Treceți la conținutul principal

ROUMANIE : LE MUSÉE DU PAYSAN ROUMAIN, UN LIEU D’OUVERTURE DANS LE VISEUR DES INTÉGRISTES


ROUMANIE : LE MUSÉE DU PAYSAN ROUMAIN, UN LIEU D’OUVERTURE DANS LE VISEUR DES INTÉGRISTES

Observator Cultural | Traduit par Nicolas Trifon | mercredi 21 février 2018

Le 4 février, la projection du film 120 battements par minute était interrompue au Musée du paysan roumain par des militants ultra-orthodoxes. Le 8 février, ces derniers protestaient contre la projection d’un autre film sur la thématique LGBT. Entretien avec Lila Passima, l’actuelle directrice intérimaire du MŢR.

Propos recueillis par Ovidiu Şimonca

Ovidiu Şimonca (O. Ş.) : Pourquoi n’avez-vous pas déposé plainte après l’interruption de la projection du film 120 battements par minute ?
Lila Passima (L. P.) : Je ne fonctionne pas comme cela. Avant de faire appel aux autorités, je préfère résoudre les problèmes à l’amiable.
O. Ş. : Parmi les protestataires, est-ce que quelqu’un a tenté d’entamer un dialogue avec vous ?
L. P. : Non ! J’ai juste reçu des emails me sommant de renoncer à la projection puis, sur les réseaux sociaux, quantité de réactions négatives véhiculant des calomnies, des attaques personnelles, des frustrations et de la désinformation.
O. Ş. : Est-il normal de programmer un film comme « 120 battements à la minute » dans ce musée ?
L. P. : Ne pas le diffuser, le censurer, aurait été anormal. Comment justifier une telle décision, s’agissant de surcroît d’une œuvre couronnée par des prix internationaux ? Une partie de la société roumaine n’est peut-être pas préparée pour se confronter aux dures vérités mises devant les caméras, ce qui expliquerait la violence des protestataires. Mais ces réalités produisent des films qui nous secouent et qui nous arrachent au conformisme habituel de la société.
O. Ş. : On vous reproche qu’un musée du « paysan roumain » ne saurait héberger des films sur la thématique LGBT, car l’homosexualité et le sida seraient étrangers à ce même paysan.
L. P. : Le cinéma véhicule une forme culturelle atypique pour un musée qui, par ses moyens d’expression, propose des thèmes de réflexion et de débat, autour de réalités qui peuvent être des drames, des problèmes sociaux, politiques, des problèmes d’identité, de genre. Sur les plans artistique et documentaire, le cinéma est plus dynamique, plus ouvert à d’autres formes d’expression que le musée. Entre 1990 et 2000, le Musée du paysan roumain était dirigé par Horia Bernea. Depuis, il a évolué et épousé une nouvelle dynamique, sous l’impulsion d’Irina Nicolau, notamment en matière de programmes de recherche et d’actions culturelles. Puis il y a eu l’administration moins inspirée du professeur Dinu C. Giurescu qui a mis en danger l’institution, ce qui a déclenché les protestations en 2004-2005 auxquelles j’ai moi-même participé.
O. Ş. : Pour quelle raison aviez-vous protesté ?
L. P. : J’ai toujours milité pour la spécificité de ce musée tel qu’il a été conçu par Horia Bernea, mais je n’ai jamais imaginé qu’il allait être perçu de façon aussi bornée. Certains considèrent que le paysan roumain est seulement « chrétien et orthodoxe » et que le Musée du paysan est un « temple du christianisme » ou un « temple du paysan ». Rien n’aurait été plus étranger à Horia Bernea que la notion de musée-temple.
Bien au contraire, il a œuvré pour l’ouverture, et avec un certain succès à en juger par le prestigieux prix européen reçu par le MŢR. Après avoir visité des musées du monde entier, je peux affirmer que le nôtre est l’un des plus imaginatifs et des plus créateurs. Un musée, ce n’est pas quelque chose d’immuable. Les réalités rurales, urbaines et le monde en général ont beaucoup changé depuis le début des années 1990. Nombre de malentendus à propos du musée sont dus à l’interprétation hors contexte de certaines citations du discours de Horia Bernea et à la méconnaissance de l’histoire de l’institution. Cela a généré des réactions excessives. Je pense à ceux qui voient en lui une sorte d’annexe de leurs propres croyances religieuses, avec de forts accents nationalistes.
Entre 2005 et 2010, pendant le mandat de Vintilă Mihăilescu, le musée s’est ouvert et a cherché à attirer un public plus jeune pour stimuler une prise de conscience des traditions, à l’aune des dynamiques contemporaines et dans une perspective anthropologique. De toute façon, on ne pouvait s’attendre à ce qu’un éminent anthropologue comme Vintilă Mihăilescu suive à la lettre les principes mis en pratique par Horia Bernea. Il ne les a pas remis pour autant en question dans la mesure où il entendait justement mettre l’accent sur le dialogue entre le paysan du passé, représenté dans l’exposition permanente, et le paysan contemporain, évoqué désormais dans les nouveaux projets exposés.
O. Ş. : Ceux qui ont perturbé les projections ont-ils une vision du paysan roumain qui colle au réel ?
L. P. : Pas vraiment, ils ont en tête le paysan idyllique qui arbore une chemise traditionnelle… Les chercheurs de notre musée font un travail de documentation, ils vont sur le terrain, regardent ce que fait le paysan contemporain, quelle est sa position vis-à-vis des traditions. Le village vit à un rythme en accord avec les dynamiques du reste de la société. Nous nous intéressons, certes, aux grands événements du monde paysan - la naissance, le baptême, le mariage et l’enterrement -, mais tels qu’ils se déroulent de nos jours et sans perdre de vue les réalités urbaines.
Ceux qui confondent le musée avec une église commettent une grave erreur.”
O. Ş. : Le MŢR n’est donc pas un espace sacré.
L. P. : Certainement pas. Ceux qui confondent le musée avec une église commettent une grave erreur. Le musée n’a pas à relever de l’idéologie mais de l’art et de la science. On n’a pas à décréter : « Si tu n’es pas chrétien (ou si tu es homosexuel), tu ne viens pas au musée ». Notre société est fracturée. D’une part, il y a ceux qui ne veulent pas connaître d’autres mondes. D’autre part, il y a ceux qui veulent les découvrir et s’impliquer dans ces univers inconfortables. Les personnes ayant d’autres orientations sexuelles font partie de notre réalité autant que les systèmes défaillants de la santé et de l’éducation. Il est d’ailleurs question de l’extrême pauvreté et de l’exclusion sociale dans l’autre film conspué par les intégristes, qui se passe dans un quartier déshérité de Bucarest (Les soldats : Une histoire de Ferentari).
O. Ş. : Depuis une semaine, vous êtes contestée de toute part. Vous êtes accusée de bafouer les traditions chrétiennes du paysan roumain et vous êtes apostrophée parce que vous n’avez pas condamné l’interruption de la projection du film « 120 battements par minute ».
L. P. : Les uns et les autres sont dans l’erreur et cette erreur n’est pas de notre fait. Tout le monde estime savoir ce qu’est notre musée, ce qui est permis et ce qui ne l’est pas. Notre mission n’est pas de défendre les droits des communautés LGBT. En projetant ce film, nous avons pris une position qui devrait être celle de toute autre institution publique, à équidistance des points de vue existant sur un sujet sensible. Nous avons diffusé ces deux films afin que le public se familiarise avec certaines réalités et qu’il se pose des questions. Cela s’est retourné contre nous. J’ai été accusée d’être lesbienne, partisane de Soros, étrangère et de bien d’autres choses encore. Je n’ai pas à me justifier, je dirai seulement que je suis roumaine d’origine aroumaine, artiste contemporaine et muséographe au MŢR depuis 1996, une institution dont la mission n’est certainement pas de faire une quelconque propagande.
===================================================
Din istoricul evenimentului.

Reacţia Muzeului Ţăranului Român, după ce proiecţia unui film a fost întreruptă: Protestatarii au confundat misiunea muzeului cu cea a unor culte religioase

Reprezentanţii Muzeului Ţăranului sunt de părere că persoanele care au întrerupt, duminică, o proiecţie a filmului "120 BPM", cu tematică gay, au avut un mod de comportament generat de "confuzia în a ataşa unei instituţii publice de cultură o misiune pe care îndeobşte o au cultele religioase".
Share pe Facebook 969 afişări
Reacţia Muzeului Ţăranului Român, după ce proiecţia unui film a fost întreruptă de credincioşi: Protestatarii au confundat misiunea muzeului cu cea a unor culte religioase
O proiecţie a filmului "120 BPM", cu tematică gay, programată duminică la cinematograful Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti, a fost întreruptă de proteste, în timpul cărora mai multe persoane, afişând icoane, steaguri şi pancarte anti-LGBT (lesbian, gay, bisexual, transgender), au intonat cântece bisericeşti.
La proiecţia de duminică de la Muzeul Ţăranului a participat şi regizorul Tudor Giurgiu, care a scris despre acest incident pe pagina sa de pe platforma Facebook şi a şi publicat o înregistrare video. În această înregistrare se pot vedea mai multe persoane, unele având icoane în mâini, altele afişând steaguri tricolore şi pancarte, pe care se putea citi "Soros, leave the kids alone" şi "România nu e Sodoma şi Gomora", în timp ce cântă muzică bisericească.
Într-un comunicat remis MEDIAFAX, reprezentanţii muzeului, care, luni, împlineşte 28 de ani, spun: "În mod nefericit, protestatarii de ieri, ca şi cei de acum cini ani, nu au văzut în MŢR un loc al dezbaterii, ci un instrument de propagandă religioasă, făcând un real deserviciu atât imaginii muzeului, ca instituţie publică, cât şi principiului toleranţei pe care religia creştină îl propune ca mod de viaţă. Ne pare rău să constatăm că modul de comportament al contestatarilor a fost generat de confuzia în a ataşa unei instituţii publice de cultură o misiune pe care îndeobşte o au cultele religioase".
"Muzeul Naţional al Ţăranului Român este o instituţie culturală de prim rang în contextul lumii muzeale româneşti şi europene care, prin programul său expoziţional şi al acţiunilor culturale realizate, organizate în parteneriate sau găzduite de-a lungul timpului, a propus o perspectivă vie asupra tradiţiei şi a fenomenelor corelate acesteia, chestionând şi valorificând sub diverse forme şi expresii culturale teme majore ale culturii ţărăneşti şi urbane. Preocuparea constantă de a documenta şi valoriza problematica lumii şi a societăţii tradiţionale în relaţie directă cu cea a culturii urbane este deja o marcă a muzeului nostru şi expoziţiile, acţiunile culturale, conferinţele, publicaţiile de specialitate ale editurii noastre sunt o mărturie în acest sens. De peste zece ani, prin înfiinţarea Cinema Muzeul Ţăranului, MNŢR a iniţiat un proiect cultural de anvergură, deschis publicului ca o activitate conexă, cu rol de formator cultural şi de dezbatere de idei şi teme dintre cele mai reprezentative ale fenomenului cinematografic naţional şi internaţional, fiind gazda celor mai importante festivaluri româneşti şi internaţionale (premierele celor mai bune producţii cinematografice româneşti, Les films des Cannes, Docuart, Kinodisseea, Next, Astra film, Culese din Balkani, Săptămâna Filmului Maghiar, British Documentary, Audience Award, Dakino, Festivalul Filmului European etc.). Trebuie să menţionăm caracterul cultural al CMT, al cărui sprijin financiar de la Europa Cinemas a impus o calitate a proiecţiilor cinematografice oferite publicului, proporţia covârşitoare a filmelor fiind dedicată documentarelor antropologice şi etnologice, a filmelor de artă, a filmelor care tratează probleme psiho-socio-culturale, a filmelor pentru tineri. Unele dintre acestea au produs dezbateri reale asupra problemelor şi dramelor contemporane, contribuind la o cunoaştere mai profundă a societăţii actuale", se arată în comunicatul muzeului.
"În acest sens, ne-am apropiat un public format în mare parte din studenţi, tineri, specialişti şi doritori de a consuma acte culturale într-o atmosferă prietenoasă, deschisă interogaţiilor intelectuale şi ale dialogului productiv. Nu putem fi de acord cu tipul de manifestare precum cea petrecută ieri seară, din mai multe motive. În primul rând, am mizat întotdeauna pe decenţa, conduita şi pregătirea intelectuală a publicului nostru spectator, indiferent de apartenenţele legate de religie, sex, mediu etc. În al doilea rând, dreptul la vizionare a unui film nu poate fi încălcat de unii spectatori în detrimentul celorlalţi. Şi mai grav, cei care nu sunt de acord cu conţinutul unui film nu au dreptul legal de a agresa verbal sau de orice altă natură pe ceilalţi spectatori, plătitori de bilet şi aceştia la rândul lor. Dacă cei implicaţi doreau să protesteze legal ar fi putut să o facă în faţa instituţiei, păstrându-se în limitele permise de lege. Pe de altă parte, există astăzi suficiente mijloace de a-ţi arăta dezacordul în probleme care ţin de subiecte care pot crea divergenţe de opinie. O modalitate de a dezbate în mod real filmul ar fi fost o discuţie la finalul proiecţiei, în care am fi putut eventual găsi răspuns la întrebări precum: unde se termină arta şi începe propaganda, de care filmul este acuzat. Cu siguranţă puteau fi dezbătute o mulţime de alte probleme pe care filmul le pune: cât de pregătită şi disponibilă este o societate actuală pentru rezolvarea unor probleme sociale acute care au impact în special asupra generaţiilor tinere", potrivit aceluiaşi comunicat.
"Ne afirmăm cu această ocazie dorinţa de a nu fi transformaţi în terenul minat al unor confruntări care ţin mai degrabă de ideologie decât de credinţă. Misiunea muzeelor este înainte de toate o invitaţie la descoperire, reflecţie şi participare adresată fiecăruia dintre noi fără a restricţiona actul cultural şi libertatea de conştiinţă (...) Nu în ultimul rând, ne cerem scuze spectatorilor de ieri seară cu regretul de a le fi prilejuit un moment atât de neplăcut şi îi asigurăm că acest tip de incidente nu se vor mai repeta", se încheie comunicatul.
Reprezentanţii muzeului mai spun că reprogramarea proiecţiei va fi anunţată ulterior.
Poliţiştii au fost sesizaţi prin apel la 112, mai multe echipaje de la Secţia 2 deplasându-se la faţa locului. Oamenii legii au stabilit că protestatarii participau la proiecţie şi la un moment dat s-au ridicat din sală şi au întrerupt filmul, intonând cântece bisericeşti şi afişând icoane, steaguri şi pancarte anti-LGBT (lesbian, gay, bisexual, transgender).
Aceştia au fost amendaţi de poliţişti.
Lungmetrajul "120 BPM", propunerea Franţei pentru premiile Oscar 2018, este distribuit în România, din 26 ianuarie, de Voodoo Films. Lungmetrajul "120 BPM", de Robin Campillo, recompensat cu marele premiu al juriului la ediţia de anul trecut a Festivalului de la Cannes, porneşte de la fapte reale - acţiunile organizaţiei civice Act Up din Franţa anilor 1990 -, pentru a vorbi, în cele din urmă, despre o temă cât se poate de actuală: trezirea din letargie a acelei pături din societate indiferentă la marile probleme sociale care o înconjoară. Act Up este considerată a fi precursoarea mişcărilor civice de după anii 2000 care au condus la obţinerea unor drepturi fundamentale pentru diferite grupuri de minorităţi - de la cele sexuale la cele civice.
Iniţiată în Statele Unite şi extinsă în toată lumea, cu o organizare extrem de vizibilă şi eficientă în Franţa, se consideră că Act Up a pregătit terenul pentru teme actuale de astăzi - de la căsătoria între persoane de acelaşi sex şi până la campania de stopare a agresiunilor sexuale în industria de film.
În plină epidemie, grupul de acţiune Act Up s-a implicat în viaţa publică, combătând prejudecata că SIDA este boala persoanelor de la periferia societăţii şi convingând opinia publică şi autorităţile de importanţa metodelor de prevenire a acestei maladii şi a tratamentului. Dincolo de tema principală, "120 BPM" este o poveste sensibilă de dragoste, plină de forţă şi vitalitate, de emoţie şi compasiune, filmul fiind aplaudat la scenă deschisă la Cannes minute în şir şi considerat de revista Variety o înduioşătoare combinaţie între o autobiografie plină de emoţie şi dramatism, un manifest politic şi un erotism bulversant şi copleşitor.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

26 februarie 2014 Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!

Editorial Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană! Posted by on 26 februarie 2014 Partajare99 Constituţia României nu-i permite lui Iohannis Klaus Werner să ocupe funcţia de ministru, prim-ministru şi nici preşedinte al României, fiindcă are dublă cetăţenie!
  Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0) Mai clar decât atât nu se poate: Klaus Werner Iohannis are cetăţenie germană! Păi, atunci cum…

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările econo…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE