Treceți la conținutul principal

Călin Kaspoer. Cine ai fost tu, Adriane? (1)

In data de 21.11.2010 am scris un articol despre Paunescu, care a aparut pe ziare.com in doua episoade. Ma deranjase atunci ca, abia inmormantat, se aruncasera asupra lui tot soiul de ciocli lliterari ca sa-l omoare inca odata. Redau mai jos acest articol, care poate ca va reusi sa completeze imaginea despre acest poet de exceptie:
Cine ai fost tu, Adriane? (1)
E normal ca atunci cand se stinge o personalitate precum Adrian Paunescu, sa apara opinii si articole numeroase despre viata si activitatea sa. Ceea ce surprinde insa este divergenta parerilor exprimate, care merg de la a-l urca pe cruce ca talhar pana la lauda dusa peste limita decentei.
De vina pentru aceasta stare de lucruri este faptul ca ziaristul roman se preocupa de omul Paunescu cu prea multa patima, judecandu-i faptele trecerii lui prin viata de parca ar fi trait pe Luna, in loc sa urmareasca relatia poetului cu societatea romaneasca a timpului sau, singura care de fapt conteaza in evaluarea sa ca persoana publica.
Multi nu stiu ca in anul 1973 presa libera in Romania nu exista. De fapt, nu existau nici ziare. Toate publicatiile erau “organe” ale statului comunst, precum Scanteia, Scanteia Tineretului, Munca, Romania Libera. Ziaristul era colportorul de stiri primite de la unica sursa de informatii, Agentia Agerpres, ceea ce facea ca ziarele sa semene intre ele ca doua picaturi de apa.
Revista “Flacara” incendiaza Romania
In acest context, in anul 1973, redactor sef al revistei saptamanale “Flacara” devine Adrian Paunescu, care reuseste in foarte scurt timp sa editeze o revista unica, ale carei articole inedite erau in raspar cu tot ce cunoscuse presa romaneasca comunista pana atunci.
Impactul revistei in societate a fost imens. Ca sa apuci sa cumperi o revista “Flacara” trebuia sa fii la ora 6 in fata chioscului de ziare, pentru ca, afara de cateva exemplare, revista se vindea pe sub tejghea.
Fiecare numar al revistei trecea din mana-n mana, pana cand i se stergeau literele ori se rupea hartia. Daca cititorul ar fi simtit ca aceasta revista ar fi fost un instrument de propaganda comunista, s-ar mai fi chinuit el ca s-o cumpere?
Revista Flacara a fost si prima scoala de ziaristica libera sub comunism. Sub umbrela protectoare a lui Paunescu, pentru prima data in Romania dupa 1944 a fost posibila minunea de a scrie despre viata romanului asa cum era ea, neretusata si adevarata.
“Flacara” si-a format repede un nucleu de cititori entuziasti, formand o noua constiinta civica, pe care cititorul fidel revistei o recepta ca opusa regimului comunist. La lumina ei s-au incalzit inimi, s-au alintat dureri, s-au format opinii care erau in opozitie cu linia oficiala a partidului.
Paunescu prin intermediul revistei a avut si un rol social deosebit in a promova valori ale inteligentei romanesti precum Valeriu Popa, cel care era in stare sa diagnosticheze orice boala fara sa te atinga sau sa te dezbrace, vindecand si scapand de la moarte mii de bolnavi disperati.
Imi aduc aminte si de alte nume facute cunoscute de Paunescu in acei ani de inceput, precum Pavel Kozac, cel care descoperise o metoda de a vindeca psoriazisul sau doctorul Boici din Timisoara, a carui gama de produse Boicil au adus alinari celor cu afectiuni reumatismale.
Chiar si in raportul Tismaneanu, care a fost intocmit tocmai cu scopul de a condamna dictatura comunista se recunoaste ca Paunescu “in schimbul serviciului facut conducatorului, a devenit puternic in ierarhia propagandei, slobod sa infaptuiasca, sa indrepte erori, sa faca numeroase fapte bune, sa actioneze peste limitele stiute”.
In acele timpuri, ca si acum, cei care intrau in nomenclatura uitau de orice decenta si se infruptau cat puteau din beneficiile pe care le-o oferea situatia lor de privilegiati, fara de nici o rusine si far de constiinta.
Adrian Paunescu insa a ales alta cale, aceea de a face fapte bune si de a indrepta erori, ceea ce dovedeste ca acest om avea verticalitate, constiinta si dragoste pentru oamenii acestei tari, pe care i-a ajutat cat a putut.
Paunescu si-a vandut deci doar penita si nu constiinta, facand compromisuri nu in scopul de a avea avantaje personale, ci urmarind binele tuturor.
Pentru aceste calitati de ziarist si cetatean Adrian Paunescu merita tot respectul nostru.
Călin Kasper

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

26 februarie 2014 Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!

Editorial Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană! Posted by on 26 februarie 2014 Partajare99 Constituţia României nu-i permite lui Iohannis Klaus Werner să ocupe funcţia de ministru, prim-ministru şi nici preşedinte al României, fiindcă are dublă cetăţenie!
  Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0) Mai clar decât atât nu se poate: Klaus Werner Iohannis are cetăţenie germană! Păi, atunci cum…

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările econo…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE