Despartire de un prieten
Ne-a parasit Nicolae Florescu si suntem profund indurerati, alaturi de sotia si de familia,
carora tinem sa le exprimam nu numai emotia, dar si intreaga noastra recunostinta pentru
activitatea admirabila desfasurata in animarea Jurnalului Literar.
Gratie lui, exilul romanesc a devenit prezent in Romania de astazi, domnia sa jucand un
rol esential in aceasta evolutie. A facut-o neostenit, cu rabdare, cu eruditie, cu simtamintul
dreptatii. Gratie lui, lupta pentru libertate dusa in conditii atit de dificile de femeile si barbatii
care aleg exilul pentru a spune adevarul, cum a scris Nietzsche, este cunoscuta astazi in
Romania ca parte integranta a patrimoniului cultural si istoric al Tarii.
A acordat o atentie deosebita Bibliotecii Romane si Institutului Roman de la Freiburg,
adevarate sanctuare ale patrimoniului cultural roman, fondate de exilati pentru conservarea
memoriei. Venea la adunarile generale, anima sesiunile stiintifice, facea referate pe care
le difuza in Jurnalul Literar. Sprijinea independenta institutiei si pe toti cei care isi pastrau
libertatea de actiune si gandire si care nu se supuneau detinatorilor puterii.
De asemenea, a sprijinit asociatia « La Maison Roumaine » din Paris, considrand ca ea apara
valorile in care credea : cinstea, dreptatea, refuzul compromisurilor si ca se afla in slujba
valorificarii bogatului patrimoniu cultural national.
Atent la a reda o imagine a Romaniei cit se poate mai buna, tinind cont de partile luminoase
si de cele intunecate ale ei, Nicolae Florescu, prin daruirea sa, si-a servit Tara. A afirmat fara
echivoc adevarul despre realitatile din Tara sa, regretand ca imaginea Romaniei, asa cum
apare adeseori vehiculata, nu este decit o caricatura proasta.
Opera sa va ramane : ea va fi cea mai buna marturie despreomul Nicolae Florescu: doritor sa
stie, caracter drept si neobosit lucrator in folosul a ceea ce Tara sa a avut si are mai bun !
Odihneasca in pace !
Vlad Constantinesco
Ne-a parasit Nicolae Florescu si suntem profund indurerati, alaturi de sotia si de familia,
carora tinem sa le exprimam nu numai emotia, dar si intreaga noastra recunostinta pentru
activitatea admirabila desfasurata in animarea Jurnalului Literar.
Gratie lui, exilul romanesc a devenit prezent in Romania de astazi, domnia sa jucand un
rol esential in aceasta evolutie. A facut-o neostenit, cu rabdare, cu eruditie, cu simtamintul
dreptatii. Gratie lui, lupta pentru libertate dusa in conditii atit de dificile de femeile si barbatii
care aleg exilul pentru a spune adevarul, cum a scris Nietzsche, este cunoscuta astazi in
Romania ca parte integranta a patrimoniului cultural si istoric al Tarii.
A acordat o atentie deosebita Bibliotecii Romane si Institutului Roman de la Freiburg,
adevarate sanctuare ale patrimoniului cultural roman, fondate de exilati pentru conservarea
memoriei. Venea la adunarile generale, anima sesiunile stiintifice, facea referate pe care
le difuza in Jurnalul Literar. Sprijinea independenta institutiei si pe toti cei care isi pastrau
libertatea de actiune si gandire si care nu se supuneau detinatorilor puterii.
De asemenea, a sprijinit asociatia « La Maison Roumaine » din Paris, considrand ca ea apara
valorile in care credea : cinstea, dreptatea, refuzul compromisurilor si ca se afla in slujba
valorificarii bogatului patrimoniu cultural national.
Atent la a reda o imagine a Romaniei cit se poate mai buna, tinind cont de partile luminoase
si de cele intunecate ale ei, Nicolae Florescu, prin daruirea sa, si-a servit Tara. A afirmat fara
echivoc adevarul despre realitatile din Tara sa, regretand ca imaginea Romaniei, asa cum
apare adeseori vehiculata, nu este decit o caricatura proasta.
Opera sa va ramane : ea va fi cea mai buna marturie despreomul Nicolae Florescu: doritor sa
stie, caracter drept si neobosit lucrator in folosul a ceea ce Tara sa a avut si are mai bun !
Odihneasca in pace !
Vlad Constantinesco
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu