Rolul basarabenilor în prăbușirea URSS-ului

În întâmpinarea Măreței Aniversări: 100 de ani de la Octombrie Roșu!

 7 Noiembrie 1989 la Chișinău – un fiasco total! Un subiect care trebuie recuperat pentru viitorime: Rolul basarabenilor în prăbușirea URSS-ului.
 Sursa situl Ion Coja.
Anul 1989 reprezintă și pentru RSS Moldova un an de cotitură. Astfel, la 23 August 1989 în urma unor manifestații impresionate se obține dreptul de a utiliza scrierea latină și recunoașterea limbii române. Această dată va deveni ziua limbii române în Republica Moldova. Spre deosebire de alte republici sovietice care își puteau utiliza limba maternă și scrierea tradițională, RSS Moldova utiliza, de la ocupația sovietică care a preluat de la ruși, limba rusă și alfabetul chirilic. Asta însemna că inclusiv în cultură (cărți, reviste, filme) moldovenii nu puteau utiliza limba română, ceea ce constituia o discriminare, dar și o blocare a demersului lui Gorbaciov de reformare a URSS și de acordare a unei largi autonomii locale. În ciuda Victoriei din 23 August moldovenii au înțeles că fără o schimbare a conducerii sovietice a republicii lucrurile nu puteau evolua iar demersurile tardive ale Moscovei, respectiv perestroika, nu aveau nicio șansă atâta timp cât Semion Grossu secretarul general al PC din RSSM era un brejnevist convins.
Ocazia s-a ivit cu prilejul sărbătorii naționale a URSS, sărbătoare care se dorea a fi a tuturor oamenilor muncii din întreaga lume. Evident că cea mai impozanta demonstrație avea loc la Moscova și era transmisă inclusiv în țările capitaliste (prilej de a vedea și noua tehnică militara). România nu transmitea parada, o informare la Telejurnal și atât, în schimb o vedeam la bulgari. În fiecare capitală a Republicilor componente ale URSS se desfășurau demonstrații similare cu cea de la Moscova. În 1989 Grossu, Snegur, Guțu, Călin și toți greii PCSM au hotărât să realizeze o demonstrație cum nu mai văzuseră moldovenii, așa că au făcut o mobilizare impresionantă. Atunci ca și azi se fac repetiții, moldovenii au văzut și înțeles imediat ce vor tovarășii și s-au organizat și ei cu o zi înainte. Pe 7 Noiembrie când tot prezidiu se afla în lojele amplasate în Piața Victoriei, 100 de naționaliști din Frontul Popular din Moldova (apărut în 1988) au blocat toată coloana militară aflata în Bulevardul Lenin și au scandat sloganuri despre pace și au spus că sunt pacifisti.
Pentru că încercările militarilor de a-i ocoli pe alte străzi au fost sortite eșecului, miliția era derutata pentru că oamenii scandau despre pace și nu războiului, parada a fost blocată. În cele din urmă împotriva demonstrațiilor au intervenit niște forțe de ordine îmbrăcate în civil care i-au bătut și săltat pe demonstranți. Oamenii muncii cara participau la demonstrație și au aflat de evenimente au devenit foarte indignați și au plecat nervoși spre prezidiul conducerii RSSM.
Conducerea sovietică nu a mai așteptat nici demonstrația populației, nici a armatei și a plecat. În nicio Republică sovietică nu s-a întâmplat așa ceva, iar în Moldova a fost un șoc. S-a încercat mușamalizarea fiascolului în presa locala, cei de la Frontul Popular au avut inspirația genială să spună că au venit să participe la demonstrație, nu au avut nicio treabă cu pichetistii și au fost dezamăgiți că conducerea republicii a plecat. Chiar dacă a fost criticat, declarația Frontului a fost una foarte inteligentă dpdv politic, declarația preluată parțial de presă a contribuit și ea la clatinarea conducerii sovietice.
Evenimentele s-au soldat numai cu răniți, miliția dând dovadă, conform rapoartelor sovietice, de mult tact și netespectand întocmai ordinele. Voronin (viitorul presedinte) care deținea funcția de ministru de interne avea să se laude că datorită lui a fost evitată o adevărată baie de sânge, raportul sovietic nu-l amintește. Pichetistii au fost judecați și amendați, acest lucru va scoate în stradă pe 10 noiembrie un grup de demonstranți care au fost arestați, acest lucru va determina o amplă demonstrație care va duce la căderea Ministerului de Interne și la înlocuirea lui Grossu cu Petru Lucinschi și începutul pentru scurtă vreme a perestroikai în Moldova.
Chiar dacă modelul Moldovenesc pare o copie a celui chinezesc din Piață Tiananmen, în realitate impactul pentru moldoveni a fost mult mai mare decât pentru chinezi. Moldovenii au umilit puterea sovietică comunistă, nu cu sloganuri anticomuniste, nu cu sloganuri naționaliste, ci cu slogane pacifiste și antimilitariste. Plecarea conducerii sovietice speriată fără a mai aștepta desfășurarea paradei în ciuda eforturilor miliției și militarilor de a asigura desfășurarea sărbătorii și atitudinea populației care nu a degenerat în conflicte cu forțele de ordine au reprezentat o grea lovitură pentru sovietici în Moldova. Evenimentele ulterioare au însemnat, nu numai sfârșitul btejnevismului în Moldova, începutul prăbușirii puterii sovietice de la periferie către centru, după principiul dominoului.
Mulți nu realizează că banalul eveniment din 7 Noiembrie 1989 de la Chișinău și răspândirea lui în spațiul sovietic avea să fie declanșatorul prăbușirii URSS. Modelul Moldovenesc avea să fie folosit în 1991 în Tarile Baltice și Caucaz. În 1989 Gorbaciov vorbea cu toți liderii est comuniști despre perestroika, despre deschidere, dar URSS avea mari probleme cu aplicarea ei, cu cât de depărtai de centru și mergeai spre periferii cu atât comuniștii din conducere erau mai duri.
Evenimentele din Moldova au demonstrat că puterea lui Gorbaciov era subminata din interior iar încercarea acestuia de a renunța la Est, de a interveni și sacrifica România nu aveau să-i consolideze puterea, dimpotrivă avea să fie perceput ca un trădător. Rămâne emblematică remarcă lui Ceaușescu la ultima întâlnire cu Gorbaciov „tot ce se face acum, peste 10 ani va fi învechit, dacă nu vom avea în vedere ce este nou (în sensul de realitate”, cu alte cuvinte tot ce făcea Gorbaciov nu putea avea sorți de izbândă dacă se ignora realitatea.
Surena,
.
icannen@yahoo.com .
Nota redacției: Mulțumim dlui Surena pentru aceste prețioase informații. Pentru mine este o noutate totală. Invit pe cititorii acestui site, care dețin informații pe acest subiect, să le scoată la iveală. Este vorba de un moment de istorie națională și universală, face parte din contribuția majoră a românilor la istoria planetei! Se poate spune că moldovenii noștri au razbunat răul de care au avut parte de la ruși, de la sovietici. Au răzbunat o parte din acest rău! E loc să mai încaseze rușii în contul deportărilor în Siberia și al altor crime, dacă nu vor înțelege să-și schimbe atitudinea față de români! Și să plătească de bună voie ce au de plătit!
O sugestie pentru cunoscători: un studiu cuprinzător despre românii care le-au făcut mari servici rușilor, ca oameni politici, artiști, savanți etc., începând cu Cantemireștii și cu Spătarul Milescu!