Treceți la conținutul principal

Anonim 2015. Vindecarea nu vine pentru cei ce nu cred si nu vor sa se vindece


«Vindecarea nu vine pentru cei ce nu cred si nu vor sa se vindece, cei ce abandonează si se abandonează. Viaţa, se spune, e o continuă luptă, nu doar pentru supravieţuire, ci pentru vieţuire. În lupta asta, orice sacrificiu, de sine, e binevenit, orice luptă poate şi trebuie „luptată” ca să ajunga să fie învingătoare. Nu cei ce depun armele vor câştiga, ci cei ce se înarmează mereu și mereu, răbdători și convinşi de câştig. La urma urmei, cea mai frumoasă zi e cea pe care o traiesti, cea mai bună mâncare e cea pe care o mănânci si, de ce nu, cea mai răsunătoare victorie e cea pentru care lupţi. Cinstit, temeinic. Intre crez si victorie nu exista virgula. Doar continuitate. Si nu poate exista viitor fără trecut. Nu poţi construi sau aspira la un viitor fără aţi cunoaşte si fructifica trecutul. Fără de tăgadă, doar tu esti cel ce ţi-l cunoşti mai bine, il simţi, te înfăşoară, te apară si te ajuta să mergi înainte, spre ceva. Acel crez ca, de (încă) exişti e pentru ca atunci, cândva, în trecut, cineva a crezut ca va exista un viitor, mai bun si a luptat voit şi încrezător ca sigur va exista. Nu s-a temut, nu s-a îndoit. Ar fi ca si cum ai pleca la lupta fără nici o bază, fără nici un temei. Atunci spre ce aspiri? Viitorul ar trebui sa fie sinonim cu perfecţiunea. E drept, ea nu exista, dar aspiri spre ea. Îndreptând greşelile, ezitările sau naivităţile trecutului.
Prezentul e doar stadiul intermediar intre trecut si viitor. E doar un câmp actual de unde porneşti spre ceva, viitor, bazându-te pe altceva trecut. Hm, o alta treime! Ciudat cum, oricum am da-o şi-am suci-o, tot la treimi ajungem. Și-atunci de ce nu ne-am face sfânta cruce? De ce ne-am îndoi de victorie dacă trăim într-o perpetua treime? De ce intre trecut, prezent si viitor nu mai încape altceva? De ce nu înţelegem ca ele exista si se întrepătrund si depind unele de celelalte fără de tăgadă? …Fără de tăgadă…cum ar defini DEX-ul expresia asta, ori si asta o avea origini total străine?! Nu de sfânta cruce, prezenta pe străvechile stindarde de luptă ale acestui neam ar trebui sa ne fie teama, ci de stelele impuse si căzătoare. Vise straine si trecătoare. Nu-i habotnicie, ci reazem. Nu-i vis, deșert, ci speranţă. Idioţenia asta de lege nu trebuie revizuită, ci eliminată. Total şi pentru totdeauna, ca cei ce au impus-o să înţeleagă că exista o limită peste care nu pot şi nu trebuie să treacă. Punct.»

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

26 februarie 2014 Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!

Editorial Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană! Posted by on 26 februarie 2014 Partajare99 Constituţia României nu-i permite lui Iohannis Klaus Werner să ocupe funcţia de ministru, prim-ministru şi nici preşedinte al României, fiindcă are dublă cetăţenie!
  Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0) Mai clar decât atât nu se poate: Klaus Werner Iohannis are cetăţenie germană! Păi, atunci cum…

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările econo…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE