baroul Mureş, în conformitate cu art. 339 din CPP, formulăm:
PLÂNGERE
Împotriva Ordonanţei din 03.04.2014, dispusă de procuror în dos. nr. 22/P/2014, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Solicităm a dispune:
- Desfiinţarea soluţiei de clasare şi a Ordonanţei din 03.04.2014, dispusă de procuror în dos. nr. 22/P/2014.
- A dispune efectiv începerea urmăririi penale cu privire la faptele şi infracţiunile menţionate în plângerea penală.
- Punerea în mişcare a acţiunii penale şi sesizarea instanţei de judecată cu privire la persoanele fizice care au fost angrenate în procedura de restituire ilegală a imobilului care constituie în prezent Centrul de Cultură Arcuş, judeţul Covasna, constând din clădire principală, construcţii anexe, platformă şi căi de acces, precum şi teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 9 ha, înscris în CF nr. 2467 Arcuş.
Persoanele vizate de plângerea penală sunt: avocaţi; notari publici; funcţionari publici şi cei care s-au folosit de calitatea de pretinşi moştenitori după numitul Szentkereszti Bela, decedat la 28 iulie 1944. Susţinem că se impune audierea notarilor publici, a avocatului mandatar, autorităţilor care au eliberat certificate de stare civilă (inclusiv personalul bisericesc), a pretinşilor moştenitori care mai sunt în viaţă, pentru a se clarifica rolul lor şi stabilirea faptelor cu privire la derularea procedurii de restituire, producând înscrisuri în aparenţă credibile pentru a intra în posesia unei averi pe care o estimăm la cca. 10 milioane Euro. Mai mult, din informaţiile noastre sunt dubii puternice privind existenţa persoanelor beneficiare, care nu au fost niciodată în România, nici la notar şi nici la instanţele de judecată.
Motivele pentru care considerăm că Ordonanţa atacată este nelegală şi nu stabileşte cu exactitate realitatea faptelor, sunt în esenţă următoarele:
1. Plângerea penală a fost înaintată la data de 29.11.2013, către DNA Bucureşti, apreciind prejudiciul cauzat Statului Român şi posibila implicare a unor funcţionari publici cu funcţii importante în „construirea” unui dosar cu complicităţi şi înscrisuri îndoielnice în procedura de restituire a imobilului sus-menţionat, cu un prejudiciu estimativ de cca. 10 milioane de Euro.
La data formulării plângerii penale erau în vigoare CPP anterior şi CP anterior, plângerea fiind introdusă pentru infracţiunile:
 Fals intelectual prevăzut de art. 291 CP;
 Uz de fals prevăzut de art. 291 CP;
 Falsul în declaraţii prevăzut de art. 292 CP;
 Înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzut de art. 215 alin. (2) şi (5) CP;
 Abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzut de art. 248 CP, cu aplicarea concursului de infracţiuni potrivit art. 33 şi 34 Cod Penal.
Plângerea formulată a fost înregistrată la DNA sub nr. 11872/2013 şi ulterior transmisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov pentru a fi soluţionată, stabilindu-se că îi revine în competenţă.
După cunoştinţele noastre, fără să se dispună niciun fel de investigaţii şi fără să se procedeze la nicio audiere, chiar şi a subscrisei instituţii care nu a fost convocată pentru a da explicaţiile necesare, s-a procedat de către domnul procuror direct şi formal la măsura dispusă prin Ordonanţa din 03.04.2014, de clasare a cauzei, pe temeiul art. 315 alin. (1) lit. b)., raportat la art. 16 alin. (1) lit. a). Cod Procedură Penală.
2. Considerăm că Parchetul investit avea obligaţia legală potrivit competenţei să dispună investigaţii şi să efectueze cercetări pentru a stabili împrejurările şi modalităţile în care s-au întocmit cele trei dosare de succesiune şi s-au eliberat succesiv tot atâtea certificate de moştenitor de calitate. Astfel:
- În dosar succesoral nr. 55/2002 s-a emis de BNP Tornai Eniko din Miercurea-Ciuc, judeţul Harghita, Certificatul de calitate de moştenitor nr. 55/18 septembrie 2002, stabilind după defunctul Szentkereszti Bela, decedat la 28 iulie 1944, cu ultimul domiciliu în Arcuş, judeţul Covasna, că are calitate de moştenitor:
 Jankovich-Besan Endre-Andras, în calitate de nepot de soră, în baza art. 666 Cod Civil, de pe urma sorei predecedate Szentkereszti Ianka, în urma căsătoriei Jankovich-Besan Endrene, decedată în anul 1933, singurul moştenitor.
Acest certificat de moştenitor a fost utilizat în faţa instanţelor judecătoreşti pentru a redobândi dreptul de proprietate potrivit procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001 şi totodată anexat la notificarea transmisă deţinătorului Centrul de Cultură Arcuş, în care s-a emis Decizia nr. 5/2002 de respingere, care apoi a fost atacată în instanţă invocând aceeaşi calitate de moştenitor, bazat pe acelaşi certificat.
Jankovich-Besan Endre-Andras, cu cetăţenia şi domiciliul în Ungaria, depune la data de 25 aprilie 2002 cerere de anulare a Deciziei nr. 5/2002 emisă de Centrul de Cultură Arcuş şi în plus 6 petite având ca obiect restituirea imobilului situat în Arcuş, strada Benedek Elek, nr. 493, înscris în CF nr. 2467 nr. top. 23, castel de piatră şi cărămidă, o capelă, grajd din cărămidă, suprafaţa totală de teren de 89.706 mp. Solicită stabilirea calităţii sale de unic moştenitor după proprietarul de CF Szentkereszti Bela şi să se dispună intabularea imobilului pe numele său ca urmare a revendicării.
Important este că reclamantul se prevalează de certificatul de moştenitor nr. 55/2002, eliberat de BNP Tornai Eniko din Miercurea-Ciuc. Am învederat în plângerea penală iniţială că acel certificat de moştenitor a fost obţinut pro-causa, fiind eliberat de un notar necompetent teritorial, decedatul Szentkereszti Bela având ultimul domiciliu în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sfântu-Gheorghe şi nu Miercurea-Ciuc. Cu bună ştiinţă notarul public a făcut un abuz şi în complicitate cu mandatarul pretinsului moştenitor a eliberat acel certificat, fără ca dosarul succesoral să conţină copii legalizate şi traduse după certificatele de stare civilă, care să fie eliberate de autorităţi competente, iar nu de culte religioase. Obligaţia este de a depune primul exemplar legalizat şi nu în copii ilizibile, la fel traduse şi autentificate la notar.
Este adevărat că Certificatul de moştenitor nr. 55/2002 a fost ulterior anulat prin Sentinţa civilă nr. 1634/11 septembrie 2008, dar sancţiunea civilă a nulităţii absolute ca act juridic civil nu exclude şi răspunderea penală a autorilor faptului şi a uzului de fals prin utilizarea lui în instanţă, care a şi fost indusă în eroare luând de bune două certificate de moştenitor succesive, ambele nule. S-a abuzat ca mandatar de o împuternicire avocaţială nesemnată de parte, iar în materia succesorală declaraţia personală şi prezenţa părţii la notar este obligatorie, printr-o simplă împuternicire nu se acoperă.
Prin certificatul de moştenitor s-a încercat şi chiar s-a reuşit să se dea aparenţa calităţii şi dreptului pretins, pentru că o instanţă investită cu cerere de revendicare nu este investită cu validarea unui certificat de moştenitor fără să fie în petit.
Certificatul de moştenitor nr. 55/2002 a fost atacat de Centrul de Cultură Arcuş la Judecătoria Miercurea-Ciuc în dos. nr. 2067/258/2007, cauza s-a declinat la Judecătoria Sfântu-Gheorghe, care prin Sentinţa civilă nr. 1634/2008 constată nulitatea acestuia.
