Scrisoarea a VIII-a către Varujan Vosganian
Războiul de 35 de ani al statuilor
Da, empatizez cu dumneavoastră,Varujan Vosganian, pentru postarea pe facebook privind încercarea de eliminare a bustului din Grădina Icoanei. Așa este, Adrian Păunescu a făcut compromisuri politice, l-a omagiat pe Ceaușescu, dar faptul că a scris o o poezie socială fabuloasă, ca Basarabia pe cruce și câte alte manifeste pentru neuitare istorică, îi dă drept la cuvânt. A pus tunurile pe Analfabeți, a creditat eroismul, astăzi discreditat, știind că eroismul înseamnă forță, nu supunere. Am scris și eu despre tumultuosul autor al plachetei Mieii primi și n-aș schimba un cuvânt din ce-am scris, în cartea de debut editorial, A patra dimensiune. Încă de pe atunci, mulți scriitori nici nu șopteau ce striga Adrian Păunescu.
În vara lui '86, Noica i-a scris lui Păunescu, despre poemul Transplant de albastru: „Scrieți în continuare, pregătiți-vă să deveniți dintr-un monument, cum ați riscat să fiți până acum, un monomunte.” Deci Noica l-a citit bine. Scrisoarea a fost comunicată lui Victor Roncea, pentru Activenews, de Pr. Călin Sămărghițan, Noica semnând „cu mare și bogată încredere”.
V-am vizitat... armenește, vizită în 7 episoade, preț de 7 scrisori. O vreme, am ezitat să mai bat la ușă, dar am promis (be continuated) să continui de vreme ce nu-i pace sub măslinii literaturii, iar democrat-ura asta distruge statui, schimbă nume de străzi „purifică” istoria de eroi. „Hingherirea statuilor”, cum o spune Marian Ilie în revista „Simbioze”, se poartă fără niciun armistițiu.
Analfabetismul la capitolul istorie a cuprins școala de la primul manual alternativ, unde Esca intra cu poză în rolul Anei Ipătescu. Tatulici, tot cu poză, amicu' lu' Nicu Ceaușescu, voia a fi capul de-comunizării tinerimii uteciste? Și câți disidenți nu s-au ivit, câtă frunză, câtă iarbă..., în timp ce adevărații disidenți au fost reduși la tăcere. Un poet de pe Bahluviu -istoria mi-a povestit-o istoricul literar Ion Rotaru, scos din universitatea bucureșteană ca naționalist-ceaușist - poetul, așadar, și-a strâns între coperte omagiile la adresa „stejarului din Carpați” și le-a dat drept omagii pentru... Ștefan cel Mare. Ion Rotaru era șeful juriului pentru premieri. „Și ce-ați făcut, Professore?”, l-am întrebat. „Ce să fi făcut, Magda? L-am votat pro ingeniozitate”. Și originalitate, nu-i așa?
Mă mir că mă mai mir. Câte indemnizații de merit nu au primit, unii încă primesc, activiștii grei, care și-au pierdut din degete aplaudând în MAN tezele ceaușiste, re-memorând în fals pentru lauri și foloase. Doar avem trecuturi, fiecare cu al lui. Să nu credeți cumva că-i invidiez. Deloc. Dar poate n-ar strica, domnule Varujan Vosganian, să aruncați o privire pe lista indemnizaților care sunt în stare să-și ridice singuri statui.
La început de an 2026, în Mesaj pentru colegii scriitori, ați formulat un îndemn: „Să nu ne resemnăm.” Citez din Dublu autoportret : „lumina face diferența. A fi liber se asociază cu un anumit fel de lumină.” Era vorba de „lumina stării de libertate” după întemnițare. În ce mă privește, mă luminează cuvântul rostit fără teamă, întărit de martirii acelui Decembrie: „Vom muri și vom fi liberi.” Și n-ar trebui taxat un gogoman din speța moftangiilor lui Caragiale, rostind în Parlament: „Noi, care am murit în decembrie,1989...”?
Îmi pun pantofi mai comozi, ca să umblu pe apele memoriei. Bustul Goga de pe Copou n-a fost readus la loc nici la început de august. Zace aruncat în vreun depozit, din noaptea de 28 martie 2026. Nu mai am iluzii, dar lipsa iluziilor doare.
Octavian Goga, criminal de război? Care război? A murit în 1938. Pe cine a omorât în cele 44 de zile de guvernare?
I-a plesnit o venă pe frunte. A încercat să-i scrie Veturiei, absentă de la Ciucea, deși o chemase. Mâna dreaptă nu l-a ascultat, nici stânga. „Dragă...” Atât. În 14 mai 1938, a fost mitingul de doliu. A vorbit Ion Petrovici. L-au plâns Blaga, V.Voiculescu, Ion Pillat, Ion Minulescu... Regina Maria a trimis o coroană din crini albi.
După o agonie de două zile, Goga abia a șoptit: „Cu mine ați terminat.” Din păcate, acuzele s-au reluat și post-socialist. Democratic? Știam că regimurile democratice nu aplică retroactiv legi, nici nu condamnă pentru opinii, încălcând dreptul de exprimare liberă.
O fi fost fascist Goga? Nu. A slujit ceea ce a numit „ideea națională”, a luptat pentru „naționalism sănătos”. A fost xenofob Goga? A spus-o în clar: „Nu suntem dușmani ai minorităților, suntem naționaliști și considerăm onoarea și demnitatea națională ca valorile cele mai mari.” Goga însuși a fost considerat minoritar sub regimul austro-ungar și condamnat la moarte în contumacie. O fi o vină faptul că i-a vrut pe români egali cu maghiarii și cu sașii? A fost rasist Goga? Guvernul său s-a numit național-creștin-țărănesc, iar Constantin Codreanu a făcut parte dintre opozanții lui. În circulara nr. 20, către organizațiile sale, din întâi februarie 1938, Zelea îl critica dur, pe motiv că luase măsuri contra Mișcării. Și da, Goga n-a vrut gărzi legionare înarmate. Cât despre fuziunea cu partidul lui A.C.Cuza, a declarat că partidul său nu va fi de dictatură. Până și „Scânteia” din 31 ianuarie '38 a constatat că guvernarea lui Goga nu e fascistă , ci „șubredă și nepopulară”.
I se pot contesta curajul, îndârjirea cu care i-a apărat pe ardeleni în vremi de teroare pentru ei, dar și cultul prieteniei, în relația cu poetul maghiar Ady Endre? Nazist Goga? S-o creadă cei cărora le lipsește o cultură minimă. Hitler nu l-a vrut. Nici Carol al doilea. Goga a pus primul bust Eminescu în Ardeal. O mai fi? De altfel, n-a fost declarat Eminescu „precursorul Mișcării Legionare”? Ia să-i trecem la Index librorum prohibitorum articolele politice, așa cum a făcut-o stalinistul Al.I.Ștefănescu ,soțul ilegalistei Ninei Cassian, cu statuie în comuna Doi mai.
Firea creștină înseamnă toleranță, înțelegere, ne-a lăsat Dumnezeu oameni de omenie, cuvânt aproape intraductibil pentru mințile înguste, dar înțelepciunea veche cere: nu-ți ține limba-n frâu când trebuie spus ceva și știi că trebuie. Prăduirea României are loc odată cu prăduirea eroilor, a voievozilor, a martirilor pușcăriilor comuniste. Și cum să nu te revolte batjocorirea spiritului de cruciadă al lui Ștefan cel Mare? În Târgul Ieșilor, Dulcele, un glumăreț și-a depus adidașii rupți și murdari la picioarele statuii lui Brâncoveanu, altul s-a suit pe statuia lui Miron Costin și i-a smuls pana.
Mi-a scris, în 28 aprilie 2026, din Partengarden, cu mâhnire, Eugen D. Popin, despre „campania de umilire și aneantizare a personalităților culturale și literare”:
„Da, Magda, trebuie să te lupți cu toți netrebnicii care demolează sufletul etern al țării.”
Și încă: „În Vestul „sălbatic” al Europei, asemenea apucături ar fi fost imediat trimise acolo unde se cuvine să-și aibă locul. Adicătelea vii tu, un ONG prăpădit, care habar n-ai ce faci și strigi în gura mare „Jos Goga...” și toată lumea tace. Înseamnă că e vremea să ne ridicăm în picioare și trebuie să le strigăm: Ajunge, nu mai permitem nimănui să ne profaneze înaintașii. Cu smerenie, Eugen.” Adaos: un ONG care, cică , previne și combate antisemitismul și legionarismul. Și dacă acuzi toată vremea de antisemitism nu-i vexezi pe români și produci antisemitism?
I-am spus redactorului șef al revistei „Alternanțe” din München că mitocăniile și miștocăniile unor telleintello n-au rămas fără răspuns. Au protestat în „Făclia”, ziar independent de Cluj, în mai 2026, istoricul Ioan Scurtu și istoricul literar Mircea Popa, președinte de onoare al Asociației Astra. „Astrei” i s-a alăturat revista „Orașul”. Adevărații intelectuali ai Clujului, cum ai spune ca Mateiu, „adevărații arnoteni”, au semnat o declarație de protest, în 23 aprilie 2026, contra celor care au vrut să elimine numele lui Goga din spațiul public. Au semnat Mircea Popa, Constantin Cubleșan, Ion Cristofor, Horia Bădescu , Adrian Țion și alții, și alții: profesori universitari, istorici. arhitecți, ziariști...
Acad. Ioan-Aurel Pop s-a opus zbirilor, inchizitorilor, cenzorilor, în 22 aprilie a.c., suportând calm destule violențe verbale. Institutul „Elie Wiesel” a aplaudat dispariția bustului Goga și l-a dezaprobat pe eminentul istoric ardelean, care a criticat-o. Îl citez:
„De ce să respingem oamenii în bloc? Lucrul acesta, al acceptării binelui și al iertării (atunci când nu s-au produs fapte capitale), l-am învățat în tinerețe de la academicianul român-evreu Nicolae Cajal. Acest om, de o generozitate rară și de o căldură sufletească ca un balsam, m-a învățat să caut în fiecare om și în fiecare realitate (entitate) de acum sau de demult mai întâi partea bună, să nu obturez niciodată partea bună. Răul este, firește, de condamnat, dar, câteodată, de ignorat. Crede cineva că dacă elevii sau tinerii ascultă sau citesc poezii de Octavian Goga și de Radu Gyr aceștia devin numaidecât antisemiți? Ar fi o utopie și o copilărie să credem așa ceva.”
Pesemne primarul Fritz a crezut-o, de vreme ce a anulat un concert de Crăciun cu colinde de Radu Gyr, la teatrul din Iași s-a întâmplat la fel, dar Dan Puric l-a omagiat pe Gyr fără teamă. Muzeul Național al Literaturii Române i-a dedicat un eveniment lui Vintilă Horia, catalogat fascist de PCR, iar fascist a fost catalogat și un exeget al lui, Dan Anghelescu. La Institutul de Sociologie al Academiei a avut loc evenimentul „Nichifor Crainic și dreptul la memorie”. Eu cred în victoria faptei bune.
Și pentru că ieri,7 august, s-au împlinit 13 ani de la trecerea lui Petru Ursache în lumea de dincolo, am ales câteva rânduri din prefața lui la antologia noastră de poezie creștină, Duh și slovă:
„Este de înțeles miracolul pe care l-a produs credința în sufletele unor aleși ai Domnului, încercați de întunericul cel din adâncuri, asemenea lui N.Steinhardt, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Paul Sterian, Sandu Tudor, Valeriu Anania, V.Voiculescu, Pan M.Vizirescu. Prin ei se pilduiește că lumina neînserată și fără cuprindere ce vine de Sus în veci nu poate fi biruită.”
Principiul „ochi pentru ochi” orbește. N-aș vrea să ne scoatem unii altora ochii și să devenim, urmându-l, orbi cu toții.
Magda Ursache
Iași, 8 august 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu