Treceți la conținutul principal

Premierul Ungariei, Viktor Orban, a rostit un discurs model cu ocazia zilei de 15 Martie, ziua națională a Ungariei

Trebuie sa luăm exemplul ungurilor in acest caz si sa urlam in numele nostru : Întrebarea de care depinde dacă în viitor Europa rămâne în picioare sau se prăbușește este aceasta:
„Vom fi sclavi sau oameni liberi?” –

Aceasta este întrebarea, răspundeți-mi!
Înainte Romania, înainte români!”

 E concluzia dlui Radu Stefan, care difuzează textul integral al discursului lui Orban din 15 martie, în românește. Cu ocazia zile naționale a Ungariei, premierul maghiar Viktor Orban a rostit de 15 martie un discurs incendiar, în care afirmă că Europa și activitatea subversivă a fundațiilor subvenționate de Georg Soroș amenință suveranitatea națională a țării sale, că valul de imigranți este pus la cale de forțe oculte, pentru a distruge modul de viață creștin al Europei, că UE este o instituție a minciunii, de care popoarele trebuie să se elibereze etc.
Discursul lui Orban, perfect conceput, în fraze scurte, simple, scandate, în care Bruxelles-ul este comparat cu Imperiul Habsburgic și Uniunea Sovietică nu a fost deloc comentat la summit-ul UE – Turcia din 17-18 martie, când s-a parafat înțelegerea care, în viziunea Bruxelles-ului, ar trebui să pună capăt crizei imigranților.
Nici o declarație politică, nici o relatare de presă nu a vorbit despre o opoziție majoră a Budapestei față de acest acord.

Reproducem mai jos textul integral al discursului lui Orban din 15 martie:
«Destinul maghiarilor este legat de cel al națiunilor europene și a devenit în asemenea măsură o parte a Uniunii încât astăzi nici un singur popor – inclusiv poporul maghiar – nu poate fi liber dacă Europa nu este liberă. Iar Europa de astăzi este fragilă, slabă și bolnavă ca o floare mâncată de un vieme ascuns. Astăzi, la 168 de ani după marile Războaie de Independență ale popoarelor europene, Europa, casa noastră comună, nu este liberă!
Doamnelor și domnilor, Europa nu este liberă. Pentru că libertatea începe cu rostirea adevărului. Astăzi, în Europa, este interzis să spui adevărul. Chiar dacă este făcută din mătase, o botniță rămâne o botniță.
– Este interzis să spui că cei care vin nu sunt refugiați, ci că migrația este o amenințare pentru Europa.
– Este interzis să spui că zeci de milioane (de imigranți – n.r.) sunt gata să se îndrepte spre noi.
– Este interzis să spui că imigrația aduce crime și teroare în țările noastre.
– Este interzis să arăți că masele de oameni care sosesc dintr-o altă civilizație pun în pericol felul nostru de viață, cultura noastră, obiceiurile noastre și tradițiile noastre creștine.
– Este interzis să arăți că cei care au ajuns aici mai întâi și-au construit deja propria lor lume, separată, numai pentru ei, cu legi și idealuri proprii, mult deosebite de structura veche de un mileniu a Europei.
– Este interzis să arăți că nu este un lanț accidental și neintenționat de consecințe, ci o operațiune planificată și orchestrată dinainte; o masă de oameni s-a îndreptat către noi.
– Este interzis să spui că în Bruxelles se pun la cale planuri pentru a aduce străinii aici cât mai repede posibil și a-i așeza printre noi.
– Este interzis să arăți că scopul instalării oamenilor aici este de a transforma peisajul religios și cultural al Europei și de a-i construi fundațiile etnice – elinimând astfel ultima barieră a internaționalismului: statele națiuni.
– Este interzis să spui că Bruxelles-ul devoră în mod invizibil din ce în ce mai multe felii din suveranitatea noastră națională și că la Bruxelles mulți lucrează acum la un plan pentru Statele Unite ale Europei – pe care nu l-a autorizat nimeni.
Doamnelor și domnilor, dușmanii de astăzi ai libertății sunt croiți altfel decât conducătorii regali și imperiali din trecut sau decât cei care au condus sistemul sovietic; ei folosesc un set de instrumente diferit pentru a ne aduce la supunere.
Astăzi, nu ne mai bagă în închisori, nu ne mai deportează în lagăre de concentrare și nu mai trimit tancuri să ocupe țările dornice de libertate.
Astăzi, artileria presei internaționale, bombardamentele, denunțurile, amenințările și șantajul sunt suficiente – sau au fost, până acum.
Popoarele Europei se trezesc încet, se adună, și în curând vor câștiga teren.
Grinzile Europei care se sprijină pe suprimarea adevărului scârțâie și se frâng.
Popoarele Europei par să fi înțeles în sfârșit că viitorul le este amenințat: nu doar prosperitatea, viețile confortabile, slujbele le sunt amenințate, ci însăși securitatea noastră și ordinea pașnică a vieților noastre este amenințată.
În sfârșit, popoarele Europei, care au moțăit în abundență și prosperitate, au înțeles că principiile vieții pe care Europa le-a construit sunt în pericol de moarte.
De data aceasta, pericolul nu ne amenință așa cum o fac războaiele sau calamitățile naturale, ci trăgându-ți brusc covorul de sub picioare.
Imigrația în masă este un curent lent de apă care erodează tenace țărmurile noastre.
Este mascat sub o cauză umanitară, dar adevărata lui natură este ocuparea de teritorii. Iar teritoriul câștigat de ei este pierdut de noi.
Mulțimi de apărători ai drepturilor omului obsedați simt nevoia irepresibilă de a ne pune la punct și a ne acuza.
Susțin că suntem xenofobi înrăiți, dar adevărul este că istoria națiunii noastre este una de ospitalitate și de întrepătrundere a culturilor.
Cei care s-au gândit să vină aici ca membri noi ai familiei, ca aliați sau ca refugiați care se temeau pentru viețile lor au fost primiți și lăsați să-și facă un cămin nou.
Însă cei care au venit aici cu gândul de a ne schimba țara, a o schimba după propria lor concepție, cei care au venit cu violență și împotriva

voinței noastre au fost întotdeauna primiți cu ostilitate.
Doamnelor și domnilor, la început au vorbit despre câteva sute, o mie sau două mii de oameni relocați. Însă nici un singur lider responsabil european nu ar îndrăzni să jure că aceste două mii nu vor crește pentru a ajunge în final zeci sau sute de mii.
Dacă vrem să oprim această imigrație în masă, trebuie mai întâi să oprim Bruxelles-ul. Principalul pericol pentru viitorul Europei nu provine de la cei care sosesc aici, ci de la internaționalismul fanatic al Bruxelles-ului.
Nu trebuie să permitem Bruxelles-ului să se plaseze deasupra legii. Nu vom importa în Ungaria crima, terorismul, homofobia și anti-semitismul care dă foc la sinagogi. Nu vor fi cartiere în care legea să nu poată fi aplicată, nu vor fi dezordini în masă. Nu vor fi revolte de imigranți aici și nu vor fi

bande care să ne amenințe femeile și fiicele. Nu le vom permite altora să ne spună pe cine trebuie să luăm pentru a deveni apoi noi înșine străini în țara noastră. La sfârșit, ne vom trezi că ni se va spune să ne facem bagajele și să plecăm de pe propriul nostru pământ.
De aceea, respingem planul forțat de reinstalare și nu vom tolera nici șantajurile, nici amenințările.
A venit vremea să tragem clopotul de alarmă. A venit vremea opoziției și a rezistenței. A venit vremea să ne adunăm împreună cu aliații noștri. A venit vremea să ridicăm steagul națiunilor mândre. A venit vremea să împiedicăm distrugerea Europei și să-i salvăm viitorul.
În acest scop, indiferent de simpatiile politice, chemăm toți cetățenii din Ungaria să se unească și toate națiunile din Europa să se unească.
Liderii și cetățenii Europei nu mai trebuie să trăiască în două vieți diferite.
Trebuie să restaurăm unitatea Europei. Noi, popoarele Europei, nu putem fi libere individual dacă nu suntem libere împreună.
Dacă ne unim forțele, vom reuși: dacă tragem în direcții diferite, vom eșua. Împreună suntem puternici, dezbinați suntem slabi. Fie toți împreună, fie deloc – aceasta este legea de astăzi.
Maghiari, în 1848 era scris în cartea destinului că nimic nu se poate face împotriva Imperiului Habsburgic. Dacă atunci ne-am fi resemnat, soarta ne-ar fi fost pecetluită, iar marea germană i-ar fi înghițit pe unguri.
În 1956, era scris în cartea destinului că trebuie să rămânem o țară ocupată și sovietizată, până când patriotismul se va fi stins în fiecare maghiar. Dacă atunci ne-am fi resemnat, soarta ne-ar fi fost pecetluită, iar marea sovietică i-ar fi înghițit pe unguri.
Astăzi este scris în cartea destinului că forțe mondiale ascunse, fără chip precis, vor elimina tot ce este unic, autonom, tradițional și național. Vor
amesteca culturile, religiile și populațiile, până când mândra noastră Europă, cu multe fețe, va sfârși lispită de sânge și docilă. Și dacă abdicăm
de la crezul nostru, soarta ne va fi pecetluită, și vom fi înghițiți în enormul pântece al Statelor Unite Europene.
Sarcina care le revine poporului maghiar, națiunile central-europene, celorlalte națiuni europene care nu și-au pierdut încă bunul simț este să
înfrângă, să rescrie și să transforme soarta care ne este hărăzită.
Noi, ungurii și polonezii, știm cum să facem asta. Am fost învățați că numai cine poate privi primejdia în față poate fi numit brav.
De aceea, trebuie să scoatem vechea virtute a curajului din mâlul uitării.
Mai întâi, trebuie să turnăm oțel în coloanele noastre vertebrale și să răspundem clar, cu voce suficient de puternică pentru a fi auziți de departe, celei mai importante, singurei întrebări cu adevărat importante pentru soarta noastră. Întrebarea de care depinde dacă viitorul Europei rămâne în picioare sau se prăbușește este aceasta:
„Vom fi sclavi sau oameni liberi?” – Aceasta este întrebarea, răspundeți-mi!
Înainte Ungaria, înainte unguri!”»
Unul din momentele paradoxale ale istoriei recente se exprimă prin diferența de atitudine a Ungariei și Poloniei față de diktatul Uniunii Europene privind invazia migranților, amestec de refuguați de război și de migranți economici din  zonele Orientului Apropiat, Mijlociu și Africii.
Această diferență se exprimă plenar prin discursul de mai sus, cu toată nota sa electorală acută, Ungaria aflându-se în prezilele unor alegeri.
Tonul lui Viktor Orban, calm, discursul său cadențat și bine structurat ar putea fi un model retoric pentru unii politicieni români care se află în opoziție. Dar nu doar un moidel retoric ci și unul politic. Pentru o linie poltică suveranistă, pentru o Românie cu șira spinării dreaptă. De hoții din guvernele de până acum nu avem ce vorbi. Orban e un naționalist. Și Brătianu sau Kogălniceanu erau naționaliști. Bravo lor! Bărbați bărbați, nu cârpe sau carpete de șters pantofii!
Păcat că Ardealul, parte a României, este o gălușcă neînghițită de maghiari de un secol. Și acum Internetul este plin de discursuri revanșarde și de dezbateri despre prioritatea unor sau altora pe pământul Ardealului. 
Ba azi am ascultat și privit un individ cu o formație juridic, cetățean american de origine maghiară, militant pentru redobândirea Ardealului printr-o bătălie juridică de anvergură internațională, care a ajuns să afirme că Dacii erau Maghiari și vorbeau limba maghiară. Uitase să triburile maghiare au ajuns pe pământul Dacilor cu vreo șapte dacă nu nouă secole mai târziu, Dacii fiind deja cunoscuți în istorie, în timp ce despre maghiari nu venise încă vorba.

Dan Culcer



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

26 februarie 2014 Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!

Editorial Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană! Posted by on 26 februarie 2014 Partajare99 Constituţia României nu-i permite lui Iohannis Klaus Werner să ocupe funcţia de ministru, prim-ministru şi nici preşedinte al României, fiindcă are dublă cetăţenie!
  Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0) Mai clar decât atât nu se poate: Klaus Werner Iohannis are cetăţenie germană! Păi, atunci cum…

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările econo…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE