Treceți la conținutul principal

ADRIAN GRIGORIU. Despre trădătorul Neagu Djuvara. Grupul de la Cifru -i comunDespre trădătorul Neagu Djuvara. Grupul de la Cifru blochează mesajul sovietic de acceptare a Armistițiuluii la 20 august 1944

 Despre trădătorul Neagu Djuvara. Grupul de la Cifru nu-i comunică lui Ion Antonescu mesajul sovietic de acceptare a Armistițiului la 20 august 1944

IATA CE SE ASCUNDE CU CEL MAI MARE EFORT DE CATRE INAMICUL DE MOARTE AL NEAMULUI ROMANESC DESPRE 23 AUGUST 1944!!!
Pentru ascunderea informatiilor prezentate mai jos, toate documentate prin numeroase acte autentice din arhive, se fac investitii imense de catre inamicul secular al Neamului Romanesc. Daca aceste informatii ar fi cunoscute de romani, situatia dezastroasa creata atunci cu consecintele negative pentru Neamul Romanesc in prezent, nu ar putea fi continuata.
Istoria “oficiala” prezinta actul de la 23 august 1944 ca find salvator pentru Romania si o justifica prin descrierea situatie pe front ca fiind dezastruoasa pentru Romania. Dar omite un număr de informatii esentiale pentru evaluaera stuatiei precum si contextul istoric si internatuonal si cel mai grav, omite planurile pentru rezulatul razbiului elaborate de straini cu mult inainte de evenimente.
Dupa ce i-a luat un an si jumatate sa parcurga 1,100 km prin stepa pe teren plat de la Stalingrad la Romania, Armata Rosie s-a blocat in martie 1944 in fata Romaniei. Aveau in fata Armata Romana si Muntii Carpati de care nu aveau cum sa treaca, dupa cum s-a demonstrat in primul razboi mondial. Sa ne amintim ca dupa ce un guvern calificat ca eroic dar care a trimis tezaurul tarii in Rusia sa fie luat de bolsevici, care se pregatea sa se mute si el in est de NIstru sa scape de presiunea Armatei Germane si cu asta sa realizeze planul inamicului secular al Neamului Romanesc de disparitie a Statului Romanesc, patriotii din armata s-au mobilizat, au inghetat in transee, au respins armata Germana, au alungat rusi dincolo de Nistru, au ajuns in 1919 la Budapesta si in urma lor, s-a infaptuit reintregirea teritoriala a tarii iar strainiii au ramas cu planurile nerezolvate. O astfel de mobilizare se astepta de le Poporul Roman oricand.
In incercarea de a sparge frontul romanesc, in aprilie 1944, Armata Rosie a atacat la Targu Frumos dar a fost infranta de Armatele Romana si Germana, intr-o batalie atat de celebra incat constituie caz de studiu la Academia Militara West Point a SUA.
Armata Rosie era blocata in fata Romaniei in impas. Intreg razboul depindea de modul de solutionare a blocajului de la granita Romaniei. Blocajul nu se putea rezolva pe cale militara in consecinta au trebuit sa treaca la alte mijloace, respectiv la “specialitatea inamicului” clasica metoda de a obtine cooperarea conducatorilor adversarului impotriva propriului popor. Fara stirea lui Antonescu si a altor patrioti, aveau de multi ani plasat in fruntea statului pe cel mai important agent antiromanesc, un membru de vaza al trupelor de ocupatie ale inamicului de moarte al Neamului Romanesc.
Cu scopul de a slabi Romania dar mai ales de a convinge populatia ca venirea rusilor ar putea fi o salvare, aviata americana a desfasurat incepand din martie 1944 cele mai mari campanii de bombardare din istoria sa pana la acel moment asupra obiectivelor industriale dar mai ales civile din Bucuresti, Ploiesti, Brasov. Cu un imens cost, aviata romaneasca a provocat cele mai mari infrangeri ale aviatiei militare americane din intreaga lor istorie lor pana in prezent.
Bombardamentele americane au avut ca scop favorizarea ocuparii Romaniei de catre URSS. Nicidecum nu aveau americanii vreun gand sa salveze Romania de URSS ci dimpotriva. Toti cei care au promovat aceasta idee, in timpul razboiului si dupa razboi au fost agenti de influenta ai inamicului care au manipulat constiinta publica, manipulare careia le-au cazut prada mii de patrioti. Avand incredere in reprezentantii americani in Romania si propagandei anticomuniste diseminate prin radio far sa banuiasca ca este in intregime falsa, patriotii romani si-au sacrificat viata construind o rezistenta impotriva comunistilor pentru ani si ani, convinsi ca ei pastreaza un cap de pod pentru venirea americanilor. Aceasta perfida manipulare greu de cuprins de o minte normala a urmarit in fapt identificare patriotilor si eliminarea lor din calea preluarii tarii de catre inamicul prezentat laa cel moment drept URSS.
Intre timp, dupa numeroase tradari ale germanilor care nu si-au respectat promisiunile din motive similare de tradare la nivel inalt, Ion Antonescu initiase negoceri de incheiere a razboiului unilateral pentru Romania, negoceri ce se aflau in faza de aprobare finala de catre URSS.
La 20 august 1944 conducerea URSS a trimis mesajul ca a acceptat armistitiul propus de Ion Antonescu in care se asigura independenta Romaniei si se stipula ca Armata Rosie va traversa Romania de la est la vest printr-un coridor la nord de max 20 km lat pazit de armata romana si ca nu va stationa pe teritoriul Romaniei.
Textul armistitiului si aprobarea au fost primite la biroul de cifru al Ministerului de Externe unde lucra si Neagu Djuvara. Conducerea cifrului nu au transmis textul catre Ion Antonescu dar l-au dat lui Iuliu Maniu care l-a aratat doar regelui Mihai. Exista probe indubitabile de arhiva care atesta ca armistitiul fusese acceptat de URSS si trimis in Romania la 20 august 1944.
Maniu si grupul de colportori organizat in jurul lor au planificat sa isi insuseasca meritul acestui succes, sa apara drept salvatorii Romaniei, scop pentru care trebuiau sa scape de Ion Antonescu. Inamicul avea un plan si mai perfid de a se folosi de acestia.
Pentru multe motive in dauna interesului tarii dar si pentru a pune presiune pe Antonescu si sa castige simpatia conducerii URSS, un numar de generali romani din grupul colportorilor au ordonat, desigur fara stirea lui Antonescu, deplasarea trupelor din dreptul Iasului in sud si nord lasand Iasul fara aparare. Actiunea este cunoscuta de atunci ca “Deschidera de la Iasi”. Simultan Armata Rosie a atacat si fara sa intampine nici o rezistenta au spart frontul la 20 august 1944.
Antonescu asteptand confirmarea armistitiului ce trebuia sa apara dar tot nu venea, a trimis o echipa din care a facut parte si Neagu Djuvara la Stockholm la 22 aug 1944 sa obtina un raspuns de la ambasadoarea URSS, cea prin care se facusera negocierile. Cei trimisi nu au facut nimic, lasand pe Antonescu in lipsa de informatii. Neagu Djuvara, de o viata, refuza sa lamureasca orice subiect legat de aceasta calatorie in care el si grupul de la cifru au tradat a doua oara dar are timp sa scrie manipulari si dezinformari privind pretinsa noatra origine din nomazii cumani!!! Ceva mai antiromanesc greu de imaginat.
La 23 august 1944 dupamiaza Mihai, Maniu si grupul de colportori atrag in capcana pe Antonescu care intra in biroul lui Mihai fara garda, considerand ca biroul regelui trebuie sa fie cel mai sigur loc din tara. Gasindu-se fara aparare, Antonescu este capturat, inchis in subsolul palatului regal si predat a doua zi agentilor URSS.
La 23 august 1944 la 22:50 regele Mihai a tinut discursul la radio in care a inselat armata ca armistitiul cu URSS ar fi fost semnat si a ordonat incetarea ostilitatilor cu URSS. Insa Armata Rosie netinuta de nici un tratat sau armistitiu, a capturat intreaga Armata Romana aflata pe front, respectiv 180,000 de soldati romani, si i-a deportat in Siberia sau i-a asasinat direct precum au facut in lagarul de la Balti unde au impuscat 50,000 de soldati.
In rezumat, la 23 august 1944, Armata Romana a fost lasata fara conducerea Maresalului si mintita sa fie dezarmata cu consecinta ca a fost distrusa de rusi. ROMANIA RAMASA FARA ARMATA SI CU O CONDUCERE CE A ACCEPTAT SA TRADEZE POPORUL SI SA SE INROLEZE SLUGA FATA DE CONDUCEREA URSS, ACESTIA NU AU MAI AVUT NICI UN MOTIV SA SE TEAMA DE ROMANIA.
Nu exista nici un alt caz in istorie cand seful statului a capul seful armatei si a predat armata si statul cu totul la inamic in timpul razboiului. Daca insa luam in considerare ca Mihai si intreaga sa ascendenta nu sunt romani ba dimpotriva, sunt tot ce ar fi putut sa fie mai rau adica fac parte din trupele de ocupatie aflate in subordinea inamicului secular al Neamului Romanesc, Mihai si-a facut in mod stralucit datoria fata de ai lui.
Sa obsevam ca Antonescu extrasese conditii de incetare a ostilitailor foarte favorabile Romaniei dar devaforabile planurilor Europene ale inamicului insa cu Antonescu in fruntea armatei, inamicul nu avea incotro.
Colportorii au fost surprinsi sa afle ca URSS nu vrea sa semneze cu ei clauzele negociate de Ion Antonescu. Conducerea URSS i-au tratat ca pe niste slugi ce se dovedisera a fi. De Maresalul Ion Antonescu aflat in fruntea poporului roman le era frica, dar de tradatorii slugarnici nu aveau nici o teama.
Armistitiul va fi semnat in 12 septembrie 1944 cu clauze inrobitoare pentru Poporul Roman.
In urmatoarele 2 luni, Armata Rosie a parcurs 600 km cu tot cu trecerea peste Muntii Carpati.
Consecinta ocuparii Romaniei de Armata Rosie si a armistitiului cu clauze inrobitoare semnat de Mihai si grupul de colportori, Poporul Roman a suferit de atunci si va mai suferi inca multe generatii de acum incolo efecte ireversibile intre care cea mai grava este distrugerea celor mai buni dintre romani ucisi sau incarceati ilegal in perioada 1944-1964 fata de care jaful economic imens, este neinsemnat.
La 23 august 1944 a avut loc unul dintre cele mai nenorocite evenimente din intreaga istorie a Neamului Romanesc. Vitejia a sute de mii de romani, viata a milioane, munca a zeci de milioane de romani pe zeci de ani au fost injosite, irosite, distruse de niste straini sub falsa identitate de romani impreuna cu niste romani slugi obediente la straini.
Desigur, ce s-a facut nu se poate anula. Cu interes insa observam ca inamicul secular actioneaza cu o perseverenta diabolica cu scopul de a mentine o imagine publica falsa in ce priveste actul de la 23 august 1944, intre care faptul ca regele MIhai “a salvat” tara, ca “partidele istorice” au actionat cu intelepciune si iscusinta in acord cu tarile aliate in interesul tarii, ca la acel moment nu exista nici o alta solutie pentru Romania, ca in cazul in care nu se facea alianta cu URSS tara ar fi fost distrusa de Armata Rosie, ba mai mult, fantezii precum ca ar fi fost chipurile o intelegere intre Antonescu si MIhai in care Antonescu sa se sacrifice pentru a salva tara de la dezastru!!! O GRAMADA DE MINICIUNI.
Intreaga propaganda se straduieste sa ascunda faptul ca Romania avea o armata capabila de care nu s-ar fi putut trece, ca Armata Roasie ar fi fost blocata complet in Carpati si ca prin asta planul mondialistilor nu se putea indeplini respectiv acela ca jumatate de Europa sa ajunga sub contrul al conducerii URSS, care stim cu totii nu era nicidecum compusa din rusi. Deasemena propaganda ascunde faptul ca fara arestarea lui Antonescu, regele MIhai nu putea minti Armata Romana prin discursul din noaptea de 23 august 1944, ca urmare a mintirii armatei, aceasta a fost capturata, ca urmare a capturarii armatei, URSS a capturat intreaga tara, de fapt, regele Mihai cu “liderii politici” si conspiratoriii au predat tara inamicului neconditional. MAI MULT DECAT TRADARE, O CRIMA IMPOTRIVA INTREGULUI NEAM ROMANESC. Si pentru ca a indraznit sa indeparteze Armata Rosie din tara si pe oamenii inamicului din functiile din stat, inamicul l-a asasinat pe Dej si pentru ca a indraznit sa faca Romania o mare forta economica si mai ales militara, inamicul l-a asasinat pe Ceausescu.
Vedem ca inamicul secular al Neamului Romanesc a asasinat Patriotii Romani care au unit fortele Neamului Romanesc impotriva inamicului si i-au cauzat grele probleme la scara tarii si international, iar dupa ce i-a asasinat continua sa ii calomnieze si dupa 100 de ani prin mass media detinuta de el in intregime si alte instrumente de diseminare a informatiei istorice pe care le controleaza sau influenteaza semnificativ cum ar fi curricula scolara, sau prin gura politicienilor ce sunt in intregime obedienti la inamic. Vazand cele de mai sus, mai avem vreo indoiala ca adevarul este altul, poate chiar opus versiuniii oficiale?
Factorii ce au condus la situatia petrecuta la 23 august 1944 trebuie indepartati pentru ca situatia din ce in c
e mai apasatoare asupra tarii sa se opreasca si sa nu fie repetata.
ADRIAN GRIGORIU

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

26 februarie 2014 Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!

Editorial Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană! Posted by on 26 februarie 2014 Partajare99 Constituţia României nu-i permite lui Iohannis Klaus Werner să ocupe funcţia de ministru, prim-ministru şi nici preşedinte al României, fiindcă are dublă cetăţenie!
  Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0) Mai clar decât atât nu se poate: Klaus Werner Iohannis are cetăţenie germană! Păi, atunci cum…

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările econo…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE