Convorbire cu ocazia Sărbătorilor cu prim-ministrul Ungariei Viktor Orbán.

 Traducere fidelă din limba maghiară în limba română, fără rezumări sau interpretări:

---

Bruxellesul vrea război, Ungaria vrea pace
Convorbire cu ocazia Sărbătorilor cu prim-ministrul Ungariei Viktor Orbán.
Publicitate

Csermely Péter
24.12.2025, 5:45
1

Prim-ministrul Viktor Orbán
Sursa: Departamentul de Comunicare al Prim-ministrului / Zoltán Fischer

Mai precis – buletinul săptămânal de opinie – unde gândurile personale legate de temele principale ale săptămânii se întâlnesc; detalii aici.

– Domnule prim-ministru, considerați posibil ca pentru Europa anul 2025 să fi fost ultimul an de pace?
– Da, acest lucru nu poate fi exclus.

– Doar faptul că această întrebare poate fi pusă este deja cutremurător.
– Ne-am dezobișnuit de război. Ultimul mare război european s-a încheiat în 1945 și de atunci au trecut optzeci de ani. Aceasta este o stare extrem de rară în Europa. Mult timp, armele nucleare de distrugere în masă au ținut popoarele continentului departe de război. Toată lumea pornea de la ideea că un conflict european ar degenera inevitabil într-un război mondial nuclear. Această teamă a funcționat timp de optzeci de ani. Acum însă se conturează o lume complet nouă.
Are loc o redistribuire a puterii financiare, militare și politice, care poate aprinde chiar și un război. Tensiunea de război resimțită în Europa este consecința declinului Europei Occidentale și al Uniunii Europene.

– V-ați întors acum câteva zile de la summitul UE de la Bruxelles. Ne-am apropiat de pace sau ne-am îndepărtat de ea?
– Ne-am apropiat de război. Săptămâna trecută, la Bruxelles, am reușit doar să încetinim ritmul alunecării spre război. Au fost unii care au dorit să accelereze acest proces până la hiperviteză; pe aceștia am reușit să-i blocăm. Procesul însă nu s-a oprit. Doar i-am împiedicat accelerarea. Astăzi, în Europa, există din nou două tabere: tabăra războiului și tabăra păcii. În prezent, forțele favorabile războiului sunt în avantaj. Bruxellesul vrea război, Ungaria vrea pace.

– Parcă ne-am afla într-o situație cehoviană: armele apar una după alta în decorul european. Reînarmare, serviciu militar obligatoriu, pregătirea opiniei publice pentru război – toate se întâmplă deodată.
– În aparență, războiul ruso–ucrainean reprezintă pericolul escaladării, dar acesta este mai degrabă o consecință. Cauza reală este declinul politic, economic și social al Europei Occidentale. Acest proces a început deja la mijlocul anilor 2000, iar răspunsurile greșite la criza financiară l-au accelerat. În urmă cu douăzeci de ani, performanța economică a Uniunii Europene și a Statelor Unite era aproximativ la același nivel. Astăzi, America este sus, iar Europa alunecă în jos. Continentul care odinioară dădea exemplu lumii a devenit, în doar câțiva ani, un actor luat în derâdere, lipsit de seriozitate.

– Credeți că de aceea Europa este transformată într-o economie de război?
– Da. Este un reflex istoric bine cunoscut. Dacă nu pot ține pasul cu regiunile care se dezvoltă mai rapid, încearcă să genereze creștere printr-o economie de război. Acesta este și motivul decisiv pentru care europenii s-au implicat în războiul ruso–ucrainean. Deși acest lucru nu era inevitabil. În februarie 2022, Europa ar fi putut decide să trimită o misiune de pace la Moscova și la Kiev și să nu declare acest conflict drept propriul său război. Dacă s-ar fi întâmplat astfel, astăzi nu am trăi sub umbra amenințării războiului. În schimb, Europa a pornit pe un drum de război, și sub presiunea americană. Intervenția administrației Biden a decis disputa în favoarea partizanilor războiului. Astăzi, însă, noul președinte vrea pace. Acesta este un semnal de avertizare. Europa nu trebuie să-și bazeze propriile decizii strategice pe ciclurile politice interne americane. Relațiile cu America sunt importante, dar în chestiuni europene trebuie pornit exclusiv de la interese europene.

– Conducerea Uniunii Europene pare să funcționeze tot mai mult prin portițe, trucuri juridice și, uneori, șantaj deschis. Poate fi păstrată suveranitatea națiunilor europene în fața Bruxellesului?
– Uniunea Europeană se află astăzi într-o stare de dezagregare. Ceea ce se întâmplă este un proces de dezintegrere care are loc simultan cu întărirea ambițiilor de construire a unui imperiu ale birocrației de la Bruxelles. Așa se destramă uniunea: se iau decizii la Bruxelles, dar acestea nu sunt puse în aplicare. Mai întâi un stat nu le aplică, apoi două, apoi trei. În pofida intenției de a crește puterea centrală, factorii de decizie sunt constrânși la retrageri continue. Este ca atunci când un halterofil ridică greutatea, dar nu reușește să se ridice cu ea și, în cele din urmă, o scapă. Un bun exemplu este tranziția verde. Comisia, printr-un program anunțat împotriva voinței statelor membre, a afectat grav industria europeană, în special industria chimică și producția de automobile. Au anunțat că din 2035 nu se vor mai putea produce mașini cu motoare convenționale, iar când a devenit evident că acest lucru este o absurditate, au dat înapoi. Același lucru se întâmplă și în chestiunea migrației.
Ungaria nu aplică pactul migrației, motiv pentru care suntem amendați cu un milion de euro pe zi. Polonezii fac același lucru ca noi, însă ei sunt recompensați. Uniunea restrânge continuu suveranitatea națiunilor, în timp ce este incapabilă să exercite competențele pe care le-a dobândit.
Aceasta este harababura care domnește astăzi la Bruxelles. Dacă nu va avea loc o reorganizare rapidă și profundă – care ar fi posibilă –, atunci dezintegrarea va ajunge la un punct dincolo de care nu mai există cale de întoarcere.

– Se poate ajunge la situația în care prețul păcii să fie aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană? Ar fi acceptabil acest lucru pentru Ungaria?
– Din fericire, o astfel de legătură nu există.

– Până acum, în fiecare plan de pace a figurat aderarea Ucrainei la UE.
– Aceasta este doar îndulcirea unei pastile amare. Aderarea la Uniune nu oferă garanții de securitate. În plus, nu se va realiza niciodată. Aderarea Ucrainei la UE nu este realistă. Ungaria se opune deschis chiar și începerii negocierilor, iar în numeroase țări din Europa Occidentală ar fi nevoie de o decizie parlamentară sau de un referendum. Acestea nu vor avea loc. Pe coridoarele de la Bruxelles, toată lumea știe și spune acest lucru. În săli însă continuă amăgirea. Popoarele europene văd clar că aderarea Ucrainei nu ar da forță Uniunii, ci i-ar lua din ea. Astăzi se spune că forța militară a Ucrainei sporește securitatea Europei, dar acest lucru nu este adevărat. Menținerea Ucrainei consumă energie și resurse ale Europei. Cu Ucraina suntem, în fiecare zi, mai slabi.

– Economia maghiară suferă de ani de zile. Este doar vina războiului?
– Nu. Economia maghiară suferă simultan din cauza războiului și a declinului Uniunii Europene. Răspunsul UE la război, politica sancțiunilor, a omorât industria europeană. Prețul energiei a devenit de două-trei ori mai mare decât al concurenților noștri. Așa nu se poate concura. Cealaltă problemă este că Ungaria face parte dintr-o uniune aflată în declin. Cine este înăuntru, decade împreună cu ea. Uniunea este astăzi, pentru noi, în același timp necesară și periculos de vitală. Necesara, pentru că o mare parte din exporturile noastre merg acolo. Dar și periculoasă, pentru că dacă nu reușim să ne reorganizăm exporturile către alte regiuni în ascensiune, ne scufundăm împreună cu ea. Sarcina noastră este ca, în timp ce Uniunea decade, Ungaria să se dezvolte. Aceasta este o provocare politică și intelectuală serioasă.

– Oponenții dumneavoastră politici se schimbă de la un scrutin la altul. Acum v-a devenit adversar un cadru NER de linia a treia. Vă temeți de el?
– Nu. Se schimbă doar numele, caracterul este același. Unul se numea Márki-Zay Péter, cel de acum se numește Magyar Péter, dar rolul lor este identic. Ei sunt scoși din când în când din jobenul de magician de către Bruxelles, pentru a exista cineva care să pună Ungaria pe traiectoria bruxelleză.

– Ce este traiectoria bruxelleză?
– Traiectoria bruxelleză este un jurământ de loialitate, în care trebuie spus zilnic că soarta Ungariei este comună cu cea a Uniunii Europene. Că Uniunea nu decade, ci se reînnoiește. Că nu există greșeli strategice, ci doar un viitor strălucit. De aceea trebuie cedate competențe Bruxellesului: politica fiscală, politica energetică, sistemul de pensii. Aceste cerințe ne-au fost enumerate punct cu punct de către Bruxelles în ultimii ani. Același lucru apare și în programul Partidului Tisza. Așa se și numește: program de convergență. Trebuie să devenim ca Europa Occidentală. Trebuie să devenim o țară de imigrație, să punem în aplicare pactul migrației, să construim orașe pentru refugiați.
Cele trei păcate care au distrus Europa Occidentală: prioritatea intereselor marelui capital global în fața oamenilor; admiterea și colonizarea migranților; și reeducarea copiilor în spiritul ideologiei woke și de gen. Noi le respingem pe toate trei. Astăzi, aceasta este esența suveranității naționale. Bruxellesul vrea ca Ungaria să renunțe la rezistență și să fie ca ei. Partidul Tisza reprezintă același lucru. Este o poveste veche. Acum trăim o nouă ediție a ei.

– În ultimele săptămâni au reapărut numeroase nume vechi – Lajos Bokros, Mária Zita Petschnig, László Lengyel, Ildikó Lendvai, György Raskó, Péter Ákos Bod – ca susținători ai Partidului Tisza.
– Astăzi există două părți: cei care se află de partea suveranității naționale și cei care se află de partea imperiului european. Acești oameni proclamă încă de la începutul anilor ’90 că Ungaria nu trebuie doar să preia instrumente și metode occidentale, ci trebuie să se asimileze în esență Europei Occidentale. Aceasta a fost întotdeauna o linie de demarcație în politica maghiară. Potrivit uneia dintre școli, suntem maghiari, deci europeni – așa cum spunea József Antall. Potrivit celeilalte, trebuie să trăim ca europeni pe un teritoriu numit Ungaria. Ei au reprezentat întotdeauna această din urmă poziție. Acum, din nou, și-au găsit perechea.

– Partidul Tisza nu formulează un program deschis, dar din scăpări de limbaj și materiale de fundal se pot deduce intențiile lor.
– Din aceste piese de mozaic se conturează o imagine bine cunoscută. Acestea sunt amprentele instrucțiunilor venite de la Bruxelles. Tisza a ales metoda potrivit căreia alegerile nu trebuie câștigate prin dezbateri despre viitor, ci prin stârnirea de pasiuni. Trebuie generate ură și dispreț față de tot ceea ce reprezintă rezultatele ultimilor 15 ani, față de ceea ce este valoare, față de mândria națională. Oamenii trebuie făcuți să creadă că viața lor se poate îmbunătăți doar dacă îi calcă în picioare pe cei care stau în calea mântuirii bruxelleze. Aceștia am fi noi. Acesta este un arsenal politic bazat pe emoții, împrumutat de la Bruxelles. Eu cred că, atunci când decid despre viitorul nostru, maghiarii vor lua în cele din urmă o decizie rațională. Și vom obține o victorie electorală zdrobitoare, care va depăși toate așteptările. Rațiunea va învinge emoția. Patrioții îi vor învinge pe bruxellezi.

– Al patrulea mandat guvernamental consecutiv, șaisprezece ani de guvernare. De ce sunteți cel mai mândru?
– În ultimii ani, de pildă, trei Premii Nobel au ajuns în Ungaria, iar acest lucru este pur și simplu minunat. Prin succesele construcției naționale, am redat țării și maghiarilor respectul de sine. Am arătat că nu suntem un popor al înfrângerii și al retragerii, că putem învinge și că vom învinge și destinul potrivnic maghiar. Dar dacă ar trebui să spun un singur lucru:
dacă în 2010 nu am fi transformat Ungaria, astăzi ar trăi în această țară cu două sute de mii mai puțini copii maghiari. Atât de mulți copii în plus stau astăzi, de Crăciun, sub brazi. Ce ar putea fi mai important?

– Deci politica familială este cheia?
– Am ridicat două mari piloni. Primul este economia bazată pe muncă. Am realizat că cea mai mare eroare a Europei Occidentale este o iluzie: aceea că se poate trăi bine fără muncă și fără efort. Aceasta a dus la un sistem economic bazat pe ajutoare, care astăzi s-a dovedit neviabil. Noi, dimpotrivă, am spus: doar munca, meritul și performanța pot susține o țară. De la educație până la sprijinul pentru familii, am reorganizat totul astfel încât să stimuleze efortul suplimentar. Al doilea pilon este societatea bazată pe familie. Spre deosebire de concepția liberală, nu considerăm individul unitatea de bază a vieții, ci familia. Economie bazată pe muncă, societate bazată pe familie – pe acestea se sprijină astăzi viața maghiară.

– Dacă s-ar încheia pacea ruso–ucraineană, care ar fi prima dumneavoastră măsură?
– În primul rând, aș mulțumi lui Dumnezeu. La „consiliul de război” de la Bruxelles de săptămâna trecută s-a propus să acordăm Ucrainei un credit de nouăzeci de miliarde de euro, care ar finanța încă doi ani de război. Noi nu participăm la asta. Dar să calculăm: săptămânal, aproximativ nouă mii de oameni ies din luptă de ambele părți. Asta înseamnă patru sute de mii de oameni pe an. În doi ani, opt sute de mii de oameni morți sau mutilați. Cine îndrăznește să-și asume responsabilitatea morală pentru acest lucru? Dacă putem scăpa de asta, primul nostru gest trebuie să fie recunoștința.

– Ce mesaj transmiteți maghiarilor de Crăciunul anului 2025?
– Lumea occidentală se află astăzi într-o stare tulburată. În astfel de momente este greu să găsești puncte de sprijin. Eu mă întorc la o învățătură creștină simplă: iubește-ți aproapele ca pe tine însuți. Acum nu la prima, ci la a doua parte mă gândesc: iubește-te pe tine însuți. Aceasta nu înseamnă narcisism sau autoelogiere, ci să apreciem ceea ce am realizat și să nu subestimăm rezultatele propriei noastre vieți. Familia unită, copiii crescuți și educați cum se cuvine, loialitatea față de prieteni, însoțirea cu dragoste a părinților noștri pe drumul lor, locul de muncă obținut și păstrat, propria locuință, o viață sigură pe sine și stăpână pe sine, orice sacrificiu asumat pentru patrie – toate acestea sunt motive de respect de sine. Autocunoașterea corectă aduce respectul de sine, iar respectul de sine aduce recunoașterea succeselor și realizărilor celuilalt, adică iubirea față de aproapele. Nu văd alt drum care să-i conducă pe maghiari spre pace.

Traducere automată chatgpt la cererea lui Dan Culccr