Conduita nelegală a celor în cauză nu se opreşte aici, chiar înainte de pronunţarea hotărârii pun la cale o nouă procedură succesorală. Or, era obligatoriu să se aştepte soluţia instanţei.
Al doilea dosar succesoral sub nr. 296/2007 are loc la BNP Szen Maria din Sfântu-Gheorghe, în care se emite Certificatul de moştenitor de calitate nr. 232/3 decembrie 2007, în baza art. 76 şi 83 din Legea nr. 36/1995 se certifică: - 1). De pe urma defunctului Szentkereszti Bela, decedat la 28 iulie 1944, se stabileşte; 2). Moştenitor legal Jankovich-Besan Andras-Endre, cu domiciliul ales în municipiul Târgu-Mureş, strada Rodnei, nr. 91/1, judeţul Mureş, în calitate de strănepot de soră, conform art. 664 şi 672 Cod Civil, moşteneşte 1/1 parte; 3). Sunt străini de succesiune, conform art. 700 Cod Civil: Janka, soră decedată la 13 octombrie 1933, Marietta-Pauline, soră decedată la 13 iulie 1964, Erzsebet, soră decedată la 21 aprilie 1969, şi Nesselrode-Maria, nepoată de soră decedată la 4 mai 1974.
Curios că sora Janka, decedată în anul 1933, este străină de moştenire, dar pe linia acesteia este declarat în calitate de moştenitor Andras-Endre. La rândul său, cum putea fi străină de moştenire Janka, sora lui Bela, această Janka, care a decedat cu 11 ani înainte (1933 faţă de anul 1944). Janka nefiind în viaţă nu este în nicio calitate, pur şi simplu fiind predecedată nu are nicio vocaţie. Chiar străină fiind, calitatea pe care ar fi avut-o (dacă era în viaţă sau acceptantă), ea nu transmite mai departe nicio calitate pe care nu a avut-o, aşa că se impune o concluzie de logică simplă potrivit căreia Andras-Endre NU POATE să vină la moştenirea lui Bela prin intermediul - reprezentarea locului pe care l-ar fi avut Janka a cărui loc nu este util şi nu există.
Inadvertenţa flagrantă rezultă şi din faptul că în Certificatul nr. 55/2002, este trecut că are „calitate de nepot de soră”, iar în Certificatul nr. 232/2007, are „calitatea de strănepot de soră”. Care este realitatea?
Nu sunt trecute în certificate şi nici nu sunt depuse în dosar acte de identitate, de stare civilă, prin care să fie identificat moştenitorul şi cei pe care îi succede, domiciliul real din Ungaria, iar ca domiciliu ales este diferit în fiecare certificat.
Foarte grav că Dos. nr. 296/2007 la BNP Szen Maria din Sfântu-Gheorghe se „încropeşte” la BNP înainte de finalizarea procesului în care se judeca, adică, procesul în care era atacat certificatul de Calitate de moştenitor nr. 55/2002, deşi acest lucru este interzis de Legea nr. 36/1995.
Pentru o succesiune se întocmeşte un singur dosar care şi figurează în Registrele Naţionale UNNPR, fiecare notar are obligaţia să verifice în baza de date dacă există dosar succesoral în dezbatere sau finalizat. Este evident că şi notarul public Szen Maria a intrat în complicitate cu mandatarul pretinsului moştenitor şi au confecţionat un alt dosar succesoral, cel anterior era în instanţă şi încă nesoluţionat, împrejurare ascunsă în noua dezbatere succesorală.
Prin Sentinţa civilă nr. 787 din 3 aprilie 2008, pronunţată în dos. nr. 61/306/2008, se constată nulitatea şi a Certificatului de calitate de moştenitor (de altfel denumit Certificat de moştenitor de calitate) nr. 232/03.12.2007 emis de BNP Szen Maria în dos. succesoral nr. 296/2007.
Dar cei interesaţi în programul lor infracţional insistă şi merg mai departe. La acelaşi BNP Szen Maria din Sfântu-Gheorghe se mai face un nou dosar succesoral nr. 42/2009, în care se emite Certificat de moştenitor de calitate nr. 30/16 februarie 2009, care certifică, aproximativ şi prin repetare acelaşi lucru. De asemenea, nu are conţinutul complet al dosarului, nici mandat legal, însă notarul interesat face ce se comandă.
De astă dată, notarul public nu se poate pune la adăpost că nu a ştiut de dosarul precedent, la care să se conexeze şi să nu se repete greşeala intenţionată. Fără nicio răspundere profesională, desigur interesat, mai eliberează un alt certificat.
3. Obiecţia pe care o aducem Ordonanţei procurorului constă în superficialitatea cu care a analizat cele trei dosare succesorale succesive şi certificatele eliberate. Notara Szen Maria a fost îndepărtată din profesie şi condamnată penal pentru săvârşirea infracţiunii de fals tocmai prin anul 2007. Condamnarea inculpatei Szen Maria pentru infracţiunea de fals prevăzută de art. 289 Cod penal, în sensul că şi-a traficat calitatea de notar public, rezultă din Sentinţa nr. 50/F pronunţată de Secţia Penală a Curţii de Apel Braşov, în dos. nr. 648/64/2008. Faptul că notarul public a fost condamnat, chiar pentru alte fapte, este un indiciu asupra felului cum şi-a exercitat profesia. Numita Szen Maria, în mod deliberat şi în complicitate cu mandatarul şi reclamantul, au contrafăcut succesiv dosarele de moştenire, iar certificatele false au fost folosite în instanţe ajungându-se la o restituire fără drept a unui complex imobiliar care face parte din domeniul public aflat în administrarea Ministerului Culturii şi în deţinerea Centrului de Cultură Arcuş.
Persoana moştenitoare nici nu poate fi identificată complet pentru că nu are datele personale necesare într-un dosar succesoral potrivit Legii nr. 36/1995 ®, la fel şi mandatul prezentat este dubios.
Prin această manoperă a fost fraudat Statul Român, profitându-se fraudulos de prevederile Legii nr. 10/2001 şi la adăpostul unor înscrisuri prin care s-a reţinut calitatea de moştenitor fără să fie reală.
Considerăm că procurorul avea obligaţia legală de a efectua urmărirea penală conform art. 305 şi urm. din CPC şi, în primul rând, să procedeze la audierea reprezentanţilor părţii vătămate Centrul de Cultură din Arcuş, care cunosc împrejurări în cele mai mici detalii cu privire la istoricul imobilului şi cel al proceselor; audierea ca suspecţi a celor doi notari publici, a mandatarului celui care a făcut cerere de restituire, inclusiv a moştenitorilor numitului Jankovich-Besan Andras-Endre. Pe tot parcursul procedurii, acesta din urmă nu a fost niciodată la notar, care trebuia să procedeze la identificarea lui, să îi ia declaraţie de acceptare şi să confirme că are calitate, că nu sunt şi alţi moştenitori.
Totodată, procurorul care a instrumentat cauza trebuia să solicite dosarele notariale sus-menţionate, să le verifice conţinutul, autenticitatea înscrisurilor şi certificatelor, dacă au fost ascultaţi martori care să cunoască împrejurarea că defunctul nu ar fi avut şi alţi moştenitori. Dar mai mult, dacă persoanele există în realitate, dacă au cunoştinţă de procedură, sau sunt pur şi simplu manipulate, în fine dacă au calitate de moştenitor după Szentkereszti Bela, pe care noi o contestăm. Instanţa civilă nu putea să verifice infracţiunile.
După anularea primului certificat de moştenitor de calitate nr. 55/2002, nu mai era posibilă eliberarea unui nou certificat care să ateste simpla calitate de moştenitor, de vreme ce a fost declanşată o procedură contencioasă judiciară. Inconştienţa repetată a notarului public nu este doar o simplă abatere administrativă şi deoarece a intervenit o sancţiune civilă în privinţa certificatului, erau de clarificat modalităţile şi complicităţile pe care le imputăm, pentru că susţinem că pragmatica conduită infracţională pe care au avut-o cei implicaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care am făcut plângere penală depusă sub imperiul legislaţiei penale şi de procedură anterioare.
Încălcarea cu intenţie a obligaţiilor profesionale de către notarul public, prevăzute de Legea nr. 36/1995 ®, art. 74, 79, a Regulamentelor UNNPR aprobate prin Ord. al M.J., în care este descrisă procedura formală strict de urmat, atunci când se prejudiciază intenţionat interesele unui terţ constituie infracţiunea de abuz în serviciu în concurs cu cea de fals şi uz de fals, apoi complicitate la demersul de înşelăciune pe care l-a parcurs beneficiarul actelor eliberate de notarul public.
În cazul lipsei unor moştenitori direcţi, notarul este obligat să facă verificări la autorităţile locale şi să asculte cel puţin doi martori, care să fi cunoscut şi pe defunct sau fapte notorii despre acesta, cât şi pe prezumtivii moştenitori, dacă a avut familie etc.. Nu s-a procedat aşa, problema a fost tratată cu cea mai banală şi cointeresată preocupare, mergând pe spusele mandatarului, care a prezentat o simplă împuternicire de avocat care în materie succesorală poate fi valabilă prin asistarea părţii la procedură sau de depunere de acte, dar nicidecum de acte de dispoziţie.
În examinarea plângerii penale, procurorul nu se preocupă de aspectele pe care le-am descris în detaliu la pag. 8-14, ceea ce ar fi însemnat verificarea dosarelor succesorale, audierea notarilor publici implicaţi, în fine clarificarea stării de fapt sesizate, care în susţinerea noastră constă în confecţionarea unor dosare care să treacă de autorităţile administrative şi judiciare pentru ca la adăpostul unor moştenitori inventaţi să se speculeze proprietăţi după legile de restituire. În ordonanţă sunt lăsate sub tăcere aspecte importante pe care le-am semnalat în plângere.
4. Nu s-a clarificat dacă Szentkereszti Erzsebet a avut sau nu calitatea de moştenitoare după fratele său Szentkereszti Bela, decedat la 28 iulie 1944. Am depus procesul verbal nr. 66 din 13 iunie 1946, al Comisiunii Judeţene de Îndrumarea Reformei Agrare în judeţele Transilvane, şi Adresa Custodelui după averea lui Bela, a dosarului de expropriere nr. 243/1946 Arcuş şi 643/1946 cu nr. 40.699/31 august 1946, din care rezultă că a fost Erzsebet (Elizaveta) ca moştenitoare acceptantă după fratele său. Această soră l-a moştenit la data deschiderii moştenirii pe fratele său Bela decedat în 28 iulie 1944, formalităţi de dezbatere şi transcriere nu s-au făcut în totalitate fiind evenimente de război în zonă. Respectiva soră Erzsebet era încadrată în armata maghiară de ocupaţie, cu care a şi plecat în retragere din Ardeal, dar cert este că a fost moştenitoarea fratelui său.
Fiind illo tempore singura acceptantă, cade ipoteza moştenirii de către sora Janka (care şi decedase cu 11 ani înainte în anul 1933), iar în numele acesteia nu a acceptat nimeni prin reprezentare. Aici este procedura contrafăcută şi dacă există un „eşafod” despre care se face menţiune expresă în Ordonanţa procurorului, dacă expresia este juridică, atunci la rândul nostru precizăm că este de sesizat existenţa în realitate a unui eşafodaj infracţional pe care procurorul era obligat să îl investigheze în detalii şi cu profesionalism.
De asemenea, nu se verifică dacă certificatele de calitate de moştenitor sunt anulate, în ce măsură decizia anulării în civil conţine şi elemente infracţionale.
Nu poate fi acceptată motivarea din Ordonanţă că înscrisurile au fost cenzurate de instanţă şi că s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti, de vreme ce hotărârea din instanţa civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa procesului penal. După numita Erzsebet nu s-a dezbătut succesiunea şi ca atare nu s-a depus certificat de moştenitor. Procurorul nu sesizează un element esenţial, anume că Erzsebet, care putea avea calitatea de moştenitor, a făcut parte din trupele de ocupaţie horthyste şi, în baza Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, impusă de aliaţii României, era considerată inamic al Statului şi al Aliaţilor, iar averea urma să fie preluată de CASBI. Tocmai că avocatul mandatar al pretinşilor reclamanţi moştenitori ştia de implicarea militară în trupele horthyste a lui Szentkereszti Erzsebet, sora lui Szentkereszti Bela, că această Erzsebet, după ce şi-a moştenit fratele, datorită evenimentelor de război devenite pe teatrul de operaţiuni nefavorabile pentru Ungaria horthystă, a plecat o dată cu retragerea armată, dar a suportat consecinţele preluării averii sale de către Statul Român, inclusiv ce a moştenit. După deces şi fiind moştenit Szentkereszti Bela, nu a mai rămas nicio avere. Aici este situaţia problematică, pentru că după dosarele contrafăcute nu mai putea obţine imobilele, deoarece la 6 martie 1945, Szentkereszti Bela era decedat şi averea lui transmisă formal la sora Erzsebet, după legislaţia civilă de atunci aplicabilă. Janka, decedată cu 11 ani înainte (în 1933), nu putea să moştenească pe Bela, iar prezumtivii săi moştenitori cu toate discuţiile pe acest subiect, nu pot să îl moştenească pe Bela. Or, tocmai recurgând la această „suveică”, cei pe care i-am reclamat culeg o avere care nu li se cuvine.
5. Toate acele certificate false nu pot să rămână fără nicio consecinţă penală şi este greşită soluţia adoptată prin Ordonanţă.
Am sesizat şi modul în care s-a făcut, ulterior, înscrierea în CF la cererea numitului Jankovich-Besan Andras-Elemer, în baza cererii formulată în dos. nr. 8486/03.04.2013 la OCPI Covasna, BCPI Sfântu-Gheorghe.
Cererea este depusă în numele lui Jankovich-Besan Andras-Elemer de către domnul avocat Kincses Elod din Baroul Mureş, adresa solicitantului este la domiciliul avocatului său din municipiul Târgu-Mureş, strada Rodnei, nr. 91/1, judeţul Mureş. Ulterior, cererea se completează cu încă două persoane: Elemer Philipe Cristian Maria şi Christiana Janka Maria Albertine, care îşi dau acelaşi domiciliu.
Cererea de înregistrare se face ca intabularea să se dispună în favoarea lui Jankovich-Besan Endre-Andras, în CF 2467 Arcuş. Nici această cerere ulterior precizată ca număr de persoane nu arată potrivit formularului datele personale, în ce calitate solicită intabularea pe numele altei persoane, respectiv Jankovich-Besan Andras-Endre. Nu sunt depuse, ca şi în celelalte situaţii, înscrisuri de stare civilă privind pe Jankovich-Besan Andras-Endre, care se susţine că între timp a decedat, nici cine sunt solicitanţii, care este cetăţenia lor, domiciliul, reşedinţa şi măcar o calitate prezumtivă după defunctul Jankovich-Besan Andras-Endre, toate datele prevăzute de Ord. 633/2006.
Nu oricine are calitate să solicite înscrierea unei operaţiuni de carte funciară, înscrisurile se depun în original sau în copie legalizată după cerinţele art. 4, 63 din Legea nr. 7/1996 ® şi cele ale Ord. nr. 633/13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară.
Şi de astă dată funcţionarii de la BCPI Sfântu-Gheorghe au trecut cu vederea ilegal şi au efectuat operaţiuni de carte funciară prin emiterea Încheierii nr. 8486/2013, cu încălcarea legii. Pe lângă lipsurile deja menţionate, hotărârile judecătoreşti NU s-au depus în originalul legalizat la instanţă, iar de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se depune un certificat de grefă. Ord. nr. 633/2006 modificat prin Ord. nr. 587/2013 (M.O. nr. 57/2013), prevede la art. 55-57 procedura de lucru în materie de carte funciară. Cererea se depune de către titularul dreptului sau persoana interesată, prin mandatar cu procură autentică, iar la art. 56 alin. (4) se arată ce dovezi şi acte obligatorii se prezintă: actul sau dovada de identificare, ca parte interesată sau în nume propriu, împuternicirea, delegaţia, după caz, ataşarea copiei actului de identitate. Înscrisul se ataşează la cerere original sau în copie legalizată. La fel, hotărârea judecătorească se prezintă integral şi legalizată, iar nu un certificat de grefă, cum s-a procedat cu decizia de la ICCJ.
Bănuim că astfel cum au decurs lucrurile totul a fost aranjat într-o reţea de persoane cu scopul de a fabrica documente şi de a obţine imobilul în care azi funcţionează Centrul de Cultură Arcuş, lucru care s-a şi reuşit. De aceea solicităm să fie verificate cele semnalate în plângere, lucru care se poate face cel puţin prin verificarea dosarelor notariale şi de la Oficiul de Cadastru Sfântu-Gheorghe. Este cel mult parţială cercetarea modului cum s-au derulat procesele civile, care nu au autoritate în penal pentru că tocmai aceasta este problema, adică prin acele acte şi manopere dubioase s-au obţinut hotărâri judecătoreşti, dar procurorul nu se poate rezuma doar să constate că s-au pronunţat acele hotărâri pe care chiar noi le-am depus la plângere. Elucidarea completă a situaţiei şi descoperirea reţelei care stă în spatele acestei retrocedări nu mai stă în puterea noastră să le cercetăm. Scopul depunerii pe lângă buna credinţă era de a se sesiza procurorul de felul cum au fost obţinute.
Simpla descriere succesivă a unei stări de fapt şi enumerare de certificate de moştenitor sau de hotărâri judecătoreşti pe care autorul Ordonanţei le copiază din plângerea noastră, face ca actele de cercetare şi urmărire să fie incomplete şi astfel adevărul să rămână ascuns. Tocmai că acele certificate şi alte înscrisuri dau numai aparenţa de realitate, pe când nu este aşa, pentru că este doar aparenţa de credibilitate şi fiind măsluite cu mult profesionalism au fost pe cale să reuşească a păcăli autorităţile şi instanţele. Se vede că acelaşi lucru s-a putut întâmpla şi cu procurorul care a instrumentat cazul doar formal, din acte şi expeditiv.
Drept urmare, vă solicităm a desfiinţa soluţia dispusă prin ordonanţă şi a dispune continuarea urmăririi penale.
Cu respect, CENTRUL DE CULTURĂ ARCUŞ
reprezentat legal de prof. KOPACZ Attila - director,
prin avocat ales dr. Ioan SABĂU-POP
Şi atunci, văzând toate acestea, ne punem din nou, absolut firesc, întrebarea: oare s-a făcut dreptate în privinţa retrocedării Centrului de Cultură Arcuş? Mai degrabă am spune că nu… Dar, cine să verifice toate acestea? Ce face Statul Român, de 25 de ani încoace, în a se apăra împotriva acestor sute, poate mii de cazuri de retrocedări ilegale din Ardeal, care, nu-i aşa?, afectează direct Siguranţa Naţională?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu