Treceți la conținutul principal

Diana Şandor. Gheorge Popa-Lisseanu – pionier al culturii româneşti*

Unul dintre termenii care descriu cel mai bine un popor este cultura sa şi influenţele ei asupra altor popoare. Importanţa ei ca întreg, indiferent de modalităţile de abordare, nu poate fi pusă la îndoială. În acest sens, Lucian Blaga afirmă că omul nu poate evada din sfera culturii întrucît i-ar afecta calitatea de om: “Exodul din cultură ar duce la abolirea umanităţii ca regn[1]”.Înşuşi, poporul roman nu poate face excepţie de la această regula nescrisă. Ţara noastră a ieşit în lume cu o cultură frumos conturată.Poate nu întîmplător, acum, cînd criza economică ne apasă tot mai tare, căutăm să privim, adînc, în noi înşine, să forăm în zestrea colectivă după valorile spirituale pe care le avem.Tocmai de aceea ar fi binevenită ideea ridicării unui Panteon Naţional. Un spaţiu infim de mic din punct de vedere material dar infinit de mare spiritual care să găzduiască sub cupola ei marile valori ale culturii şi vieţii publice din România.Desigur, ar fi multe nume sonore care ar putea lumina acest panteon, cunoscute atât în ţară cît şi în străinătate. Alături de aceste personalităţi marcante destinului cultural românesc, ar putea sta la loc de cinste şi nume mai puţin sonore dar care prin activitatea lor au fost adevaraţi promotori ai culturii româneşti, influenţând, prin creaţiile lor, personalităţi de marca. Un astfel de exemplu ar fi eminentul filolog clasicist dar şi istoriograf de marcă, modestul dar doctul Gheorge Popa-Liiseanu. 

Gheorge Popa-Lisseanu s-a născut la 2 octombrie 1866 în localitatea Lisa din judetul Braşov, localitate al cărui nume şi-l va alipi la numele de familie, Lisseanu.Avându-i ca profesori pe B.P. Hasdeu şi G.Dem. Teodorescu a simţit chemarea cunoaşterii.  Şi-a dedicat întreaga viaţă cercetării, petrecând mult timp în arhive, unde a identificat şi apoi publicat, materiale cu privire la daci şi teritoriile acestora precum şi texte medievale latine şi greceşti de până la constituirea formaţiunilor statale româneşti.Gheorghe Popa-Lisseanu a a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie din Bucureşti, ulterior devenind profesor de latină la liceele „Sf. Sava”, „Matei Basarab” şi „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti. 
Va deţine pe parcurs funcţiile de inspector şcolar (1914), director general al învăţământului secundar (1919), precum şi de consilier tehnic în Ministerul Instrucţiunii Publice (1922-1928).Între anii 1928 – 1931 va fi profesor la Secţia PedagogicăUniversitară. În 1919 devine membru correspondent al Academiei Române, între 1922 şi 1927 e deputat liberal, vicepreşedinte al Camerei în 1924. Colaborează la “Banatul”În tot acest timp istoricul va colabora şi cu marile ziare ale timpului „Banatul”, „Graiul românesc”, „Orpheus”, „Revista clasică”, „Reînvierea”, „Universul” s.a. promovându-şi crezul istoric.[2]Gheorghe Popa-Lisseanu va trece la cele veşnice la 14 mai 1945, la vârsta de 79 de ani, lăsând dupa el o imensă comoară pentru neamul românesc, din păcate puţin cercetata ![3]Pe parcursul vieţii, a susţinut munca de tipărire a izvoarelor istorice, concretizată în editarea următoarelor lucrări: Izvoarele istoriei românilor. Fontes historiae Daco- Romanorum (15 volume); Românii în izvoarele istoriei medievaleDacii în autori clasici (2 volume).
O preocupare constantă a savantului Gheorghe Popa – Lisseanu a constituit-o studiile privitoare la continuitatea populaţiei autohtone la nordul Dunării după retragerea aureliană (Continuitatea românilor în Dacia. Dovezi nouă); Cetăţi şi oraşe greco-romane în noul teritoriu al Dobrogiei).Popa-Lisseanu este autorul  mai multor  monografii referitoare laInsula ŞerpilorBasarabia, Drâstot – SilistraViaţa şi opera lui Gheorghe Lazăr (în colaborare cu Gh. Bogdan Duică).S-a aplecat, în cercetările sale şi asupra unor aspecte mitologice (Urme de sărbători păgâneştiMitologia greco-romană în lectură ilustrată, (2 volume); Legende şi poveşti antice).Preocupările filologice şi pedagogice s-au materializat în lucrările:Versificaţiunea latină; Prosodica şi Metrica; Istoria literaturii latine, Antologie şi Crestomaţie; Studii pedagogice; Limbile clasice în învăţământul secundar şi metodica lorManuale de limba latină şi de limba greacă etc. 
A tradus din limba latină şi greacă  în limba română, mai multe lucrări printre care: Plinius; Corespondenţă cu împăratul Traian; Apuleius; Amor şi Psyche; Lucian, Toxaris sau Prietinia; Cicero, Discursul pentru Archias; Platon, Vergilius, Xenofon etc,traduceri apărute în   “Biblioteca autorilor clasici greci şi romani” şi în “Biblioteca textelor clasice greceşti şi latineşti”.
Apropiindu-se de  istoria  românilor din fostelor scaune secuieşti, Gheorghe Popa-Lisseanu, publică lucrările: Secuii şi secizarea românilor, apărută la Bucureşti, la Tipografia ziarului Universul, în 1932 (iar apoi în limbile franceză şi maghiară), Date referitoare la  maghiarizarea românilor, la aceiaşi editură, în 1937 şi Originea secuilor şi secuizarea românilor, apărută la Editura Societăţii Transilvania, Bucureşti, 1941. 
          
Bibliografia lucrărilor sale cuprinde:
1.     Tabele cerate, studiu de arheologie, Bucureşti, 1890
2.     Poesia populară la români, 1894
3.     Metrica versurilor lirice ale lui Horaţiu, 1895
4.     Flora şi Florile, studiu de mitologie populară, 1899
5.     Proiectul de programă a limbii latine în gimnazii şi licee, 1899
6.     Învăţământul în limba latină în gimnaziu şi liceu, 1904
7.     Urme de sărbători păgâneşti, 1907
8.     Cultura română în lectura ilustrată. Manual pentru studiul limbii latine clasa IV-a gimnasială ( nouă  ediţii apărute între anii  1910-1927)
9.    Cultura română în lectură ilustrată. Manual pentru studiul limbii latine clasa III-a gimnasială (10 ediţii  apărute între 1910-1927)
10.  Gramatica limbii latine. Morfologia, retorica şi noţiuni de stilistică. Clasa  V liceală şi următoarele ( şapte ediţii apărute între anii 1912-1926)
11.  Încercări de monografie asupra cetăţii  Dârstorul-Silistra cu două hărţi şi ilustraţiuni, Bucureşti, 1913
12.  Cetăţi şi oraşe greco-romane în noul teritoriu al Dobrogei cu o hartă şi 22 ilustraţiuni, ediţia  a-I-a, 1914, ediţia aII-a, 1921
13.  Mitologia greco-romană în literatura ilustrată,  vol. I-II, 1919-1926
14.  Noţiuni elementare de limbă elenă. Clasa VII liceală, 1920
15.  Noţiuni elementare de versificaţiune latinăProsodica şi Metrica, 1921
16.  Basarabia. Privire istorică, 1924
17.  Romanica. Studii istorice, filologice şi arheologice, 1925
18.  Viaţa şi opera lui Gheorghe Lazăr (în colaborare cu Gh. Bogdan Duică, 1925
19.  Studii pedagogice. Limbile clasice în învăţământul secundar şi metodica lor,în Biblioteca Pedagogică nr. 45, 1925
20.  Un manuscris al gramaticii româneştia lui I. Eliade Rădulescu, în Academia Română, Lucrările secţiunii literare, Tom III, 1925
21.  Legende şi poveşti antice. Preluate după autori greci  şi romani (cu 36 stampe şi ilustraţiuni), 1926
22.  Limba greacă. Pentru clasa VII-a liceală, Ediţia I-a, 1926
23.  Istoria literaturii latine pe bază de texte (Antologie şi crestomaţie), 1928
24.  Secuii şi secizarea românilor, 1932
25.  Sicules et Roumains. Un proces de denationalisation, 1933
26.  Românii în poezia medievală, în Izvoarele istoriei românilor, vol.III,
27.  Izvoarele istoriei românilor. Fontes historiae Daco- Romanorum (15 volume, apărute între anii 1934 şi 1939);
28.   A szekely es a romanok szekelysitese (Secuii şi secuizarea românilor), traducere dr. Kendy Sandor, 1936
29.  Date referitoare la  maghiarizarea românilor,  1937
30.  .Românii în izvoarele istoriei medievale (1939);
31.  Originea secuilor şi secuizarea românilor, 1941 
32.  Dacii în autori clasici (2 volume, 1943).
33.  Continuitatea românilor în Dacia. Dovezi nouă,1941
34.  Legenda Sfântului Dumitru de la Tesalonic, în  “Arhiva Românească”, tom VII, 1941

Simpla enumerare a titlurilor lucrărilor purtând semnătura  lui Gheorghe Popa-Lisseanu  ne vorbeşte  elocvent despre vasta activitate cărturărească desfăşurată de ilustru  cercetător,  timp de peste 60 de ani. O recunoaştere a operei sale o reprezintă  şi alegerea ca  membru corespondent al Academiei Române (7 iunie 1919). [4] 
*Articol publicat şi în revista Familia Română, an 15., nr. 4 (55), decembrie 2014.[1] 

Bibliografie
Blaga, Lucian, Trilogia valorilor, în Opere, vol. 10, Editura Minerva, Bucureşti, 1987
Dicţionarul general al literaturii române, P/R, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2006
Popa-Liiseanu, Gh., Originea secuilor şi secuizarea românilor, Editura Pur şi Simplu, Bucureşti, 2003
Dr. Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române – Dicţionar, Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003 http://kolokyntos.blogspot.ro/2013/12/un-mare-istoric-roman-uitat-din-pacate.html
Blaga, Lucian, Trilogia valorilor, în Opere, vol. 10, Bucureşti, Editura Minerva, 1987,  p. 510
[2] Dicţionarul general al literaturii române, P/R, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2006, p. 336
[4] Popa-Liiseanu, Gh., Originea secuilor şi secuizarea românilor, Bucureşti, Editura Pur şi Simplu, 2003, p. 22

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

26 februarie 2014 Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!

Editorial Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană! Posted by on 26 februarie 2014 Partajare99 Constituţia României nu-i permite lui Iohannis Klaus Werner să ocupe funcţia de ministru, prim-ministru şi nici preşedinte al României, fiindcă are dublă cetăţenie!
  Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0) Mai clar decât atât nu se poate: Klaus Werner Iohannis are cetăţenie germană! Păi, atunci cum…

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările econo…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE