joi, 19 decembrie 2013

MARIA DIANA POPESCU. [Nicolae Ceaușescu] „Trebuia înlăturat pentru că gândea românește!”

„Trebuia înlăturat pentru că gândea românește!”

Ex-preşedintele României şi soţia sa, Elena Ceauşescu, nu au fost condamnaţi de un tribunal oficial.
Au fost executaţi, potrivit unei hîrtii scrise şi semnate, pe 23 decembrie 1989, de către Ion Iliescu, dată la care el nu avea nici o calitate oficială în conducerea Statului Român, în afară de cea de şef al găştii de „profitori sub acoperire” de revoluţionari, ce încercau anihilarea adevăraţilor revoluţionari, pentru a nu scăpa din mînă puterea. Conform zicalei „frica păzeşte bostănăria”, la scurt timp după asasinarea celor doi, de teamă că poate le va veni rîndul şi lor, călăii au trecut, urgent, la abolirea pedepsei capitale în România. Ceauşeştii au fost ucişi cu sînge rece, iar cei implicaţi în asasinarea cuplului prezidenţial ar trebui să răspundă în faţa legii. Acum! Cu prilejul discursurilor publice, preşedintele Nicolae Ceauşescu atrăgea atenţia cu privire la pericolul imperialismului, care poate duce la pierderea identităţii economice, a identităţii de neam şi chiar a independenţei naţionale. Aşa s-a şi întîmplat după lovitura de stat. Cercetaţi documentele, aşa am făcut şi eu, apoi o să vreţi să îl comemoraţi.
Politica externă a lui Nicolae Ceauşescu se baza pe „neamestecul în treburile interne ale altor state”. Şi pentru că, pe plan internaţional, fostul preşedinte acţiona şi gîndea româneşte, trebuia înlăturat şi înlocuit cu o marionetă care gîndea şi acţiona pe dublu canal: în favoarea marilor puteri capitaliste, dar păstra, prin telefonul roşu, conexiunea cu Moscova… Cinismul cu care un plutonier, pe numele său Dorin Cîrlan, relata anul trecut execuţia lui Ceauşescu şi a soţiei sale, la un post central de televiziune, citez – „am făcut-o ferfeniţă pe Elena Ceauşescu şi i-am scos polimerii din cap o dată cu creierii, oasele şi sîngele”, m-a cutremurat şi m-a determinat să cred că omul are „bujiile” ancrasate. Ori s-o fi scrîntit după crimele comise. Ori a fost special ales în plutonul de execuţie, pentru că nu era întreg la minte. Plutonierul acesta împuşcase doi oameni, nu cu un glonţ, ci cu rafale şi deborda de entuziasm infantil pe ecran, facînd din asta o bravadă publică.
Cei care au înfăptuit asasinatul şi cei care l-au comandat, în urma mascaradei judiciare, n-au nici o scuză. Cu toate că au acţionat la comandă externă şi internă şi sub manipulările ce au guvernat lovitura de stat din 1989. Se pare că avem o vocaţie de a ne asasina patrioţii. Istoria stă mărturie. La fel ca şi Mareşalul Ion Antonescu, Ceauşescu a strigat înaintea primului glonţ: „Trăiască România liberă şi independentă, moarte trădătorilor!” S-a avut mare grijă, însă, ca această parte a filmului (cosmetizat, falsificat şi trucat), difuzat pînă la intoxicaţie, în fiecare an, înainte de Crăciun, şi care a făcut înconjurul lumii, să nu ajungă la public, să fie tăiată. De fapt, un asasinat politic abominabil, la scara Istoriei, o ruşine pentru noi.
Execuţia cuplului prezidenţial Nicolae şi Elena Ceauşesc pe 25 decembrie, la Sfînta Sărbătoare a Naşterii Mîntuitorului, este un asasinat anticreştin, iar sub acest blestem a urmat involuţia poporului în libertatea şi democraţia mult-visată de naivi. Asasinarea soţilor Ceauşescu a fost folosită ca „o veste minunată” în presa vremii. Toate ziarele titrau cu litere de-o şchiopă: „O veste minunată: dictatorul a fost prins şi împuşcat!” O manipulare grosolană! Asasinatul înlocuise vestea minunată a Naşterii Domnului Isus, sărbătoarea creştinului român. Ceauşescu le stătea în cap occidentalilor. De fapt, a fost omorît pentru că a ridicat ţara de la stadiul de semifeudalism, la cel al civilizaţiei. Devenise incomod puterilor Occidentului.
Ceauşescu a oferit românilor: educaţie de înaltă clasă, într-un învăţămînt gratuit, loc de muncă garantat, locuinţă pentru fiecare familie sau tînăr, asistenţă medicală gratuită (chiar dacă nu se ridica la standardele europene de astăzi, cînd românii mor cu zile). A oferit demnitate umană şi protecţie socială. Ce-a dat capitalismul românilor? Sărăcie, şomaj, hoţie, tîlhărie, droguri, etnobotanice, escrocherie, homosexualitate, lesbianism, prostituţie, sclavie, discriminare, crime şi pistol la brîu tuturor nenorociţilor. Cine a suferit în regimul dinainte de ’89? Puturoşii, proştii, curvele şi hoţii de buzunare. Desigur, şi atunci se făceau abuzuri, dar nu pot fi comparate cu cele de astăzi. Ultimii 24 de ani de după lovitura de stat şi asasinarea cuplului prezidenţial au fost cu adevărat dramatici. Părinţii au trăit dictatura cu regim socialist, nu comunist, cum zic necunoscătorii şi ignoranţii, care nu ştiu pe ce lume trăiesc şi cu ce se mănîncă Istoria de pînă în 1944, şi chiar cea pînă în 1964.
Într-o dictatură cu regim socialist, Ceauşescu a construit extrem de multe edificii, ca să aibă ce închide, vinde şi demola capitaliştii. S-au ridicat 4 milioane de apartamente, unde s-a mutat jumătate din populaţia ţării, s-au construit fabrici şi uzine mari, unde au muncit peste 10 milioane de oameni, s-au construit Transfăgărăşanul, Metroul, Canalul Dunăre-Marea Neagră (după care tînjesc mulţi, astăzi), Casa Poporului, Sidex Galaţi, Oltchim, Petromidia, şcoli, grădiniţe, spitale, creşe, pe care capitaliştii nici n-au fost în stare să le dea cu var. România a pierdut în cei 24 de ani de la lovitura de stat aproape întreaga industrie, a pierdut suveranitatea şi independenţa economică. Generaţiile prezentului trebuie să afle că familiile tinere primeau locuri de muncă şi apartamente de la stat, după terminarea facultăţii studenţii primeau repartiţie, iar învăţămîntul şi sănătatea erau gratuite.
Priviţi acum sutele de mii de copii abandonaţi de părinţii plecaţi la muncă în Occident, priviţi fabricile de şomeri, adică universităţile care îi lasă pe tineri în voia libertăţii haotice. Da, teoretic, socialismul e o noţiune neprietenoasă. Dar, cei mulţi, talpa ţării, nu se zbăteau în sărăcie ca astăzi, cînd sîntem liberi să întreţinem Bugetul Statului fraudat de guvernanţii şi politicienii care s-au îngrăşat pe spinarea poporului. Controlul asupra populaţiei este mult mai extins azi decît în socialism, doar că nu mai e realizat prin forţă, ci prin mijloace subtile: lefuri şi credite, înregistrarea neconstituţională şi abuzivă, expunerea codului numeric personal, controlul opiniei publice (adică tot prin frică).
Românii au fost forţaţi să devină consumatori. Li se dau lefuri pe card, ca să consume după nevoile Occidentului, de parcă românii nu ar mai avea voinţă proprie, dar şi ca să fie obişnuiţi cu banii virtuali. Urmează cărţile de identitate cu CIP şi detectare prin GPS inclusă. Spre deosebire de perioada de dinainte de 1989, azi stai cu frica în sîn că o să ajungi şomer, eşti liber, doar să te plimbi pe jos, să-ţi dai copilul pe bani grei la şcolile particulare ale mafioţilor, eşti obligat să cumperi manualele analfabeţilor din sistem, altfel i se scade nota copilului. Astea da, „succesuri” democratice! În socialism nu vedeai oameni dormind pe stradă, daţi afară din case, nu vedeai ţărani săraci. Ceauşescu a construit o economie puternică, cum n-a avut România înainte de război, pentru ca să fie independentă şi să nu cerşească la F.M.I., B.M. etc.
Dar, ca preşedinte, cînd nu eşti dator organismelor financiare mondiale, eşti considerat dictator, eşti invadat de şacali, ţi se iau resursele naturale, iar poporul este transformat în contribuabil activ (deşi nu are loc de muncă, taxele sînt obligatorii), sclav şi consumator. Libia, Egipt, Siria, şi România sînt exemple vii în acest sens. L-au eliminat pe Ceauşescu cînd ţara nu mai avea datorii şi economia mergea strună. Tocmai cînd terminaserăm de plătit datoriile şi urma să ne bucurăm de un nivel de viaţă european, de teamă că vom concura puterile occidentale, au venit alogenii şi-au pus ghiara pe avuţiile naţionale. Chiar dacă în socialism, pentru o perioadă scurtă, s-a mîncat mai puţin, s-a trăit fără căldură, s-a dat curent electric cu porţia, chiar dacă pîinea, zahărul şi uleiul erau cartelate, aşa s-au plătit datoriile externe. Nu existau milionari şi miliardari care să fraudeze statul.
Azi există mîncare şi pîine din belşug (dar puterea de cumpărare este zero), dar garnisite cu E-uri mortale, care au răspîndit boli, obezitate, cancer, diabet, gradul de îmbolnăvire al populaţiei fiind triplat. S-au înmulţit boschetarii, copii străzii, mai ceva decît cîinii comunitari, presa e plină de scandaluri, crime; miliardarii de carton au conturile doldora, şi n-au dat o zi cu sapa. Legea-i făcută pentru ei, au maşini luxoase şi pistolul la brîu. Toate acestea lucruri fermecătoare au fost înscrise în planul loviturii de stat din 1989. Ne merităm soarta. Să trăiţi bine!
Aşadar, mă întorc la întrebarea unui ziarist român din presa centrală : „De ce n-a făcut Ceauşescu autostrăzi?” Simplu: exportul către Rusia şi spre celelalte ţări se făcea pe căile ferate şi pe apă. Specialiştii timpului au gîndit în conformitate cu necesităţile practice. Nimeni nu a umblat în opinci în perioada socialistă, de acum înainte vom umbla, poate, desculţi. Opinca e încălţare ecologică şi mi-e teamă că nu ne vom permite s-o cumpărăm. După 1989, cîţi kilometri de autostradă s-au construit? Poate răspund miniştrii de la Transporturi sau Bechtel?
Toată bogăţia ţării, adunată cu sudoarea poporului, a fost confiscată de „elita” politică şi financiară, în cîrdăşie cu organismele financiare mondiale, de băieţii şmecheri, de pungaşii pripăşiţi pe la noi şi prin guvern, care ne dau atît cît să nu murim de foame. Chiar nu înţeleg de unde toată stupizenia unor colegi de breaslă de a se raporta doar negativ la ceea ce a fost pe vremea lui Ceauşescu? Să lăsăm trecutul distrus cu bună ştiinţă şi cu rea-credinţă, şi să-i întrebăm pe neisprăviţii care au acumulat averi uriaşe, pe care nu le puteau realiza într-un mileniu prin muncă cinstită, de ce ne-au îndatorat pînă la sufocare, de ce au jefuit averea ţării, pe care au depus-o în bănci străine, de nu mai avem fonduri pentru investiţii, pentru salarii şi pensii? Dacă tot se plîng că nu mai sînt bani pentru investiţii, de ce nu investesc, ei, banii furaţi de la popor? De ce, oare, tot aşteptăm noi investitori străini? Aceştia nu vor urmări niciodată binele ţării unde fac investiţia, ci, firesc, propriul lor profit, cît mai mare, pe care-l vor externa, în valută, nu în lei. Leii îi lasă pentru vînzătorii de ţară autohtoni, care le asigură calea spre cîştiguri ilicite.
Cei care au guvernat după lovitura de stat, n-au fost în stare să construiască nimic în ţară, în afara de sedii de birouri pentru stors românul de ultima leţcaie. Toţi au fost puşi pe căpătuire. Au devalizat băncile (Bancorex, Banca Agricolă, Banca Religiilor etc.), întreprinderile, fabricile, combinatele, au sărăcit populaţia prin inflaţie de 300%. Sub minciuna iliesciană, în coabitare cu a lui Petrică în pulover, numită „privatizare”, producţia României a fost redusă, treptat, la tăcere. Ce nu s-a putut fura, s-a vîndut străinilor cu capital majoritar, sau total, pe mai nimic, preţul fiind sub cel de fier vechi, dar pe mită grasă.
Un fost funcţionar al Ministerului Economiei de pe vremuri, de formaţie economist, azi pensionar, mi-a explicat cum s-a reuşit, înainte de 1989, performanţa echilibrului economic şi absorbţia în procent de 100% a forţei de muncă tinere, cum România a refuzat orice contact cu F.M.I.-ul şi cu alte organisme financiare internaţionale, care încercau atragerea României în capcane. „Trepăduşii n-aveau ce căuta în rotiţele sistemului, tocmai de aceea sistemul economic nu avea nici noxe, nici fisuri grave. Nu erau clase favorizate. Multe dintre lucrurile de dinainte de ’89 – păstrînd proporţia evoluţiei în timp – erau superioare celor de azi. Atunci erau tot felul de organisme de cinste şi control, care rezolvau problemele oamenilor, azi nu ai la cine apela, hoţii se dau drept conducători”.
Studii recente arată că, pe atunci, toată populaţia activă avea slujbă, astăzi, aproximativ 6 milioane de români îşi caută de lucru în afara ţării. Toţi românii aveau locuinţe, azi sînt datori pe viaţă băncilor străine, scoşi în stradă şi executaţi silit. Atunci, se întrerupea curentul electric zilnic, astăzi, nu avem bani să-l plătim. Atunci, erau cîteva ore de televiziune pe zi, astăzi, sute de posturi TV ne aduc în case violenţă, destrăbălare, circ politic, crime, dezmăţ, sexualitate, pornografie, homosexualitate, care tulbură minţile copiilor şi îndeamnă la sex de la vîrste fragede, ducînd la angoase, la frustrări, sinucideri şi conflicte interioare cu sinele. Despre ce economie vorbeşte astăzi guvernul? Coloşii industriali, care decenii la rînd au asigurat producţia internă şi exporturile ţării noastre, au fost bombardaţi. Nu sînt bani pentru salariile medicilor, se desfiinţează şcoli şi spitale, sănătatea e la mîna grupurilor farmaceutice care condiţionează numirea factorilor de conducere şi politica instituţiilor de sănătate.
„Regimul socialist investea cam 30% din PIB în cercetare-dezvoltare, tehnică militară (tancuri), aerospaţială (avioane inclusiv supersonice), agricultură, infrastructură (căi ferate, drumuri şi poduri la sate, canale şi sisteme de irigaţii, baraje, canalizări)”.
Ce a adus, aşadar, „revoluţia”, pardon, lovitura de stat? Libertatea de a merge la căpşuni, libertatea sclaviei pe pămînt românesc şi dispreţul Occidentului. O ţară primită cadou în 1990, fără un leu datorie externă şi cu destui bani cash (a se înţelege lichiditate B.R.C.E.), a fost sufocată de datorii pentru generaţii de-a rîndul. Imediat după lovitura de stat, Petre Roman, premier pe atunci, a anunţat că industria ţării este „un morman de fiare vechi”, o minciună colosală, care a dat startul jafului, aflat şi azi în desfăşurare.
Aşadar, de ce a fost asasinat Nicoale Ceauşescu? Pentru că a condamnat invazia U.R.S.S. în Cehoslovacia în 1968; pentru că a construit Casa Poporului, a doua clădire ca mărime în lume după Pentagon; pentru că România era al patrulea exportator de armament din Europa; pentru că, a construit Metroul din Bucureşti, Centrala atomică de la Cernavodă, Canalul Dunăre-Maria Neagră; pentru că în primăvara anului 1989, România achitase toate datoriile externe, în valoare de peste 18 miliarde de dolari; pentru că acumulase depozite în aur la Banca Naţională (volatilizate astăzi şi trimise în excursie, peste hotare); pentru că a interzis avortul şi a încurajat natalitatea, aducînd populaţia la peste 22.000.000, pentru că nu a avut conturi în străinătate, cum au pretins neobolşevicii; pentru că a construit peste 4 milioane de apartamente; pentru că producţia de oţel a ţării era de 8% din producţia mondială, iar în funcţie de acest lucru, România putea modifica oricînd preţul oţelului la bursă; pentru că a construit peste 10.000 de şcoli, universităţi şi grădiniţe, aproape 100 de hidrocentrale; pentru că România avea una din cele mai dezvoltate reţele de cale ferată din Europa; pentru că, începînd din 1973, Nicolae Ceauşescu a permis înfiinţarea a 48 de societăţi mixte, cu participare de capital occidental în ţară şi străinătate, iar volumul schimburilor comerciale cu Occidentul aproape se dublase: de la 28% în 1965, la 45% în 1974; pentru că, între anii 1971-1975, România a înregistrat o rată anuală de creştere de 11,8%, cifră neegalată niciodată în plan european.
Pentru toate acestea şi pentru vina de a nu fi fost un patriot de ocazie, ci unul adevărat, Ceauşescu a fost asasinat cu sînge rece, într-o frenetică grabă, în ziua Sfîntă a Crăciunului. Dacă încerci astăzi să vorbeşti despre Ceauşescu eşti imediat catalogat drept comunist sau nostalgic. În cazul meu, nu pot fi acuzată nici de participaţiune la sistem, nici de nostalgie comunistă. Pe vremea asasinilor lui Nicolae Ceauşescu, ajunşi între timp miliardari cu ajutorul americanilor, mă ocupam cu biberonul. Studiaţi documentele de arhivă şi veţi vedea ce-a făcut Ceauşescu cu banii de la F.M.I. şi de la Banca Mondială, şi ce-au făcut aceşti democraţi, grăsuni de bătătură, specializaţi în escrocherii financiare la şcolile politice de vară ale partidelor. Studiaţi documentele! Preşedintele împuşcat de cei cîţiva antiromâni, îndoctrinaţi de „agenturili străine” nu vi se va mai părea atît de sinistru. Ceauşescu a fost cu adevărat un patriot. În afara lichelelor care au prădat Statul Român şi o duc extrem de bine, astăzi poporul zace în sărăcie, exploatat mişeleşte, de aproape un sfert de veac. Zidul de la Tîrgovişte e prea mic pentru aceste haite de politicieni care au subminat şi ruinat România postdecembristă!
MARIA DIANA POPESCU
 Comentariu de Dan Culcer. Patriotismul lui Nicolae Ceușescu rămâne încă a fi demonstrat. E totuși realizatorul colectivizării forțate, acțiunea care a desăvârșit distrugerea țărănimii din România. Cooperativizarea în interes comun cu păstrarea proprietății individuale ar fi fost necesară, în vreme ce distrugerea relației dintre pămât și țăran  a fost fatală bazei tradiționale a națiunii. Redistribuirea proprietății colective după 1990 a avut tot un efect negativ, așa cum a fost realizată. A dat loc unor abuzuri și a distrus ceea ce se realizase pozitiv după suferințele colectivizării forțate. Exemplul pe care l-am dat recent pentru a formula rețineri față de o prea superficială și binevoitoare analiză, este poziția dictatorului față de două teme culturale esențiale, publicistica lui Mihai Eminescu și Istoria literaturii roâne de G. Călinescu. Au trebuit să se manifeste tenacitatea și insistențele unor intelectuali pentru ca cele două opere să fie repuse târziu, foarte tîrziu în circulație, deși ambele erau temelii ale naționalismului cultural organic.
Concentrarea argumentativă subiectivă din articolul Mariei Diana Popescu, punerea pe seama clarviziunii și patriotismului celui asasinat în decembrie 1989 a tutor realizărilro regimului de după 1963 este o iluzie de perespectivă, dacă nu și o manipulare propagandistică.
E adevărat că se produsese în România o concentrare a puterii cum doar în condiții de război s-a mai întâmplat cu Hitler, Churchil sau Ion Antonescu sau cu Stalin după moartea lui Lenin. Deci se poate imagina că tot binele și răul i se datoresc lui Ceaușescu. Înainte și după 1989 i s-au pus în cârcă toate relele. Acum, aici, i se atribuie tot binele. Analize false în ambele cazuri. Activitateai economică complexă a unei țări este prezentată ca fiind rezultatul viziunii acestui om, fără îndoială inteligent dar incult și limitat de tot felul de scheme de gândire pe care le-a achiziționat din dogma leninist-stalinistă, scheme care i-au fost inculcate de cursurile de ideologie la care a fost un elev ca atâția alții. Se elimină din analiză și deci din jocul politic toate grupurile de influență și toate personalitățile care au participat la decizii prin conceprea unor proiecte pe care, sub diverse presiuni, Ceaușescu le accepta și aproba. Amintirile lui Ion Gheorghe Maurer, dispersate și reoconstituibile prin confruntarea unor mărturii diverse, impun o altă persspectivă. Nu sunt singurele texte. Procesele verbale ale reuniunilor de la vârf, (din cele publicate deja de Arhivele Naționale, rolul lui Ceușescu apare mai puțin daurit de perspectivele rozalii ale celor doritori să reconstituie un model de patriotism, documentele produse de Cancelaria, din perioada finală, condusă de Curticeanu, alte documente de arhivă accesibile trebuiesc studiate. Una este ziaristica militantă și adesea pertinentă în condițiile actuale de morozitate politică, a Mariei Diana Popescu sau a altora de la ART@MIS și alta este adevărul istoric, chiar aproximativ încă.
Dan Culcer 

luni, 9 decembrie 2013

C.Drăgănescu. Păstoritul şi etnogeneza românilor. Rasa de oi Valahă cu coarne în tirbuşon (“Raţca”) - un interesant document biologic şi istoric*


Les moutons a cornes pointues (A.E.Brehm-Le Merveilles de la nature Les Mamiferes (1864, p.642)
Păstoritul şi etnogeneza românilor

Rasa de oi Valahă cu coarne în tirbuşon (“Raţca”)

-un interesant document biologic şi istoric*

Un studiu de C.Drăgănescu
Sârbii, ca şi ungurii, au învăţat păstoria de la români”
B.P. Haşdeu Originile pastoriei la romani 1974

Rezumat: Rasa de oi Valahă cu coarne în tirbuşon este una din rasele grupului filetic egiptean vechi (Ovis paleoegiptica), crescută în Serbia, Montenegro, Ungaria, România, la graniţa cu Serbia. Ea indică o trecută existenţă a unui trib valah în această zonă, implicit o contribuţie valahă la ethogeneza etniilor din această arieBuffon (1780), Darwin (1865) şi mulţi alţi oameni de ştiinţă au numit-o Valahă. Sârbii o numesc Valahă cu coarne în tirbuşon (Vlaska vitoroga), ungurii Racka, iar Linnee O.a.strepsiceros. Traducerea lui strepsiceros în limba germană (ascuţit=Zackel) (Nathusius 1890), a dus dus la o confuzie a ei cu un alt grup filetic-Valah, greşit numit Zakel, descendent din vechea oaie tracică. Pentru a evita confuzia, noi am propus (1994) acceptarea denumirii sârbeşti ca denumire internaţională, denumirea ungară , acceptată şi în România, dând o indicaţie greşită (=sârbă). Baluşa, o rasă din Kosovo, la care numai berbecii au coarne în tirbuşon şi oile sunt ciute, ca la o fostă rasă antică iraniană, poate indica fosta existenţă a încă unui trib valah.
Este o rasă sedentară, inaptă pentru transhumanţă şi chiar pentru întreţinerea în turme mari, neadaptată pentru a ierna în câmp deschis şi chiar să stea în ploaie. Are o pondere mai mică a fibrelor fine decât Ţurcana în lâna sa mixtă apare o culoare neagră recesivă faţă de albul lânii, invers ca la Ţurcană. Este economic necompetitivă cu alte rase locale sau ameliorate şi este în pericol de dispariţie în Serbia, chiar în România, dar este bine conservată în Ungaria. Este o resursă genetic şi chiar cultural importantă, interesantă chiar estetic pentru aspectul coarnelor sale, fapte ce impun aplicarea unui riguros program de conservare genetică.

Introducere
Rasa Valahă cu coarne în tirbuşon, unică şi interesantă prin forma coarnelor sale spectaculoase, aminteşte de antica oaie a egiptenilor. A fost prima oară prezentată de Buffon (1780), după o descriere a lui Colinson, sub numele de Valahă (“Brebis valachienne”). Colinson o observase în fostul spaţiu iugoslav şi a numit-o Valahă,, fiind probabil oaia unor valahi (români), aşa cum de fapt o numesc sârbii (Vlaska vitoroga-Belic 1980, Stojanovici 2003). I.L. Mason (1988) o numeşte Valahă cu coarne şurub (Vlach screwhorn). Numeroşi oameni de ştiinţă din secolele 18, 19, 20, inclusiv Ch. Darwin (1865) o prezintă sub numele dat de Buffon sau cu precizarea că este o oaia cu coarne ascuţite (Le Mouton a Cornes Pointues). Ultima precizare morfo-descriptivă este preluată din denumirea descriptiv-taxonomică dată de Linnée (Ovis aries strepsiceros). Numeroase desene, şi fotografi, (14 sintetizate de N.Crăciun pe internet), îi însoţesc prezentările.
Pentru a evita confuzia cu alte rase numite tot valahe, dar distincte taxonomic, noi am recomandat (1994), folosirea în taxonomia zootehnică a numelui sârbesc. Ungurii numesc această rasă “Racka”, neobservând că aceasta însemnează “Sârbă”(Racs=Sârb).. Oamenii de ştiinţă români au acceptat denumirea de Raţca, neobservând cu excepţia lui Maior -1899), incorectitudinea acestui nume. Cornevin (1890) a prezentat rasa sub numele “din Montenegro”. Nathusius (1880) a tradus în germană numele de strepsiceros (coarne ascuţite), dat de Linnée, numind-o Zackel, nume care a fost eronat extins la toate oile Valahe (Ţurcană etc), care de fapt nu au legătură taxonomică cu Valaha cu coarne în tirbuşon..
În denumirea, chiar clasificarea acestei rase persistă, după cum se vede, dealtfel ca în întreaga taxonomie zootehnică, multe erori cu implicaţii tehnico-economice şi culturale negative. Este, cum spuneam (1998) o adevărată comedie a erorilor.
Notăm că Buffon si Linnée, au stabilit un sistem valid pentru identificarea, denumirea, clasificarea vieùuitoarelor, au pus bazele taxonomiei zoologice şi vegetale actuale. Linnée a încercat să facă ordine şi în lumea animalelor domestice. El a folosit şi la ovine denumirea binară (O. aries: rustica, hispanica, anglica, policerata, africana, laticauda guinesis, strepsiceros ) Marea diversitate a raselor domestice şi denumirilor, descrierea deficitară nu au dat posibilitatea să se rezolve problema până în zilele noastre. FEZ a încercat să abordeze ştiinţific problema sistematicei zootehnice; FAO nici atâta. Un aport a avut Mason; el sesizează necesitatea taxonomiei, dar, dat fiind “dificultatea de a obţine informaţii comparabile referitoare la caracterele raselor şi variţia denumirilor la aceeaşi rasă, a fost forţat să se mulţumească cu elaborarea unui util dicţionar al raselor (1951, 1969,1988, 1999).

Obiectivul studiului nostru a fost acelea de a ilustra şi corecta anumite erori taxonomice (nomenclatură, descriere clasificare) şi culturale referitoare la această rasă. Am vizat în special precizarea unor trăsături în special pentru rasa din Romania. Practic a trebuit să ne referim şi la cele din Serbia şi Ungaria, ele fiind similare şi probabil nu prea izolate reproductiv (prin anii 1960 Ungaria importase un nucleu din România). Notăm că în Ungaria, din raţiuni ştiinţifice şi/sau istorice rasa este bine conservată şi studiată (menţionăm un studiu al lui Bodo).

Material şi metodă
Cercetările noastre au început în anul 1994, fiind stimulate de unele date prezentate între o broşură a lui Dunka Béla, o carte a lui Nathusius şi de o vizită la o rezervaţie ungară în care se conservă rasa —  Parcul de resurse genetice Hortobagyi Nemzeti. În continuarea documentării am vizitat şi studiat, în colaborare cu IPCOC Palas şi Staţiunea Experimentală Caransebeş, gospodării ţărăneşti crescătoare ale acestei rase din patru comune ale zonei Dogneci, din apropierea graniţei cu Serbia. Am încercat să văd rasa şi în Serbia, iar la Staţiunea experimentală Caransebeş s-a format un nucleu din această rasă, unele observaţii directe, făcute acolo fiind comunicate.

Resultate şi discuţii
(I) Originea şi clasificarea rasei. În legătură cu originea rasei Valahe cu coarne în tirbușon sunt două supoziţii.

(a). Prima supoziţie rezultă din denumirea dată de Buffon şi menţinută practic de toţi oamenii de ştiinţă din secolele 18,19 chiar 20. Denumire sugerează că această rasă a fost rasa unui trib valah, respectiv român, fiind cunoscut că acesta este denumirea dată proto-românilor şi românilor după schimbarea puterii în Constantinopol (în anul 641 limba oficială s-a schimbat din latină în greacă), şi venirea slavilor. Localizarea atestată de sârbi, de unguri, de români, chiar de Cornevin atestă faptul că valahii, proprietari ai rasei, erau originari din spatiul Montenegro, serbo-panonic. Cel mai probabil rasa a fost adusă în timpul ocupaţiei romane, deci înainte de perioada migraţiilor, de venirea sârbilor şi a maghiarilor. Romanii mai luaseră rase de animale, din Orientul mijlociu (Merinosul, probabil Ţigaia). 
Traco-geto-dacii, celălalt strămoş al “valahilor” nu aveau, ca şi alte popoare din zonă (grecii, iliri) asemenea oi. Fiecare rasă locală de animale domestice este de fapt un document în istoria comunităţi care a creat-o. În urma unui studiu de filologie comparată, de fapt se pare neterminat, consacrat “păstoriei la români” Haşdeau concludea că de fapt “sârbii, ca şi ungurii, au învăţat păstoria de la români”(1874); observația este de fapt valabilă pentru aproape toate popoarele din zonă.

Supoziţia acestei origini este atestată de Ryder şi Stephenson (1968), citaţi şi de Vicovan (2006). Ryder şi Stephenson au studiat originea oii Valahe cu coarne în tirbuşon menţionând că au existat în antichitate numai două grupe de oi cu asemenea coarne: (1). Acum cca 5000 de ani existau în Mesopotamia (Iranul actual) oi la care numai berbecii aveau coarne şi acestea erau în tirbuşon. (2) În acelaşi timp erau în Egipt oi ce aveau coarne în tirbuşon la ambele sexe. Ryder notează că rasa Valahă cu coarne în tirbuşon reaminteşte oaia egipteană, deşi sunt diferenţe între ele. Oaia egipteană avea urechi blegi,lână scurtă, picioare lungi. O rasă de acest tip, notează Ryder se mai găseşte undeva în Africa de nord-est.
O complicaţie a problemei, ce-şi aşteaptă probabil o analiză istorico-ştiinţifică, este dată de faptul că la o a doua rasă cu coarne în tirbușon din zonă — Balușa (Baljusha-Stojanovici 2003) plasată în Kosovo-Metohia, spre Montenegro — numai berbecii au coarne, oile fiind ciute (ca vechea rasă din Mesopotamia). Au fost oare în zonă două triburi proto-române, unul în Panonia-Nord Serbia, altul în Kosovo-Motenegro? Nu este exclus; numărul triburilor traco-romane a fost probabil mare. Documentul este cert şi problema este istoric interesantă. Darwin (1865), care îl citeaza pe Youatt (1841) vorbeste numai de rasa la care ambele sexe aveau coarne. Oare oaia văzută de Colinson era a tribului din din Panonia iar cea sesizată de Cornevin (1890) din Kosovo-Montenegro?Documentul este cert şi problema este istoric interesantă.

(b). Cea de a doua supoziţie este lansată şi susţinută de unii oameni de ştiinţă din Ungaria. În formularea lui Dunka(1984) rasa “a pătruns în Bazinul Carpatic în cursul marilor migraţii, sosind fie cu Maghiarii cuceritori, fie cu alte popoare sau triburi”. Ca argument pentru această supoziţie el vorbeşte de existenţa unei rase similare moldoveneaşti sau ruseşti. 
Dar o asemenea rasă nu există şi nu a existat nici la ruşi şi nici la moldoveni. Béla Dunka arată de asemenea că această rasă a fost rasa indigenă a stepei ungare.Deşi contrazice datele lui Buffon, s-ar putea să aibă dreptatei. Cavallio-Sforza (2001), mare specialist în paleogenetica europeană, sugerează existenţa în stepa pontică “înainte de cucerirea ei şi impunerea limbi maghiare de monarhia maghiară.” a unei vechi “populaţii locale ce vorbea “Romance” în această arie unde fusese o provincie romană” Este posibil, dar puţin probabil ca populaţia proto-română din fosta provincie romană-Panonia- să fi avut , înaintea celei din spaţiul sudpanonic (Serbia) oaia valahă cu ambele coarne în tirbuşon, spre deosebire de cea din Kosovo !**

Kukovics (2005) susţine opiniile lui Dunka afirmând că Raţca (Valaha cu corne în tirbuşon) albă ar avea “conform majorităţii opiniilor, o origine asiatică şi ar fi venit în Europa, , cu poporul ungar în secolul al 9-lea” (p.210). În legătură cu Raţca neagră, acelaşi autor afirmă însă că “a venit în Europa în secolul al 9-lea, conform unor opinii . (p.208). Probabil ultima afirmaţie este cea corectă. Ea este atestată şi de denumirea rasei afişată de autorităţi ungare în anul 1996 pe boxa rasei “Racka” la o expoziţie de animale de la Utrech-Olanda “Racka ou Valache”(foto).

Fără a insista, notăm că teza aducerii rase în secolul 9 are, probabil şi explicaţii subiective. Conform opiniei lui Dunka, ea ar fi dispărut din Transilvania în secolul 13, când Românii, venind din Balcani, au adus Ţurcana şi Ţigaia !!. De fapt se pare că rasa Valahă cu coarne în tirbuşon nu rezistă în zona montană, în Transilvania. Un crescător a eşuat în încercarea lui de a o introduce în anii 1970 în zona Bistriţa. Obiectiv, este poate mai interesantă o deducţie din adevărul paleogenetic demonstrat de Sforzza (2001) că ungurii sunt genetic numai cca 10 % maghiari şi prin o mare proporţie din genele lor sunt… fraţi şi cu românii asimilaţi, foşti proprietari ai oilor din Panonia.

Problema mai are o complicaţie. Baltay (1994) arată că până în secolul 17 rasa Valahă cu coarne în tirbuşon era cea mai importantă în Ungaria, ceea ce ar atesta vechea prezenţă. Marele arheolog ungur Bokony, arată însă că osemintele ei apar abia din secolul 17.

Abordări subiective ale denumirii. A existat şi exista în SE Europei o anumită tendinţă, manifestată în special în ultimele secole de a se schimba din raţiuni politice sau din întâmplare numele raselor. Ca o exemplificare, notăm că în lucrarea de inventariere a raselo globului publicată de FAO în anul 2000 (FAO WWL III ) rasa “sârbească, numită recent oficial în Serbia (Stojanovic 2003) Vlaska vitoroga este denumită Zackel vitoroga. Nu este singura schimbare subiectivă de nume constatată. Se evită denumirea rasei de Vlahico în Grecia. Polonezii numesc acum oaia Valahă… Poloneză de munte

Punerea la punct a unei ştiinţe a taxonomiei zootehnice, asa cum au făcut-o zoologii, ar avea, credem, nu numai efecte ştiinţifice favorabile, ci şi social-istorice.

(2) Clasificarea rasei Valahe cu coarne în tirbușon

Consideraţiile pezentate sugerează şi clasificarea filogenetică de mai jos a grupului de rase Valahe cu coarne în tirbuşon.


Erori de clasificare
Rasele Valahe cu coarne în tirbuşon au fost şi încă sunt eronat incluse în grupul filetic Zackel. Această clasificare incude două erori: 
1. Nici o rasă din grupul Zackel nu este numită Zackel. Ele sunt rase descendente din oile Traco-Geto-Dacilor introduse cu cca 1000 de ani î.e.n. din Mesopotamia şi sunt sau au fost numite Valahe, acesta fiind numele corect al grupei (Drăgănescu 1994); singură Ţurcana poartă un nume de origine sanscrită, ce avea vemnificaţia de oaie şi capră. 
2. Rasa Valahă cu coarne în tirbuşon nu are legături filogenetice cu rasele Valahe; de fapt ea este singura rasă care merită numele de Zackel, ce însemnează coarne ascuţite, traducerea în germană a denumirii ei latine-“strepsiceros”.

Explicaţia erorii este următoarea. Nathusius (1880) a făcut un studiu istoric al identificării şi denumirii raselor. El a tradus în germană numele dat de Linnée rasei O.a.strepsiceros, numind-o Zackel (coarne ascuţite), fapt ce I s-a părut probabil mai ştiinţific decât denumirea Valahă, dată de Buffon. 
Inovaţia lui Natusius a favorizat o eroare, majoră: toate rasele numite Valahe (Valakhskaia, Valassky, Zoslachtena Valaska, Walachenschaf, Vlahikos, etc. ) au fost incluse probabil în primul rând de mari specialişti germani, în grupa Zackel
Este posibil ca eroarea să fie favorizată şi de faptul că termenul de Zackel avea semnificaţia pentru germanii din românia de “ţăran de la munte”, respectiv valah (dicţionarul german-sas). Eroarea merge mai departe. O rasă Ţurcană (Valahă) Ţurcana de Ghimeş, este numită în Ungaria Gymes Racka deşi evident “Racka” nu poate trăi în zona montană Ghimeş. 
Eroarea a putut fi justificată probabil şi datorită faptului că oile Valahe au ca şi Valaha cu corne în tirbuşon, lână mixtă, şi oamenii de “ştiinţă” nu au observat că nu este aceiaşi, structura lânii fiind diferită.

II. Localizarea şi mărimea rasei
În România rasa era crescută, aşa cum am constatat în anul 1997, în 4 sate (Biniş, Comorâşte, Forotic, Doclin) din judeţul Caraş-Severin-Banat, zona Dognecea ( 20-50 km de graniţa cu Serbia). Erau 209 oi şi 18 berbeci cu origine cert pură, crescute în 22 gospodării de subzistenţă. Mai erau înregistrate 671 oi şi 28 berbeci de rasă, dar nu cert pure în 35 ferme. În anul 1999 erau înregistrate în întreaga arie 2058 oi. Vicovan (2006) a estimat pe aceste date, o mărime efectivă a rasei de 1601, ceea ce indică o situaţie critică a rasei, pericol de dispariţie. Din această arie s-a făcut un export în anii 1960, în Ungaria, pentru nucleul de conservare.

În Ungaria rasa este bine conservată şi selectionată. Ea a fost studiată şi prezentată prima oară bine de către Bodo (1996). Efectivul aflat în producţie era în anul 2002-2003 de cca 1300 de oi negre şi 10 000 albe.. Efectivul înregistrat în stud-book era în anul 2005 de 2400 oi albe în 30 de ferme şi 1450 negre în 35 de ferme. 
Sistemul de producţie era tradiţional, extensiv. Caracterele de producţie înregistrate erau: prolificitate 1,1-1,2, sporul în greutate 220-240 la femele şi 250-300 la masculi, greutatea vie la vârsta de un an 30-34 kg la femele şi 42-46 kg la masculi, greutatea la adult era de 40-44 kg la oi şi 50-55 kg la berbeci crescuţi în sistem extensiv tradiţional de tip ecofermă. Producţia de lână a fost de 2,o-3,o kg cu o fineţe de 24-32, respectiv 50-60 microni, lungimea şuviţei a fost de 14-27 cm.

În Serbia rasa este în stare critică. În anul 2003 efectivul de cca 50 ovine (47 oi,3 berbeci) era localizat în nordul Serbiei, Voivodina, în special în zona Vârşeţ. Greutate corporală a berbecilor era de 40 kg.,a oilor de 35 kg. Rasa Baliuşa se creştea în sud-vestul Serbiei, în Kosovo şi Metohia, reprezentând cam 3-4 % din efectivele locale de ovine. Rasa este în scădere, deci în stare critică. Berbecii au o greutate de 65 kg. iar oile de 55 kg. Sunt de culoare albă, având capul negru (Stojanovic, 2003).
 
III. Unele particularităţi morfo-productiveale rasei Valahe cu coarne în tirbușon
 
Cum acum rasa este inclusă frecvent în grupul filetic al raselor Valahe, — descendent din oile tracice şi greşit numit Zackel, este util să evidenţiem caracterele ce favorizează confuzia şi pe cele ce atestă diferenţa economică, genetică între ele.

La o privire superficială se pare că singura diferenţă majoră între rasele Ţurcane (Valahe, eronat numite Zackel) şi Valaha cu coarne în tirbuşon este forma coarnelor. În realitate diferenţele sunt mult mai mari, mai subtile, mai complicate.
Rasa Valahă cu coarne în tirbuşon este sedentară’, neadaptată la transhumanță, nici la pendularea simplă (păşune de şes-păşune alpină). Se pare că nu este adaptată la vieţuire în turme mari şi cert nu suportă iernatul în câmp deschis (iernează acasă cam 30-60 zile) şi nu suportă chiar ploaia (în timpul ploios ea caută adăpost, însă Ţurcana evită adăpostul). Una din explicaţiile acestei ultime diferenţe este ponderea mai mică în lână a fibrelor fine, comparativ cu cele groase (tabelul 1), fapt ce explică probabil o mai mică adaptare la frig şi chiar la ploaie.

Rasa Valahă cu coarne în tirbuşon este folosită pentru producţia de lapte, carne, lână. Nu sunt prea multe cercetări comparative pentru aceste caractere la ea şi la Ţurcană. Cercetările lui Saurer (1999) făcute în aceeaşi fermă arată că greutatea vie la Valahă cu coarne în tirbuşon a fost de 5o.15 kg (Ţurcana de Caransebes —46.43 kg., diferenţă nesemnificatvă statistic) producţia de lână 1.44 kg (Țurcana — 2.45 kg), randamentul la spălare a lânii 75% (Tsurcana — 68.2%), procentul de grăsime în lapte — 6.4% (Țurcana—7.2%), proteină în lapte — 6.15% (Țurcana — 5.75%), lungimea şuviţei — 28.2 cm (Țurcana — 26.4 cm), fineţea medie a lânii — 38.11 microni (Țurcana — 4o.5 microni). Unele date sunt confirmate de cercetări anterioare (tabelul 2, 3 Ștefănescu, 1956)

Tabelul 2
Procentul de fibre diferite la Valaha cu coarne în tirbuşon şi Ţurcană
( Stefănescu şi col 1958)
Rasa
Tip de fibre

Fine

(18-30 micron)

Medii

(30-45 microni)
Groase
(45- micron)
Valahă Coarne tirbuşon
34,95
40,68
24,37
Țurcana
55,0.2
24,36
16,62

Lipsesc sau sunt puţine cercetări morfologice la rasa Valahă cu coarne în tirbuşon din România, comparativ cu cea din Ungaria, Serbia şi cu Ţurcana. În ceea ce priveşte culoarea se pare că negru lânei la Valaha cu coarne în tirbuşon este recesiv faţă de alb, invers ca la Ţurcană. Se pare că prin dezvoltare şi conformaţie rasa Valahe cu coarne în tirbuşon din Ungaria (prezentată de Bodo) este mai uniformă şi calitativ superioară, efect al unei selecţii sistematice. Faptul este demonstrat simplu şi clar în poziţia coarnelor. Rasa ungară are coarnele uniform în V, pe când în România sunt şi multe oi ce au coarnele îndreptate lateral.

Tabelul 3
Producţia de lână şi lapte la Valaha cu coarne în tirbuşon și Ţurcană
(Stefănescu şi colab. 1958)

Rasa
Lână (kg)
Producţie lapte (kg)
Lactatia (zile)
Nr. ind.
Medie
(kg)
Limite
(kg)
No.
ind.
Medie
Limite
% grăs
Medie
limite
Valahă coarne
tirbușon
20
1,8
1,5-
3,9
22
134,13
23,84-
269,29
7,05
(5,9-
8,2)

161,12
138-
177

Țurcană

216
2,06
1,2-4
-
-
-
-
-
-

În Ungaria culoare este mai uniformă (lână albă-faţă şi membre ruginii; lână neagră, faţă şi membre). Detalii legate de caracterel morfo-productive ale rasei din Ungaria sunt prezentete în chestionare. Chestionarele lui Kukovics (2005).

IV. Sisteme de producţie, management genetic
Majoritate oilor Valahe cu coarne în tirbuşon din România aparţin unor ferme de subzistenţă, fiecare având 1-20 oi. Oile sunt păşunate în jurul satului; proprietarii sunt asociaţi, organizează turme de cca 100 de oi cu un păstor angajat.Oile înnoptează acasă, unde sunt mulse seara şi dimineaţa de fiecare proprietar.
În general fiecare crescător tinde să să aibă berbeci proprii şi reproducţia se face în cadrul comunităţii, crescătorii schimbând între ei berbeci pentru a evita consangvinizarea, Sunt însă şi unele ferme de elită care îşi asigură berbeci din prăsilă proprie, practicând o anumită consangvinizare.
Conservarea rasei. După cooperativizarea forţată din anii 1950-1964 s-au introdus oi Ţurcane la cooperativele agricole din zona de creştere a rasei Valahe cu coarne în tirbuşon. Crescătorii particulari au observat că Ţurcana are unele avantaje faţă de Valaha cu coarne în tirbuşon şi au început masiv să schimbe rasa. Ca rezultat efectivul rasei Valahe cu coarne în tirbuşon a scăzut şi continuă să scadă. Ea a intrat într-un grav pericol de dispariţie, probabil ca în Serbia. Prin tradiţie o serie de crescători mai ales bătrâni, o conservă încă, dar pentru conservarea rasei nu se poate miza pe aceasta.

Necesitatea genetică a conservării, la care se adaugă şi cea social-culturală impun elaborarea şi aplicarea unui program ştiinţific strict de conservare a rasei din partea organelor de stat. Pe lângă organizarea cooperării tehnico-economice a crescătorilor şi stimularea lor economică se impune şi conservarea rasei în parcuri ecologice naţionale. Exemplul şi experienţa Ungariei trebue probabil urgent considerat.

Dr. C. Drăgănescu

Referințe
Baconyi, S., 1974, History of Domestic Mamals in Central andEasternEurope, Akad.Kiado Budapest
Bodo I. 1944 The Hungarian Racka AGRI 13: 83-91
Darwin Ch. 1865, The Variation of Animal and Plants under Domestication ; 1
Drăgănescu C., 1994 ,An attempt to a filetic classification of Valachian and Tsigai breeds. Stocarstvo 48:9-19:395-401; 1995 Origine and relationschip between Valachian and Tsigai breeds from the Danubian area.Stocarstvo49:9-10:321-327 are.Int.Simp, Naples.EAAP Public.85:101-106; Drăgănescu C. 1997 Note on the Corkscrew Horns Sheep Name Dagene Symp ; Draganescu C. 1998 The Buffon Valachian sheep. Book of abstracts EAAP 49 meeting .S2.33; Drăgănescu C, 1997 Rasele de oi din centrul şi sud-estul europei-puncte de reper în istoria românilor.Acad.Rom. Studii de istorie economicăIII.Ed Acad,; Drăgănescu C. 2001. An attempt to a phyletic Classificatio of Balkan Nativ Breeds. Tekirdag- Turkiye; Drăgănescu C. 2005 Corkscrew Horns Valchian breed in: Poossible way of conservation...RFP EURPE (Questionaire)
Draganescu C * 2003 Romanian Strategy for the management of AnGR Bucharest 97 pag
Dunka Bela 1984 A Maghiar Racka (The Hungarian Racka) Hortobaghy Nemzet Park Debretin ;
Hasdeu B.P.1874 Originile păstoriei la români, în Studiu de filologie comparată (Scrieri istorice II 1973)
Kukovics, S.,.2005, Hortobagyi Racka -Blak variant ( pp.208-209); White variant (pp.210-211) in: Poossible way of conservation...RFP EURPE (Questionaire), Mason I.L. 1988. World Dictioary of Livestock Beeds CAB Int.
Nathusius H.v. 189o. Vortrage uber Schafzuct p 396-398,201.Berlin, Wiegendt
Rider M.L., Stephenson S.K., 1968, Wool Growth. Acad Press London. New York
Sauer I. Et al. 1999 Studiul parametrilor morfo-productivi la rasa Ratca.; 1998 Corckscrew horns Walachian sheep breed ( Racka ) in Romania –Dagene-Budapesta
Ştefănescu C., Angelescu L.,Taftă V., Trifu G. 1958 Rezultate Experimentale asupra metişilor G2 Merinosx Ţurcană (Varietatea Albă şi Raţca). An.ICZ XV:298-319
Stoianovic Sredan, Dordevic-Milosevic Suzana 2003 Autochthnous breeds ..in Serbia and Montenegro Beograd
Teodoreanu N., Derlogea V., Stefănescu C. 1952 Cercetări asupra însuşirilor lânii la metişii G1 MerinosxŢurcană,varietatea Raţca.Com.Acad.II,7-8
Vicovan G., Vicovan A., Radu R. 2006 Rasa Valaha cu coarne in tirbuson p.99-104 in:Evaluarea Statusului de risc...Ed. Europolis Constanta
FAO WWL III ed.2000
Paul Ion (Doclin) 2011. Interviu acordat la Timagralim (internet)


Fig.2. Un berbec, pastorul şi cercetătorii în zona Dogneciu din Banat.


Fig.3 O turma de oi in zona Dogneciu-Caras-Severin 1996

* Prima forma a acestei lucrări, ce sintetizează alte comunicăro anterioare, este prezentată în jucrările USAMV Bucharest-Sc.Papers D XLVIII 2005:11-16). Documentări ulterioare au impus unele complectări.
======
** Nota Redacției. Populația care vorbea romance în stepa panonică este poate cea pomenită de Notarul Anonimus. 

duminică, 8 decembrie 2013

George Damian. Un exemplu de toleranţă maghiară la Universitatea din Cluj- 1909

Un exemplu de toleranţă maghiară la Universitatea din Cluj

În anul 1909 la Universitatea din Cluj singura limbă de predare era maghiara. Dar limba română nu era acceptată nici în pauze. Valer Pop (viitor ministru în România Mare) povesteşte în memoriile sale că în toamna acestui an fratele episcopului greco-catolic Iuliu Hossu, Ştefan Hossu a fost apostrofat de un student maghiar pe motiv că citea un ziar românesc pe holul universităţii. Maghiarul i-a smuls ziarul din mână şi i l-a rupt, Ştefan Hossu n-a stat degeaba şi l-a pălmuit. Românii, în minoritate, abia au reuşit să-l scape pe Ştefan Hossu de furia ungurilor prezenţi.
Chestia nu putea rămâne fără urmări, aşa că studenţii români s-au organizat şi a doua zi au umplut amfiteatrul, iar în pauză toţi au scos din buzunare ziare româneşti şi au început să le citească. Maghiarii au încercat să îi scoată cu forţa din universitate, însă pentru că românii erau mult prea mulţi, nu au avut curajul să treacă la măsuri fizice, rezumându-se la strigăte şi înjurături. Conflictul a fost aplanat de rectorul universităţii care a anunţat că orice intoleranţă sau provocare va fi sancţionată cu exmatricularea tuturor vinovaţilor. Dar nici un ungur nu a mai avut curajul să se lege de vreun român că citea ziare româneşti în public.

vineri, 6 decembrie 2013

Situaţia terenurilor şi a clădirilor retrocedate ilegal în Ardeal

 
Situaţia terenurilor şi a clădirilor retrocedate ilegal în Ardeal
Somaţia Forumului "Transilvania furată"
 
http://www.cotidianul.ro/somatia-forumului-transilvania-furata-227615/
Somaţia Forumului "Transilvania furată"
Noi participanţii reuniţi în cadrul Forumului “Transilvania furată” membri a mai multor organizaţii neguvernamentale din întreaga ţară am prezentat situaţia terenurilor agricole, pădurilor păşunilor şi a clădirilor retrocedate ilegal din Ardeal.
S-au pus în evidenţă şi alte, modalităţi de înstrăinare a posesiunilor de drept ale cetăţenilor români şi a statului român, uneori chiar deposedarea unor comunităţi întregi (vezi cazurile Nadăş, Zădăreni, Valea Mare, Târnova, Idicel Pădure, Câmpia Turzii şi altele).
O altă modalitate de a pune în pericol proprietăţile populaţiei o reprezintă extragerea hidrocarburilor neconvenţionale cu tehnologia de fracturare hidraulică de mare volum care vor avea ca finalitate contaminarea ireversibilă a apei şi solului şi un genocid împotriva locuitorilor zonelor respective.
Forumul a luat act de intensificarea jafului naţional prin concesionarea şi vânzarea către străini pe preturi derizorii şi fără condiţionări a pământului ţării .
Faţă de aceste situaţii Forumul solicită :
Reanalizarea şi revizuirea actelor normative în baza cărora s-au făcut retrocedările şi anularea acelora care dau posibilitatea jefuirii teritoriului naţional. Să fie retrocedate doar acele proprietăţi ce au fost abuziv confiscate de către regimul comunist. Acţiunea privind restituirea şi reconstituirea proprietăţilor prin mijloace frauduloase urmând proceduri administrative şi judiciare primejduiesc integritatea şi suveranitatea Statului Român, amanetează viitorul copiilor şi urmaşilor noştri.
Ca măsură imediată solicităm introducerea unei nişe de reglementare legislativă cu privire la proprietăţile care:
au făcut obiectul reformei agrare din 1921 cu referire specială la situaţia aşa-zişilor ”optanţi unguri”
proprietăţile fraudulos însuşite în urma ocupaţiei hortyste în Ardealul de Nord 1940-1944 prin decrete şi regulamente ale regimului hortyst ale căror efecte se întind până în zilele noastre
menţinerea elementelor celor două reforme agrare şi inventarierea structurilor de proprietate succesive după 1921
Suspendarea tuturor proceselor aflate pe rol precum şi a tuturor actelor normative având ca obiect retrocedările până la revizuirea actelor normative .
Blocarea vânzării terenurilor către străini pentru apărarea integrităţii şi suveranităţii României .
Forumul a luat act de existenţa a nenumărate acţiuni ilegale şi abuzive ale reprezentanţilor autorităţilor locale şi a instituţiilor statului împotriva cetăţenilor, a comunităţilor şi a proprietăţilor acestora .
Faţă de situaţiile puse în evidenţa, Forumul somează autorităţile Statului Român să-si exercite atribuţiile primordiale de protejare a integrităţii şi suveranităţii noastre naţionale .
În cazul în care Parlamentul, Guvernul şi celelalte instituţii ale statului nu vor ţine seama de aceste solicitări Forumul îşi rezervă dreptul de a apela la formele de protest legale, pentru a preîntâmpina şi contracara orice acte de trădare naţională.
Tîrgu Mureş la 30.11.2013
Asociaţia pentru Composesoratul Nadăş, Uniunea Vatra Românească, ASTRA Despărţământul Central Judeţean Mureş, Asociaţia patriotică Avram Iancu Filiala Mureş, Asociaţia proprietarilor de păduri şi păşuni, Reprezentanţi ai Obştilor săteşti din Valea Mare, Zădăreni, Târnova, Idicel Pădure, Vatra Daciei, Acţiunea 2012, Asociaţia România Fără Ei .

Dan CULCER Limbile vecinilor ca infrastructură strategică. Un argument de politică publică

Dan CULCER Limbile vecinilor ca infrastructură strategică. Un argument de politică publică La întrebarea dacă o țară situată la interse...