Sergiu Mandinescu. AMIN (Reeducare)

 Sergiu Mandinescu (1926-1964
12 ani de pușcărie, pentru participarea la rezistența anticomunistă din Oltenia.

AMIN (Reeducare)
De-aş avea o pană de înger
Şi cerneală de bezne,
Poate că abia atunci mi-ar fi lesne
Să mă adun din toate risipirile,
Să-mi scriu amintirile
Şi să spun tuturor de ce sânger.
Era o noapte jefuită de stele…
La fereastra nădejdii – zăbrele,
La uşa salvării – lăcate,
Iar frunţile noastre palide înnoptaseră toate.
Când, deodată, din mijlocul nostru
Izbucni, ca o flacără neagră, ura.
Focul ei a topit într-o clipă
Gând, suflet, aripă –
Toate din tot – şi n-a mai rămas decât zgura.
Baroase cumplite zdrobiră tăcerea
În cioburi de răcnete mari cât durerea.
Ţăndări din sufletele noastre au ajuns până la cer.
Martirii ardeau pe ruguri de ger…
Atât de cumplite au fost suferinţele,
Atât de năprasnică urgia,
Încât în noaptea aceea unii şi-au pierdut minţile,
Alţii şi-au pierdut veşnicia.
Într-un târziu toate sufletele zăceau sfărâmate.
Ah, amintirea asta ca pe o roată mă frânge!
Pe jos erau risipiţi creiţarii de sânge,
Plata atâtor păcate.
Dintre cei care au trecut pe acolo, numai morţii trăiesc.
Iată, de pildă, eu – umblu, vorbesc,
Asemenea lui, aşijderea ţie,
Dar viaţa mea nu-i, nu-i, prietene, decât o moarte vie.
Ah, Doamne, iată-mă aici, la ceasul comorilor,
Îmbrăţişându-mi lespedea de patimi şi chin.
Aştept îngerul zorilor,
Aştept Învierea,
În numele Tatălui şi-al Fiului, şi-al Sfântului Duh, Amin!

Pitesti, decembrie 1949

 

Viorel ROMAN: Războiul dintre Statele Paralele

Războiul dintre Statele Paralele moldo-valah şi euro-atlantic, fiecare legitim de o parte sau cealalalta a Carpaţilor, aminteşte de Războiul religios de treizece de ani dintre catolici şi protestanţi în Sfântul Imperiu Roman, cel de Secesiune dintre catolicii şi protestanţii în SUA, dintre hinduşii şi mahomedanii în India, catolicii şi protestaţii din Irlanda, creştinii şi musulmanii în Sudan, catolicii, ortodocşii, islamicii din fosta Jugoslavie, ortodocşi şi catolici în Ucraina etc…

Totul e paşnic în UE/NATO, dar sunt deja cinci milioane de românii, victime colaterale, pe locul doi în lume, după Siria în război, care s-au refugiat, băjenit în occident, şi refuzul premierului partidei ortodoxo-comuniste moldo-valahe PMR, PCR, FSN, PSD, Vasilica-Viorica Dăncila, de a vorbi în Parlamentul European, la Bruxelles, de a pune pe ordinea de zi vizita papei Francisc în anul Centenarului şi beatificarea a şapte episcopi greco-catolici morţi în faimă de martiri sub regimul ortodoxo-comunist. Asta dă apă la moară atât acelor occidentali, care-i văd pe ortodocşi incompatibili cu occidentul, cât şi autohtoniştilor moldo-valahi, care abia aşteaptă să scape de Europa pe care nu o înţeleg şi de aceea nu o accepta.

România Mare este ideea Şcolii Ardelene, a Bisericii Unite cu Roma, şi a faptei Regatului. Cardinal (din 1969) Iuliu Hossu a citit la 1 dec. 1918 din însărcinarea Marelui Sfat Naţional Român, mulţimilor adunate la Marea Adunare Naţionale de la Alba Iulia, proclamaţia de unire a Transilvaniei cu Regatul României. În afară de episcopii martiri trebuie pomenit şi secretarul Adunării Naţionale de la Alba Iulia, preotul greco-catolic Z. Paclişanu, ucis la Jilava. Dar dacă ardelenii credeau că moldo-valahi se vor coace, occidentaliza, regăţenii le lichidează Biserica, reorientează 2000 de biserici spre Bucureşti, merg şi azi pe linia lui Ceauşescu, care i-a spus papei Paul VI cu privire la Biserica Unită: „o socotim irevocabil închisă pentru totdeauna. E o problemă religioasă dar și de stat. Pentru noi nu există. Luaţi act că nu vom renunţa la a veghea la unitatea poporului român.” Vezi Stenograma convorbirii dintre Nicolae Ceauşescu şi Papa Paul al VI-lea, p. 183-193, în:

https://www.academia.edu/27240914/Romania_2015

http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2017/12/stat-de-drept-ortodox/occidental.html

http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2015/09/statul-roman-stat-mafiot.html

http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2018/01/leviathan/nr.87.html

Autohtoniştii/naţionali sau internaţionali au înlocuit paradigma clasică, burghez sau proletar, bogat sau sărac, dreapta sau stânga, lupta de clasă. Socialismul naţional sau libertatea individuală fără graniţe e la ordinea zilei şi în Stat Paralel Ilegal, care simplifica aceasta departajare politică, maniehista.

Ai noştri, dreptcredincioşi contemplativi, jerfelnici şi smeriţi în devălmăşia valahă, socialistă, după Dragnea & Tariceanu, sunt agresaţi de libertatea individualistă şi raţionalitatea companiilor internaţionale, de societatea civilă străină de neam şi ţara, plătită de speculantul Sörös. Se ştie încă die vremea Imperiului Roman că fără libertate şi responsabilitate individuală se instalează treptat dar sigur marasmul colectivist, socialist, paternalist şi clientelar, de aceea cu riscul de a mă repeta în avalanşă contribuţiilor personale, ale prietenilor sau a celor cu alte păreri, atrag atenţia asupra a doi reprezentanţi a tinere generaţii din Rusia şi România, cele mai mari ţări ortodoxe, care n-au trăit în Lagărul moscovit cu granite închise, cu pumnul marxist-leninist în gură, cu teama, cenzura şi autocenzura. Ei au curajul celor liberi, care n-au suportat îndobitocirea colectivistă cu larg caracter de masă, de aceea să le reţinem numele în aşteptarea unor noi capodopere.

Andrei Swjaginzew, regizor rus din Novosibirsk, prezintă în „Leviathan“, după BBC, unul din cele mai bune filme ale sec. 21, Premiul Cannes pentru cel mai bun scenariu, Leul de Aur etc., puterea despotică naţională. Simfonia dintre Stat şi Biserica, clientelismul şi paternalismul asfixiant, care-l fac pe ruso-pravoslavnic supus, obedient în fata monstrului biblic este cu atât mai apăsătoare cu cât în vremea Războiului Rece exista încă o speranţă.

Lucian Davidescu, membru fondator al ERCAS European Research Centre for Anti-Corruption and State-Building (ERCAS) http://riscograma.ro, radiografiază şi ne prezintă fără perdea monstrul inocent, Leviathan-ului feudal, fanariot de pe malurile Dâmboviţei: „Sub tencuiala unui stat modern scârţâie din toate proptelele – vechi şi noi – o şandrama feudală. Sistemul de funcţionare e suveica post-privilegiu-tribut. România nu este stat social. Din 40%, cât sunt cheltuielile publice ca procentaj din PIB, doar jumătate merg către pensii, Sănătate sau Educaţie. Cu o administraţie în cote rezonabile, România ar putea avea chiar excedent bugetar. Nu este nici stat capitalist. Pentru fiecare leu învestit, o companie trebuie să plătească încă un leu taxe şi mită, să stea la coadă, iar la sfârşit să fie umilită pentru îndrăzneală. Iar pentru fiecare leu dat ca salariu net, trebuie să plătească încă un leu, în numele solidarităţii sociale.

Surpriză! Tot în două împarte şi statul banii adunaţi. Doar că, pentru fiecare doi lei încasaţi, un singur leu acoperă cheltuielile sociale. Celălalt leu, adică cele 20% din PIB care nu ies la socoteală, reprezintă banii care finanţează statul clientelar, fie că e vorba de salarii, cheltuieli curente sau investiţii. Chiar şi puţinele cheltuieli necesare trec printr-un filtru feudal: suveica post-privilegiu-tribut. Ce înseamnă asta? Toţi şefii administrativi, până la nivel de director sau chiar mai jos, sunt numiţi nu pentru a urmări interesul public, ci pentru privilegiul de a colecta fonduri în nume propriu. Din care să verse o parte înapoi ca tribut. Mai are rost să le cerem performanţă? Chiar dacă ar fi în stare să o obţină, i-ar aştepta o singură soartă: mazilirea. Să le cerem să elimine economia neagră? Păi, ei sunt însăşi economia neagră! Ei garantează circuitul public-privat al fluxurilor de bani care urcă de la cel mai mărunt nivel al corupţiei până la cel mai înalt nivel politic. Sunt doar două diferenţe între feudalismul medieval şi cel contemporan. Prima diferenţă: „mijlocul de producţie” principal nu mai este privilegiul agricol, ci un privilegiu al taxării – fie ea legală sau ilegală.

A doua diferenţă: la vârf nu există un „Domn”, ci doar un sistem de privilegii care se autoperpetuează şi care funcţionează ca o inteligenţă colectivă. Are o strategie de conservare, îşi trimite reprezentanţi la vârf pentru a-i servi interesele şi distribuie eficient sarcinile în interior.

Cum arată ierarhia:

1. Clasa politică. Luaţi individual, politicienii nu realizează exact ce caută acolo. Ştiu doar atât cât e nevoie să ştie: că au ceva datorii, câţiva prieteni şi o organizaţie de partid pe care trebuie să o răsplătească.
2. Structurile de forţă. De la judecători până la jandarmi, toţi reprezintă linia de fidelitate care trebuie să păstreze lucrurile aşa cum sunt acum. Cel mai mic salariu de aici e mai mare decât un salariu bun de profesor sau medic. Cea mai mică pensie specială este mai mare decât o pensie bună de profesor sau de medic.

III. Masa de manevră. De la sutele de mii de funcţionari angajaţi pe posturi inventate până la beneficiarii de ajutoare sociale pentru nevoi fictive. Rostul lor este să îşi înţeleagă statutul semiprivilegiat şi să tacă.

1. Baronii locali. Fac reglajul fin între nevoile de hrană ale caracatiţei şi nevoile reale de finanţare ale comunităţilor. Direcţionează fondurile în aşa fel încât să menţină o stare permanentă de dependenţă.

1. Clienţii fondurilor publice. O nouă castă socială, care a înţeles sistemul şi l-a încălecat din fugă. Un calcul cinic le-a demonstrat că e mai rentabil aşa decât să faci afaceri cinstite. Ei au dat tonul creşterii în spirală a cheltuielilor publice până la nivelul de acum, la care nu mai pot fi susţinute. Şi – ca într-un joc piramidal -, ca să nu cadă sub propria greutate, trebuie să găsească pe cineva care să achite nota de plată.

1. Poporul. Mărim dijmele sau tăiem simbriile?

Războiul dintre Statele Paralele – opinii

XY: Pe youtube sunt puse comentariile unora care sunt complicii popularilor europeni. Să ne reamintim de minciună spusă de Băsescu precum că în Constituţie suspendarea şi demiterea preşedintelui de către parlament nu e prevăzută, drept care Karl Peter Schwarz şi alţii de teapa lui au lansat gogomănia „putsch parlamentar”. Iar prezumţia de nevinovăţie e valabilă peste tot – e vorba de cea a celor încă necondamnati. Altfel orice procuror poate scoate pe tuşă orice demnitar când vrea. Tocmai acum iese la iveală cum procurorul şef DNA a cerut „faceţi-i un dosar lui X, are şanse să fie prim ministru şi va pune ministru al justiţiei pe Y, ceea ce ar fi rău pentru DNA”. Unde scrie exact, în ce act normativ, ca pentru parlamentari şi demnitari se aplică prezumţia de VINOVĂŢIE şi că orice om politic e la mâna procurorilor? Oricum, şi dacă e aşa, atunci chiar că nu mai avem ce face în UE. De reamintit că prezumţia de vinovăţie este apanajul INCHIZIŢIEI!

VR: Cultura politică diferă de la o ţară la alta şi în occident. Mai recent, Christian Wulff preşedintele Germaniei a fost la un hotel cu un prieten, nu a fost clar cine a plătit. Demisionează. Justiţia l-a găsit nevinovat. Mai de mult, şeful guvernului bavarez face o excursie invitat un prieten din copilărie, demisionează. Preşedintele francez Sarkozy face o excursie invitat de un prieten şi nu demisionează etc. Totuşi un demnitar, parlamentar condamnat e insuportabil. Dacă asupra unui funcţionar de stat, Beamte, pluteşte o îndoială, el poate deschide o acţiune inpotriva să. Azi legislativul şi executivul, coordonate de PSD, dacă obţin controlul asupra justiţiei, dispare departajarea clară a celor trei puteri în stat din democraţia de tip occidentală, catolică. Aşa zisul puci parlamentar al premierului Ponta viza mai mult decât atâta, chiar şi Preşedenţia, instituţie quasi divină în cele mai mari ţări ortodoxe, Rusia şi România. Având în vedere tradiţiile politice catolice şi ortodoxe incompatible, antagoniste de o mie de ani, e imposibil, de spus, ce-i bine sau rău, sau dacă UE/NATO n-ar trebui să respecte devălmăşia valahă, ca o altă cultură politică, care a fost numai mascata cu succes de marxism, o ideologie de sorgite occidentală, în vremea Războiului Rece, în spatele Cortinei de Fier, şi astăzi e din nou vizibilă într-o ţară euro-atlantica.

————————————-

Dr. Viorel ROMAN

www.viorel-roman.ro

Bangkok

12 februarie 2018

ADRIAN GRIGORIU. Despre trădătorul Neagu Djuvara. Grupul de la Cifru -i comunDespre trădătorul Neagu Djuvara. Grupul de la Cifru blochează mesajul sovietic de acceptare a Armistițiuluii la 20 august 1944

 Despre trădătorul Neagu Djuvara. Grupul de la Cifru nu-i comunică lui Ion Antonescu mesajul sovietic de acceptare a Armistițiului la 20 august 1944

IATA CE SE ASCUNDE CU CEL MAI MARE EFORT DE CATRE INAMICUL DE MOARTE AL NEAMULUI ROMANESC DESPRE 23 AUGUST 1944!!!
Pentru ascunderea informatiilor prezentate mai jos, toate documentate prin numeroase acte autentice din arhive, se fac investitii imense de catre inamicul secular al Neamului Romanesc. Daca aceste informatii ar fi cunoscute de romani, situatia dezastroasa creata atunci cu consecintele negative pentru Neamul Romanesc in prezent, nu ar putea fi continuata.
Istoria “oficiala” prezinta actul de la 23 august 1944 ca find salvator pentru Romania si o justifica prin descrierea situatie pe front ca fiind dezastruoasa pentru Romania. Dar omite un număr de informatii esentiale pentru evaluaera stuatiei precum si contextul istoric si internatuonal si cel mai grav, omite planurile pentru rezulatul razbiului elaborate de straini cu mult inainte de evenimente.
Dupa ce i-a luat un an si jumatate sa parcurga 1,100 km prin stepa pe teren plat de la Stalingrad la Romania, Armata Rosie s-a blocat in martie 1944 in fata Romaniei. Aveau in fata Armata Romana si Muntii Carpati de care nu aveau cum sa treaca, dupa cum s-a demonstrat in primul razboi mondial. Sa ne amintim ca dupa ce un guvern calificat ca eroic dar care a trimis tezaurul tarii in Rusia sa fie luat de bolsevici, care se pregatea sa se mute si el in est de NIstru sa scape de presiunea Armatei Germane si cu asta sa realizeze planul inamicului secular al Neamului Romanesc de disparitie a Statului Romanesc, patriotii din armata s-au mobilizat, au inghetat in transee, au respins armata Germana, au alungat rusi dincolo de Nistru, au ajuns in 1919 la Budapesta si in urma lor, s-a infaptuit reintregirea teritoriala a tarii iar strainiii au ramas cu planurile nerezolvate. O astfel de mobilizare se astepta de le Poporul Roman oricand.
In incercarea de a sparge frontul romanesc, in aprilie 1944, Armata Rosie a atacat la Targu Frumos dar a fost infranta de Armatele Romana si Germana, intr-o batalie atat de celebra incat constituie caz de studiu la Academia Militara West Point a SUA.
Armata Rosie era blocata in fata Romaniei in impas. Intreg razboul depindea de modul de solutionare a blocajului de la granita Romaniei. Blocajul nu se putea rezolva pe cale militara in consecinta au trebuit sa treaca la alte mijloace, respectiv la “specialitatea inamicului” clasica metoda de a obtine cooperarea conducatorilor adversarului impotriva propriului popor. Fara stirea lui Antonescu si a altor patrioti, aveau de multi ani plasat in fruntea statului pe cel mai important agent antiromanesc, un membru de vaza al trupelor de ocupatie ale inamicului de moarte al Neamului Romanesc.
Cu scopul de a slabi Romania dar mai ales de a convinge populatia ca venirea rusilor ar putea fi o salvare, aviata americana a desfasurat incepand din martie 1944 cele mai mari campanii de bombardare din istoria sa pana la acel moment asupra obiectivelor industriale dar mai ales civile din Bucuresti, Ploiesti, Brasov. Cu un imens cost, aviata romaneasca a provocat cele mai mari infrangeri ale aviatiei militare americane din intreaga lor istorie lor pana in prezent.
Bombardamentele americane au avut ca scop favorizarea ocuparii Romaniei de catre URSS. Nicidecum nu aveau americanii vreun gand sa salveze Romania de URSS ci dimpotriva. Toti cei care au promovat aceasta idee, in timpul razboiului si dupa razboi au fost agenti de influenta ai inamicului care au manipulat constiinta publica, manipulare careia le-au cazut prada mii de patrioti. Avand incredere in reprezentantii americani in Romania si propagandei anticomuniste diseminate prin radio far sa banuiasca ca este in intregime falsa, patriotii romani si-au sacrificat viata construind o rezistenta impotriva comunistilor pentru ani si ani, convinsi ca ei pastreaza un cap de pod pentru venirea americanilor. Aceasta perfida manipulare greu de cuprins de o minte normala a urmarit in fapt identificare patriotilor si eliminarea lor din calea preluarii tarii de catre inamicul prezentat laa cel moment drept URSS.
Intre timp, dupa numeroase tradari ale germanilor care nu si-au respectat promisiunile din motive similare de tradare la nivel inalt, Ion Antonescu initiase negoceri de incheiere a razboiului unilateral pentru Romania, negoceri ce se aflau in faza de aprobare finala de catre URSS.
La 20 august 1944 conducerea URSS a trimis mesajul ca a acceptat armistitiul propus de Ion Antonescu in care se asigura independenta Romaniei si se stipula ca Armata Rosie va traversa Romania de la est la vest printr-un coridor la nord de max 20 km lat pazit de armata romana si ca nu va stationa pe teritoriul Romaniei.
Textul armistitiului si aprobarea au fost primite la biroul de cifru al Ministerului de Externe unde lucra si Neagu Djuvara. Conducerea cifrului nu au transmis textul catre Ion Antonescu dar l-au dat lui Iuliu Maniu care l-a aratat doar regelui Mihai. Exista probe indubitabile de arhiva care atesta ca armistitiul fusese acceptat de URSS si trimis in Romania la 20 august 1944.
Maniu si grupul de colportori organizat in jurul lor au planificat sa isi insuseasca meritul acestui succes, sa apara drept salvatorii Romaniei, scop pentru care trebuiau sa scape de Ion Antonescu. Inamicul avea un plan si mai perfid de a se folosi de acestia.
Pentru multe motive in dauna interesului tarii dar si pentru a pune presiune pe Antonescu si sa castige simpatia conducerii URSS, un numar de generali romani din grupul colportorilor au ordonat, desigur fara stirea lui Antonescu, deplasarea trupelor din dreptul Iasului in sud si nord lasand Iasul fara aparare. Actiunea este cunoscuta de atunci ca “Deschidera de la Iasi”. Simultan Armata Rosie a atacat si fara sa intampine nici o rezistenta au spart frontul la 20 august 1944.
Antonescu asteptand confirmarea armistitiului ce trebuia sa apara dar tot nu venea, a trimis o echipa din care a facut parte si Neagu Djuvara la Stockholm la 22 aug 1944 sa obtina un raspuns de la ambasadoarea URSS, cea prin care se facusera negocierile. Cei trimisi nu au facut nimic, lasand pe Antonescu in lipsa de informatii. Neagu Djuvara, de o viata, refuza sa lamureasca orice subiect legat de aceasta calatorie in care el si grupul de la cifru au tradat a doua oara dar are timp sa scrie manipulari si dezinformari privind pretinsa noatra origine din nomazii cumani!!! Ceva mai antiromanesc greu de imaginat.
La 23 august 1944 dupamiaza Mihai, Maniu si grupul de colportori atrag in capcana pe Antonescu care intra in biroul lui Mihai fara garda, considerand ca biroul regelui trebuie sa fie cel mai sigur loc din tara. Gasindu-se fara aparare, Antonescu este capturat, inchis in subsolul palatului regal si predat a doua zi agentilor URSS.
La 23 august 1944 la 22:50 regele Mihai a tinut discursul la radio in care a inselat armata ca armistitiul cu URSS ar fi fost semnat si a ordonat incetarea ostilitatilor cu URSS. Insa Armata Rosie netinuta de nici un tratat sau armistitiu, a capturat intreaga Armata Romana aflata pe front, respectiv 180,000 de soldati romani, si i-a deportat in Siberia sau i-a asasinat direct precum au facut in lagarul de la Balti unde au impuscat 50,000 de soldati.
In rezumat, la 23 august 1944, Armata Romana a fost lasata fara conducerea Maresalului si mintita sa fie dezarmata cu consecinta ca a fost distrusa de rusi. ROMANIA RAMASA FARA ARMATA SI CU O CONDUCERE CE A ACCEPTAT SA TRADEZE POPORUL SI SA SE INROLEZE SLUGA FATA DE CONDUCEREA URSS, ACESTIA NU AU MAI AVUT NICI UN MOTIV SA SE TEAMA DE ROMANIA.
Nu exista nici un alt caz in istorie cand seful statului a capul seful armatei si a predat armata si statul cu totul la inamic in timpul razboiului. Daca insa luam in considerare ca Mihai si intreaga sa ascendenta nu sunt romani ba dimpotriva, sunt tot ce ar fi putut sa fie mai rau adica fac parte din trupele de ocupatie aflate in subordinea inamicului secular al Neamului Romanesc, Mihai si-a facut in mod stralucit datoria fata de ai lui.
Sa obsevam ca Antonescu extrasese conditii de incetare a ostilitailor foarte favorabile Romaniei dar devaforabile planurilor Europene ale inamicului insa cu Antonescu in fruntea armatei, inamicul nu avea incotro.
Colportorii au fost surprinsi sa afle ca URSS nu vrea sa semneze cu ei clauzele negociate de Ion Antonescu. Conducerea URSS i-au tratat ca pe niste slugi ce se dovedisera a fi. De Maresalul Ion Antonescu aflat in fruntea poporului roman le era frica, dar de tradatorii slugarnici nu aveau nici o teama.
Armistitiul va fi semnat in 12 septembrie 1944 cu clauze inrobitoare pentru Poporul Roman.
In urmatoarele 2 luni, Armata Rosie a parcurs 600 km cu tot cu trecerea peste Muntii Carpati.
Consecinta ocuparii Romaniei de Armata Rosie si a armistitiului cu clauze inrobitoare semnat de Mihai si grupul de colportori, Poporul Roman a suferit de atunci si va mai suferi inca multe generatii de acum incolo efecte ireversibile intre care cea mai grava este distrugerea celor mai buni dintre romani ucisi sau incarceati ilegal in perioada 1944-1964 fata de care jaful economic imens, este neinsemnat.
La 23 august 1944 a avut loc unul dintre cele mai nenorocite evenimente din intreaga istorie a Neamului Romanesc. Vitejia a sute de mii de romani, viata a milioane, munca a zeci de milioane de romani pe zeci de ani au fost injosite, irosite, distruse de niste straini sub falsa identitate de romani impreuna cu niste romani slugi obediente la straini.
Desigur, ce s-a facut nu se poate anula. Cu interes insa observam ca inamicul secular actioneaza cu o perseverenta diabolica cu scopul de a mentine o imagine publica falsa in ce priveste actul de la 23 august 1944, intre care faptul ca regele MIhai “a salvat” tara, ca “partidele istorice” au actionat cu intelepciune si iscusinta in acord cu tarile aliate in interesul tarii, ca la acel moment nu exista nici o alta solutie pentru Romania, ca in cazul in care nu se facea alianta cu URSS tara ar fi fost distrusa de Armata Rosie, ba mai mult, fantezii precum ca ar fi fost chipurile o intelegere intre Antonescu si MIhai in care Antonescu sa se sacrifice pentru a salva tara de la dezastru!!! O GRAMADA DE MINICIUNI.
Intreaga propaganda se straduieste sa ascunda faptul ca Romania avea o armata capabila de care nu s-ar fi putut trece, ca Armata Roasie ar fi fost blocata complet in Carpati si ca prin asta planul mondialistilor nu se putea indeplini respectiv acela ca jumatate de Europa sa ajunga sub contrul al conducerii URSS, care stim cu totii nu era nicidecum compusa din rusi. Deasemena propaganda ascunde faptul ca fara arestarea lui Antonescu, regele MIhai nu putea minti Armata Romana prin discursul din noaptea de 23 august 1944, ca urmare a mintirii armatei, aceasta a fost capturata, ca urmare a capturarii armatei, URSS a capturat intreaga tara, de fapt, regele Mihai cu “liderii politici” si conspiratoriii au predat tara inamicului neconditional. MAI MULT DECAT TRADARE, O CRIMA IMPOTRIVA INTREGULUI NEAM ROMANESC. Si pentru ca a indraznit sa indeparteze Armata Rosie din tara si pe oamenii inamicului din functiile din stat, inamicul l-a asasinat pe Dej si pentru ca a indraznit sa faca Romania o mare forta economica si mai ales militara, inamicul l-a asasinat pe Ceausescu.
Vedem ca inamicul secular al Neamului Romanesc a asasinat Patriotii Romani care au unit fortele Neamului Romanesc impotriva inamicului si i-au cauzat grele probleme la scara tarii si international, iar dupa ce i-a asasinat continua sa ii calomnieze si dupa 100 de ani prin mass media detinuta de el in intregime si alte instrumente de diseminare a informatiei istorice pe care le controleaza sau influenteaza semnificativ cum ar fi curricula scolara, sau prin gura politicienilor ce sunt in intregime obedienti la inamic. Vazand cele de mai sus, mai avem vreo indoiala ca adevarul este altul, poate chiar opus versiuniii oficiale?
Factorii ce au condus la situatia petrecuta la 23 august 1944 trebuie indepartati pentru ca situatia din ce in c
e mai apasatoare asupra tarii sa se opreasca si sa nu fie repetata.
ADRIAN GRIGORIU

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările economice. Scandaloasa situație se „potrivește” perfect României, țară condusă de prea mulți incompetenți.
În conferința amintită, Raluca Prelipceanu a punctat aspecte extrem de grave despre fenomenul emigrației din România și anume:
– țara noastră este pe locul 2 în lume (după Siria) ca număr de populație care emigrează, 9 români pe oră, 17% din populația activă a țării, 1/5 din întreaga populație;
– am pierdut 40.000 de medici (2007-2017), 84.000 tineri (2016) sub 36 de ani, din care 19% cu studii superioare (61% femei);
– suntem sursă de forță de muncă calificată pentru Austria, Ungaria, Franța, Germania și supercalificată pentru SUA și Canada.
Consecințele, mai ales pe termen mediu și lung sunt înfiorătoare:
– 5 milioane de români sunt permanent sau temporar în străinătate ca emigrați;
– pierdem o mare parte din tinerii care s-au calificat aici pe cheltuiala statului român;
– a crescut vârsta la care femeile procrează (de la 18 ani în 1980 la 30 de ani în 2017);
– copiii rămași în țară abandonează școala, devin analfabeți, nu primesc educație morală părintească, motive pentru care vor deveni o mare problemă peste 5-10 ani;
– diaspora românească nu este coagulată, nu are putere, nu promovează interesele României, nu susține interesul național;
– are loc deconstrucția identității umane, declasarea ei (cei plecați la muncă, chiar dacă au studii superioare, acceptă munci degradante);
– se schimbă mentalitatea celor plecați, acceptând după un timp principiile morale ale țării unde lucrează (homosexualitatea, neasumarea întemeierii unei familii, bigamia etc);
– emigranții români nu investesc în România resursele lor financiare. Chiar dacă își construiesc aici case, cimentul este francez, cărămida poloneză, instalația electrică olandeză, cea sanitară germană, aparatura neromânească, deci totul se reîntoarce în aceste țări;
– 20% dintre cei plecați nu se vor mai întoarce niciodată în România fiind pierduți definitiv;
– 23% au cerut cetățenie străină (Ungaria, Italia, Spania, Franța, Canada, SUA);
– dezvoltarea noastră economică este doar din: industria auto, informatică și consum;
– 40% din suprafața arabilă a țării este cumpărată de străini;
– marile magazine cu produse agro-alimentare, distrug agricultura românească (sectorul legumicol, pomicol, creșterea animalelor) care a devenit una de subzistență;
– principalele resurse strategice sunt în mâna străinilor.
Înfiorător de adevărat, sumbru ca perspectivă. De ce am ajuns aici?
– incompetența clasei politice care conduce țara de aproape 30 de ani;
– lipsa unor programe și strategii naționale de dezvoltare economică pe termen mediu și lung;
– nepotismul infiltrat în toate structurile, care crează imobilism și rezistență la transformare;
– supraîncărcarea schemelor și posturilor salariale la stat, care duc la cheltuieli uriașe;
– birocrația, mita, recompensarea politică cu posturi de răspundere după alegeri;
– distrugerea sentimentului patriotic, religios, dezunirea, trădarea, lașitatea, fac ca noi singuri să ,,închinăm” țara celui care plătește mai mult.
În scurt timp nu mai avem, chiar dacă am dori, cu cine să mai îndreptăm lucrurile. Țara va putea fi împărțită, fără nicio rezistență, vecinilor.
Concluzia vă rugăm să o trageți voi, stimați cititori.

prof. Corvin Lupu. Fundații străine de „binefacere”, factor de risc pentru securitatea națională

Fundații străine de „binefacere”, factor de risc pentru securitatea națională

Lovitura de stat din decembrie 1989 a adus cu sine, în primele zile după asasinarea lui Nicolae Ceaușescu, o noutate în peisajul instituțional românesc: fundațiile de „binefacere” cu finanțare din străinătate. În sfârșit, românii vedeau cu ochii lor cum Occidentul plin de bunăvoință și prietenie dezinteresată, aduce bani în România pur și simplu ca să ne ajute. Adică, occidentalii veneau să ne dea bani „pe gratis”. Primul om care a venit în România, cu primul avion, după ridicarea interdicției de zbor și deschiderea spațiului aerian al țării, a fost George Soros. Spațiul aerian al României fusese închis mai multe zile de autorii loviturii de stat, ca să poată să-și rezolve nederanjați de nimeni problemele preluării puterii și să-i curețe pe cei care nu au trădat România alături de ei și nu s-au racordat agresiunii serviciilor străine împotriva țării noastre.

George Soros, reprezentant al „poporului ales”, a fost primit de conaționalul său Saul Bruckner, deghizat în român sub numele de Silviu Brucan. Internetul păstrează și astăzi fotografii ale întâlnirii lor când au pus bazele Grupului pentru Dialog Social, prima fundație finanțată din străinătate, în care aprox. 10% dintre membri ei au fost de etnie română, ceilalți fiind minoritari etnici, majoritatea minoritari ascunși sub nume românești. GDS-ul lui Brucan și Soros a devenit cea mai crudă poliție politică a intelectualității din România și cea care veghează și astăzi ca tinerilor noștri să li poată spăla creierele cât mai bine. Era doar începutul. Au urmat alte și alte organizații și fundații, granturi finanțate de cercetare, fonduri diverse pentru schimburi academice și finanțări în foarte multe direcții social-economice și cultural-științifice de acțiune. S-a început cu ideologia și apoi s-a trecut la înființarea fundațiilor cu interese economice. Într-adevăr românii au crezut că Occidentul chiar dă bani „pe gratis”… Poporul român a fost din nou neatent…

Puțini au fost cei care au recomandat prudență și au arătat că nimeni nu dă bani „pe gratis”, că în spatele fiecărui dolar cheltuit în România se ascunde, mai în adâncuri sau mai la vedere, un interes. Cu cât banii sunt mai mulți, cu atât interesul este mai mare. Acești avertizori au fost imediat taxați ca fiind comuniști, eventual securiști, ceaușiști, sau naționaliști, acestui din urmă termen atribuindu-se, prin abuzarea înțelesului său pozitiv, conotații negative, chiar peiorative. Un cor admonestator, uneori asurzitor, a acoperit imediat pe avertizori, iar noile softuri ale poliției politice a noului regim, deservită de „puii” fostei Securități, i-a încadrat de îndată pe avertizori și ei au fost luați „în lucru”.

Un distins coleg profesor universitar și colaborator apropiat, fost decan la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și câțiva ani profesor universitar asociat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, venit aici ca să-mi ajute facultatea pe care o conduceam, a fost invitat, în 1995, în SUA, la o universitate foarte prestigioasă, dar care avea și alte misiuni de „formare” în România. Cu acest prilej, i s-a propus „o afacere”. Facultatea lui urma să primească suma de un milion de dolari, cu condiția să scoată toate orele de istorie din planul de învățământ al facultății!!! Istoria care conservă adevărul peste timp deranja foarte tare pe noii noștri „prieteni”, îndrumători, „binefăcători”, de fapt viitorii noștri stăpâni. Păi cum să faci Științe Politice fără să știi istorie, fără să cunoști rădăcinile evenimentelor și fenomenelor politice care se petrec astăzi? Istoria este regina științelor umaniste. Fără istorie nu se pot însuși temeinic nici Politologia, nici Relațiile Internaționale, nici Studiile de Securitate. Se poate face doar propagandă politică de slabă factură, ceea ce, din păcate, se face în cea mai mare măsură. Conducerea colectivă a facultății din Cluj și rectorul de atunci au acceptat oferta. Și clanțele de la uși au fost aduse din SUA, dar studenții n-au mai învățat istorie și au rămas cu un handicap profesional major. Se forma „omul nou”, homo europaeus, homo mondialus, homo globalus, sau cum să-i mai spunem.

O țară fără istorie nu are viitor!!! Atunci am înțeles că viitorul sună rău și că vom ajunge colonie. Am spus-o și studenților mei. Peste ani, în ultimul deceniu, mai mulți studenți au recunoscut că în 1995 nu m-au crezut, dar astăzi constată că am avut dreptate. Le-am spus că aceasta este menirea unui profesor. Să spună adevărul, cât ar fi el de crud și să transmită mesaje care să dăinuie peste timp, nu doar mesaje cu valabilitate conjuncturală, temporară.

Anii au trecut, România a aderat la NATO, la UE și s-a înscris să mărșăluiască pe tot felul de „axe”, parcurs pe care și-a pierdut suveranitatea și independența națională și odată cu ele o mare parte din elite, din genele bune, acumulările și resursele de toate felurile. Economia românească a fost lichidată și înstrăinată și înlocuită cu o economie străină. La sfârșitul anului 2016, Institutul Național de Statistică ne-a anunțat că 88% din capitalul din România aparține străinilor, iar 12% aparține românilor. Nu etnicilor români, ci cetățenilor români, inclusiv străinilor care, din interese economice, și-au luat și cetățenia română. În condițiile în care toate resursele naturale ale României și jumătate din cel mai bun teren agricol al țării sunt exploatate de străini, am crezut că presiunea fundațiilor străine se va încheia și ea. Am sperat că și-au atins scopul și se opresc. Au reușit să facă din România o colonie pe placul lor. Dar, nici vorbă! Vin mereu alții… cu alte interese, dornici să pună mâna pe alte bogății ale țării, pe care le cunosc mai bine decât românii. Doar ei sunt cei care au pus mâna pe hărțile secrete cu resursele minerale, cu ajutorul mizerabililor lor complici interni, printre care au fost și unii etnici români.

Recent am fost solicitat de un apropiat al meu să dau niște relații referitoare la un teren de pășune alpină proprietate a familiei mele din Munții Făgărașului, la poalele vârfului Moldoveanu, pe Valea Viștea Mare. Astfel am auzit pentru a doua oară de o fundație germană care mișună de câțiva ani prin Țara Făgărașului și prin nordul județului Argeș. Mai auzisem despre această fundație cu câțiva ani în urmă, de la același apropiat al meu, când fundația era în curs de constituire.

Am aflat atunci că urmărește scopuri nobile de protecție a mediului, în special a pădurilor din Carpații Meridionali, dorește să conserve natura minunată a României, să marcheze trasee turistice, să facă podețe peste râurile de munte, pe traseul potecilor turistice etc. Apropiatul meu mi-a relatat numai lucruri minunate despre această fundație. Cu experiența vârstei și a șanselor pe care le-am avut în viață de a înțelege operațiunile din spatele cortinei, am devenit curios. M-am interesat de această fundație și am găsit informațiile care mă interesau și m-am decis să le fac cunoscute și celor care nu au auzit de ele. O fac cu speranța, care moare ultima, că poate și românii vor găsi mijloace să-și apere puțina sărăcie care le-a mai rămas. Bogăția s-a dus deocamdată în mâini străine, dar puținul rămas românilor trebuie apărat.

Fundația se numește Conservation Carpathia. Ce nume frumos și cu conotații generoase! În 2 decembrie 2002, prin Încheierea nr. 16/AS a Judecătoriei Zărnești acestei fundații i s-a acordat personalitate juridică. Membrii ei fondatori sunt:

1. Johann Georg Wyss – cetățean elvețian, născut la 19.09.1935. Are o avere estimată de revista Forbes la 6,1 miliarde de dolari, în anul 2016 fiind pe locul 196 între cei mai bogați oameni ai lumii și pe locul patru între bogații Elveției;
2. Hedy Wyss, cetățean elvețian, sora lui Johann Georg Wyss, născută la 17.10.1940;
3. Douglas Rainsford Topkins – cetățean al SUA, născut la 20.03.1943, între timp, decedat în anul 2015. A fost fondatorul brandurilor de îmbrăcăminte The North Face și Esprit;
4. Kristine McDivitt Tomkins – cetățean al SUA, născută în 30.06.1950, soția lui Douglas Rainsford Tomkins;
5. Markus Fiedrich Jebsen – cetățean danez, domiciliat în Hong Kong, născut în septembrie 1962, director general al grupului de firme Jebsen&Co;
6. Paul Alexander Lister – cetățean al Marii Britanii, născut la 5.09.1962, fondatorul The European Nature Trust (TENT), moștenitorul unui imperiu al mobilei, Mulland Furniture Industries (MFI), vândut în anii 2000. Este finanțatorul documentarului ”Wild Carpathia”;
7. Toby Nigel Bertram Aykroyd – cetățean al Marii Britanii, născut în noiembrie 1955, coordonatorul Wilderness Foundation;
8. Peter John Bennett – cetățean al Marii Britanii, născut în august 1954, fondator al fundației Rainforest Concern;
9. Manfred Johann Hell – cetățean german, născut în august 1956, co-fondator al brandului de echipament outdoor Jack Wolfskin;
10. Horațiu Hanganu, cetățean român, născut în iunie 1977, devoalat de investigația jurnalistică a TV Antena-3, „În premieră”, ca fiind intermediar pentru retrocedări;
11. Barbara Promberger Furpass – cetățean al Austriei, născută la 10 aprilie 1974;
12. Cristoph Franz Johannes Promberger – cetățean german, născut în iunie 1965.

Scopul principal declarat al fundației este să creeze un Parc Național în Carpații de Sud ai României prin folosirea de fonduri publice și private.

Printre obiectivele fundației sunt și acelea să cumpere pășuni, păduri, să administreze flora și fauna sălbatice și să dobândească dreptul de extracție a mineralelor. Iată deci finalitatea acțiunilor fundației Conservation Carpathia.

De îndată ce a obținut drepturile legale de funcționare, Fundația Conservation Carpathia, prin SRL-uri comerciale subsidiare a început o campanie agresivă de achiziții de terenuri forestiere, în special în Pasul Rucăr, prin Dâmbovicioara, Dragoslavele, în zona barajului Pecineagu, parcul natural Piatra Craiului, Leaota ș.a. În demersurile sale, fundația a justificat dorințele ei de a achiziționare de terenuri montane prin remarci denigratoare la adresa românilor, „națiunea care dorește să se împroprietărească cu cele trei milioane de hectare de păduri, cu singurul gând de a le transforma în bani”.

Până la ora când am cules eu informații pentru prezentele rânduri, fundația achiziționase suprafața de 26.000 de hectare de pădure și pășune(!), cu complicitatea unor șefi de composesorate și ocoale silvice private. Cu un tupeu ieșit din comun, FCC declară că ea cumpără zeci de mii de hectare de pădure numai pentru a o salva de la defrișare. Cât de proști ne cred și cât de proști sunt cei care îi cred pe ei. FCC și-a legalizat și un fond de vânătoare și a devenit membru în unele composesorate de pădure, calitate în care are dreptul legal de a achiziționa terenuri de la alți composesori.

Fundația Conservation Carpathia a încearcă, direct și indirect, prin forța autorității Ministerului Mediului și Pădurilor să obțină controlul asupra arealului Munților Făgăraș. La 25 iunie 2010, Ministerul mediului și Pădurilor a încheiat cu Ocolul Silvic Rășinari RA și cu Ocolul Silvic Izvorul Florii convenția de administrare nr. 7, prin care cele două ocoale silvice private au preluat în administrare situl Munții Făgăraș ROSCIO122 și aria piemont Făgăraș ROSPA0098. Cele două situri au o suprafață de 270.207 hectare și includ teritorii din județele Vâlcea, Sibiu, Brașov și Argeș.

Fundația Conservation Carpathia și-a manifestat interesul de preluare în administrare a siturilor „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș”, propunând, într-o primă fază, o asociere cu cele două ocoale private care au în administrare siturile. Ca urmare, prin Încheierea 1604/CC din 28.01.2014 a Judecătoriei Sibiu, s-a înființat Asociația Administrația Siturilor Făgăraș, având ca membri fondatori OS Rășinari RA, OS Izvorul Florii RA și Fundația Conservation Carpathia.

Această inițiativă a reprezentat o tentative evidentă a Fundației Conservation Carpathia de a obține indirect influență și atribuții decizionale cu privire la administrarea celor două situri, dar autoritățile guvernamentale române au înțeles pericolul ca această fundație, prin complicitatea interesată a conducerii ocoalelor silvice private, să preia controlul asupra suprafețelor de pădure din Munții Făgăraș. Dar în legislația din mai multe state occidentale, cine stăpânește pădurile, are drept de exploatare și a subsolului acestora, iar legislația se poate mișca în această direcție și în România, țară care „trebuie” îndrumată să-și compatibilizeze legislația cu cea a mai marilor ei. Apoi, Munții Făgăraș dețin mari zăcăminte de mai multe feluri, inclusiv uraniu și alte resurse prețioase, care nu au fost niciodată exploatate, dată fiind tăria rocilor. Dar, tehnologia a avansat și acest fost impediment este unul ușor surmontabil în prezent și în viitor.

Interesul conducerii ocoalelor silvice private, la care m-am referit, s-a văzut în determinarea acestora de a se asocia cu Fundația Conservation Carpathia prin demersuri reglementate în justiție.

Ca urmare a sesizării intențiilor periculoase pentru viitorul Munților Făgăraș, Ministerul Mediului a refuzat acordarea dreptului de administrare a celor două situri, apreciind că aceasta se poate acorda doar de către minister și nu prin demersuri în justiție care să ocolească prevederile legii. În acest sens a redactată adresa nr. 15.827 din 27.06.2014 a MMSC. Refuzul a fost decis de ministrul Attilo Korodi, filiera maghiară din România nefiind doritoare ca acești occidentali să preia controlul asupra munților Transilvaniei, provincie pentru care ungurii au alte proiecte…

Această evoluție neprevăzută a determinat Fundația Conservation Carpathia să-și schimbe strategia și să se îndrepte împotriva celor două ocoale cu care se asociase. După schimbarea ministrului Attilo Korodi, fundația a făcut un lobby puternic pentru a determina Ministerul Mediului să rezilieze contractul de administrare a celor două situri „Natura 2000” încheiate cu cele două ocoale silvice menționate. În urma acestor demersuri, prin noul ministru, Grațiela Leocadia Gavrilescu, Ministerul Mediului notifică cele două ocoale (prin adresele nr. 3810 din 16.07.2014 și nr. 5557 din 23. 10.2014), iar prin adresa nr. 5557 din 14.01.2015 ministrul Mediului a anunțat rezilierea de drept a contractului de administrare nr. 7 din 25.06.2010.

La 28.01.2015 OS Rășinari RA și OS Izvorul Florii RA au contestat măsura rezilierii. Prin procedura prealabilă, ocoalele au explicat cu dovezi că și-au îndeplinit absolut toate obligațiile impuse, în mod succesiv, prin contract, de către Ministerul Mediului. În plus, s-a evidențiat implicarea administratorilor siturilor „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș”, cofinanțat prin Programul Operațional Sectorial Mediu 2007-2013, în valoare de 17.225.594 lei, deci aprox. patru milioane de euro, proiect aflat în implementare. În urma acestui proiect a rezultat un plan de management al siturilor, situat, conform unei surse din Ministerul mediului, în top trei planuri de management de calitate, întocmite la nivel național.

Soluționarea litigiului între cele două ocoale silvice private și Ministerul Mediului a fost atribuită Curții de Apel Alba Iulia. La termenul din 4.09.2015, în proces a fost admis ca intervenient Fundația Conservation Carpathia (FCC), dar nu alături de foștii ei asociați, ci pentru a susține „argumentele” Ministerului Mediului.

Cererea în vederea obținerii calității de intervenient în proces a fost argumentată deosebit de interesant, devoalând intențiile reale ale Fundației Conservation Carpathia. Astfel, fundația își argumenta drepturile prin calitatea de mare proprietar de fond forestier pe raza județului Argeș, în zonele limitrofe ale siturilor „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș”. Fundația arăta în cerere că „se creează posibilitatea atribuirii siturilor către alt administrator și posibilitatea ca pe viitor ea să poată participa la procedura de atribuire în administrare a siturilor Făgăraș”, arătând că deține logistica necesară activităților de administrare în arii protejate, iar când Ministerul mediului va organiza o nouă procedură de încheiere a unui nou contract de administrare a siturilor „FCC are deja asigurate și pre-aprobate sursele de finanțare necesare”.

Instanța Curții de Apel Alba Iulia înțelege întregul fenomen și lupta acerbă din spatele cortinei pentru stăpânirea Munților Făgăraș și anulează notificările de reziliere și rezilierea de drept ale Ministerului Mediului, apreciate ca fiind arbitrare și excesive, bazate pe repetate ordonanțe ale Guvernului cu privire la acest aspect, care au creat norme juridice care nu sunt clare, previzibile, precise și inteligibile, încălcând în acest fel principiile securității juridice și al încrederii legitime.

Dar Fundația Conservation Carpathia este foarte puternică și nu a renunțat la lupta pentru acapararea Munților Făgăraș. Odată cu numirea „guvernului meu”, condus de agentul Dacian Cioloș, membrii ai fundației sunt numiți la conducerea Ministerului Mediului!!! Ministru este numită Cristina-Daniela Pașca Palmer, iar secretari de stat sunt numiți Erika Stanciu și Viorel-Traian Lascu, care se autosuspendă temporar din calitatea de membrii ai Fundației Conservation Carpathia, dar nu demisionează nici unul.

Noua conducere a Ministerului Mediului nu ia nici o măsură de punere în aplicare a sentinței definitive a instanței, în ciuda solicitărilor oficiale în acest sens a Administrației Siturilor „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș” care nu puteau să-și îndeplinească obligațiile de administrare a siturilor. În cele din urmă, ignorând decizia Curții de Apel Alba, conducerea Ministerului Mediului a decis că nu mai recunoaște calitatea de administrator a celor două situri.

La 14 septembrie 2016, Guvernul Dacian Cioloș aprobă un Memorandum cu privire la crearea Parcului Natural Munții Făgăraș. De observat că Guvernul Cioloș nu a emis o ordonanță sau o lege, care pot fi contestate în contencios administrativ, ci un Memorandum, care nu poate fi supus formelor legale de contestare. În acest document se specifică și modul de constituire a parcului Național Munții Făgăraș, prin „inițierea unei oferte de colaborare pe bază de voluntariat public privat în vederea colaborării cu diverse organizații de mediu care doresc să sprijine pe termen lung constituirea parcului național”. Memorandum-ul stabilea și termenul de înscriere pentru colaborare cu Guvernul României, care a fost octombrie 2016. La ora respectivă, singura fundație care avea un asemenea obiectiv asumat era Conservation Carpathia, iar în luna rămasă alte organizații nu mai aveau timp să se înființeze sau să-și modifice statutul în instanță.

Siturile „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș” au solicitat guvernului României anularea/retragerea/denunțarea Memorandumului cu privire la crearea Parcului Natural Munții Făgăraș, aprobat de Guvernul României la 14 septembrie 2016.

Speranța moare ultima…

În jurul problematicii proiectului de înlocuire a Administrației Siturilor „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș” cu o administrare de către Fundația Conservation Carpathia a Munților Făgăraș s-a declanșat o adevărată luptă. Susținătorii administrării Munților Făgăraș de către această fundație străină își bazează argumentația propagandistic, susținând că cei care se opun străinilor sunt cei care vor să taie „ras” pădurile Făgărașilor, cei care vor să vâneze toate trofeele faunei care a mai rămas în viață și care vor să facă din Transfăgărășan un mare talcioc.

Dar, stimați cititori, hoția trebuie să fie oprită de prin acțiunile magistraților și ANAF-ului, pe care îi invităm respectuos să abandoneze poliția politică mizerabilă pe care o practică de mai mulți ani și să treacă la treaba pentru care sunt investiți de lege.

Oare trebuie să dăm România în întregime străinilor din cauză că unii români fură și cei îndrituiți nu i-au măsuri? Asemenea sugestii/susțineri/demersuri sunt adevărate ofense aduse minimei inteligențe a poporului român. Adică românii nu sunt buni să-și păstreze țara pentru că sunt hoți, așa că hai să dăm țara străinilor, care s-au dovedit mult mai corupți decât românii, doar că au tupeu mare și „hoții strigă <hoții>”, iar guvernul român, aflat sub presiunea euro-atlantică, pe de o parte și a statului paralel intern, pe de altă parte, nu-și poate exercita suveranitatea pentru a lăsa România, atâta cât a mai rămas, românilor. Fundația Conservation Carpathia joacă dur. Ea a dat în judecată Federația proprietarilor de păduri și pășuni din România, NOSTRA SILVA și i-a cerut daune materiale pentru că i-ar fi stricat imaginea! Tupeu nu glumă! Românii nu mai au voie în țara lor să critice intrușii străini veniți după bogățiile noastre.

Vrând, nevrând, scriind aceste rânduri, nu pot să nu fiu de acord cu președintele actual al SUA, care se pronunță ferm pentru o Europă a națiunilor! Doamne ajută! Poate atunci își vor găsi și românii locomotiva care să-i împingă spre mai binele la care aspirăm mulți dintre noi.

Lupta pentru acapararea Munților Făgăraș cu multele lor resurse naturale continuă!

Prof. univ. dr. Corvin Lupu