Treceți la conținutul principal

BUTAFORII RRROMÂNESTI
O alta butaforie, cu pretentii de organizatie a societatii civile, s-a facut recent remarcata pe scena vietii publice de la noi. Numele pompos «Asociatia Romana pentru Patrimoniu (ARP) » e paravan pentru un mare gol. Insa, sub patronajul ARP se tine anual, bianual sau de cite ori simte nevoia seful ei, o manifestare cu ifose nobelissime: gala premiilor de excelenta ale patrimoniului romanesc. In ultima susa de acest fel au fost tirite, pentru a asigura momentul de glorie a liderului ARP, Artur Silvestri, si citeva personalitati ale vietii culturale, alaturi de vreo doua publicatii onorabile.
In dosul, ca si dinaintea, initialelor fara acoperire, ARP, se distinge, in toate rolurile, acelasi Artur Silvestri, pe numele sau real Gabriel Târnacop. Omul incearca sa recupereze, in planul capitalului de imagine, cei 16 ani post-decembristi, in care si-a abandonat preocuparile literare in favoarea afacerilor. Una dintre metode este sa imparta, la rastimpuri, diplome de carton in tipla, catastrofale si din punct de vedere grafic. Dupa ce a distribuit vreo citeva zeci de hirtii in toamna, iata ca Tirnacop alias Silvestri (unde dai si unde crapa?!) avu pofta sa mai distribuie vreo citeva zeci si in primavara. Preparativele de dinainte, pline de morga, anuntau o operatiune riguroasa: nominalizari, decantari, ierarhizare, premiere. Dovada statea in lunga lista de nume notorii (unele chiar ilustre) care �primisera� premiul ARP.
Pe 17 martie, la Clubul Floreasca din Bucuresti, ARP a avut o noua sesiune de «premii de excelenta». Intre cei vreo suta de participanti s-au nimerit si citiva oameni de altitudine culturala, unii fiind invitati pentru a li se recunoaste activitatea de-o viata, altii pentru a fi «recompensati» pentru vreo carte sau pentru ca reprezinta publicatii de calitate. Majoritatea era insa asigurata de teribilii tracomani, prietenii de suflet ai lui Artur Silvestri, care isi face un titlu de glorie din faptul ca e «protocronist» (dar, trebuie sa precizam, nu din speta lui Edgar Papu si Constantin Noica, ci din cea a lui Iosif Constantin Dragan si Napoleon Savescu), de securisti reciclati (si patrioti nevoie mare), de masoni fanfaroni, din loje de opereta. Desi aparent diferiti, ceva inefabil ii face compatibili (sa fie trecutul comunist?): se simt bine impreuna, se simt solidari. Apropo, asta a si fost motto-ul serii: «Nu sintem singuri». Exact de ce ne temeam!
Figura unui Gelu Voican-Voiculescu, sau a unui Gheorghe Iscru, iradiind in multimea de gravitoni anonimi, sint revelatoare pentru componenta adunarii.
Revenind, atmosfera mustea fierbinte a haine de mort si a subsuori revolutionare. Cu transpiratia siroind pe timple, invitatii au rabdat trei ceasuri caldura insuportabila si statul in picioare pina sa le vina rindul la microfon. Estimp, vedeta serii, Artur Silvestri, citea pedant numele celui onorat cu «diploma de excelenta», rostea cabotin citeva fraze de prezentare a premiatului, dupa care ii dadea acestuia cuvintul. Fiecare persoana, dupa cele indurate, isi cauta defularea in mici discursuri festiviste, in care multumirile adresate organizatorilor erau pretextul pentru a transmite vreun mesaj sau a se scoate pe sine in evidenta (caci toti se aratau cit se poate de incintati de ei insisi, parca nemaiprididind sa-si dea pe spate laurii care le cadeau pe ochi).
Cei mai cu-minti dintre laureati au stat acasa. Dar numele lor tot au slujit la cladirea unui piedestal de carton pentru mecenatul lui Silvestri-Tirnacop. Asa au fost invocate (insinunindu-se, in mod fals, complicitati subterane ) numele unor mari duhovnici, ale unor artisi renumiti si ale unor intelectuali proeminenti (dintre care cei mai multi, probabil, nici n-au habar ca ARP exista). Facem cunoscute citeva tocmai pentru a dejuca planul celor de la ARP de a se folosi de ele in mod nepermis: Pr. Arhim. Justin Parvu, Pr. Arhim. Arsenie Papacioc, Tudor Gheorghe, Octavian Paler.
Cei care nu fac parte din gasca tracomanilor si totusi s-au nimerit la gala sint, in parte, naivi, neinformati sau(mai stii?) poate masochisti de o specie mai aparte. Ii recunoasteai repede dupa semnul nedumeririi, imposibil de disimulat. Intre acestia, cei mai pacaliti vor fi fost romanii veniti tocmai din Basarabia, Serbia sau Australia, sa asigure decorul unui spectacol grotesc, cu care pina la urma ti-e jena ca esti contemporan.
La anul, sau poate mai devreme, cind ARP va mai pune la cale vreo premiere en gros, vor fi ademeniti intr-o sala incinsa, in care vor fojgai «dacisti» si securisti, si alte persoane mai de calitate, dar deconcertant de naive, tocmai pe baza listei impresionante de nume care deja au primit premiul, in cap cu marii nostri preoti ortodocsi.
Sa trecem. Poate totul ar fi fost mai usor de suportat daca manifestarea ar fi lasat fie si o vaga impresie de selectie riguroasa si de onorabilitate reala. Insa, din pacate, multimea de «premii» (72) a distrus orice idee de selectie, iar covirsitoarea majoritate a «laureatilor » gen Dan Romalo si Dacia Revival International Society (curat dacism « dupa limba, dupa port!) » a sters orice urma de plauzibilitate a «recunoasterii publice»
Trist este ca agentiile de presa au difuzat relatari din care se intelege ca manifestarea a fost una cu mare incarcatura culturala*. In context, organizatorii apar ca unii merituosi, butaforia rrromaneasca primind astfel si un complice gir mediatic.
In plus, sint destui frustrati carora « fie si prin astfel de suse » li se da satisfactie si li se alina complexele: au si ei prilejul sa se laude cu un carton tiplat si o fac cu proxima ocazie, promovind imaginea publica a «generosului» amfitrion, ca niste adevarate «cozi de tirnacop».
Nicolae TESCANU


* Iata, de pilda, comunicatul dat de ROMPRES: �Premiile Patrimoniului Romanesc � editia a treia, Bucuresti, 19 martie. Asociatia Romana pentru Patrimoniu (ARP) a acordat, vineri, Premiile Patrimoniului Romanesc. Aflata la cea de-a treia editie, festivitatea a reunit, printre cei 70 de laureati [de fapt, 72 � n. n.], nume prestigioase ale culturii romane de azi, printre care Dan Romalo, Octavian Paler, Tudor Opris, Emilia Comisel, Vasile Boroneant, Radu Rey, Radu Carneci, Corneliu Leu, Tudor Gheorghe, Ion Longin Popescu, Gheorghe Istru,  alaturi de preotul romanilor timoceni Bojan Aleksandrovic s.a. Premiile Patrimoniului au �incoronat�, deja, opera importanta si contributia memorabila deopotriva a unor mari contemporani cum ar fi, intre altii, Mitropolitul Antonie Plamadeala, Zoe Dumitrescu-Busulenga, Constantin Ciopraga, Virgil Candea, Ovidiu Drimba, Arhiepiscopul Bartolomeu Anania, Ion Hangiu, Dan Zamfirescu, Al. Nemoianu, Mihai Ungheanu, Gligor Popi etc. Reuniunea anuala ARP a prilejuit, ca de fiecare data, intilnirea unui numar impresionant de carturari, oameni ai Bisericii, savanti si cercetatori, artisti, scriitori, editori de carti si publicatii culturale si stiintifice, precum si conducatori de organizatii cetatenesti si culturale din toata tara si din numeroase tari straine�. S-ar zice ca nici Academia n-ar mai putea sa tina pasul!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

26 februarie 2014 Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!

Editorial Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană! Posted by on 26 februarie 2014 Partajare99 Constituţia României nu-i permite lui Iohannis Klaus Werner să ocupe funcţia de ministru, prim-ministru şi nici preşedinte al României, fiindcă are dublă cetăţenie!
  Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0) Mai clar decât atât nu se poate: Klaus Werner Iohannis are cetăţenie germană! Păi, atunci cum…

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările econo…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE