Stimate domnule Aurelien Demars,
Argumentarea respingerii participării mele la Colocviul Cioran din 7-9 mai 2015 este atat de șubredă, încât v-as ruga sa faceți efortul să gasiti temeiuri mai convingătoare. Dacă rațional nu v-ați putut susține poziția defavorabilă mie (asa cum voi arăta în cele ce urmează) înseamnă fie că irațional (după vizionarea pe youtube a comunicării mele, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran- prophète de la vraie sainteté, URL http://www.scribd.com/doc/187765196/Isabela-Vasiliu-Scraba-Emil-Cioran-prophete-de-la-vraie-saintete la Colocviul Cioran 2011, inregistrată în două părți https://www.youtube.com/watch?v=vabhvW-nU9U si partea doua https://www.youtube.com/watch?v=2BHknoJPFpg sau după citirea textului https://isabelavs2.wordpress.com/emil-cioran/isabelavs-cioranmistic15/ ) v-au copleșit porniri negative de discriminare (din cauza sexului, a vârstei și a originii) fie că a fost vorba de un refuz a priori, iar dumneavoatră v-a revenit doar misiunea de a-i da o formă acceptabilă, lucru care nu v-a reușit la prima încercare. Poate o să vă reușească la a doua tentativă de argumentare pe care v-o solicit acum.
Îmi scrieți că v-a părut cu atât mai rău că n-ați reținut propunerea mea (Cioran prin singurătăți asceto-mistice) cu cât ați avut ocazia DE A MĂ FI ASCULTAT în 2014. Oare cum v-a reușit performanța să mă vedeți și să mă ascultați în 2014 când am fost practic impiedicată să ajung la acel Colocviu Cioran printr-un atac mitocănesc din ziarul „Tribuna Sibiului” declanșat puțin înainte de începerea lucrărilor Colocviului ?
Pentru respingere invocați si data limită pe care n-aș fi respectat-o întocmai, prin trimiterea rezumatului „cu câteva minute înainte de miezul nopții”. Dacă ați fi făcut o cât de onestă socoteală a timpului, ați fi observat că între ora 22h 49PM și ora 24 care încheie ziua de 15 martie (data limită a predării rezumatelor) sint mai mult de „câteva minute”.
La semnătura nu v-ați pus numele, ați preferat să treceți „La coordination scientifique du Colloque international Emil Cioran de Sibiu”, uitând că în text scriseseți următoarele: „notamment sur la philocalie, le rapport à Staniloae… nous avons déjà accueilli des communications de D. Kraus, de E. van Itterbeek, de moi-même, etc). Ce altceva să însemne „moi-meme” decât Aurelien Demars? V-as ruga să-mi precizați din comunicările citate de Dvs. în legătură cu Filocalia, pagina unde ați trecut Dvs., domnule A. Demars, ori unde a scris Kraus, sau Itterbeek numele stilizatorilor traducerii Filocaliei, stilizatori de care eu menționasem că intenționez să vorbesc la Colocviu (a se vedea punctul de vedere pe care urma sa-l dezvolt https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-tradufilocalia5/ ).
In legătură cu textul respingerii pe care mi l-ați trimis rapid pe 16martie 2h53 ar fi multe de observat. In argumentarea dumneavoastră gândirea șablonardă m-a impresionat cel mai neplăcut. Văzând în textele mele pentru Colocviile Cioran cuvântul „mistic” (https://fr.scribd.com/doc/201531861/IsabelaVasiliuScrabaCioranSibiu2014Colocviu ), gândirea dumneavoastră pe șablon a adăugat automat „domeniul istorico-politic”, scoțând din burtă „la dimension « théologico-politique » de Cioran au tournant des années 1940”. Or, „singurătățile asceto-mistice” sunt în afara istoriei. Din nefericire acest lucru elementar scapă celor obișnuiți să asocieze automat cuvinte. De pildă, lângă „misticism” să pună neapărat cuvântul „mesianism” cum am remarcat și în conversația Dvs cu Mihaela Gențiana Stănișor care m-a lămurit nu numai asupra șabloanelor dumneavoastră de gândire, dar si asupra lucrurilor nesemnificative pe care le-ați reținut în legătură cu relația dintre studentul Cioran si profesorul Nae Ionescu despre care am scris și în lucrarea pentru Colocviu Cioran 2014 (http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-CioranMistic15.htm ) precum si în volumul meu din 2000 In labirintul răsfrângerilor. Nae Ionescu prin discipolii săi : Țuțea, Cioran, Noica, Eliade, Mircea Vulcănescu și Vasile Băncilă (despre scrierile mele a se vedea textul memorialistic http://www.alternativaonline.ca/IVS1307.html ).
Căderea în timp este un titlu cioranian care se explică mult mai puțin complicat decât v-a dus pe dumneavoastră fantezia, pe calea lui „penseur d’occasion”, în latină occidere=tomber si de aici : La chute dans le temps.
CADEREA DIN TIMP este o expresie a lui Nae Ionescu (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu, în unica și în dubla ei înfățișare, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2000, on-line https://fr.scribd.com/doc/132110995/IsabelaVasiliuScrabaNaeMetafizica. ), preocupat de păcatul originar si de mântuire așa cum a fost toată viața și Cioran. Wolfgang Kraus observase că lui Cioran „îi pare foarte importantă cunoașterea păcatului originar”. Vienezul mai notase în jurnalul său că „trăirea mistică e capitalul lui Cioran... si că, în opinia lui Cioran, CEI CARE NEGLIJEAZĂ RELIGIA SUNT TOTAL NEINTERESANTI”.
În textul referatului meu din 2014 reținusem din Cioran că mântuirea nu-i este indiferentă și că numai un om cu coardă religioasă îl poate înțelege. Dumneavoastră sunteți atât de opac la religie încât nici ascetica n-ați sesizat-o ca moarte pentru evenimentele timpului istoric, considerându-mi comunicarea în afara tematicii MORTII. Tinând seama de idiosincraziile pe care vi le trezește religia, v-as propune o altă temă a mea pentru Colocviu din 7-9 mai 2015 :
CIORAN DEVENIT UN NOU MARX
Cu cele mai bune gânduri,
Isabela Vasiliu-Scraba
18 martie 2015
Argumentarea respingerii participării mele la Colocviul Cioran din 7-9 mai 2015 este atat de șubredă, încât v-as ruga sa faceți efortul să gasiti temeiuri mai convingătoare. Dacă rațional nu v-ați putut susține poziția defavorabilă mie (asa cum voi arăta în cele ce urmează) înseamnă fie că irațional (după vizionarea pe youtube a comunicării mele, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran- prophète de la vraie sainteté, URL http://www.scribd.com/doc/187765196/Isabela-Vasiliu-Scraba-Emil-Cioran-prophete-de-la-vraie-saintete la Colocviul Cioran 2011, inregistrată în două părți https://www.youtube.com/watch?v=vabhvW-nU9U si partea doua https://www.youtube.com/watch?v=2BHknoJPFpg sau după citirea textului https://isabelavs2.wordpress.com/emil-cioran/isabelavs-cioranmistic15/ ) v-au copleșit porniri negative de discriminare (din cauza sexului, a vârstei și a originii) fie că a fost vorba de un refuz a priori, iar dumneavoatră v-a revenit doar misiunea de a-i da o formă acceptabilă, lucru care nu v-a reușit la prima încercare. Poate o să vă reușească la a doua tentativă de argumentare pe care v-o solicit acum.
Îmi scrieți că v-a părut cu atât mai rău că n-ați reținut propunerea mea (Cioran prin singurătăți asceto-mistice) cu cât ați avut ocazia DE A MĂ FI ASCULTAT în 2014. Oare cum v-a reușit performanța să mă vedeți și să mă ascultați în 2014 când am fost practic impiedicată să ajung la acel Colocviu Cioran printr-un atac mitocănesc din ziarul „Tribuna Sibiului” declanșat puțin înainte de începerea lucrărilor Colocviului ?
Pentru respingere invocați si data limită pe care n-aș fi respectat-o întocmai, prin trimiterea rezumatului „cu câteva minute înainte de miezul nopții”. Dacă ați fi făcut o cât de onestă socoteală a timpului, ați fi observat că între ora 22h 49PM și ora 24 care încheie ziua de 15 martie (data limită a predării rezumatelor) sint mai mult de „câteva minute”.
La semnătura nu v-ați pus numele, ați preferat să treceți „La coordination scientifique du Colloque international Emil Cioran de Sibiu”, uitând că în text scriseseți următoarele: „notamment sur la philocalie, le rapport à Staniloae… nous avons déjà accueilli des communications de D. Kraus, de E. van Itterbeek, de moi-même, etc). Ce altceva să însemne „moi-meme” decât Aurelien Demars? V-as ruga să-mi precizați din comunicările citate de Dvs. în legătură cu Filocalia, pagina unde ați trecut Dvs., domnule A. Demars, ori unde a scris Kraus, sau Itterbeek numele stilizatorilor traducerii Filocaliei, stilizatori de care eu menționasem că intenționez să vorbesc la Colocviu (a se vedea punctul de vedere pe care urma sa-l dezvolt https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-tradufilocalia5/ ).
In legătură cu textul respingerii pe care mi l-ați trimis rapid pe 16martie 2h53 ar fi multe de observat. In argumentarea dumneavoastră gândirea șablonardă m-a impresionat cel mai neplăcut. Văzând în textele mele pentru Colocviile Cioran cuvântul „mistic” (https://fr.scribd.com/doc/201531861/IsabelaVasiliuScrabaCioranSibiu2014Colocviu ), gândirea dumneavoastră pe șablon a adăugat automat „domeniul istorico-politic”, scoțând din burtă „la dimension « théologico-politique » de Cioran au tournant des années 1940”. Or, „singurătățile asceto-mistice” sunt în afara istoriei. Din nefericire acest lucru elementar scapă celor obișnuiți să asocieze automat cuvinte. De pildă, lângă „misticism” să pună neapărat cuvântul „mesianism” cum am remarcat și în conversația Dvs cu Mihaela Gențiana Stănișor care m-a lămurit nu numai asupra șabloanelor dumneavoastră de gândire, dar si asupra lucrurilor nesemnificative pe care le-ați reținut în legătură cu relația dintre studentul Cioran si profesorul Nae Ionescu despre care am scris și în lucrarea pentru Colocviu Cioran 2014 (http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-CioranMistic15.htm ) precum si în volumul meu din 2000 In labirintul răsfrângerilor. Nae Ionescu prin discipolii săi : Țuțea, Cioran, Noica, Eliade, Mircea Vulcănescu și Vasile Băncilă (despre scrierile mele a se vedea textul memorialistic http://www.alternativaonline.ca/IVS1307.html ).
Căderea în timp este un titlu cioranian care se explică mult mai puțin complicat decât v-a dus pe dumneavoastră fantezia, pe calea lui „penseur d’occasion”, în latină occidere=tomber si de aici : La chute dans le temps.
CADEREA DIN TIMP este o expresie a lui Nae Ionescu (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu, în unica și în dubla ei înfățișare, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2000, on-line https://fr.scribd.com/doc/132110995/IsabelaVasiliuScrabaNaeMetafizica. ), preocupat de păcatul originar si de mântuire așa cum a fost toată viața și Cioran. Wolfgang Kraus observase că lui Cioran „îi pare foarte importantă cunoașterea păcatului originar”. Vienezul mai notase în jurnalul său că „trăirea mistică e capitalul lui Cioran... si că, în opinia lui Cioran, CEI CARE NEGLIJEAZĂ RELIGIA SUNT TOTAL NEINTERESANTI”.
În textul referatului meu din 2014 reținusem din Cioran că mântuirea nu-i este indiferentă și că numai un om cu coardă religioasă îl poate înțelege. Dumneavoastră sunteți atât de opac la religie încât nici ascetica n-ați sesizat-o ca moarte pentru evenimentele timpului istoric, considerându-mi comunicarea în afara tematicii MORTII. Tinând seama de idiosincraziile pe care vi le trezește religia, v-as propune o altă temă a mea pentru Colocviu din 7-9 mai 2015 :
CIORAN DEVENIT UN NOU MARX
Cu cele mai bune gânduri,
Isabela Vasiliu-Scraba
18 martie 2015
Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran prin singurătăți asceto-mistice
(Rezumatul comunicării refuzate de Aurelien Demars la Colocviul Cioran din 7-9 mai 2015)
Oare singurătatea lui Dumnezeu este mai mare decât a omului ? Cioran constatase că teologia nu a răspuns la această întrebare (Amurgul gândurilor). De aceea a crezut că poezia e cea care a dat răspunsul, accentuând pe singurătatea omului. Dar fără Dumnezeu, singurătatea omului „s-ar transforma în urlet sau disperare împietrită”. Pentru Eminescu însă, singurătatea lui Dumnezeu este mai mare decât a omului, căci „de plânge Demiurgos, doar el aude-și plânsul”.
După Cioran, poezia apare avantajată față de filozofie, prin plusul ei de intensitate și de suferință, nu doar de singurătate. În suferință, ca și în mistică, inima ar reprezenta un loc aparte, ca simbol al întregului univers. Revenit în România după trei ani, Cioran publică Amurgul gândurilor (1940) scris la Paris între 1938-1940 sub imperiul acelorași preocupări spirituale din care a ieșit volumul din 1937,Lacrimi si sfinți (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran- prophète de la vraie sainteté, URL http://www.scribd.com/doc/
La vremea celui de-al doilea război mondial și încă vreo câțiva ani după Cioran s-ar fi stăduit să-și îmbunătățească stilistica scrierilor românești citind cu atenție limbajul scrierilor religioase, al Bibliei (tradusă de Gala Galaction) în mod special. Foarte probabil, la Biblioteca Bisericii ortodoxe române din Paris citise și primele volume ale Filocaliei românești apărută la Sibiu (1945-1948). De la profesorul Nae Ionescu pe care Cioran îl admira atât de mult încât îl însoțea la curs fără să-i fie asistent, el reținuse că „religia merge mult mai în adâncime” decât orice altă cale de cunoaștere. Drept comentariu la cursurile de fenomenologia actului religios ținute de Nae Ionescu, Cioran notează că spre deosebire de filozof care meditează asupra Divinității, o esență abstractă, un aspect indirect al lui Dumnezeu, credinciosul se gândește la Persoana lui Dumnezeu. Credința este „un transcendent nemijlocit”. Vitalitatea ei și-ar trage seva chiar din „ruinele esenței impersonale”. În anul școlar 1936-1937, pe când era profesor de filozofie la Liceul ortodox din Brașov, Cioran avusese o adevărată criză religioasă. Întâmplarea face ca din anul 1937 să dateze si manuscrisul românesc al Filocaliei, cu scrieri mistico-ascetice pregătite la Muntele Athos pentru tipar, manuscris copiat de Părintele Arsenie Boca și adus de la Sfântul Munte în vara anului 1939.
„Cufundat în lectura misticilor, credeam că-i înțeleg”, va spune Cioran amintindu-și perioada tinereții: „Am trăit clipe când te afli dincolo de aparențe. O înfiorare năvalnică te surprinde pe neașteptate. Te simți cuprins de o plenitudine extraordinară...Cele câteva momente de iluminare trăite de mine m-au condus la înțelegerea fericirii supreme de care vorbesc misticii. Oricum, din Paradis... nu te mai întorci niciodată același care ai fost” (Cioran,http://fr.scribd.com/doc/
Un indiciu al lecturilor sale postbelice din Filocalia românească am găsit în ultimul volum scris în românește la Paris. Misticul Evagrie Ponticul descrie dracul întristării care - spre deosebire de toți ceilalți draci care „fac sufletul iubitor de plăceri.. -, nu primește să facă aceasta, ci el taie și usucă prin întristare orice plăcere a sufletului...Simbolul acestui drac este năpârca al cărei venin copleșește veninul celorlalte animale” (Evagrie înFilocalia, vol. I, Sibiu, 1945).
In volumul Razne, Cioran transpune fragmentul din Evagrie în felul urmăror: „În a roade măduva vieții, există un vierme mai necruțător decât toți viermii, mai insinuant decât târâtoarele, mai harnic decât moliile și mai crud ca râmele văzute și nevăzute, este iadul vârât în tine, este Tristețea” (Cioran,Razne, 2012, p. 25).
In continuare voi arăta că admirația lui Cioran față de frumoasa limbă românească în care a fost tradusă Filocaliafusese mult mai întemeiată decât și-ar fi închipuit el vreodată. Fiindcă stilizarea traducerii au făcut-o la Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus doi dintre cei mai mari poeți mistici din literatura românească: Zorica Lațcu (Maica Teodosia) si Nichifor Crainic.
Cuvinte cheie: Cioran, Filocalia românească, dracul întristării, închisori comuniste, Părintele Arsenie Boca, Mănăstirea Sâmbăta de Sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu