Treceți la conținutul principal

Ceva-ceva este adevărat totuși! Un urlet de disperare


Ceva-ceva este adevărat totuși!
Publicat de Ion Coja in Textele altora pe 17.07.2013 | 3 comentarii


> Dacii nu mai vor să tacă – Războiul dacilor cu românii
> Scris de : Marin Neacșu 2013-07-13 11:29
> Cu ceva ani în urmă, prezentam şi eu, ca şi alţi nebuni cu iubire de neam, unele cazuri legate de istoria acestui popor care, după din ce în ce mai multe surse – culmea – din afară, pare să fie albia de formare a popoarelor Europei.
>
> Dacii nu mai vor să tacă – Războiul dacilor cu românii
> Ştiu că vor sări în sus toţi cei sătui de “propaganda comunistă” de “îndoctrinarea exagerată”, unii poate sinceri în scepticismul lor, alţii însă pur şi simplu ignoranţi sau şi mai grav, rău intenţionaţi. Pe cei din urmă nu ai cum să îi convingi pentru că ei nu vor să fie convinşi. Când însă astfel de specimene se află în fruntea ţării sau a diferitelor ministere, organe şi organisme ale statului cu atribuţiuni în păstrarea unităţii, suveranităţii şi identităţii neamului, problema devine în mod clar de competenţa organelor care se ocupă acuma de copii din licee, ca cele mai mari ameninţări la adresa securităţii statului.
> Nu ştiu ce urmăresc structurile abilitate să se ocupe de securitatea independenţa acestui stat, dar ştiu cu ce nu se ocupă şi ar trebui să se ocupe:
> 1.. Subiecte îngropate – Istorie călcată în picioare, un articol scris tot de mine, scotea în evidenţă pentru a nu ştiu câta oară şi tot inutil, imensele date istorice care se află sub Grădiştea, practic un alt oraş de mărimea Bucureştiului, oraş descoperit pe vremea lui Ceauşescu. S-au început cercetările au fost demarcate săpături, obiectivul a fost sub atenţia istoricilor şi specialiştilor militari. Cum însă serviciile secrete ale Ruşilor erau direct interesate, informaţiile au ajuns şi unde nu trebuia. Dosarul cu planurile siturilor antice nedecopertate, gasite de echipa speciala de cercetatori, a fost multiplicat în patru exemplare, care au fost trimise la MLPAT, Institutul Pro Domus, Ministerul Culturii si UNESCO. Alexandru Mironov a inclus cetăţile pe listele UNESCO. Urma să se iniţieze o amplă campanie de săpături arheologice şi să se realizeze un centru turistic exceptional. Programul a fost însă stopat, iar copii ale dosarului cu hârtile siturilor au ajuns la ruşi, apoi mai recent după revoluţie la căutători de comori şi aşa au fost înstrăinate celebrele brăţări dacice despre care unii spun că ar avea proprietăţi radionice. Lumea cu adevărat cultă este interesată de caz, BBC vine cu aparatură de ultim moment şi scanează toată zona, pretinzând că vor să facă un film despre daci. Ce film au făcut, e mai puţin important, mai ales că au răsucit istoria cum au vrut ei ca să îi scoată pe daci rudimentari şi sălbatici, uitând că celţii cei cu care se laudă ei sunt veniţi din această zonă, fiind urmaşi ai tracilor. Important este că nu au dorit să pună la dispoziţia statului roman rezultatul cercetărilor spunând că o vor face după ce vor realize filmul. Ce ne poate spune domnul Maior despre acest subiect? Ce date au fost descoperite de britanici sub Sarmisegetuza, cum a fost posibil să se acorde unui stat străin dreptul să scaneze teritoriul românesc şi să plece cu datele investigaţiei?
> 2.. În august 2012, în timp ce se lucra la autostrada Sibiu-Nădlac este descoperit un alt oraş subteran, aparţinând culturii Turdaş oraş care se întindea pe o suprafaţă de 100 de hectare datând din 4500-5000 Î.Hr. Odată cu acest oraş a fost descoperită şi o piatră care conţinea o scriereasemănătoare celei de la Tărtăria, dar mai veche decât aceasta. În mod normal odată cu descoperirea acestor situri ar fi trebuit sistată automat lucrarea la această autostradă şi declanşată cercetarea arheoligică, declararea zonei ca zonă de interes naţional, inclusă în patrimonial naţional, luate măsuri de pază şi securizare a zonei, sau dacă lipsa fondurilor nu permitea, conservarea şi paza zonei. Apoi era normal să se studieze variant întreruperii sau anulării construcţiei şoselei în zona respectivă, făcute cercetări suplimentare scanaraea zonei, aşa cum au făcut englezii la Sarmisegetuza şi crearea unui şantier arheologic pentru a proteja descoperirea. Ce face însă guvernul român? Domnul Şova, ministrul fără minister şi fără obiectul muncii, prietenul de afaceri al premierului Ponta, declară că din toate autostrăzile pe care România le are în plan, cea mai urgentă este Sibiu Nădlac, care este prioritatea 1. Pentru această porţiune de autostradă, sau mai bine zisSibiu – Orăştie se alocă în regim prioritar suma de 700 milioane lei. De ce această urgenţă? De ce această porţiune de autostradă din toată România, cine are interes să bage sub asfalt această descoperire arheologică unică? Ce interese serveşte domnul Şova şi regimul pe care îl reprezintă, cine doreşte îngroparea istorieiromânilor? Domnul Maior, poate să scoată capul din dosarele elevilor de la liceul Bolintineanu sau din filmele cu profesoara Costică şi să privească un pic descoperirile de pe autostradă, sau nu a fost încă informat ?
> 3.. În septembrie 2012, în localitatea Hândrești, comuna Oteleni, profesorul Mihai Vasilencu face o descoperire pe care media se grăbește să o califice descoperirea anului. Între piesele descoperite se găseau și unele care aveau gravate unele semne ce au fost imediat etichetate ca asemănătoare cu scrierea tăblițeor de la Tărtăria. Este imatur nu numai prematur să se facă astfel de aprecieri mai ales la câteva zile de la descoperire, mai este mult drum de parcurs până vom afla ce epocă reprezintă piesele descoperite, dar nimic nu este exclus. Să sperăm doar că specialiștii nu vor proceda cum s-a procedat cu tăblițele de la Sinaia sau cuiele dacice și cu cine știe câte alte artefacte. Dincolo de toate acestea trebuie mentionat ca, la inceputul anului 2012, Vasilencu a mai facut o descoperire de senzatie. Atunci, gasirea unei serii de vestigii, vechi de peste 5.000 de ani, arata ca in zona Handresti – Oteleni exista dovezi ale civilizatiei umane ce ajung pana in Epoca Bronzului (4.500 – 5000 de ani i.Hr. – n.r.)
> 4.. Plăcutele din plumb de la Sinaia sunt nişte piese ce se găseau în subsolul Muzeului Naţional de Antichităţi (actual Institutul de Arheologie) încă de la infiinţarea acestuia, “mai multe sute de astfel de plăci”, după unele surse. Se spune că ar fi fost turnate în ultimul sfert de veac XIX (1873-după anumite surse) din ordinul regelui Carol I, după originalele de aur, descoperite într-un tezaur în Poiana Văcăriei, unde urma să se sape fundaţia Castelului Peleş. Despre acestea au stiut o multime de istorici, pornind de la Grigore Tocilescu, Ion Nestor, Vasile Pârvan şi până la Alexandru Suceveanu şi Alexandru Vulpe. Ce s-a intamplat cu tezaurul descoperit nu prea se pomeneşte, probabil regele Carol I avea nevoie de bani şi le-a vandut sau le-a topit. Aşa a si dispărut dovada autenticităţii acestui izvor istoric deosebit.Conform opiniilor doamnei Aurora Peţan, specialist în lingvistică, fost cercetător principal în cadrul Academiei Române, timp de un secol, nimeni nu a scris un rând despre existenţa acestor inscripţii, nimeni nu le-a cercetat. Singura contribuţie o constituie cartea dlui ing. Dan Romalo, apărută în anul 2003 şi reeditată în 2005 la editura Alcor. Dl Romalo este “părintele” acestui subiect: lui i se datorează scoaterea la lumină a pieselor, salvarea, prin fotografiere, a multora dintre plăcile dispărute astăzi, precum şi prima transcriere, analiză şi propunere de decriptare metodică a lor.Doamna Aurora Peţan, care, sesizând importanţa acestor artefacte şi mai ales a mesajului pe care îl transmit peste generaţii, şi-a canalizat energia în scopul studierii şi mediatizării lor, atrăgându-şi adversitatea celor care se luptă să ţină adevărul ascuns cât mai adânc şi fiind nevoită în final să demisioneze şi să renunţe la carieră. Totuşi, deşi în ţară subiectul a reuşit să fie deocamdată înăbuşit, a trezit atenţia străinilor, care se interesează de el, inclusiv prin intermediul serviciilorde informaţii. Adrian Bucurescu, autor al cărţii „Tainele tăbliţelor de la Sinaia”, în care a încercat o traducere a acestora, afirmă: „Tăbliţele de la Sinaia sunt de o importanţă covârşitoare pentru istoria şi cultura noastră, fiind prima oară când aflăm ce spun Dacii despre ei înşişi şi despre duşmanii lor cei mai crunţi, Romanii. Importanţa lor constă nu numai în informaţiile istorice deosebit de valoroase ci şi în frumuseţea artistică, de multe ori la treapta de capodopere, literare şi plastice. În momentul de faţă nu există nici un program oficial de studiere, sau cel puţin deprotejare a pieselor, care sunt, în continuare, neinventariate şi prost păstrate. Lipsa deinteres a oamenilor de ştiinţă, fie ei lingvişti ori istorici, şi a instituţiilor în grija cărora ar trebui să se afle studierera acestei arhive, este dublată de entuziasmul unor”traducători” fantezişti, lipsiţi de o minimă pregătire în domeniu, care discreditează în mod regretabil subiectul. Chiar dacă buna credinţă a acestora nu trebuie pusă la îndoială, rezultatele lor intoxică opinia publică, compromit subiectul şi îi îndepărtează şi mai mult pe specialişti. Ce face domnul Maior, dacă tot e interesat de carte de educaţia românilor ca problemă de interes naţional strategic, de ce nu se aplecă şi asupra acestor scrieri pe care iată unii se grăbesc să le piardă, alţii să le distrugă, unii să le bagatelizeze, alţii să le “traducă” aiurea.
> 5.. Insula Şerpilor. Un subiect care a făcut obiectul unor dispute diplomatice aprige între România şi fosta Uniune Sovietică, apoi Ucraina. Trecând peste faptul că a reprezentat un teritoriu românesc luat cu japca de prietenii de la răsărit, Insula, chiar şi aşa nelocuită are şi alte puncte care o fac dorită. Pe lângă poziţia strategică în Marea Neagră, pe lângă faptul că se află în platforma de exploatare a gazelor şi petrolului din Marea Neagră, mai sunt şi alte interese care ţin de .. istorie, cultură, care face în ultimul timp obiectul interesului şefului SRI. Pe Insula Şerpilor (pe care fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, a „dăruit-o” complet nejustificat Ucrainei) se mai găseau încă, în secolul XIX, ruinele unui imens templu antic, despre care N. Densuşianu ne spune că era închinat lui Apollo. În secolul XIX, acest templu a fost practic „demontat” şi transportat la Moscova, unde a dispărut cu desăvârşire. Se vorbeşte că şi acolo s-ar fi aflat un centru energetic al culturii trace. Iată deci o altă problemă de culţură care l-ar putea interesa pe domnul Maior, dacă cele legate de teritoriu, zăcăminte energetice, puncte strategice nu îl interesează.
> 6.. Cel mai nou subiect, despre care am mai vorbit, dar nu este deloc cel mai lipsit de importanţă, este cel legat de munţii Bucegi. Lumea îşi mai aminteşte celebrul caz al elicopterului israelian prăbuşit în Bucegi undea în zona numită Colţii Ţapului. Am scris în articolul “Până unde merge „amabilitatea” guvernelor?” dspre implicaţiile sau îmbârligăturile subiectului Bucegi, despre interesul israelienilor pentru Bucegi, Varful Omu, Babele şi zona cunoscută din antichitate drept “ centrul sacru “ al lui Zalmoxe. Poate mulţi vor spune că e o prostie, dar dacă e aşa de ce se intersează cu atâta sârg evreii de el şi de ce au reuşit să primească de la statul roman dreptul de “exploatare turistică “ a zonei, exact acolo unde de veacuri, românii spun că se întâmplă ceva ciudat? Nu poate fi o simplă coincidenţă acest interes al străinilor faţă de zonele “caudate” ale României, cum nu poate şi de loc doar “ignoranţă” sau lipsă de informare, atitudinea autorităţilor române care se fac că nu văd, nu aud, nu ştiu, nu îi interesează, nu vor să protejeze aceste comori ale culturii, istoriei, care sunt dorite, studiate, cercetate, exploatate, de alţii. Dacă este atât de intereasat de cultură şi educaţie, de ce nu se implică domnul Maior şi în acest caz?
> Cum se poate interpreta acordul Ministerului Apărării Naţionale dat unor organizaţii străine de a cerceta arhiva MApN ? Cum poate fi interpretată indiferenţa autorităţilor române faţă de toate aceste cazuri şi multe altele, indiferenţă care duce la dispariţia, distrugerea, scoaterea României din istoria Europei care – alţii o spun, nu eu – se pare că îşi trage seva de aici din fosta Tracie, din Dacia preistorică. În loc să intercepteze mailurile şi chaturile incomozilor, SRI ar trebui să se ocupe de problemele supravieţuirii acestui stat hăituit în ultimul timp mai mult de proprii cetăţeni decât de străini. Se pare că românii, nu romanii sunt adevăraţii şi cei mai periculoşi duşmani aiDacilor, adevăratele războaie de distrugere a Daciei nu s-au dat acum 2000 de ani, se duc în zilele noastre, nu Romanii ci Românii vor duce la dispariţia regatului dac. Mai este cineva în Dacia care să nu vrea să îşi omoare străbunii ?
> Ne mai miră că în timpul acesta românii, sau mai bine spus urmaşii vechilor daci plecaţi “la muncă” pe alte pământuri acum mii de ani, care trăiesc pe alte meleaguri, în Serbia, Bulgaria, Cehoslovacia, Franţa, Elveţia, Spania, Germania, sunt trataţi cu indiferenţă de guvernul României? Păi să fiţi voi sănatoşi fraţi daci, în voi ne e speranţa, voi aţi reuşit să vă păstraţi limba şi obiceiurile mii de ani, nu v-a exterminat nimeni, nu v-a trădat nimeni, nu v-a urât nimeni, nu v-a călcat nimeni în picioare, nu v-a impus nimeni pe cine să aveţi preşedinte, nu v-a minţit nimeni, nu v-a înşelat nimeni. Ce se întâmplă cu noi acuma, voi nu aţi păţit în 4000 de ani, voi aţi fost lăsaţi să vă duceţi traiul aşa cum aţi vrut şi aţi supravieţuit Noi, Dacii de aici din Dacia suntem decimaţi cu Codex Alimentarius, cu Chevron, cu Gold Corporation, cu închiderea spitalelor, cu reducerea salariilor şi pensiilor,cu impozitări succesive, cu taxe pe respirat, cu închiderea şi falimentarea intreprinderilor prin “privatizare”, cu lipsa medicamentelor din farmacii, cu servicii secrete şi procurori dând buzna în biserici şi în licee după marii şpăgari ai ţării, cu cu nesimţirea şi indiferenţa guvernanţilor. Rămâneţi acolo, în voi ne e salvarea.
>
> BARTHA ZOLTAN
> –––––––––––
> 0757 086584
> zoltanhelios@yahoo.com
>
> www.astrohelios.ro

Nota redacției: Suntem alături de autorul textului de mai sus în aprecierea sa critică la adresa lipsei de interes a autorităților post-decembriste față de TRECUTUL nostru istoric. Nu este de mirare, din partea unor guvernanți care nu au nicio preocupare pentru VIITORUL Neamului românesc. Nu-i interesează nici vestigiile dacice, nici cele romane, nici cele medievale sau mai recente. Sunt complet imparțiali în incompetența și nepăsarea lor.
Subliniem și justețea aprecierii dlui Adrian Bucurescu: „În momentul de faţă nu există nici un program oficial de studiere, sau cel puţin deprotejare a pieselor, care sunt, în continuare, neinventariate şi prost păstrate.(E vorba de plăcuțele de plumb de la Sinaia-n.n.) Lipsa deinteres a oamenilor de ştiinţă, fie ei lingvişti ori istorici, şi a instituţiilor în grija cărora ar trebui să se afle studierera acestei arhive, este dublată de entuziasmul unor ”traducători” fantezişti, lipsiţi de o minimă pregătire în domeniu, care discreditează în mod regretabil subiectul. Chiar dacă buna credinţă a acestora nu trebuie pusă la îndoială, rezultatele lor intoxică opinia publică, compromit subiectul şi îi îndepărtează şi mai mult pe specialişti.”
Prea sunt mulți cei care, netrecuți prin vreo bibliotecă, își arogă și afișează o autoritate în materie de istorie veche. Ultima lor preocupare: să conteste valoarea și importanța Romei nu numai în procesul de etno-geneză a românilor, ci și în istoria lumii! Sârguința lor de a diminua valoarea romanității, a rolului fără pereche de important jucat de Roma în istoria Europei, y compris a lumii, ar fi suspectă, dacă n-ar fi penibilă și lamentabilă. Caraghioasă, ridiculă!
Le recomand acestor savanți pripiți să se gândească bine la un detaliu: nu poți să faci judecăți serioase asupra fenomenului istoric numit Roma antică decât dacă ți-ai făcut rost de cheia înțelegerii acelei lumi: limba latină! Fără cunoștințe solide de limba latină (și greacă veche!) nu poți intra în „clubul” destul de exclusivist (pe acest criteriu!) al specialiștilor în istorie veche. Ba nici cele două limbi de bază ale antichității europene nu sunt suficiente. Îți sunt de mare folos și limbile moderne în care s-au scris marile tratate dedicate antichității: franceză, germană, engleză, italiană. (Nu și greaca modernă însă!!)
Paul Lazăr Tonciulescu, de care am pomenit zilele trecute în legătură cu Notarul Anonim, inginer de profesie, și-a dedicat toată viața istoriei vechi a românilor. M-am simțit umilit când am putut să-mi dau seama câtă latină știa domnul Tonciulescu, așa inginer cum era!… Da! Asemenea persoane, chiar dacă nu au titluri și funcții academice, universitare, au competența de a se pronunța! De a deschide gura pentru a-și face cunoscută poziția, propria teorie! Au dreptul să fie luați în serios!
Apreciez și ideea că dacii abia acum sunt pe cale să piară, pe mâna românașilor de azi, din pricina nepăsării acestora față de propriii înaintași! Sau a exagerărilor penibile semnalate de dl Bucurescu.
i.c.

Partajeaza:



inShare

Email

3 comentarii la “Ceva-ceva este adevărat totuși!”
Zob
17.07.2013 la 11:14 pm

Un ultim argument în susţinerea statutului colonial al României l-am auzit atât de la propagandiştii care se află pe ştatul de plată al partidelor politice din România cât şi de la intelectuali oneşti care s-au rătăcit în meandrele occidentalismului. Acest argument, deseori formulat ca un reproş, se rezumă la o afirmaţie de genul „România este o ţară prea mică pentru a fi independentă. În condiţiile în care Rusia doreşte să colonizeze România, statutul de colonie americană sau europeană este un rău necesar”. Din punct de vedere istoric, este dificil de demonstrat că România din perioada Ceauşescu avea mai puţină suveranitate decât acum. Ambasadorul sovietic nu l-a numit pe Ceauşescu în funcţie, spre deosebire de Gitenstein care l-a uns pe Traian Băsescu la domnie. Dacă Moscova ar fi avut posibilităţi de a bloca unele decizii luate de Ceauşescu (de ex. vizita în Marea Britanie, cochetarea cu SUA şi împrumutul de la FMI), sigur ar fi făcut acest lucru. Faptul că Ceauşescu a putut să facă toate aceste lucruri, extrem de iritante din perspectiva URSS, demonstrează că România de atunci, în ciuda aparenţelor, era o ţară mult mai independentă decât România de astăzi. Mai mult, încercările de a acuza astăzi Rusia de colonizarea României nu pot să provoace decât zâmbet.


Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2013_05_01/Euroscepticii-Si-romanoscepticii/
răspunde
nicu despa
17.07.2013 la 10:20 pm

ramin impresionat de ceea ce pot face tradatorii de neam.
doar prin lupta se mai poate salva poporul dacic.pacat de cei ce si-au dat viata pentru tara asta.
eu sunt un cetatean oarecare dar care mi-a placut sa lupt pentru dreptate,de oricare ar fi fost ea.am luptat pentru pamintul mostenit de la parinti,am luptat impotriva manipularii comuniste[care exista la tot pasul]
imi iubesc tara si neamul rominesc.pacat ca boala este necrutatoare si ma opreste sa pot face mai mult.as face-o cu multa vitejie.
n. d.
răspunde
Zob
17.07.2013 la 9:55 pm

Nu este surpriză ignorarea istoriei noastre. Ignorarea istoriei neamului face parter integrantă din războiul neconvențional la care suntem parte adică victime.

Repet imperativele:
1. Ieșirea din Uniunea Europeană;
2. Ieșire din pactul imperialist NATO;
3. Refacerea relațiilor echilibrate cu celelalte state;
4. Închiderea frontierelor;
5. Refacerea codului civil și penal;
6. Expulzarea străinilor;
7. Înființarea tribunalelor poporului;
8. Anchetarea, judecarea și condamnarea spionilor, tradătorilor, subminatorilor suveranității ca dușmani ai poporului;
9. Naționalizarea principalelor activități economice;
10. Regenerarea poporului român.



Comentariu de Dan Culcer. Mai ales aceste 10 puncte ar trebui să fie în atenția politologilor și oamenilor politici. Ele sunt liniile unui program autoritar. Dincolo de teza radicală, metodele și criteriile de selectare și expulzare a străinilor sunt extrem de problematice și ar trebui să=l pună pe gânduri pe autorul imperativelor. Tribunale ale poporului — am mai auzit asta, la 1789, la 1945. Evident manipulate. Dar teza exprimă totala neîncredere în justiția reală, motivată de comportamentul incalificabil a multor judecători, începând cu cei din partea superioară a așa zisului sistem independent. Anchetarea, dar mai înainte acuzarea spionilor? Lipsesc etapele : descoperirea, definirea lor, selectarea în funcție de nocivitate. Program radical, tulbure. De acord. Dar exprimă ceva. Chiar dacă ar fi o singură persoană în România care cere asta și speră că prin asta se poate ieși din criză, e semn de exasperare. Expasperarea are cauze. Unde sunt soluțiile? Pentru aplicarea celor 10 imperative trebuie instituit un regim de teroare. Cine să-l instituie? Cu ajutorul căror forțe? Nu există forțe politice sau instituționale și nici condiții pentru asta. Există doar saturația și disperarea. Nimeni nu aude urletul acesta? Nimeni nu poate raționaliza situația? Dan Culcer

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

26 februarie 2014 Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!

Editorial Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană! Posted by on 26 februarie 2014 Partajare99 Constituţia României nu-i permite lui Iohannis Klaus Werner să ocupe funcţia de ministru, prim-ministru şi nici preşedinte al României, fiindcă are dublă cetăţenie!
  Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0) Mai clar decât atât nu se poate: Klaus Werner Iohannis are cetăţenie germană! Păi, atunci cum…

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările econo…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE