Treceți la conținutul principal

Biblioteca Metropolitană din Bucureşti oferă acces gratuit la o bogată colecţie de carte vech




Mergi la conţinutul principal



arhivă | Sâmbătă, 14 martie 2015




Formular de căutare
Căutare


Ediţia Naţională
Ediţia de Moldova
Ediţia de Transilvania
Ediţia de Oltenia
Ediţia de Banat

Home


Biblioteca Metropolitană din Bucureşti oferă acces gratuit la o bogată colecţie de carte veche
Călătorie printre pagini de altădată

Reportaj
Irina Munteanu
Sâmbătă, 14 martie 2015

Fotografii: Mircea Popa / Mariana Gavrilă


Citisem pe internet câteva pagini din „The Anatomy of Melancholy“ a lui Robert Burton; am căutat-o pe catalogul online al Bibliotecii Metropolitane. Surprinzător, am găsit-o, cu următoarele precizări: „Sala de lectură cu aprobare; Biblioteca Nicolae Iorga; ME II 84; Fondul Mircea Eliade“. A fost punctul de plecare într-o expediţie printre cărţi vechi şi ziare, cărţi poştale şi afişe dintr-un alt secol, adăpostite în rafturile clădirilor de pe strada Gura Lotrului, numărul 9.

„Unu diariu! Sciţi ore bine, ce este unu diariu? Unu diariu! Este uă foiă mare şi urîtă ce o citesce tata tocmai cându copii suntu inferbentaţi la jocu“, poate citi un pasionat de istoria presei în numărul 1 al revistei „Mama şi copilul“, apărut în 1865, unicat aflat în Colecţia de publicaţii periodice „Ion Heliade Rădulescu“ a Bibliotecii Metropolitane. Colecţia acestei reviste aflate la Biblioteca Academiei începe cu numărul doi.

În colecţia de periodice poţi găsi presă românească şi străină de la 1800 până astăzi; unele ediţii sunt digitalizate şi pot fi consultate online, pe Biblioteca virtuală a Bucureştiului. Gabriela Ţerbea, gestionara colecţiilor, îmi arată „Tribuna economică“, „Munca de partid“, „La nouvelle revue française“ (1939), „Lettres sovietiques“ (1981), „Sburătorul“ (1919-1921), „Vie ŕ la campagne“, „Familia“ lui Iosif Vulcan (1884), „Viaţa capitalei“ (1953). Aici se găsesc şi reviste noi, precum „Paris Match“ şi „Unica“.

Prin sediul din Gura Lotrului au trecut studenţi la ASE, Litere, Comunicare, SNSPA, care s-au documentat pentru diverse lucrări, dar şi pasionaţi de ziare şi reviste, care au grup pe facebook. Vin persoane care au colecţii acasă, din care lipsesc anumite numere. Cineva care aduna prima pagină a ziarelor, când a văzut ce există în aceste rafturi, a devenit cititor fidel. Alex Ciubotariu, cunoscut sub numele de „Pisica Pătrată“, s-a documentat aici o vară întreagă pentru lucrarea sa „Istoria benzii desenate“. A vizitat colecţiile şi Cornel Nistorescu, pentru a-şi aduna articolele în „Români, vi se pregăteşte ceva! Epistole politice, reportaje, interviuri, editoriale din Expres (1990-1995)“. Jurnalistul nu a uitat să le mulţumească pe prima pagină „doamnelor Mariana Gavrilă, Gabriela Ţerbea, Roxana Popescu şi domnului Cornel Lovin de la Biblioteca Metropolitană“. Pasionaţii pot urmări Colecţia de publicaţii periodice „Ion Heliade Rădulescu“ pe facebook.

Biblioteca „Nicolae Iorga“, aflată într-o clădire alăturată, conţine colecţii speciale şi de patrimoniu. Aici se află şi o colecţie de memorie culturală a Bucureştiului, ce conţine cărţi, documente, casete video, atlase.

Biblioteca „Nicolae Iorga“ a fost constituită în 1997. Din fondurile Bibliotecii Metropolitane au fost adunate cărţile rare, ediţiile bibliofile, cărţi poştale ilustrate, litografii, fotografii. Printre vedete se află un incunabul de la 1490, „Opera varia: Sermoniarum de poenitentia per adventum“, de Robertus Caracciolus, „Opere complete“, de Voltaire, în 70 de volume, operele lui Vitruvius, editate în 1912, Biblia tipărită la Buzău în 1834, Biblia tipărită la Sibiu în 1856, „Rudimenta cosmographica“, scrisă de Johannes Honterus şi tipărită la 1541. În fondul dedicat Bucureştiului, ce are 800 de cărţi, găsim „Planul reţelei liniilor de tramvai“, „Bucureştii ce se duc“ (1910), a lui Henri Stahl, „Arcul de Triumf“ (1929), a lui Tzigara-Samurcaş, „Bucureşti, dezgheţul“, de Mirel Bran, „Suflet candriu de papugiu“, de Radu Anton Roman, „Străzi vechi din Bucureştiul de azi“, de Alexandru Ofrim.

Mariana Gavrilă, absolventă a unei facultăţi de română-franceză, dar şi a Şcolii postliceale de biblioteconomie, acum şef serviciu cu delegaţie al „Colecţiilor speciale şi de patrimoniu. Depozit legal local“, povesteşte despre modul în care a participat şi ea la realizarea colecţiei de CARTE veche: „M-am angajat, în 1992, la Biblioteca Metropolitană, în serviciul «Completare, evidenţă, prelucrare». Una dintre misiunile mele era să merg prin anticariate; vânzătorii aveau pregătite cărţile care aveau ca subiect Bucureştiul şi care erau tipărite pe teritoriul Bucureştiului, însă mă mai uitam şi eu prin rafturi. Şefa mea prezenta lista de cărţi directorului, apoi stabileau ce se cumpără.“

Am făcut cerere să răsfoiesc „The Anatomy of Melancoly“ şi, întrebând ce înseamnă codul de pe cotor - ME II 84, am aflat o poveste interesantă. Mihaela Dragoş, gestionara Bibliotecii «Nicolae Iorga», mi-a explicat modul în care se cotează cărţile: „În funcţie de lungimea cotorului, se stabilesc formatele. Până la 20 de centimetri este formatul I, între 20 cm şi 25 cm - II, între 25 cm şi 30 cm - III, între 30 cm şi 38 cm - formatul IV, iar peste 38 de centimetri - V. În cadrul fiecărui format se numerotează cărţile în ordine. Aici avem şi câteva colecţii, precum «Eugen Barbu», «Ion Brad», «Gheorghe Zbughea», «Romulus Vulpescu», «Mircea Eliade». Deci, ME II 84 înseamnă că este vorba despre a 84-a carte de format II din colecţia «Mircea Eliade», alcătuită în întregime din biblioteca de la Paris a autorului, donată bibliotecii de soţia sa.“

După ce Mariana şi Mihaela învârt volanele rafturilor MOBILE, mă strecor printre cărţile ce odată au fost atinse de Mircea Eliade: Rilke, Pio Baroja, Cervantes, „Mimesis“, Faulkner în franceză, „Le Guepard“, Jung, „The tantric tradition“, „The Keys of Power“, „Primitive culture in Greece“ şi multe altele.

Biblioteca Nicolae Iorga este frecventată de studenţi la teologie şi filologie, dar şi de doctoranzi. Documentele de aici au fost folosite pentru scrierea unor lucrări ca „Medici şi medicină în trecutul românesc“, un studiu despre medicii evrei care au rezidat în Ţările Române, „Memoria vechilor cărţi româneşti“, „Metafizica lui Cantemir“ (o cumunicare pentru un congres ţinut la Graz), „Pronumele şi locuţiunile pronominale în textele religioase bisericeşti“. Cineva a vrut să vadă „Cartea Dunării“ a lui Jean Bart, pe care n-o mai găsise în altă parte.

Am stat doar trei ore în cele două clădiri unde se află Colecţia de publicaţii periodice „Ion Heliade Rădulescu“ şi Biblioteca Nicolae Iorga. Prea puţin timp aproape de atâtea comori. Am ieşit cu gândul că altădată se citea mult. Citeau ziare şi reviste oamenii de rând, seara, după o zi de muncă, le citeau şi copiilor lor. Erau curioşi să înţeleagă lumea în care trăiesc. Nu doar să o comenteze, ca astăzi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

26 februarie 2014 Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!

Editorial Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană! Posted by on 26 februarie 2014 Partajare99 Constituţia României nu-i permite lui Iohannis Klaus Werner să ocupe funcţia de ministru, prim-ministru şi nici preşedinte al României, fiindcă are dublă cetăţenie!
  Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0) Mai clar decât atât nu se poate: Klaus Werner Iohannis are cetăţenie germană! Păi, atunci cum…

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările econo…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE