Decesul fostului Director al Europei Libere, Nicolae STROESCU-STĂNIȘOARĂ

†

Nicolae STROESCU-STĂNIȘOARĂ

(* Duminică, 1/14 noiembrie 1925, Târgu Jiu - † Vineri, 27 iunie 2014, München)

Vineri, 27 iunie 2014, la München, Germania, a încetat din viață jurnalistul și memorialistul Nicolae Stroescu-Stănișoară, fost ani la rând radactor, apoi director adjunct și între 1 noiembrie 1989-iunie 1994 director al Departamentului Românesc al postului de Radio Europa Liberă, München.

Născut la Târgu Jiu la 1/14 noiembrie 1925, a absolvit Liceul „Carol I“ din Craiova, urmând apoi Facultatea de Drept a Universității din București, pe care o închee în 1948, după care, implicat în activitatea tineretului din Partidul Național Țărănesc trăiește, conform mărturiilor sale, în „clandestinitate“ până la eliberarea deținuților politici, în 1964, „când se predă Procuraturii Militare din București, fiind supus unei anchete prelungite și trimis cu domiciliu obligatoriu în provincie, de unde în 1966 reușește să se întoarcă în capitală“. Grație originii germane a soției sale, în 1969 emigrează în Germania Federală și se stabilește la München, unde se integrează de la început în viața culturală, spirituală și publicistică din cadrul emigrației și a exilului român, devenind un fracventator permanent și apreciat al Cenaclului Literar-Artistic „Apoziția“ și colaborator al revistei cu acelaș nume, și a altor publicații müncheneze. Din 1972 devine corespondent permanent la Departamentul Românesc de la Radio Europa Liberă, unde, în 1975 este anmgajat ca redactor pentru emisiunea săptămânală „Lumea creștină“. În paralel frecventează diverse cursuri la Universitatea din München, unde începe să-și pregătească doctoratul în filosofie, pe care-l obține în 1983. La Europa Liberă, este numit în 1988 director interimar, iar din 1 noiembrie 1989 director al departamentului, funcție în care a prestat o binecunopscută activitate în momentele cruciale ale evenimentelor din țară, din decembrie 1989 și de mai apoi.

O selecție din scrierile memorialistice, din eseurile, editorialele și diversele contribuții jurnalistice apărute în presa din emigrație, sau transmise la Radio Europa Liberă ori în presa din țară de după 1989, sau elaborate mai târziu, au fost publicate în diverse volume dintre care amintesc: Pe urmele revoluției, București, 1991; În zodia exilului, București, 1994; La răscruce. Gânduri spuse la Europa Liberă și în „Jurnalul Literar“; București, 1996; În zodia exilului. Întrezăriri, București, 1998; Vremea încercuirii, I-II, București, 2001-2002, Majoritatea acestor scrieri au fost prezentate și discutate succesiv, pe parcursul elaborării lor ori după publicare și în cadrul Cenaclului Societății Culturale Româno-Germane „Apoziția“, unde s-a numărat printre membri de onoare ai acesteia, alături de George Ciorănescu, Alexandru Ciorănescu, Ion Negoițescu, Pavel Chihaia, Mircea Carp ș.a. De asemeni a fost un asiduu colaborator și susținător al Institutului Român de Cercetări – Biblioteca Română din Freiburg i. Br., Germania.

Dincolo de toate îmncercările prin care a trecut, a fost un om cu o viață exemplar împlinită!

Dumnezeu să-l aibă în pază!

I.D.

Înmormântarea va avea loc Vineri – 11 iulie 2014 – la orele 12,45 la

Neuer Südfriedhof (Altperlach)

Hochäckerstr. 90, München

Dorința familiei defunctului este să nu se aducă flori la înmormântare ci să se contribuie, în schimb, cu o donație ce se va colecta pentru construirea bisericii ortodoxe române din München.

Mai jos un extras din Wikipedia difuzat de Casa Română din Paris, prin dl Alexandre Herlea.

S-a născut în familia ofițerului Stroescu și a copilărit la Craiova.^[2]

Nicolae Stroescu a absolvit liceul la Colegiul „Carol I” din Craiova și a urmat cursuri de drept și filosofie la Universitatea din București,^[1] dar nu a reușit susținerea examenului de stat fiind urmărit de Securitate.^[2]

După ce de-al Doilea Război Mondial s-a implicat în activitatea unei organizații studențești anti-comuniste, purtând numele conspirativ Hans, deși la acea vreme nu era un filogerman^[2]. Astfel, între anii 1952 și 1964 a trăit în clandestinitate, fiind în permanență urmărit de Securitate, până în anul 1964, când a fost emis decretul de eliberare a deținuților politici.^[1][3]

În septembrie 1964 se prezintă la Procuratura Generală Militară din București și se predă Securității. A fost închis și anchetat la închisoarea Malmaison, dar a fost eliberat în urma ulcerului și datorită faptului că dosarul său fusese închis ca urmare a decretului de eliberare a deținuților politici.^[2] În septembrie 1969 a emigrat în Republica Federală Germania, fiind căsătorit cu Inge, o doamnă de etnie germană, originară din Bucovina, care plecase în Germania în anul 1963.^[2]

S-a stabilit la Munchen unde își reia studiile în filosofie și devine colaborator al Radioului Europa Liberă, în anul 1972, apoi începând cu anul 1978 este angajat redactor și realizează emisiunea „Lumea creștină”^[3]. În anul 1982 devine director asistent al Departamentului Românesc, iar din anul 1988 este director definitiv și va deține această funcție până în anul1994, când postul de radio este mutat la Praga.^[3]

În anul 1983 obține titlul de doctor în filosofie la Universitatea din Munchen.^[1][3]

După anul 1990 începe să scrie și să publice volume de publicistică și de memorialistică.