BASARABIA : ADEVĂRUL DESPRE MAREŞAL - Istoria dezvăluită, deschidem o nouă pagină în istoria românilor

| sâmbătă, 14 august 2010 | 0 comments

Relansăm legătura spre această sursă documentară importantă pentru mai noii noști cititori. Dan Culcer

Astăzi, începem o serie de articole (documente de arhiva) prin care deschidem o nouă pagină în dezvăluirea istoriei românilor şi a adevărului  despre cel care a fost, cel mai mare mareşal al românilor, Ion Antonescu. Rămâneţi alături de noi, descoperiţi secretele istoriei şi transmiteţi mai departe, astfel încât, tot mai mulţi romani să cunoască adevărul.

În exclusivitate pentru Secretele Istoriei şi Tribuna Basarabiei

Alexandru Moraru „ BASARABIA :ADEVĂRUL DESPRE MAREŞAL”

(DOCUMENTE  DE ARHIVĂ )

Rezumatul  documentelor

Doc. 1.         Dare de seamă a poliţiei de reşedinţă Soroca şi a Primăriei oraşului Soroca privind măsurile luate împotriva răuvoitorilor, celor care au profanat bisericile şi au prigonit elementul românesc în perioada ocupaţiei sovietice (iunie 1940-iunie 1941), adresată instanţelor superioare, noiembrie 1941-martie 1942. Fondul arhivistic[1] Primăria oraşului Soroca din Arhiva Naţională a RM

Doc. 2.         Tabelul nominal al locuitorilor deportaţi, condamnaţi şi arestaţi de autorităţile sovietice în perioada ocupaţiei sovietice (iunie 1940-iunie 1941), întocmit de Primăria comunei Valea-lui-Vlad, plasa Corneşti, judeţul Bălţi. F.A. Prefectura judeţului Bălţi şi preturile, primăriile subordonate.

Doc. 3.         Tabelul nominal al locuitorilor deportaţi, condamnaţi şi arestaţi de autorităţile sovietice (iunie 1940-iunie 1941), întocmit de Primăria Zgărdeşti, judeţul Bălţi şi prezentată Prefecturii judeţului Bălţi. F.A. Prefectura judeţului Bălţi şi preturile, primăriile subordonate.

Doc. 4.         Tabelul nominal al locuitorilor comunei Zgărdeşti, judeţul Bălţi, mobilizaţi forţat în armata sovietică de către autorităţile URSS în perioada nominalizată. F.A. Prefectura judeţului Bălţi şi preturile, primăriile subordonate.

Doc. 5.         Tabelul nominal al locuitorilor comunei Valea-lui-Vlad, judeţul Bălţi, trimişi la lucru în Donbas (URSS) şi alte părţi de autorităţile sovirtice în perioada nominalizată. Întocmit de Primăria comunei şi prezentat Prefecturii jud. Bălţi. F.A.Prefectura judeţului Bălţi şi preturile, primăriile subordonate.

Doc. 6.         Tabelul nominal al locuitorilor com. Corneşti, jud. Bălţi, deportaţi, concentraţi şi rechiziţionaţi de autorităţile sovietice de ocupaţie în perioada nominalizată. Întocmit de Primăria comunei şi prezentat Prefecturii jud. Bălţi. F.A. Prefectura judeţului Bălţi şi preturile, primăriile subordonate.

Doc. 7.         Tabelul nominal al evreilor din judeţul Bălţi executaţi, reţinuţi ca ostatici de Poliţia germană în intervalul 10-17 iulie 1941. Inspectoratul de Poliţie Bălţi către Inspectoratul Regional de Poliţie Chişinău. F.A. Prefectura judeţului Bălţi şi preturile, primăriile subordonate.

Doc. 8.         17 iulie 1941. Primăria oraşului Bălţi către Poliţia oraşului Bălţi, în care se solicită oameni pentru curăţirea şi reparaţia străzilor din oraşul Bălţi. F.A. Primăria oraşului Bălţi.

Doc. 9.         29 iulie 1941. Inspectoratul Regional de Poliţie Chişinău către Poliţia oraşului Bălţi cu privire la strictizarea eliberării autorizaţiilor pentru vizitarea evacuaţilor din diferite lagăre de muncă. F.A. Prefectura judeţului Bălţi şi preturile, primăriile subordonate.

Doc. 10.      Poliţia oraşului Bălţi. Procesul-verbal din 9 august 1941, în care cet. Iancu Steinman nu recunoaşte că a fost informator al NKVD-ului sovietic.

Doc. 11.      Poliţia oraşului Bălţi. Procesul-verbal din 16 septembrie 1941, întocmit de comisarul - adjunct al Poliţiei oraşului Bălţi Mihalcea Marin privind refuzul cet. Ghitelman Leova de a recunoaşte că în perioada când Basarabia era ocupată de URSS a activat în structurile comuniste.

Doc. 12.      Poliţia oraşului Bălţi. Procesul-verbal din 8 august 1941 privind stabilirea identităţii cet. Stinman Iancu domiciliat în oraşul Bălţi.

Doc. 13.      10 august 1941. Inspectoratul Regional de Poliţie Chişinău către Poliţia oraşului Soroca privind semnul distnctiv, care trebuie purtat la haină de evrei.

Doc. 14.      11 august 1941. Prefectura judeţului Bălţi către pretorul oraşului Bălţi privind repartizarea oamenilor la construcţia de şosele şi alte lucrări.

Doc. 15.      12 august 1941. Prefectura judeţului Soroca. Corespondenţa cu instanţele superioare. Ordinul nr. 61 din 24 iulie 1941 al Conducerii şi Administraţiei Basarabiei privind măsurile luate de autorităţi pentru atragerea populaţiei minoritare evreieşti la munca de folos obştesc.

Doc. 16.      16 august 1941. Prefectura judeţului Bălţi. Circulară către pretorii şi primarii din judeţ privind organizarea lucrului cu tineretul, munca de folos obştesc a tinerei generaţii pentru prosperarea Ţării.

Doc. 17.      20 august 1941. Ordinul generalului Ion Antonescu privind organizarea administrativ-teritorială a Transnistriei.

Doc. 18.      26 august 1941. Inspectoratul Regional de Poliţie Chişinău. Dispoziţia nr. 1051 din 26 august 1941 către poliţia Soroca privind anularea imediată a semnelor distinctive ale evreilor purtate pe haine.

Doc. 19.      28 august 1941. Primăria comunei Bădenii-Vechi, jud. Bălţi, către pretura plasei Borneşti. Raport privind pregătirea şcolilor din localitate pentru noul an de studii.

Doc. 20.      28.08.1941. Notarul comunei Cetireni, jud. Bălţi, către Prim-pretor privind refuzul de a angaja evrei pentru munci agricole şi lucrări publice.

Doc. 21.      30 august 1941. Biroul Municipal al Poliţiei Chişinău (secţia siguranţă) către inspectoratul de Poliţie Chişinău despre descoperirea crimelor bolşevice împotriva populaţiei din Basarabia, depistate în localul fostului Consulat italian din or. Chişinău.

Doc. 22.      30 august 1941. Primăria comunei (lipseşte denumirea) către Prim-Pretorul plasei Corneşti judeţul Bălţi privind refuzul de a folosi persoane de naţionalitate evreiască la muncile agricole şi de folos obştesc.

Doc. 23.      30 august 1941. Primăria comunei Ciuciuleni, plasa Corneşti, judeţul Bălţi, către Prim- Pretorul privind organizarea tineretului la munca de folos obştesc.

Doc. 24.      30 august 1941. Notarul comunei Rădenii-Vechi către Prim-Pretorul plasei Corneşti. Raport de activitate privind munca de folos obştesc în perioada 17 iulie - 30 august 1941.

Doc. 25.      31 august 1941. Primăria comunei Todireşti, jud.Bălţi, către Prim-Pretorul Preturii Corneşti privind refuzul de a primi evrei pentru muncile din raza comunei.

Doc. 26.      8 septembrie 1941. Poliţia oraşului Bălţi. Scrisoarea cet. Romaşevici Clavdia din Bălţi adresată Chestorului Poliţiei Bălţi.

Doc. 27.      5 septembrie 1941. Chestura Poliţiei Chişinău către Primarul mun. Chişinău în care se solicită îmormântarea ortodoxă a cadavrelor românilor executaţi de NKVD-ul sovietic, depistate în spatele clădirii fostului Consulat Italian.

Doc. 28.      Primăria oraşului Chişinău către Direcţia Stării Civile privind măsurile luate pentru înhumarea creştinească a cadavrelor românilor basarabeni împuşcaţi de NKVD şi aruncaţi în gropi secrete. Fără dată.

Doc. 29.      9 septembrie 1941. Chestura Poliţiei Chişinău către Conducerea şi Administraţia Basarabiei privind crimele sângeroase ale NKVD-iştilor, săvîrşite în Biroul Central al serviciului NKVD din Chişinău în perioada ocupaţiei sovietice iunie 1940-iunie 1941. Drama deţinuţilor politici, care până la ultima suflare au rămas credincioşi Patriei.

Doc. 30.      9 septembrie 1941. Chestura Poliţiei Chişinău. Notă la ordinul nr. 100b al Guvernatorului Basarabiei privind investigaţiile şi depistările crimelor bolşevice în Basarabia.

Doc. 31.      7 septembrie 1941. Chestura Poliţiei Chişinău. Procesul-verbal din          7 septembrie 1941 privind descrierea metodelor NKVD-iste de lichidare fizică a deţinuţilor politici.

Doc. 32.      9 septembrie 1941. Chestura Poliţiei Chişinău către Direcţia Generală a Poliţiei privind deshumarea victimelor bolşevice de la fostul Consulat Italian.

Doc. 33.      16 septembrie 1941. Guvernatorul Basarabiei către Chestura Poliţiei Chişinău privind solicitarea informaţiei despre măcelul deţinuţilor politici din beciurile NKVD-ului.

Doc. 34.      8 iunie 1941. Copia sentinţei organelor de justiţie sovietice de condamnare la moarte prin împuşcare şi privaţiune de libertate pînă la 25 de ani a membrilor partidului „Frontul Renaşterii Naţionale” din Basarabia.

Doc. 35.      12 octombrie 1941. Copia sentinţei organelor justiţiei sovietice pe cazul Cernevschii Vladimir Filip, membru al partidului „Frontul Renaşterii Naţionale”, condamnat la moarte prin împuşcare, cu confiscarea averii.

Doc. 36.      10 octombrie 1941. Copia sentinţei organelor justiţiei sovietice pe cazul Filipescu David Milenti din satul Doroţcaia, raionul Dubăsari, condamnat la moarte prin împuşcare.

Doc. 37.      Chestura poliţiei Chişinău. Informaţie privind măsurile criminale ale autorităţilor sovietice împotriva persoanelor publice, politice etc. din Basarabia în perioada ocupaţiei sovietice (iunie 1940-iunie 1941).

Doc. 38.      7 septembrie 1941. Chestura poliţiei Chişinău. Procesul-verbal din          7 septembrie 1941 privind înmormântarea victimelor terorii bolşevice în număr de 75 de oameni.

Doc. 39.      31 august 1941. Chestura Poliţiei Chişinău. Procesul-verbal din 31 august 1941 privind deshumarea cadavrelor terorii bolşevice în perioada iunie 1940 - iunie 1941.

Doc. 40.      5 septembrie 1941. Chestura Poliţiei Chişinău către Primarul oraşului. Chestorul poliţiei solicită formarea unei comisii, care s-ar ocupa de organizarea înmormântării victimelor sistemului comunist.

Doc. 41.      8 septembrie 1941. Poliţia oraşului Soroca. Conducerea lagărului de prizonieri nr. 5 din Soroca către Poliţia oraşului Soroca referitor la Şmil Schneider.

Doc. 42.      Poliţia oraşului Soroca. Lista evreilor din Soroca, comunişti sau care au activat în diverse organizaţii comuniste pînă la şi în timpul regimului comunist. Fără dată.

Doc. 43.      Poliţia oraşului Orhei. Lista meseriaşilor din oraşul Orhei şi suburbii pe categorii. Fără dată.

Doc. 44.      14 septembrie 1941. Prefectura oraşului Bălţi. Informaţie dela Pretorul de Corneşti, judeţul Bălţi, privind organizarea muncii de folos obştesc.

Doc. 45.      Poliţia oraşului Bălţi. Adresarea dnei Ezincher Eugenia şi a fiicelor ei, în care confirmă că acestea au trecut la religia ortodoxă. 15 septembrie 1941

Doc. 46.      17 septembrie 1941. Prefectura Judeţului Bălţi. Scrisoare de însoţire a cererii cet. Romaşevici Clavdia din or. Bălţi, în care solicită eliberarea din lagăr a soţului său Leon Ghetelman.

Doc. 47.      23 septembrie 1941. Prefectura Judeţului Bălţi. Guvernatorul Basarabiei către comandantul legiunii de jandarmi din Bălţi, în care ordonă interzicerea ieşirilor evreilor de pe teritoriul lagărelor.

Doc. 48.      23 septembrie 1941. Inspectoratul Regional de Poliţie. Informaţie şi lista nominală a evreilor din Rîmnicul Sărat, care au refuzat să execute muncă de folos obştesc şi au dispărut din raza localităţii.

Doc. 49.      25 august 1941. Prefectura Judeţului Bălţi. Adresare către subalterni privind purtarea de către evrei a unui semn distinctiv pe haină.

Doc. 50.      Prefectura Judeţului Bălţi. Ordonanţa nr. 7 (anexă la documentul 49).

Doc. 51.      12 septembrie 1941. Inspectoratul Regional de Poliţie Chişinău. Ordinul Mareşalului Antonescu nr. 1051 din 26 august 1941 privind anularea semnelor distinctive, purtate de evrei.

Doc. 52.      18 octombrie 1941. Cercul Recrutar Soroca. Dispoziţie privind pregătirea unei informaţii despre dislocarea detaşamentelor de muncă.

Doc. 53.      2 noiembrie 1941. Poliţia de reşedinţă Soroca. Circulară privind evadarea cet. Becker Fani din lagărul de concentrare Mărculeşti.

Doc. 54.      2 noiembrie 1941. Prefectura Judeţului Tighina. Circulară privind dispoziţia Mareşalului Ion Antonescu de a permite repatrierea polonezilor şi ucrainenilor din Basarabia.

Doc. 55.      3 noiembrie 1941. Inspectoratul Regional de Poliţie Chişinău. Privind dispoziţia Mareşalului Ion Antonescu de a nu permite trimiterea peste Nistru a basarabenilor cu soţii născute din evrei.

Doc. 56.      6 noiembrie 1941. Prefectura Judeţului Soroca. Informaţie privind familia evreului Boico David, soţia şi copiii căruia sunt creştini.

Doc. 57.      9 noiembrie 1941. Prefectura Judeţului Soroca. Informaţie privind ordinul Mareşalului Antonescu despre interzicerea deplasării evreilor dintr-o localitate în alta.

Doc. 58.      15 noiembrie 1941. Inspectoratul Regional de Poliţie Chişinău. Informaţie privind cet. Hana Dorfman, care a ascuns numele său adevărat, şi soţul căreia a plecat cu bolşevicii peste Nistru.

Doc. 59.      22 noiembrie 1941. Parchetul Tribunalului Chilia. Informaţie privind infracţiunea comisă de Andrei Liviţchii şi Mihail Savov din comuna Pavlovca.

Doc. 60.      4 decembrie 1941. Parchetul Tribunalului Chilia. Procurorul delegat către Curtea de Apel Chişinău privind cet. Babenco Terente, care a ajutat la incendierea morii lui Iacob Cazacenco.

Doc. 61.      4 decembrie 1941. Parchetul Tribunalului Chilia. Rechizitorul nr. 10 privind dovada de vinovăţie a lui Babenco Terente.

Doc. 62.      8 decembrie 1941. Parchetul Tribunalului Chilia. Procurorul delegat către Procurorul General privind arestarea lui Gaidargi Constantin şi Ivanov Dumitru pentru dare de mită şefului de post al comunei Deljiler.

Doc. 63.      8 decembrie 1941. Poliţia oraşului Soroca către Inspectoratul Regional de Poliţie Chişinău. Notă telefonică privind confirmarea sau infirmarea trecerii unor persoane la religia ortodoxă.

Doc. 64.      9 decembrie 1941. Poliţia oraşului Soroca către Inspectoratul Regional de Poliţie Chişinău. Notă telefonică privind cet. Margareta Stossel, căsătorită cu romînul Vasile Ursu şi trecută la creştinism.

Doc. 65.      15 decembrie 1941. Prefectura Judeţului Tighina către Pretura plasei Taraclia. Circulară privind ordinul Mareşalului Antonescu referitor la pretenţiile cercurilor provacatoare ucrainene faţă de limbile vorbite în Transnistria.

Doc. 66.      15 decembrie 1941. Guvernământul Basarabiei. Directoratul Economiei Naţionale către Pretura Taraclia, judeţul Tighina, privind refacerea comerţului şi a micii industrii.

Doc. 67.      15 decembrie 1941. Guvernământul Basarabiei şi Transnistriei. Raport de anchetă al Comisiei pentru cercetarea neregulilor de la ghetoul din Chişinău.

Doc. 68.      13 noiembrie 1941. Prefectura Judeţului Lăpuşna. Formular perfectat de plugarul Babii Vladimir din comuna Coloniţa, judeţul Lăpuşna, în care susţine programul Mareşalului Antonescu de reorganizare a satului.

Doc. 69.      13 noiembrie 1941. Prefectura Judeţului Lăpuşna. Lista locuitorilor neştiutori de carte din comuna Coloniţa, plasa Budeşti, care s-au legat să susţină programul Mareşalului Antonescu prin cuget şi faptă.

Doc. 70.     15 decembrie 1941. Guvernământul Basarabiei şi Transnistriei. Rugămintea cet. Constantin Rădulescu din Cricova către Mareşalul Antonescu de a i se ridica pedeapsa aplicată.

Doc. 71.      15 decembrie 1941. Poliţia oraşului Orhei. Lista evreilor din Cercul de Recrutare Fălciu, care nu au prestat muncă de folos obştesc şi nu au achitat taxele militare.

Doc. 72.      19 decembrie 1941. Poliţia oraşului Orhei. Cercul de Recrutare din Bihor către Chestura Poliţiei din Orhei privind un grup de cetăţeni evrei, care se eschivează de respectarea legilor Ţării.

Doc. 73.      1 aprilie 1938. Prefectura Judeţului Lăpuşna. Corpul 3 de Armată – Statul Major către Prefectul Judeţului Lăpuşna referitor la individul Meer Elbert.

Doc. 74.      31 martie 1938. Prefectura Judeţului Lăpuşna. Scrisoarea lui I. Iorga adresată Corpului 3 de Armată Chişinău referitor la individul Meer Elbert.

Doc. 75.      31 decembrie 1941. Guvernământul Basarabiei şi Transnistriei. Circulară a Ministerului Apărării Naţionale privind interacţiunea între structurile statului.

Doc. 76.      12 ianuarie 1942. Guvernământul Basarabiei şi Transnistriei. Statul Major al Armatei către Departamentul Guvernatorului Civil al Transnistriei. Direcţia sanitară solicită de urgenţă cuptoare de deparazitare pentru armată.

Doc. 77.      20 ianuarie 1942. Guvernământul Basarabiei şi Transnistriei. Guvernatorul Basarabiei către Directoratul Economiei Naţionale privind numărul mare de specialişti din industria textilă în Chişinău, care nu pot fi angajaţi în câmpul muncii.

Doc. 78.      28 ianuarie 1942. Guvernământul Basarabiei. Şeful Secţiei Militare sancţionat de Mareşalul Antonescu pentru nereguli în lagărele de muncă.

Doc. 79.      7 februarie 1942. Guvernământul Basarabiei. Inspectoratul Pregătirii Premilitare către Statul Major menţionează, că premilitarul Gheorghe Munteanu din comuna Onceşti, Orhei, a urmărit şi capturat o paraşutistă sovietică, iar premilitarul Ion Oprea din comuna Alcedar, Orhei, a urmărit şi capturat pe paraşutistul sovietic Dormon Stepan, fapte eroice pentru care se solicită premii băneşti.

Doc. 80.      10 februarie 1942. Guvernământul Basarabiei. Notă telefonică de la Guvernământul Basarabiei în legătură cu telegrama căpitanului Constantinescu privind situaţia animalelor de casă repatriate din Transnistria.

Doc. 81.      23 februarie 1942. Guvernământul Basarabiei. Informaţia căpitanului     C. Constantinescu privind situaţia critică a vitelor repatriate din Transnistria în judeţul Orhei. Scrisoare adresată Preşedintelui Consiliului de Miniştri.

Doc. 82.      13 februarie 1942. Guvernământul Basarabiei. Preşedintele Consiliului de Miniştri către Ministerul Apărării Naţionale referitor la cazul Constantinescu.

Doc. 83.      1 martie 1942. Guvernământul Basarabiei. Comandamentul Corpului 2 de Armată către Preşedenţia Consiliului de Miniştri referitor la procesul de evacuare în Transnistria a persoanelor implicate în activitate comunistă, subversivă, infracţiuni economice etc.

Doc. 84.      18 martie 1942. Guvernământul Basarabiei. Inspectoratul General al Jandarmeriei către Preşedinţia Consiliului de Miniştri. Informaţie privind activitatea şefului de post din Căinarii-Vechi, Soroca; în cazul repartizării vitelor.

Doc. 85.      25 aprilie 1942. Guvernământul Basarabiei. Preşedinţia Consiliului de Miniştri despre refuzul preotului musulman Sebat Huseim de a face serviciul militar în calitate de preot, din motiv că în armată sunt prea puţini soldaţi de această confesiune.

Doc. 86.      6 iunie 1942. Guvernământul Basarabiei.Preşedenţia Consiliului de Miniştri despre aprobarea solicitării preotului musulman Sebat Huseim de a face serviciul în Unitatea Corpului de Munte pentru nevoile religioase ale ostaşilor şi locuitorilor din Crimeia.

Doc. 87.      25 mai 1942. Guvernământul Basarabiei. Direcţia Superioară Tehnică către Guvernământul Basarabiei privind adunarea armelor de pe fostele câmpuri de luptă.

Doc. 88.      28 august 1942. Curtea de Apel Chişinău. Nota nr. 1979 din 28.08.1942 referitor la judecătorul Perciun Vasile de la Tribunalul Cetatea Albă, care a avut şi are o activitate antiromânească, iar în autobiografia sa, prezentată autorităţilor sovietice, menţionează şi activitatea sa comunistă.

Doc. 89.      15 iulie 1942. Curtea de Apel Chişinău. Nota nr. 1410 din 15 iulie 1942 privind îndepărtarea judecătorului Perciun Vasile din magistratură.

Doc. 90.      28 august 1942. Curtea de Apel Chişinău. Procurorul General către Guvernatorul General al Basarabiei privind trimiterea în judecată a judecătorului Perciun Vasile de la Tribunalul Cetatea Albă.

Doc. 91.      15 aprilie 1942. Prefectura Judeţului Lăpuşna. Biroul Cenzurei Militare către Directorul Economiei Naţionale.

Doc.92.      15 aprilie 1942. Prefectura Judeţului Lăpuşna. Tabelul nominal al cenzurei aflate în exerciţiu către 15.04.1942.

Doc.93.      30 aprilie 1942. Prefectura Judeţului Lăpuşna. Ministerul Afacerilor externe către Direcţia Poştală Chişinău privind supunerea cenzurii a două scrisori din corespondenţa diplomatică a Elveţiei şi măsurile luate.

Doc.94.      30 aprilie 1942. Prefectura Judeţului Lăpuşna. Directorul Afacerilor Administrative către Prefectura Lăpuşna cu explicaţii pe marginea cazului cu corespondenţa diplomatică elveţiană.

Doc.95.      11 aprilie 1942. Prefectura Judeţului Lăpuşna. Directorul Afacerilor Administrative către Prefectul Judeţului Lăpuşna privind responsabilitatea lucrului cu corespondenţa diplomatică şi cazurile de erori la prelucrarea scrisorilor şi a telegramelor.

Doc.96.      18 februarie 1942. Prefectura Judeţului Lăpuşna. Şeful Biroului Administrativ de la Prefectură către ziarele „Basarabia” şi „Universul” referitor la donaţiile de la populaţia judeţului Lăpuşna pentru susţinerea statului şi Patriei.

Doc.97.      11 aprilie 1942. Prefectura Judeţului Lăpuşna. Guvernatorul Basarabiei către Chestura Poliţiei Chişinău privind înregistrarea oficială a ziarelor.

Doc.98.      11 aprilie 1942. Prefectura Judeţului Lăpuşna. Redacţia ziarului „Basarabia” către Directorul Economiei Naţionale din Guvernământul Basarabiei. Se solicită piele de talpă pentru colaboratorii redacţiilor ziarelor „Basarabia” şi „Raza”.

Doc.99.      17 aprilie 1942. Prefectura Judeţului Lăpuşna. Chestura Poliţiei mun. Chişinău către Prefectura Judeţului Lăpuşna. Informaţie despre ziarele care apar în Basarabia şi tirajul acestora.

Doc.100.   17 aprilie 1942. Prefectura Judeţului Lăpuşna.Lista personalului redacţional şi administrativ al ziarelor „Basarabia” şi „Raza”.

Doc.101.   29 aprilie 1942. Prefectura Judeţului Lăpuşna. Parohia Bisericii „Sf. Alexandru” din or. Călăraşi către Directoratul Românizării, Colonizării şi Inventarierii. Se solicită permisiunea de a aduna materiale de construcţii (piatră) pentru reparaţia bisericii.

Doc.102.   20 februarie 1942. Prefectura Judeţului Lăpuşna. Şeful Poliţiei de la Prefectura Poliţiei Chişinău Nicolae I. Turcu către Prefectul Judeţului Lăpuşna despre necesitatea procurării şi răspândirii cărţii sale „Demascarea comunismului din România”.

Doc.103.   28 februarie 1942. Prefectura Judeţului Bălţi către Prim-Pretorul Plasei Corneşti. Informaţie circulară privind situaţia industriei de producere a alcoolului şi necesitatea restabilirii acesteia, despre construcţia unei fabrici de producere a alcoolului la Bălţi.

Doc.104.   29 ianuarie 1942. Guvernământul Basarabiei. Studiu al Secţiei Militare privind distribuirea atribuţiilor administrative şi juridice între Guvernatorul Basarabiei şi Comandamentul Corpului 3 de Armată.

Doc.105.   5 februarie 1942. Guvernământul Basarabiei. Marele Stat Major General către Preşedenţia Consiliului de Miniştri (secţia militară) privind depistarea unei reţele de legătură cu ghetoul din Chişinău.

Doc.106.   13 ianuarie 1942. Inspectoratul Regional de Poliţie Chişinău. Informaţie circulară privind mărturiile false ale cet. Hana Chetroser şi cet. Rahila Gherş Drocman.

Doc.107.   3 februarie 1942. Guvernământul Basarabiei către Preşedenţia Consiliului de Miniştri privind eliberarea autorizaţiilor de intrare şi ieşire din ghetou.

Doc.108.   Primăria oraşului Soroca. Guvernământul Basarabiei către Primăria oraşului Soroca despre libera deplasare a evreilor din ghetou. 3 august 1942

Doc.109.   10 septembrie 1942. Prefectura Judeţului Bălţi. Poliţia oraşului Bălţi către Prefectura Judeţilui Bălţi. Informaţie circulară privind interzicerea trecerii de la un cult religios la altul.

Doc.110.   12 octombrie 1942. Guvernământul Basarabiei. Preşedinţia Consiliului de Miniştri către Guvernatorul Basarabiei privind perfectarea listelor şi dosarelor ostaşilor rămaşi în Basarabia în perioada ocupaţiei sovietice din iunie 1940-iunie 1941 pentru a fi recompensaţi de Statul Român.

Doc.111.   25 septembrie 1942. Guvernământul Basarabiei. Marele Stat Major către Preşedenţia Consiliului de Miniştri. Circulară privind numărul de ostaşi din Basarabia şi Bucovina, care urmează a fi remuneraţi de Guvernul Român.

Doc.112.   23 februarie 1942. Guvernământul Basarabiei.Preşedinţia Consiliului de Miniştri către Mareşalul Ion Antonescu privind decalajul de solde primite de jandarmii din Ţară şi jandarmii aflaţi în Transnistria.

Doc.113.   6 mai 1942. Guvernământul Basarabiei către Mareşalul Ion Antonescu cu rugămintea de a fi lăsaţi în funcţie prefecţii judeţelor Ismail, Orhei, Cahul şi Tighina până la încheierea campaniei agricole.

Doc.114.   4 august 1942. Primăria oraşului Bălţi către Şeful Poliţiei oraşului Bălţi. Se solicită lista completă a locuitorilor oraşului Bălţi, care au fost deportaţi, omorâţi, trimişi la lucru în URSS în perioada ocupaţiei sovietice din iunie 1940-iunie 1941.

Doc.115.   9 iulie 1942. Prefectura Judeţului Bălţi. Ordin circular privind cultele autorizate şi protejate de statul român.

Doc.116.   31 decembrie 1942. Prefectura Judeţului Bălţi. Secretarul General pentru Culte şi Arte către Şeful Poliţiei oraşului Bălţi referitor la Legea nr. 927 din 30 decembrie 1942, conform căreia toate asociaţiile religioase şi sectele religioase sunt desfiinţate, iar bunurile materiale şi arhiva sunt trecute în posesia statului.

Doc.117.   11 iunie 1942. Guvernământul Basarabiei. Guvernatorul Basarabiei către Preşedenţia Consiliului de Miniştri referitor la închiderea caselor de rugăciuni şi atitudinea statului faţă de sectele religioase.

Doc.118.   1 aprilie 1942. Guvernământul Basarabiei. Secretarul General pentru Culte şi Arte către subsecretarul de stat al cultalor şi artelor referitor la rolul subversiv al sectelor şi măsurile luate pentru stăvilirea invaziei asupra credinţei strămoşeşti.

Doc.119.   1 aprilie 1942. Guvernământul Basarabiei. Telegrama credincioşilor baptişti din comuna Sărata Mereşeni, Judeţul Lăpuşna, adresată Mareşalului Antonescu, cu rugămintea de a redeschide Casa de rugăciuni din comună.

Doc.120.   7 martie 1942. Guvernământul Basarabiei. Parchetul Militar Cernăuţi către Preşedenţia Consiliului de Miniştri privind poziţia Mareşalului Antonescu faţă de baptişti, adventişti de ziua a 7-a şi creştini după evanghelie.

Doc.121.   9 martie 1942. Guvernământul Basarabiei. Scrisoarea soldatului român Alexandru Popov, adresată Mareşalului Antonescu, cu rugămintea de a redeschide casele de rugăciuni.

Doc.122.   5 martie 1942. Guvernământul Basarabiei. Nota Statului Major al Armatei din 5 martie 1942 privind posibilităţile de întrebuinţare a sectanţilor în armată şi în interes general.

Doc.123.   12 martie 1942. Guvernământul Basarabiei. Şeful Cabinetului Militar către Marele Stat Major referitor la aprobarea de către Mareşalul Antonescu a propunerii privind încorporarea în armată a baptiştilor sectanţi.

Doc.124.   22 martie 1942. Guvernământul Basarabiei. Marele Stat Major către Preşedinţia Consiliului de Miniştri referitor la trimiterea sectanţilor pe front.

Doc.125.   18 mai 1942. Guvernământul Basarabiei. Telegrama credincioşilor comunităţii religioase baptiste din comuna Budeşti, judeţul Lăpuşna, cu rugămintea de a redeschide casa de rugăciuni.

Doc.126.   20 august 1942. Prefectura Judeţului Cahul către toate primăriile privind dispoziţia Mareşalului Antonescu de a se confisca literatura pornografică şi a-i trimite pe autorii şi difuzorii acesteia în lagăre de muncă prin hotărâre de judecată.

Doc.127.   30 noiembrie 1942. Prefectura Judeţului Tighina. Cererea personală a lui Ion Pânzari, sculptor şi artist plastic, care-şi propune serviciile pentru executarea a diferitor monumente, busturi etc.

Doc.128.   1 septembrie 1942. Prefectura Judeţului Tighina către Pretura Plasei Comrat privind colectarea exponatelor de muzeu în scopul inaugurării Muzeului Bisericesc, plasat în sediul primului Mitropolit al Basarabiei Gavriil Bănulescu-Bodoni.

Doc.129.   8 mai 1942. Guvernământul Basarabiei.Preşedintele Consiliului de Miniştri către Ministerul apărării Naţionale refritor la ordinul Mareşalului Antonescu privind interzicerea schimbării prefecţilor militari activi din Transnistria, Basarabia şi Bucovina.

Doc.130.   8 mai 1942. Curtea de Apel Chişinău. Instrucţiuni (propuneri) privind primirea Mareşalului Antonescu în vizită şi inspecţie.

Doc.131.   7-11 aprilie 1942.Prefectura Judeţului Bălţi. Dispoziţii şi ordine emise de Mareşalul Antonescu în urma inspecţiei, efectuate în Basarabia în zilele de 7-11 aprilie 1942.

Doc.132.   2 august 1942. Prefectura Judeţului Cahul. Informaţie circulară către primării privind apariţia unui număr însemnat de agenţi sovietici în Basarabia cu scopuri de sabotaj şi terorism, care se folosesc de documentele şi hainele ostaşilor şi ofiţerilor români căzuţi pe front.

Doc.133.   16 iulie 1942. Prefectura judeţului Tighina. Adresarea dnei Maria Antonescu către toate femeile din România Mare referitor la susţinerea armatei prin muncă, prin donaţii de haine călduroase etc.

Doc.134.   martie 1942 – ianuarie 1944. GuvernământulBasarabiei. Evidenţa lucrărilor cu rezoluţiile Mareşalului Antonescu înperioada 30 martie 1942 –  1 ianuarie1944.

Doc.135.   11 aprilie 1942. Prefectura Judeţului Lăpuşna. Concluziile Mareşalului Antonescu în urma inspecţiei, efectuate în Basarabia în perioada 7-11 aprilie 1942.

Doc.136.   1 iunie 1943. Guvernământul Basarabiei. Informaţie a Parchetului Curţii Marţiale a Corpului 3 de Armată referitor la fostul director de bancă din Moghiliov – David Segal.

Doc.137.   10 aprilie 1943. Guvernământul Basarabiei. Se solicită Preşedinţiei Consiliului de Miniţtri înlocuirea a 100 de medici evrei, care şi-au îndeplinit munca obligatorie de 90 de zile în Transnistria cu alţi 100 de evrei din Regat.

Doc.138.   11 februarie 1943. Guvernământul Basarabiei. Marele Stat Major către Preşedinţia Consiliului de Miniştri referitor la executarea dispoziţiei privind înlocuirea medicilor în Transnistria.

Doc.139.   11 februarie 1943. Guvernământul Basarabiei. Lista medicilor evrei repartizaţi la Guvernământul Transnistriei.

Doc.140.   27 aprilie 1943. Guvernământul Basarabiei. Marele Stat Major către Preşedinţia Consiliului de Miniştri referitor la îndeplinirea misiunii de înlocuire a medicilor din Transnistria.

Doc.141.   12 aprilie 1943. Guvernământul Basarabiei. Secretarul Cabinetului către Marele Stat Major. Se menţionează că termenul de 90 de zile de muncă a medicilor evrei în Transnistria a expirat şi urmează să fie trimişi alţii.

Doc.142.   12 aprilie 1943. Guvernământul Basarabiei. Lista medicilor evrei repartizaţi în Transnistria (promoţia a 4-a, 25.04.1943 – 25.07.1943).

Doc.143.   11 februarie 1943. Guvernământul Basarabiei către Preşedintele Consiliului de Miniştri referitor la medicii evrei care s-au prezentat şi care nu s-au prezentat pentru 90 de zile de lucru în Transnistria.

Doc.144.   11 februarie 1943. Guvernământul Basarabiei. Lista medicilor evrei repartizaţi în Transnistria pentru 90 de zile (promoţia a 3-a).

Doc.145.   Guvernământul Basarabiei. Lista medicilor evrei repartizaţi în Transnistria pentru 90 de zile (promoţia a 2-a) şi celor nerepartizaţi. Fără dată.

Doc.146.   20 ianuarie 1943. Guvernământul Basarabiei. Secretarul Cabinetului de Miniştri către Guvernatorul Basarabiei referitor la schimbul promoţiilor de medici evrei trimişi la lucru temporar în Transnistria.

Doc.147.   27 ianuarie 1943. Guvernământul Basarabiei. Guvernatorul provinciei Transnistria de la Marele Stat Major referitor la procedura de repartizare a medicilor evrei în diferite promoţii pentru lucru în Transnistria.

Doc.148.   22 iunie 1943. Guvernământul Basarabiei. Marele Stat Major către Preşedenţia Consiliului de Miniştri referitor la trimiterea forţată la lucru în Transnistria a farmacistului evreu Şoimulescu Mircea, care fiind repartizat în promoţie, n-a executat ordinul

Doc.149.   30 octombrie 1943. Guvernământul Basarabiei către Marele Stat Major referitor la executarea dispoziţiilor de repartizare a medicilor în Transnistria.

Doc.150.   16 iunie 1943. Guvernământul Basarabiei. Regimentul 37 Infanterie către Preşedinţia Consiliului de Miniştri referitor la înmînarea medaliei „Cruciada contra bolşevismului”.

Doc.151.   19 iunie 1943. Guvernământul Basarabiei către Regimentul 32 Dorobanţi referitor la scutirea de mobilizare a ostaşului Minculescu Ion din motiv că acesta este ataşat de presă la Subdirecţia Propagandă.

Doc.152.   Guvernământul Basarabiei către Preşedinţia Consiliului de Miniştri referitor la termenul de pedeapsă pentru farmacistul Şoimulescu Mircea. Fără dată.

Doc.153.   25 ianuarie 1943. Guvernământul Basarabiei către Prefectura Judeţului Tighina referitor la procedura de înlocuire a inscripţiilor ruseşti cu cele româneşti şi modul de aplicare a ultimelor în biserici şi alte locuri publice.

Doc.154.   2 iunie 1943. Prefectura Judeţului Tighina către Guvernământul Basarabiei. Se solicită acordarea mijloacelor pentru reconstruirea bisericii din comuna Varniţa, distrusă în urma bombardamentului sovietic în vara anului 1941.

Doc.155.   Prefectura Judeţului Tighina. Lista eroilor români căzuţi pe câmpul de luptă în plasa Tighina. Fără dată.

Doc.156.   3 septembrie 1943. Prefectura Judeţului Tighina. Invitaţie pentru Mitropolitul Basarabiei la sfinţirea localului noii primării din comuna Pugăceni.

Doc.157.   Prefectura Judeţului Tighina. Lista eroilor români căzuţi pe câmpul de luptă împotriva bolşevismului în raza Judeţului Tighina. Fără dată.

Doc.158.   12 aprilie 1943. Guvernământul Basarabiei către Preşedinţia Consiliului de Miniştri referitor la colonizarea Transnistriei.

Doc.159.   29 mai 1943. Guvernământul Basarabiei. Procesul-verbal al şedinţei din 29 mai 1943 al Comisiei Centrale pentru Repatrierea Românilor aflaţi la răsărit de Nistru şi pe Bug.

Doc.160.   19 aprilie 1943. Guvernământul Basarabiei. Notă de propuneri privind organizarea primirii şi plasării românilor de la est de Bug, prezentată de Consiliului de Miniştri de către Cabinetul pentru Basarabia, Bucovina şi Transnistria.

Doc.161.   31 martie 1943. Guvernământul Basarabiei. Serviciul Special de Informaţii către Preşedinţia Cabinetului de Miniştri referitor la începutul evacuării celor circa 3000 de români din comuna Moldavskoe din Caucazul de Nord.

Doc.162.   2 aprilie 1943. Guvernământul Basarabiei către Marele Stat Major referitor la repartizarea a 3300 de români din satul Moldavanca, regiunea Cuban.

Doc.163.   22 februarie 1943. Guvernământul Basarabiei. Comisia Centrală pentru Repatrierea Românilor de la Est de Nistru şi de Bug către Guvernatorul Basarabiei referitor la instrucţiunile de organizare a repatrierii românilor.

Doc.164.   13 aprilie 1943. Guvernământul Basarabiei. Decizia Comandamentului Suprem de Armată nr. 1613 privind desfăşurarea repatrierii românilor.

Doc.165.   5 martie 1943. Guvernământul Basarabiei. Scrisoarea cet. Obreja Paulina, adresată Mareşalului Antonescu, cu rugămintea de a fi aranjată ea şi alte 15 femei repatriate din Crimeea.

Doc.166.   5 martie 1943. Guvernământul Basarabiei. Dispoziţiile Mareşalului Antonescu referitor la adresarea dnei Obreja Paulina.

Doc.167.   20 martie 1943. Guvernământul Basarabiei. Ministru Subsecretar de Stat către Mareşalul Antonescu.

Doc.168.   15 iulie 1943. Guvernământul Basarabiei. Preşedinţia Consiliului de Miniştri. Rezoluţiile Mareşalului Antonescu referitor la diverse cazuri şi darea de seamă privind derularea procesului de repatriere.

Doc.169.   20 iulie 1943. Guvernământul Basarabiei.Notă informativă privind problema amplasării a 200 de familii de români moldoveni repatriaţi din regiunea Cuban şi a 300 de familii din Crimeia.

Doc.170.   29 iulie 1943. Guvernământul Basarabiei. Cererea românilor repatriaţi din regiunea Cuban (Rusia), adresată Mareşalului Antonescu.

Doc.171.   29 iulie 1943. Guvernământul Basarabiei. Cererea românilor repatriaţi din Crimeia, adresată Mareşalului Antonescu.

Doc.172.   2 iunie 1943. Prefectura judeţului Tighina către Primăria com. Varniţa şi Hârbovăţ referitor la măsurile de organizare a Zilei Eroilor la 3 iunie 1943.

Doc.173.   1 iunie 1943. Prefectura Judeţului Tighina. Protopopia Judeţului Tighina către Prim-Pretorul Plasei Tighina referitor la reconstrucţia bisericii din parohia Varniţa.

Doc.174.   6 februarie 1943. Prefectura Judeţului Tighina. Informaţie circulară referitor la ordinul Mareşalului Antonescu privind oficierea unui parastas în memoria eroilor căzuţi la Stalingrad.

Doc.175.   14 mai 1943. Prefectura Judeţului Tighina. Pretura Plasei Tighina către Primăria comunelor Ţânţăreni, Bulboaca, Gârbovăţ, Fârlădeni, Chiţcani şi I. G. Duca referitor la organizarea unei vizionări colective a filmelor „Războiul Sfânt” şi „Viaţa şi patimile Domnului nostru Isus Hristos”.

Doc.176.   Prefectura Judeţului Tighina. Lista bisericilor – monumente istorice din Judeţul Tighina şi celor construite înainte de anul 1850. Fără dată.

Doc.177.   Prefectura Judeţului Tighina. Lista bisericilor din judeţ, considerate monumente istorice. Fără dată.

Doc.178.   Prefectura Judeţului Tighina. Lista bisericilor – monumente istorice din judeţul Tighina. Fără dată.

Doc.179.   2 iulie 1942. Guvernământul Basarabiei. Secretarul General al Ministerului Apărării Naţionale către Preşedinţia Consiliului de Miniştri referitor la atitudinea statului faţă de ostaşii români din Basarabia şi Bucovina de Nord, care în perioada ocupaţiei Basarabiei din iunie 1940 – iunie 1941 au rămas în Ţară.

Doc.180.   Prefectura Judeţului Lăpuşna. Rezultatele inspecţiei Şcolii Agricole din Cricova şi comuna Ciopleni, vizitate de Mareşalul Antonescu. 16 iunie 1943

Doc.181.   16 iunie 1943. Prefectura Judeţului Lăpuşna. Concluziile şi dispoziţiile Mareşalului Antonescu, făcute în urma inspectării judeţelor Cetatea albă, Chilia şi Ismail în ziua de 16 iunie 1943.

Doc.182.   25 iunie 1943. Prefectura Judeţului Lăpuşna. Concluziile şi dispoziţiile Mareşalului Antonescu, făcute în urma inspectării comunei Şoldăneşti şi Judeţului Orhei.

Doc.183.   25 iunie 1943. Prefectura Judeţului Lăpuşna. Concluziile şi dispoziţiile Mareşalului Antonescu, făcute în urma inspectării judeţelor Cetatea albă, Chilia şi Ismail.

Doc.184.   18 martie 1943. Primăria oraşului Soroca. Declaraţia dnei Elena Ceapă din or. Soroca referitor la arestarea şi deportarea în Rusia a soţului ei Ştefan Ceapă, fost funcţionar la Primăria Soroca.

Doc.185.   18 martie 1943. Primăria oraşului Soroca. Declaraţia dnei Ana Rotaru din or. Soroca referitor la soţul ei Ion Rotaru, arestat de NKVD pentru activitate antisovietică.

Doc.186.   18 martie 1943. Primăria oraşului Soroca. Declaraţia dnei Zinaida Paleologul referitor la arestarea soţului ei Vladimir Paleologul şi fratelui acestuia – Alexandru de către NKVD în perioada de ocupaţie sovietică din 1940-1941.

Doc.187.   18 martie 1943. Primăria oraşului Soroca. Declaraţia dnei Aglaia Vasiliu din or. Soroca referitor la deportarea rudelor sale.

Doc.188.   24 mai 1944. Guvernământul Basarabiei. Parchetul Curţii Marţiale către Preşedinţia Consiliului de Miniştri referitor la individul Segal David, fost director de bancă.

Doc.189.   26 ianuarie 1944. Guvernământul Basarabiei. Notă privind concluziile delegatului Comitetului Internaţional de Cruce Roşie de la Geneva, făcute cu ocazia vizitei la ghetourile din Transnistria.

 Sursa: Tribuna-Basarabiei.ro (Preluarea textelor este liberă, doar cu menţionarea sursei articolului)

-

Trecut-au anii ...... ROMANIA - NATIONAL GEOGRAPHIC

| joi, 14 martie 2013 | 0 comments

Trecut-au anii ...... (78 la număr !) 

 Acum aproape optzeci de ani National Geographic Magazine, SUA, dedica doua numere "Romaniei vrajite", o perla a Europei de Est si o tara plina de culori, obiceiuri strabune, ospitalitate rar intalnita si un Bucuresti ce "aduce un pic si cu New York". Descrieri ce trezesc melancolie, zambet, dar si o oarecare tristete, fotografii "de colectie" ce infioara.

Doua numere National Geographic de peste 120 de pagini, pline de fotografii preponderent alb-negru, publicitate la vechi masini Plymouth, frigidere General Electric sau predecesorii "conversilor", Keds, au ca main story Romania.

O Romanie cu Basarabia lipita de "patria muma", o Romanie pitoreasca plina de folclor si oameni ospitalieri dar si de nelipsitii tigani mai mult sau mai putin nomazi ce erau deja pripasiti pe meleagurile natale. Se pare ca in acea perioada National Geographic scria articole mult mai ample decat in prezent, cu (si) mai multe fotografii, acoperind atat partile importante din istoria unui popor cat si geografia sa, observatii la nivel personal dar si obiectiv despre oameni, cladiri si obiceiuri.

In 1934, o echipa National Geographic incearca sa ajunga, intr-o masina ce acum este considerata in mod clar "de epoca", in orasul Sibiu. Era dimineata, praful de sub roti se ridica inalt in timp ce, alene, taranii romani isi manau vitele la pascut. Nu a durat insa mult pana cand masina temerarilor americani s-a impotmolit intr-una din gropile ce inca ne fac faimosi in Europa si in prezent.

Chiar si cu ajutorul mai multor trecatori nu au putut despotmoli masina asa ca au trebuit sa inopteze in ea, sub ochii curiosi ai trecatorilor si ai cainilor ce nu pareau prea incantati de prezenta straina. A doua zi insa, cu ajutorul unei duzini de oameni si a unei pereche de cai, au reusit sa scoata autovehiculul din sant si sa porneasca la drum, nu inainte de a fi "omeniti" de romani cu cateva felii de paine si miere, "mana cereasca" pentru ei.

Asa incepe articolul de peste 50 de pagini dedicat Romaniei, in anul 1934. Un inceput care, probabil, s-ar potrivi si in prezent, daca ai incerca sa treci prin anumite catune pierdute de lume, de printre dealuri, unde strazile nu au auzit de pavaj si unde taranul roman inca mana caruta cu boi pe poteci de padure.

Echipa National Geographic avea sa petreaca mai multe luni in Romania, pentru a observa cat mai multe lucruri relevante despre tara.

Autorii articolului remarca inca din prima pagina influentele culturale ale tuturor cotropitorilor ce au invadat, cu sau fara succes, tara noastra de-a lungul secolelor - romanii, hunii, tatarii, turcii - toti si-au lasat marca asupra poporului.

Bucurestiul acelor vremuri era parca rupt complet de restul tarii, remarca autorii articolului. "Desi Paris poate reprezenta Franta, Bucurestiul nu prea se potriveste cu restul Romaniei. Aceasta capitala nu are aproape nimic in comun cu restul tarii. Este un oras vesel, cosmopolit, deseori numit din Balcani". Arcul de Triumf era deja inaltat, construit cu ocazia incoronarii Regelui Ferdinand si a Reginei Maria.

"Strazile orasului sunt aglomerate cu femei frumoase si imbracate cu gust, ofiterii de politie stralucesc in uniformele lor iar strainii contrasteaza uneori cu tiganii jerpeliti si taranii romani imbracati in portul lor traditional. Restaurantele si cafenelele, aproape tot timpul pline, rasuna pana in strada de dialoguri politice si barfe", noteaza National Geographic 1934.

La fel ca schimbarea garzii din Paris, care are loc si in prezent, aveau loc si in Bucurestiul acelei vremi parade militare regale, deschiderea Parlamentului de catre rege si o defilare demna de orice basm de Petre Ispirescu - caleasca regala, cu sase cai albi, strabateau strazile orasului sub privirile uimite ale trecatorilor.

"Iarna ni s-a parut amuzant sa inchiriem o sanie cu zurgalai manata de cai si condusa de un birjar cu o caciula mare de blana si mantie de catifea. Inca mai sunt cativa birjari ce traiesc in Bucuresti si care se numesc Scopiti, acum aproape pe cale de disparitie. Barbatilor li se permite sa se casatoreasca dar la nasterea primului lor copil, acesta este sterilizat".

In acele vremuri George Enescu incanta inca Romania cu rapsodiile sale (el a decedat in 1955 - n.r.) si era asteptat "cu casa inchisa" si la Bucuresti. Per total, muzica buna strabatea strazile Capitalei tarii. "Am ascultat un dans fascinant al tiganilor, compus de un muzician roman foarte popular si care poate rivaliza cu oricare din lume. Il cheama Enescu, compozitor si violonist ce este asteptat in multe orase din Europa si America, dar nu cu mai multa iubire decat in tara natala. El ii incanta pe bucuresteni cu concertele sale in fiecare an", noteaza National Geographic.

Pe malul Dambovitei se intindea in perioada interbelica o piata mare unde comerciantii, ambulanti sau ce inchiriau magazine, insurau marfurile. Pentru ca multi nu stiau sa citeasca, multe magazine aveau atarnate placi cu produsele ce puteau fi gasite si cumparate inauntru.

In jurul Bucurestiului, terenurile semanau cu cele din Kansas, de unde venea echipa National Geographic. Romania era una dintre putinele tari din Europa unde taranii purtau in mod curent haine populare. "Taranii romani sunt intotdeauna extrem de placuti. Tot timpul politicosi, veseli, muncesc mult desi deseori ineficient. Muncesc mult in padure si pe campii, pe ogoare, dar intr-o maniera primitiva, folosind uneltele stramosilor lor", noteaza National Geographic, editia SUA din 1934.

"In Predeal, unde am stat la o mica vila, am fost impresionati de modul de a spala al romanilor. Aruncau hainele intr-un cazan mare unde duceau apa aproape de clocot apoi le scoteau si le frecau de lemne speciale. Desi foarte rudimentar, hainele au iesit cum nu se poate de albe si curate. Apoi, cu un fier incalzit cu carbuni, le-au calcat si au iesit mai bine chiar decat cu aparatele electrice de care gospodinele din America sunt atat de dependente".

Din punct de vedere politic, dupa Primul Razboi Mondial, Romania a ales precum majoritatea tarilor din regiunea "partea de Est".

Marii proprietari au fost expropriati si hectare intregi au fost date taranilor pe bani putini. Rezultatul a fost ca acestora din urma le-a fost data mai multa putere ca niciodata. Marilor proprietari le-au fost oferite obligatiuni in schimbul terenurilor insa dupa 1926 moneda nationala s-a depreciat puternic asa ca acestea nu mai valorau aproape nimic la acea data.

Taberele de tigani

In acele vremuri, tiganii inaltau multe tabere in Delta Dunarii. "De departe, tiganii pot parea un popor nomad romantic, placut. De aproape insa, cand ii vezi mizerabili si imbracati in carpe rupte, realizezi cat de departe este realitatea de mistic. Insa muzica lor este minunata. La aproape orice colt de strada poti intalni cate unul care este gata sa iti cante melodii din vioara pentru cativa lei".

"Iarna mi-era mila de copiii tigani care, pe jumatate goi, cerseau la un colt de strada. M-am lecuit insa repede dupa ce i-am vazut pe doi dintre ei razand fericiti si zdranganind buzunarele pline de bani". Unele lucruri, se pare, nu se schimba nici cu trecerea deceniilor.

Constanta, cel mai mare port al tarii, pastra inca urme ale ocupatiei turce, mai ales in hainele unora dintre muncitorii de acolo. "Romania este una dintre tarile cu cea mai ridicata productie de petrol din lume, fiind intrecuta in 1932 doar de SUA, Uniunea Sovietica si Venezuela. Mii de barili de petrol sunt incarcati si trimisi spre export din Constanta, Galati si Braila", nota National Geographic. Din pacate, in 1934. Principalele piete de desfacere pentru petrol erau Turcia, Egipt, porturile Mediteraneene dar si din Europa de Vest. Din Constanta se livrau si cantitai mari de grane.

Inainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial,Balcic facea parte, de asemenea, din Romania. Acolo Regina Maria "a construit un superb palat de vara ale carei gradini sunt minunea coastei de est. Ne-a placut si Eforia, o statiune relativ primitiva dar unde am putut face baie in Marea Neagra, uitandu-ne la infinit la culorile in schimbare ale apei".

La Valcov, autorii National Geographic au fost incantati sa descopere "un pamant mai rusesc decat in Rusia".

"Valcov este ca o mica Venetie, canale de apa strabatand orasul pe toata lungimea lui. Pescarii pleaca la rasarit si se intorc la apus cu barcile pline de pesti. Pe sezon sunt prinse circa 18.000 de kilograme de peste, dintre care circa 5.000 kg sunt sturioni care ofera caviar, valoros. La New York, pretul pentru micile oua negre este foarte ridicat. Acesta era locul cel mai bogat in caviar din Rusia pana cand Basarabia a devenit parte componenta din Romania in 1918", subliniaza autorii articolului.

Transilvania interbelica

"Odata ce am intrat in cateva orase din Transilvania, diferentele au devenit clare deoarece aceasta provincie, candva parte din Ungaria, a decis sa devina parte din Romania dupa razboi. Se pot vedea costume unguresti si saxone purtate de barbati inalti cu trasaturi maghiare. Deseori arhitectura este diferita de restul Romaniei, casele avand o alura germanica. Peste tot, semnele sunt in trei limbi - romana, germana si ungureste".

Autorii articolului descriu, in cuvinte de lauda, Brasovul si a sa "Biserica Neagra" plina de carpete turcesti rare, dar si Sibiul (Hermannstadt) cu cladiri frumoase, muzee si biblioteci care atrag multi oameni de cultura si Sighisoara, "adevarata bijuterie, fortareata medievala pastrata aproape intacta de-a lungul timpului".

"Ar fi un pacat sa mergi in Romania cu trenul. Daca mergi cu automobilul, desi s-ar putea sa ai probleme cu strazile si indicatoarele, te poti bucura de privelisti minunate si, de asemenea, de ospitalitatea oamenilor. Deseori este bine sa mananci feluri traditionale, cum ar fi asa-zisele «sarmale» cu «mamaliga». Aceasta din urma este considerata mancarea saracilor in Romania".

Mergand cu masina prin Transilvania,autorii National Geographic au gasit reminiscente (intre timp disparute) ale tribului Turanian, trib invaluit in mister. Se presupune ca acestia ar fi facut parte din armatele cotropitorului Attila, ale carui hoarde se retrageau in est."Casele acestora sunt construite din busteni si portile din lemn aduc in mod clar aminte de civilizatiile asiatice. Ne-a fost greu sa ne descurcam in aceasta zona pentru ca multi nu vorbeau nici romana nici engleza".

In calatoria lor spre Moldova, echipa National Geographic a nimerit intr-un catun "de patru-cinci case" unde se sarbatorea o nunta.

"Erau atat de curati, fericiti, fara nicio grija, incat problemele financiare si Marea Depresiune (terminata in 1933 - n.r.) pare sa fie la milioane de mile distanta. Erau aratosi in hainele lor de sarbatoare, cele mai frumoase pe care le-am vazut in Romania".

Autorii remarca si croiala hainelor, a broderiilor si subliniaza ca "intreaga lume" cunoaste maiestria romanilor in cusatura, croiala sau pictura populara. In acea vreme, haine croite in lungile ierni se vindeau la preturi mari peste tot in lume. "Olaritul este la fel de primitiv dar si minunat ca cel al nativilor indieni din America".

Moldova si minunile sale (inca) ascunse Europei

Segmentul din articolul publicat in 1934 privitor la regiunea de nord-est a Romaniei se potriveste foarte bine si in 2012. O serie de intrebari retorice ar trebui, probabil, sa dea de gandi Ministerului Turismului.

"Dar ce stie lumea despre bogatia bogatiilor arhitecturale si artistice din Romania - manastirile medievale, fortificate? De ce nu vin turistii aici sa se bucure de frumusetile monumentelor bizantine, asa cum se duc sa vada moscheile din Istanbul, de exemplu? De ce atat de putini oameni au vizitat si au povestit despre manastirile ce inglobeaza atata istorie si legenda? Simt ca insusi poporul roman este putin constient de valorile pe care le are in Moldova, de manastirile ce salasuiesc acolo".

Autorii articolului au facut atunci, poate cea mai buna reclama posibila Romaniei descriind, in termeni aproape poetici, senzatiile traite la vederea minunatiilor vazute in Bucovina si Moldova. Manastirile inaltate de Stefan cel Mare, unicul albastru de Voronet si picturile de o minutiozitate remarcabila sunt considerate "remarcabile si aproape de incredibil". Mai mult, locul in care domnitorii de alta data le inaltau era "linistit, departe de orase", astfel incat linistea era ca dintr-un templu. Legenda sagetii lui Stefan cel Mare si a copacului unde s-a inaltat ulterior Putna este descrisa exact cum o citeam cand eram copii.

La Sucevita traia pe atunci un preot care, considera autorii, era probabil "oaia neagra" a tagmei sale. El avea o pisica neagra pe care o striga "Satana". Venea si pleca atunci cand ii spunea preotul, asa cum sta bine oricarui animal de casa.

Din alte regiuni, autorii descriu in aceiasi termeni si Manastirile Neamtu si Cozia, precum si bibliile rare pe care le gazduiau. Descrierea preotului care, cu piosenie, batea in clopot cu regularitate, impresioneaza.

Autorii incheie articolul, in cea mai mare parte pozitiv, pe un ton elogiator care, probabil, nu ar strica nici in prezent.

"Si astfel, in vaile adanci pline de fagi si stejari si pe crestele inalte ale Carpatilor, se afla aceste rare comori de o frumusete incomparabila, invaluite intr-o atmosfera de romanta legendar-medievala ce abia asteapta sa incante pe cel ce are curiozitatea sa le caute".

Sursa :http://www.tribuna-basarabiei.ro/2013/03/trecut-au-anii-78-la-numar-romania.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+TribunaBasarabiei+%28Tribuna+Basarabiei%29

Etichete: Actual , Istorie

Vopsitul „ouălelor“ sau vopsitul „ouălor“?

În urmă cu câţiva ani buni, am primit un telefon de la un student, pe numele său Marian Munteanu, cerându-mi să-i spun care este genitivul plural de la ouă. M-am mirat de întrebarea pe care mi-o punea, dar mai întâi i-am răspuns şi abia apoi l-am întrebat ce rost are această întrebare. „Mă cert cu cineva, eu i-am spus că genitivul este ouălelor, iar el îmi spune că în Îndreptar este dată forma ouălor. Şi aşa e! Aşa scrie în Îndreptar! Dar e greşit! Dumneavoastră ce părere aveţi?“

Cred că de la acest telefon s-a pornit cartea de faţă. Atunci mi s-a atras atenţia că înÎndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, pe care-l cumpărasem pentru copii şi nu-l răsfoisem nici o dată măcar, sunt trecute şi forme greşite, „strâmbe“ bine. Fireşte, atunci, pe loc, nu i-am putut spune lui Marian decât că „aşa îmi vine să spun“! „Sigur că da, ouălor nu sună deloc româneşte!“ m-a completat Marian Munteanu. După aceea m-am tot întrebat de cenu sună „româneşte“  forma ouălor. Dar mai înainte de orice am încercat să aflu dacă acelaşi diagnostic îl pune şi urechea altora. Astfel că de mai multe ori le-am cerut studenţilor la seminar, sau unor cunoscuţi cu care îmi puteam permite acest joc, să-mi răspundă cât mai prompt, fără să se gândească prea mult, care este forma de genitiv plural de la ou sau genitivul de la ouă. În marea lor majoritate, aceştia îmi răspundeau ouălelor: preţul ouălelor a crescut. Rareori, cineva care ştia răspunsul din Îndreptar, răspundea ouălor. După ce se mai gândeau puţin, unii studenţi descopereau modelul: case–caselor sau casele–caselor, deci ouă–ouăle–ouălor. Ce poate fi mai simplu?

Mai simplu este să nu te gândeşti atât de mult şi să nu faci calcule mentale care să dureze câteva minute bune, ci să vorbeşti „cum îţi vine“, adică aşa cum vorbeşti în mod obişnuit. Iar când e să vorbeşti aşa, spui ouălelor. Pentru că aşa îţi vine, aşa îţi sună mai româneşte. De ce? De ce nu „sună“ bine regulamentarul ouălor? De ce ouălelor ar suna mai pe placul nostru, al simţului limbii materne cu care suntem înzestraţi?

Să mai consemnez faptul că, practic, toţi colegii mei – profesori de liceu sau de la Universitate ori chiar inspectori ca dl Tarna Gheorghe, cu care am discutat acest genitiv buclucaş, au fost foarte categorici: se zice ouălor pentru că aşa ne obligă modelul case–caselor, burlanele–burlanelor, deci ouă–ouăle– ouălor. Argumentul meu, cum că mie îmi „sună“ mai bineouălelor, nu a contat decât pentru domnul Lucian Pavel. Ceilalţi mi-au răspuns cam toţi la fel: „Atunci de ce nu spun şi ouălele?!“ Căci un genitiv ouălelor ar corespunde unui nominativouălele, după modelul stelelor–stelele, perlelor–perlele. Deci ouălelor–ouălele! Iarouălele nu spune nimeni. Cel puţin deocamdată…

Mai întâi să observăm că acest cuvînt reprezintă o ano­ma­lie: formează pluralul cu -ă, fonem tipic pentru singular. Îl mai regăsim numai în două şi în nouă. În  tustrele cuvintele, la origi­ne a fost intenţia de a marca pluralul, în modul cel mai legiuit cu putinţă, prin -e, ceea ce ar fi dat naştere diftongului ue: *oue, *doue, *noue, diftong inacceptabil în limba română. Aşadar, raţiuni fonetice, de eufonie, au impus această aberaţie din perspectiva morfologiei româneşti: -ă ca semn al pluralului. De unde deducem încă o dată că eufonia (fonetica) prevalează în faţa morfologiei. Cu alte cuvinte, dacă ne „sună“ mai bine ouălelor, atunci acesta este genitivul plural de la ou şi nu altul! Mai rămâne întrebarea: de ce „sună“ mai greoaie forma ouălor? Credem că răspunsul este legat de aspectul celorlalte substantive româneşti la genitiv plural: caselor, fetelor, oamenilor, timpu­rilor etc. Indiferent de genul lor, toate substantivele exprimă pluralul genitiv printr-un morfem de genitiv plural, -lor, precedat însă de un e sau i, adică de o vocală anterioară. Ca sonoritate, pentru „ureche“, genitivul plural românesc este -elor sau -ilor, aşa „sună“ româneşte.

Pentru ca genitivul plural să se termine eufonic, în -elor, nu se putea pleca de la pluralul nearticulat ouă, ci de la pluralul articulat ouăle, la care să se adauge -lor, morfemul propriu-zis de genitiv plural. Să mai remarcăm că nici genitivul de la amândouă nu respectă regula morfologică. Conform modelului ouă– ouălor, ar trebui să zicem amândouălor. Ceea ce nu se întâmplă. Dacă la amândouă acceptăm să nu se respecte regula morfologică, ci regula eufonică, de ce nu am avea aceeaşi înţelegere şi pentru (genitivul de la) ouă? (Nota bene: în analiza morfologică a genitivului articulat, fără să mai ţinem seama de formele acestuia, am simplificat lucrurile, judecându-le la nivelul accesibil calculelor analogice efectuate de vorbitori.)

Întrebarea este dacă au contat numai exigenţele eufoniei. Nu cumva pentru ouălelor avem şi un model analogic, adică alte cuvinte care să flexioneze la fel ca ou, oul, oului, ouă, ouăle, ouălelor?

Forma ouălelor pare că contrazice modelele flexionare ofe­rite de substantivele feminine şi neutre. Raportată la forma de nominativ plural ouăle, genitivul de care ne ocupăm prezintă ciudăţenia că morfemul specific -lor nu ia locul celui de nominativ -le (casele–caselor, burlanele–burlanelor, timpurile– timpurilor, soţiile–soţiilor), ci se adaugă acestuia: -lelor. Se mai petrece această aglutinare la alte substantive? Credem că da: substantivele masculine de tipul pomii–pomilor sau codrii– codrilor. Aspectul grafic să nu ne deruteze: i din pomiloreste identic cu i din ultima silabă a pluralului pomii, codrii. Aşadar, ouăle–ouălelor are ca model flexionar sute şi mii de substantive masculine care, tot aşa, adaugă pe -lor la forma de nominativ plural articulat. (Fireşte, încercăm să simplificăm lucrurile cât mai mult, la acel nivel de înţelegere accesibil vorbitorilor care se încăpăţânează să spună ouălelor şi – presupunem noi, ar putea-o face după un model analogic.)

Dacă raportăm genitivul ouălelor la forma de nominativ nearticulat, ouă, modelul se menţine, dar sub un aspect puţin luat în seamă de grămăticii noştri: variaţia silabică, a numărului de silabe, în cursul flexiunii. Între ouă şi ouălelor diferenţa este de două silabe. Între case şicaselor diferenţa este de numai o silabă. Iarăşi ne întrebăm: care substantive prezintă o diferenţă asemănătoare, de două silabe între forma de nominativ plural nearticulat şi cea de genitiv plural articulat? De data aceasta găsim mai multe substantive: alături de pomi–pomilor sunt şi femininele mori–morilor, soţii–soţiilor, familii–familiilor, precum şi toate neutrele care fac pluralul în -uri: timpuri–timpurilor, câmpuri–câmpurilor. În identificarea modelului poate că n-ar strica să ţinem seama şi de accent. Accentul din ouălelor,  pe prima silabă, nu-l regăsim în toate formele de geni­tiv plural care numără tot patru silabe: înperechilor sau soţiilor nu, dar în strugurilor, timpurilor, câmpurilor, da. Dar nici aceste substantive nu pot fi întru totul modelul flexionar al lui ou. Bunăoară strugure are patru silabe la genitiv plural, dar la nomi­nativ singular nearticulat are trei silabe, nu una. Substantivele câmp şi timp au o singură silabă în cazul amintit, dar la nominativ plural articulat au patru silabe, nu trei ca ouăle. Parţial luând în calcul paradigma lui ou, pentru fiecare opoziţie de doi termeni în care unul din termeni este ouălelor, găsim de fiecare dată mai multe substantive care ar putea fi considerate model analogic: ou–ouălelor (timp, câmp, moft etc.), oul–ouălelelor (timp, câmp, moft), ouă–ouălelor (soţie, pom, timp, scatiu, studiu etc.), ouăle–ouălelor (pom, scatiu etc.). S-ar putea să nu existe nici o clasă flexionară care să prezinte variaţia silabică ou–oul–ouă–ouăle–ouălelor. Bunăoară timp şi celelalte neutre monosilabice care fac pluralul în -uri, dacă ar fi fost întru totul model pentruou ar fi determinat apariţia unui ouălele, cores­punzător lui timpurile, câmpurile, gândurileetc. Bob nu are un genitiv plural model posibil pentru ouălelor, în rest se potriveşte cu toate celelalte forme flexionare. Cele mai multe sunt substantivele care prezintă aceeaşi variaţie silabică, cores­punzător opoziţiei ouă–ouălelor: toate substantivele care fac pluralul nearticulat în consoană palatalizată sau în doi i: mori–morilor, fraţi–fraţilor, timpuri–timpurilor, scatii–scatiilor, soţii–soţiilor, dropii–dropiilor, studii–studiilor. Ele sunt mai multe decât fe­mininele şi neutrele care fac pluralul în -e şi prezintă la genitiv plural o singură silabă în plus: case–caselor, burlane–burla­nelor.

Aşadar, ouă–ouălor este un model flexionar (o silabă în plus) cu o susţinere mult mai slabă decât modelul care pune în joc două silabe prin care să facă distincţia între nominativ ne­ar­ticulat şi genitiv articulat, ambele la plural: timpuri–timpu­ri­lor, dropii–dropiilor, struguri–strugurilor, ouă–ouălelor.

Precum se vede, ne gândim să dăm importanţă şi numărului de silabe în stabilirea modelelor flexionare. Silaba este o componentă fonică pe care orice vorbitor o sesizează. Toţi vorbitorii silabisesc la fel: fără greşeală. O grupare (ca să nu zic chiar clasificare) a substantivelor nu atât după numărul silabelor, cât mai ales după felul cum variază numărul silabelor în cursul flexi­unii nu ar avea de ce să ne contrarieze. Gramaticile limbii latine nu s-ar descurca fără să apeleze la acest criteriu (vezi de­clinarea a III-a). Procedând astfel n-ar însemna decât să includem şi noi variaţia numărului de silabe în componenţa a ceea ce se numeşte un model flexionar, de comportament morfologic, fiind capabil acest model, la rândul său, să declanşeze modifi­cări analogice la alte cuvinte. Pronunţia regională căşi în loc de case nu poate fi explicată fără a ţine seama şi de faptul că există o întreagă clasă de substantive româneşti care marchează pluralul (nominativ nearticulat) prin diminuarea cu o silabă a formei de singular, a corpului fonetic: floare–flori, familie– familii, munte–munţi, vacă–vaci, frate–fraţi.

În concluzie, forma ouălelor va fi apărut şi pentru ca, făcând pereche cu nominativul nearticulat ouă, să se confor­meze modelului inimi–inimilor, timpuri–timpurilor, de departe modelul cel mai productiv, mai prezent în mintea vorbitorilor. Prin această ipoteză propunem aşadar alt model decât cel avut în vedere (case–caselor) de majoritatea colegilor care nu-l acceptă pe ouălelor. Nu ştiu ce anume a contat pentru autorii Îndreptarului, dar bănuiesc că ei s-au gândit, mai corect, la modelul substantivelor neutre care fac pluralul în -e: bob, boabe, boabele, boabelor. Forma ouălor îşi are cea mai bună susţinere în existenţa acestor zeci, sute de substantive neutre, neutre ca şi ou, care fac plurarul în -e. La fel ca şi ou.

Dacă iau în considerare paradigma ou–ouă–ouăle–ouălelor, în care includ aşadar şi genitivul atât de contestat, vom constata că nu există nici o clasă de substantive care să prezinte exact aceeaşi structură silabică în cursul flexiunii. Făcând această constatare trebuie să precizez că ea se bazează pe ideea că o clasă începe să existe dacă avem cel puţin doi termeni, două elemente echivalente. Vorbesc aşa pentru că dacă nu avem o clasă flexio­nară la care să ataşăm integral paradigma lui ou, ouălelor, găsim totuşi un substantiv, un singur substantiv, care prezintă în flexiune aceeaşi variaţie silabică: om. Astfel om–ou, omul–oul, oameni–ouă, oamenii–ouăle, oamenilor–ouălelor.

(Să ai o clasă flexionară cu numai două elemente, dar acestea să fie cuvintele, atât de „speciale“, om şi ou, iată o propunere a morfologiei limbii române care îţi dă fiori metafizici. Ar fi fost pe gustul lui Constantin Noica să constate cele de mai sus, sunt sigur.)

Aşadar, să fi contat în mod specific modelul flexionar al lui om în apariţia genitivuluiouălelor? Om este singurul substantiv care ne oferă variaţia (raportul) de silabe om–oameni– oamenii–oamenilor. Datorită genitivului ouălelor, cuvîntul om îşi află perechea şi nu mai e singur, ci devine clasă. Simplificând din nou, până la opoziţia om–oamenilor(diferenţă de trei silabe), constatăm că această variaţie este, în schimb, foarte răspândită în limba română, o întâlnim la toate substantivele cu plural în -uri: stol– stolurilor, câmp–câmpurilor, timp–timpurilor, moft–mofturilor, ou–ouălelor… Inclusiv neologismele: nivel–nive­lurilor.

Ce şanse acordăm ipotezei de mai sus?

Destul de mici, între noi, filologii, lingviştii. Eu însumi nu mă simt în stare (şi dispus) să mai spun ceva, adică să jur pe o concluzie, până când nu voi afla şi părerea altora, specialişti propriu-zis în calcule analogice. Nu grămătici sau lingvişti, ci psihologi. (Cine a spus că limbajul este un lucru mult prea important ca să-i lăsăm pe lingvişti să se ocupe numai ei de studiul limbii?) Căci explicaţia propusă mai sus angajează, odată cu apelul la analogii, procese mentale mult mai complicate ca de obicei, mai complicate şi mai îndoielnice ca-n alte ocazii când am pus o transformare pe seama analogiei (octombrie, cu m, după mo­de­lulseptembrie, noiembrie, decembrie), a unor calcule inconştiente şi spontane, orientate după un model unic. Aşadar, e treaba psihologilor ca, pe baza datelor oferite de ana­liza strict lingvistică, să aprecieze dacă mintea vorbitorilor de limbă românească se putea aventura în analogii atât de complicate. După părerea mea, rolul pe care l-am dat variaţiei silabice în analogiile imaginate mai sus, strict lingvistic vorbind, nu face decât să ne atragă atenţia asupra unui detaliu prea uşor trecut cu vederea: morfologia numelui românesc nu a moştenit din latină numai morfemele bine cunoscute, ci şi această variaţie silabică, fenomen fără de care e de neînţeles ce poate fi sunetul limbii române, felul cum răsună ea în subconştientul nostru.

Cât de bine a păstrat limba română această variaţie silabică? Cât de bine au păstrat-o celelalte limbi romanice? Iată primele întrebări cu care ne trezim pe foaia de hârtie în urma celor constatate. Ne tentează o observaţie: în limba latină, variaţia sila­bică făcea ca în paradigma aceluiaşi substantiv să avem forme cu un număr variabil de silabe. Diferenţa cea mai mare putea fi de do­uă silabe: mons–montibus–montium, iecur–iecinoris, tempus–temporibus ş.a. În limba română a crescut spectaculos nu­mărul substantivelor care prezintă această diferenţă de două sila­be. Multe substantive latineşti care cunoşteau numai variaţia de o silabă, prin apariţia consoanelor palatalizate finale (porţi, cozi, lupi etc.) îşi reduc corpul fonetic la nominativ plural cu o silabă, iar asta face să crească la două silabe distanţa, diferenţa faţă de genitivul plural: porţilor, cozilor, lupilor etc. Ceea ce ar însemna că acest fenomen, dispărut din multe limbi romanice, în limba română s-a extins, a devenit mai „productiv“ chiar şi decât în latină. În acest sens poate fi interpretată şi semnificaţia ouă­le­lorcare, ridicând la trei numărul silabelor care diferenţiază forma standard (nominativ singular nearticulat) ou în raport cu genitivul plural ouălelor, devine perechea lui om, intră în aceeaşi clasă cu acesta.

Parţial, prin ouălelor paradigma lui ou se apropie de substantivele neutre cu pluralul în -uri. Dacă, aşa cum am auzit totuşi de câteva ori, va apărea şi forma ouălele, atunci ou va ajunge să flexioneze identic cu timp, câmp, scop etc. Dar n-aş zice că s-ar semnala în limba română vreo şansă pentru ouălele…

Ar mai fi de stabilit care din cele două forme, ouălelor şi ouălor este mai veche. Bănuiesc că atestări prea numeroase ale acestor genitive nu avem. Dacă aplicăm (atât cât se poate) principiul filologic numit lectio difficile, dintre cele două variante se pare că ouălor este cea refăcută, în mod cvasi-conştient, cu intenţia de a se potrivi mai bine unor modele. Aş crede aşadar că ouălelor este forma mai veche. În Dicţionarul Academiei (tomul VII, partea a II-a, litera O, p. 389) este dată expresia a nu fi nici de zeama ouălor (sau oului ) ˇ a nu fi bun de nimic, dar nu pare a fi preluată aidoma, ci „prelucrată“ în redacţie, de au­torii Dicţionarului, în conformitate cu limba literară(!).

Nu e lipsit de interes să ne facem o idee şi despre frecvenţa cu care apare în calea noastră nevoia de a pune cuvîntul ou la genitiv plural. Eu unul cred că l-am folosit, în ultimii ani, destul de frecvent. Dar numai în… metalimbaj. Aproape că mi s-a aplecat, nu de ouă, ci deouălelor…

Nu e de neglijat nici soluţia propusă de o persoană mai hâtră, mereu pusă pe şotii şi blondă, cu ochi albaştri: să apelăm la forma diminutivată, după mo­delul listei de bucate, unde ciorba este neapărat de văcuţă, iar friptura de purcel. Şi să zicem aşadar ouşoarelor sau ouţelor. Din păcate, aceste diminutive ilustrează perfect zicala despre vorba românească, cea cu mereu două sau mai multe înţelesuri!

Cât despre cei care consideră că nu sună bine repetiţia, le-lo(r) din ouălelor, pronunţie ridiculizată de aceştia prin imaginarul ouăle-le-lor, provenit din pluralul ironic ouălelele, e de menţionat că un asemenea genitiv chiar şi există (lalelelor, lulelelor) şi nu supără pe nimeni. Iar dacă ne aducem aminte şi de cuvîntul celelalte (provenit, foarte probabil, din cele + alte, cu un fel de l de legătură, deducem că succesiunea de silabe formate din consoana l urmată de o vocală (a, e, i, o sau u) nu displace de fel urechii vorbitorilor ideali (reprezentativi) ai limbii române. Să-i lăsăm pe ei să decidă, în timp.

(din volumul Îndreptarea Îndreptarului Ortografic, Editura Junimea, 2003)

Ion Coja