« URA DE SINE, la români ?!»
Un termen pe care l-am întâlnit în diverse cărți despre antisemitism, aplicat evreilor care au tupeul sau curajul de a critica comportamentul corelegionarilor. Li se aplică atunci și lor eticheta de antisemit, comportamentul paradoxal al unui evreu etichetat de evrei ca fiind antisemit este denumit, tot de evrei, cu un termen apărut probabil în germană sau idiș : der Selbsthass.
În analiza comportamentului românilor, termenul nu știu să fi fost folosit până acum. Observând fenomene de aceste tip încă din anii 80, nu le-am acordat atenția necesară. Exacerbarea fenomenelor pe care le voi descrie mai jos, mai ales după 1990, m-au determinat să încerc să le identific și eventual chiar să le explic.
Am notat cândva, ca urmare a unei vizite la o româncă care trăia în Franța de dinainte de 1940, opinia cucoanei, locuitoarea unui imens apartament într-o clădire de pe malul Senei, la Paris, în cartierul bogătanilor numit Passy. Cu ocazia primei mele ieșiri din România, în mai 1971, ca invitat al Societățiik Jules Verne din Paris, eram În vizită la Cucoană pentru a-i preda un pachet cu o căciulă și niște manuale de limba franceză pentru un nepot bucureștean care tocmai se hotărâse să rămână în Occident. Conversam blând și banal când am fost uimit de o frază pe care mi-a trântit-o brusc, într-un contextul unui alt subiect :
«Țoți românii sunt niște hoți!»
Eram numai noi doi ca români în salonul imens ocupat în parte de un pian cu coadă, sub care zăcea miop și lăbărțat un câine mic și flocos, gras, răsuflând spasmodic.
I-am spus că nu înțeleg de ce afirmă asta, fiindcă nu știu să-i furat eu ceva de când pălăvrăgim în salonul luminos. Mi-a explicat că i s-au furat mânușile în sala de așteptare a Consulatului României în 1940.
Deci, toți românii sunt hoți.
A început ca demimondenă cariera sa pariziană, până a găsit un admirator francez, armator de vapoare sau doar apropitar, care i s-a consacrat. Era acum văduvă bătrână și înstărită.
Ura de sine („self-hatred” sau „self-loathing”) la români poate fi analizată atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv, ca parte a unui fenomen cultural și istoric complex. Ea nu este unică românilor, dar anumite contexte istorice, sociale și politice pot accentua manifestările ei.
Dan Culcer
Iată câteva moduri prin care se poate manifesta:
1. Critica excesivă a propriilor valori și realizări
-
Românii pot subestima contribuțiile culturale, științifice sau artistice ale propriei țări, considerând că nimic „nu e suficient de bun”.
-
Exemple: minimalizarea personalităților istorice românești sau a descoperirilor naționale, sentimentul că tot ce e străin e mai valoros.
2. Idealizarea altor țări
-
Fenomenul „afară-i mai bine” sau „tot ce vine din Vest e superior”.
-
Mulți români compară constant România cu alte țări și se concentrează pe lipsurile interne, ignorând aspectele pozitive.
3. Stereotipuri negative internalizate
-
Acceptarea și perpetuarea stereotipurilor despre români (ex. „suntem hoți”, „suntem leneși”) chiar și de către români înșiși.
-
Aceste stereotipuri sunt adesea folosite ca justificare pentru problemele sociale sau economice interne.
4. Neîncredere în sine și complex de inferioritate
-
Sentimentul că nu se poate reuși fără ajutor extern sau că „nu merităm”.
-
Exemple: ezitarea de a se implica în proiecte ambițioase sau de a promova valorile locale.
5. Autoironizarea excesivă
-
Glume constante pe seama propriei identități sau țări, care nu sunt întotdeauna neutre sau pozitive.
-
Uneori, aceasta poate fi o mecanism de apărare, dar și o formă de internalizare a urii de sine.
6. Comportamente sociale și politice
-
Votul sau susținerea unor politici care perpetuează problemele interne, din lipsă de încredere că românii pot face mai bine.
-
Lipsa de implicare civică sau de inițiativă locală poate reflecta sentimentul de inutilitate.
7. Context istoric și cultural
-
Moștenirea comunistă, dictaturile, instabilitatea politică și economică au alimentat sentimentul că „românul nu se poate descurca”.
-
Episoadele de ocupație străină sau prăbușirile istorice au accentuat o mentalitate de inferioritate.
Pe scurt, ura de sine la români se manifestă prin subestimare, critică constantă, internalizarea stereotipurilor și neîncredere în propriile capacități. Ea este amplificată de factori istorici, politici și sociali, dar poate fi combătută prin educație, cunoaștere critică și valorizarea propriilor realizări.
Iată o listă cu semne subtile ale urii de sine la români în viața de zi cu zi, concrete și observabile:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu