Cornel Ungureanu Jurnalul unui vulcanolog, despre comunismul real

Cornel UNGUREANU 

Jurnalul unui vulcanolog, despre comunismul real 

Cenzura în comunismul real, cartea lui Dan Culcer este o cercetare de socio- logie, de istorie a literaturii, de arhive se- crete sau descoperite cu întârziere şi este, în acelaşi timp, o autobiografie. O autobi- ografie descrisă de ceea ce chiar autorul a numit Jurnalul unui vulcanolog. Critic şi istoric literar angajat, din 1971 până în 1987, al unei reviste de cul- tură – o revistă care îi jalonează existenţa - de personaj care trăieşte în „comunismul real”, în viaţa de zi cu zi, dar şi în subterana unei societăţi totalitare, nu ezită să aşeze faţă în faţă documentele unui timp al scri- sului. Ale unui timp pe care l-a trăit împreună cu colegii, cu prietenii, cu adversarii, într-o literatură în care a avut, la revista la care lucra, momente înalte. Au apărut în ultimii ani numeroase cărţi despre co- munism, despre cenzură. Pe unele dintre ele Dan Culcer le urmăreşte şi le citează. 
Dar operaţiunea de instruire a onoratului cititor e legată de texte fundamentale care ar fi trebuit să ne atragă atenţia. Despre secret şi societatea secretă zice Luca (12. 2-3): „Nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi ni- mic ascuns care să nu se cunoască. De aceea câte aţi spus la întuneric se vor auzi la lumină şi câte aţi vorbit la ureche, în odăi se va vesti pe acoperişuri”. 

Dacă există un text sacru protector al demersului culcerian, cartea poate fi pusă şi sub ocrotirea unui text de Georg Simmel: „Secretul, adică tăinuirea de adevăruri prin mijloace negative sau pozitive, este una din cele mai mari cuceriri ale omenirii, spre deosebire de condiţia infantilă prin care orice reprezentare mentală este imediat rostită, în care orice întreprindere este accesibilă tuturor privirilor, prin secret se realizează o uriaşă extindere a vieţii…” 
O extindere care nu poate fi înţeleasă decât de un vulcanolog. Uriaşa „extindere a vieţii” ar lega întinsul demers al lui Dan Culcer de un proiect romanesc în care jurnalul vulcanologului poate să se hrănească (şi) din paginile oficiale ale momentului. Ale deciziilor politice, ale liderilor politici sau culturali. 
„Secretele” ne pot apropia de subterana care pune sub interdicţie cărţi, pagini, nume, direcţii ale literaturii. Senzaţionale pot fi, pentru cititorul comun de azi, obişnuinţele cenzurii de a accepta sau respinge cărţile. Fiecare editură are personajele de relaţie cu securitatea, informatorii de nădejde. Cenzorii cei mici. Dan Culcer oferă liste şi cu cei mici, şi cu cei mari. Face numeroase statistici. Şi transcrie hotărârile celor de la cenzură: ce carte merge şi care nu. Care carte a fost aprobată, după îndreptările cu pricina. Care au fost îndreptările, de ce. Editura Cartea Românească are următoarele dificultăţi, următoarele cărţi care nu au dreptul să apară! Dintre timişoreni omul rău este Paul Eugen Banciu, căruia Cartea Românească îi respinge un roman. Alt roman a lui Paul Eugen Banciu este respins la Facla. La editura timişoreană mai este respins un roman al lui Ion Arieşanu şi unul al lui Ion Florian Panduru, roman care, aflăm, apare un an mai târziu la Cartea Românească. 

Dan Culcer scrie pagini multe despre respingerea unor cărţi care au dat bătaie de cap cenzurii, conducerii de partid, criticii literare! O vedetă este Caloianul lui Ion Lăncrănjan. Dan Culcer transcrie, „dezgroapă” multe pagini despre romanul lui Lăncrănjan: scriu despre el cenzorii, care îşi amintesc şi de alte cărţi ale numitului, şi informatorii, care uneori se mărturisesc a fi prietenii scriitorilor, alteori adversarii. 
Altă comedie se desfăşoară în jurul Leului albastru. Nuvela are prieteni, adversari, cititori harnici şi lectori oficiali care oferă stipendii celor care cumpără toate nume- rele din revista Luceafărul, revista cu blestemata nuvelă. Proza trebuia să dispară. Senzaţional a fost şi cazul Alexandru Jar, cu scandalul în jurul unei şedinţe de partid la care vorbiseră vedetele proletcultului. Dan Culcer transcrie documentele, dar citeşte toate cărţile numitului romancier. Mai transcrie extraordinarul dialog dintre Gheorghiu Dej şi G.Călinescu. Din acest dialog plin de învăţăminte, autorii cărţilor despre Zelea Codreanu, care se aglomerează, ar fi putut să extragă conversaţia dintre fratele lui Horia Sima şi Gheorghiu Dej. 
Uneori autorul reproduce pagini mai puţin cunoscute din autorii care au redefinit realismul socialist. Ascensiunea şi „evadarea” lui Petru Dumitriu în faţă cu depoziţia lui H.Y. Stahl – o strălucitoare mărturie despre o iubire şi o despărţire - capătă înţe- lesuri noi. H.Y. Stahl realizează „din imediata apropiere” portretul unui scriitor, prea înconjurat de mitologia amatorilor. 
Cartea lui Dan Culcer este, prin cercetarea fondurilor secrete de odinioară, dar şi prin depoziţiile martorilor, o excelentă sursă de informare pentru istoricul literar de azi. În jurnalul vulcanologului Dan Culcer un loc central îl ocupă „biografia” revistei Vatra. „Din dorinţa de a contribui la istoria revistei Vatra, aşa cum cred că ar trebui scrise istoriile altor publicaţii, ale perioadei comuniste, incluzând bio-bibliografiile redactorilor, am solicitat […] spre o cercetare cu scop istoric, şi dosarele colegilor mei Romulus Guga, Mihai Sin, Anton Cosma, Gavril Şedran, Serafim Duicu, Cornel Pogăceanu, Ion Calion, Atanasie Popa, Ioan Radin Peianov, Nicolae Băciuţ”. 
De o cercetare specială a avut parte dosarul lui Cornel Moraru. Cum a fost alături de Cornel Moraru, iată alt roman care ilustrează „comunismul real”: viitorul redactor şef al revistei e vânat de informatori. Tânăr, e profesor la Făgăraş, îşi susţine elevii care se pot apropia de literatură (e alături de Petru M. Haş, în 2018 poet important), iar elevii sunt invitaţi să-şi demaşte profesorul. 

Un roman al apropierii (dar, de data aceasta, şi al „despărţirii”) e consacrat relaţiei cu Mihai Sin. Nici viaţa de cenaclu nu exclude bio-bibliografia revistei - întâlnirile cu tinerii serviciilor secrete. Vulcanologul e urmărit insistent, îi este citită corespondenţa, o anume Dona Alba, informatoare importantă a securităţii, e pe urmele lui. Dona Alba e o promiţătoare poetă, criticul o primeşte acasă, relaţia pare fericită. 
Viaţa în comunismul real poate fi studiată mai târziu şi la CNSAS, şi în dosarele pe care Dan Culcer le descoperă. Între cele câteva scrisori primite de mine de la Dan Culcer e una importantă, trimisă din Franţa, în care, mai întâi, se interesează de Ioan Radin Peianov, odinioară coleg la Vatra, fixat la Timişoara. Ce mai face aici? Apoi: poate avea acces în Timişoara la arhivele secrete? Îl interesează şi arhivele de aici, după cum, am înţeles, îl interesează şi celelalte arhive din România. Cred că i-am răspuns şi ce-i cu arhivele, ce-i cu prietenul nostru Peianov. Mă bucura că, după sfârşitul lui Mircea Iorgulescu, al lui Laurenţiu Ulici, unul din criticii semnificativi ai anilor şaptezeci scrie pagini necesare despre anii literaturii „în comunismul real”.

Întinsa cercetare a lui Dan Culcer – cca 2000 de pagini – o adevărată istorie a literaturii române de azi – îşi poate da întâlnire şi cu alte opere „recuperatoare”, scrise cam în aceeaşi perioadă: în primul rând, cu Literatura eretică. Texte cenzurate politic între 1949 şi 1997 de Liviu Maliţa (2016) şi cu Zevedei Barbu, Metafizică şi umanism, I-II, Ediţie îngrijită de Marin Diaconu, 2015. Cu Michael Finkenthal, cel care a muncit mult pentru redescoperirea lui Zevedei Barbu. Îşi poate da întâlnire şi cu Istoriile literaturii române scrise de Nicolae Manolescu, Ion Negoiţescu, Marian Popa, Alex. Ştefănescu, Ioan Holban, Ion Simuţ, dar şi cu Istoria secretă a literaturii române de… Cornel Ungureanu. 
Jurnalul unui vulcanolog, despre comunismul real 

 REVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA serie nouĂ, 32 pagini ianuarie 2018 nr. 1 (1629) anul XXX 1 leu 

www.revistaorizont.ro
Revistă finanțată cu sprijinul Ministerului Culturii și Identității Naționale 1