Prof. Dr. Tiberiu Tudor. ISTORIA ÎN MERS 6. Războiul lui Netanyahu

ISTORIA ÎN MERS 6. Războiul lui Netanyahu

                     Demisia directorului Centrului Antiterorist al Statelor Unite

            La 17 martie 2026, directorul Centrului Național Antiterorist al SUA (NCTC), Joe (Joseph) Kent, a demisionat, în dezacord cu războiului administrației Trump împotriva Iranului.

            Înainte de a intra în politică și administrație, Joe Kent a fost ofițer paramilitar în cadrul CIA, după o carieră de 20 de ani în forțele speciale ale armatei (Green Berets). Prima lui soție, Shannon Kent, subofițer de elită al Marinei SUA, a fost ucisă în Siria, într-un atentat sinucigaș revendicat de ISIS (autodetonarea unui atentator purtând o vestă cu explozibil).

            În scrisoarea de demisie adresată președintelui [1], Kent afirmă că  „nu poate susține războiul în curs”, pentru că „Iranul nu reprezenta o amenințare iminentă pentru națiunea noastră” și că îi „este clar că am început acest război din cauza presiunilor venite din partea Israelului și a influentului său lobby american.”

             Cu o anumită eleganță în menajare Președintelui, prezentându-l ca pe o victimă a dezinformării, Kent a pus, însă, fără alte menajamente, degetul pe rană:

            „Oficiali israelieni de rang înalt și membri influenți ai mass-mediei americane au desfășurat o campanie de dezinformare care a subminat Platforma dumneavoastră America First și v-a indus ideea că Iranul constituie o amenințare iminentă pentru Statele Unite. …Aceasta a fost o minciună și este aceeași tactică pe care israelienii au aplicat-o pentru a ne trage în războiul din Irak, care ne-a costat viețile a mii dintre cei mai buni oameni ai noștri. Nu putem repeta această greșeală.”

            Parteneriatul  Strategic USA ̶ Israel

            De la înființarea statului Israel, de-a lungul tuturor administrațiilor americane, parteneriatul  acestuia cu Statele Unite a funcționat continuu, cu rădăcini adânci în Deep-State-ul american.

             În 2014 ambele Camere ale Congresului American au votat, în unanimitate, și președintele Barack Obama a promulgat  Legea Parteneriatului Strategic SUA-Israel [2], conform căreia Israelul are statutul unic de „ partener strategic major” al Statelor Unite: „Având în vedere că popoarele și Guvernele Statelor Unite și Israelului au o legătură profundă și indisolubilă («unbreakable»), forjată în peste 60 ani de valori și interese comune” (sect.2, art.1),  Congresul „reafirmă suportul ferm («unwavering») al poporului și Guvernului Statelor Unite pentru securitatea Israelului ca stat Evreu” («for the security of Israel as a Jewish state») (secț.3, art.1). „În acest sens Congresul declară Israelul ca partener strategic major («major strategic partner») al Statelor Unite” (secț.4, articol unic). Israelul este singura țară de pe glob care are un asemenea statut, iar acest statut este inclus în legislația internă (federală) a  SUA.

            Mult utilizatul termen Parteneriat Strategic al unui Stat cu Statele Unite constituie, de fapt, numai un cadru diplomatic declarativ, al cărui conținut este definit de diversele acorduri bilaterale stabilite între cele două state.

            Printre aspectele concrete care singularizează parteneriatul strategic SUA-Israel:

- Principiul QME (Qualitative Military Edge) reprezintă angajamentul SUA de a asigura Israelului un „avantaj militar calitativ” ̶ o superioritate militară tehnologică și de echipamente  ̶  față de orice amenințare regională. Acest principiu, care a funcționat informal în permanență, a fost consacrat prin lege federală în 2008 (Public Law 110-429). Prin legi de același tip, susținerea securității Israelului a fost extrasă din zona vulnerabilă a „voinței politice” de moment a unei administrații sau alta și transformată într-o normă permanentă de drept federal american.

-  Ajutorul Financiar Militar. Spre deosebire de alte țări, care își cumpără armamentul din bugetul propriu, Israelul primește un ajutor militar nerambursabil fix, stabilit prin memorandumuri (MOU  ̶  Memorandum of Understanding) pe 10 ani. Actualul acord (2019-2028) prevede un ajutor total de 38 de miliarde de dolari. Această subvenționare din partea Guvernului american a fost și este folosită pentru achiziționarea tehnicii de luptă americane de ultimă generație. Recent, în contextul conflictelor zonale din 2024-2026, au fost aprobate, pe baza aceleiași legi QME, suplimente bugetare de urgență pentru a reface stocurile de muniție și a accelera implementarea sistemelor de apărare și ghidare cu laser. Pentru noul MOU, în curs de negociere și de implementare, Netanyahu  dorește o extensie pe 20 ani (care are și un aspect simbolic: până în 2048, centenarul Statului Israel), precum și o schimbare de strategie a utilizării subvenției americane, anume includerea Israelului în baza industrială și tehnologică a SUA, cu alte cuvinte o trecere de la beneficiar de ajutor militar la acela de partener egal. Un prim pas a fost deja făcut în 2026, prin lansarea parteneriatului Pax Silica de colaborare în AI, calcul cuantic și semiconductori. Scopul pentru 2048 este ca Israelul să fie integrat complet în baza tehnologică și industrială națională a SUA, proces aflat în faza de ajustare legislativă în Congresul SUA.

            Pentru comparație: în virtutea unui șir de acte normative, toate sub umbrela Parteneriatului Strategic România – SUA, în martie 2024 a demarat proiectul extinderii bazei militare de la Mihail Kogălniceanu, care urmează ca până în 2040 să aibă capacitatea de a găzdui 10.000 militari americani, cu familiile lor și toate facilitățile sociale corespunzătoare (spitale, școli, etc.). Este un nod logistic și de tranzit esențial care permite proiecția rapidă a forțelor militare către Orientul Mijlociu și Flancul Estic. Suma alocată proiectului este de 2,5 miliarde de euro, toată din bugetul  de stat al României, prin bugetul Ministerului Apărării Naționale. În privința acordului trecut prin Parlament pentru ca SUA să disloce la Baza 57 de la Mihail Kogălniceanu avioane de tip KC-135 Stratotanker pentru a susține operațiunile militare împotriva Iranului, Nicușor Dan a declarat: „nu a fost o negociere, ci o nevoie pe care aliatul nostru a avut-o și pe care noi ne-am grăbit să o satisfacem în momentul în care el a avut-o”. Executarea (acordul CSAT și votul în Parlamentul României) s-a produs, într-adevăr cu mare promptitudine, în 48 ore de la solicitarea Pentagonului.

            „Parteneriatul Strategic” este un concept central în marketingul  politic și diplomatic modern, care se umple de conținut „după cum devine cazul”. Parteneriatul Strategic SUA – Israel funcționează ca un cordon ombilical între cele două state. Și este singurul de acest tip de angajament reciproc.

            Trebuie subliniat că Israelul nu are baze militare americane, sau străine, pe teritoriul său și că Statele Unite nu au nici un drept de imixtiune în politica sa internă sau externă. În schimb Statele Unite au o Lege Federală prin care suporterii Israelului pot influența politica externă a Statelor Unite. Această relație i-a permis premierului Netanyahu ca, la 15 februarie 2026, într-un discurs televizat să afirme: „Israelul va acționa cu sau fără asistența directă a aliaților noștri. Dacă suntem forțați să luptăm singuri pentru a elimina amenințarea existențială a unui Iran nuclear, atunci Israelul va lupta singur și va învinge”. Această afirmație din ajunul războiului este interpretată de către opozanți ca unul dintre elementele de presiune ale lui Benjamin Netanyahu asupra lui Donald Trump pentru a determina intrarea Statelor Unite în război. Aceasta chiar în rândurile opoziției de stânga din Israel.

            De la ultimul război din Gaza (7 oct. 2023  ̶  13 oct. 2025) la războiul cu Iranul

            Presiunile politice dintre cei doi lideri au fost din ambele părți, conforme viziunilor lor diferite și în evoluție asupra situației zonale, până când Trump s-a aliniat la cea (radicalizată) a lui Netanyahu: „Iranul este mai slab ca niciodată. Trebuie să lovim acum.”

             La 24 iulie 2024, premierul Netanyahu  ̶  în plină campanie electorală prezidențială a Statelor Unite și la zece zile după ce glonțul atinsese urechea lui Trump  ̶   a ținut un discurs în fața Camerelor reunite ale Congresului [3]. Începând prin a persuada cât de umanitar este războiul din Gaza, a trecut la îndisolubilitatea intereselor americane și israeliene: „Noi nu ne protejăm pe noi înșine, vă protejăm și pe voi. Lupta noastră este și lupta voastră. Victoria noastră este și victoria voastră”. Netanyahu le-a a mulțumit ambilor președinți, Biden și Trump, și ambelor partide, republican și democrat, pentru „sprijinul de nezdruncinat”. Literalmente frază după frază, discursul a fost întrerupt de aplauzele debordante ale audienței ridicate în picioare. Din timp în timp premierul lovea cu pumnul în pupitrul cu microfon, fie ca un gest subconștient de comunicare non-verbală, fie voit, pentru a da un plus de fermitate sau duritate afirmațiilor. Oricum o oratorie de mare abilitate. Din reacția Congresului, Trump va fi tras concluzia unde este puterea în societatea americană. Kamala Harris, probabil nu, din moment ce în cursul campaniei s-a pronunțat pentru soluția celor două state (Israel și Palestina), știind că poziția lui Netanyahu, este categoric nu!, conform convingerii sale că un stat palestinian este o altă amenințare existențială pentru Israel (deși „acum devenită secundară”, după Iran).

            La 13 octombrie 2025  ̶ data instaurării armistițiului Israel-Hamas, a eliberării ultimilor 20 ostatici în viață de către Hamas și a 2000  din cei 9000 deținuți palestinieni din închisorile israeliene, inclusiv o parte din cei cu condamnări pe viață  ̶  președintele Donald Trump a ținut un discurs în Parlamentul Israelian (Knesset  ̶  Adunarea, în ebraica veche) [4]: „ Acesta nu este doar sfârșitul unui război. Este sfârșitul epocii  terorii și al morții, este începutul unei concilieri și a armoniei durabile pentru Israel și pentru toate națiunile din ceea ce va deveni curând o regiune magnifică. Cred cu tărie în acest lucru. Sunt zorii istorici ai unui nou Orient Mijlociu. Mulțumesc foarte mult Bibi, o treabă excelentă. Este un triumf de neimaginat pentru Israel și pentru întreaga lume să vedem aceste națiuni (inclusiv cele arabe) lucrând împreună. Privitor la concesiile majore  făcute de prietenul său în cadrul tratativelor de armistițiu, Trump s-a exprimat: „Nu e un om cu care se lucrează ușor. Deloc. Asta îl face minunat. Mulțumesc, Bibi.” Trebuie subliniat că raportul de eliberări de 1/100 a fost denumit de către Netanyahu un „succes diplomatic dureros”, în timp ce unii parteneri de guvernare uniți în jurul partidului său, Likud (partide de extremă dreaptă și ultra-religioase), au considerat raportul ca o capitulare, amenințând cu dărâmarea guvernului.

            Din păcate, peste patru luni, în această regiune care  ̶  printre altele dacă nu ar fi fost Petrolul  ̶  ar fi putut deveni magnifică, s-a dezlănțuit Infernul.

             America First sau Pace prin Război?

            Demisia lui Joe Kent, pe fondul dificultăților lui Trump în gestionarea războiului, a catalizat repoziționări majore la nivelul conducerii Statelor Unite. Pe lângă falia politică de esență electorală dintre republicani și democrați, s-a produs o fisură, până la sciziune și în curs de antagonizare, în rândul republicanilor, care până acum erau majoritar uniți în așa numita mișcare MAGA (acronim pentru Make America Great Again):

            Pe de o parte aripa anti-intervenționistă în războaiele care nu afectează interesele vitale ale poporului american (ex. vicepreședintele J. D. Vance  ̶  cel mai dur adept al non-intervenționismului în Ucraina  ̶  sau  Steve Bannon, fostul consilier strategic al lui Trump în campania electorală pentru primul mandat).

            Pe de altă parte gruparea rămasă fidelă președintelui, care îl urmează necondiționat în schimbarea bruscă de atitudine din 2026 față de cea din campania electorală. Aceștia din urmă sunt reprezentanții de vârf ai administrației (ex. secretarul de Stat, Marco Rubio, secretarul Apărării, Pete Hegseth, consilierul pe Securitate Națională, Mike Waltz). Ei consideră sloganul Peace through Strength ca fiind elementul fundamental al Strategiei de Securitate - 2024 [5], chiar și în forma în care a fost pus în practică de către președintele Trump  ̶  Pace prin Război.

            În 2026, nu mai există un singur MAGA. Există o dispută pentru definirea acestui termen. Dacă Trump reușește o victorie în Iran, va spune că Pacea prin Război a funcționat. Dacă se împotmolește, argumentul lui Joe Kent  ̶  că a fost o trădare a principiului America First  ̶  va deveni curentul dominant.

 

[1] Joseph Kent, Resignation Letter https://www.presidency.ucsb.edu/sites/default/files/documents_with_attached_files/393551/185556.pdf

[2] United States-Israel Strategic Partnership Act of 2014 https://www.congress.gov/113/plaws/publ296/PLAW-113publ296.pdf

[3] https://www.youtube.com/watch?v=xguN_yhxm78&t=1738s

[4] https://www.youtube.com/watch?v=mB1U5rGlsGk

[5] National Security Strategy of United States of America  ̶  2025

https://www.whitehouse.gov/wp-content/uploads/2025/12/2025-National-Security-Strategy.pdf

Prof. Dr. Tiberiu Tudor

Alexandru Herlea. Ceremonia de binecuvântare a Monumentului Victimelor comunismului din România 23 martie 2026 - Cimitirul Montmartre

Ceremonia de binecuvântare a Monumentului Victimelor comunismului din România 

23 martie 2026 - Cimitirul Montmartre

                                                                                 

 

            Prea cucernici părinți, stimați membri și susținători ai asociației La Maison Roumaine, stimați participanți,

             Permiteți-mi, vă rog, să deschid ceremonia de sfințire, de binecuvântare, a Monumentului victimelor comunismului din România renovat de asociația La Maison Roumaine, conform proiectului domnului arhitect Radu Dragăn, membru al CA al asociației și realizat de întreprinderea CRIDEL - Montmartre. Această ceremonie religioasă este consacrată memoriei victimelor comunismului din România.

             Amintesc că acest Monument a fost realizat la inițiativa cunoscuților luptători anticomuniști : Cicerone Ionițoiu, președintele PNT din exil, și ofițerul Remus Radina, cel care a inițiat în 1981 reluarea comemorării anuale, la cimitirul din Soultzmatt a prizonierilor români decedați în lagărele germane din Alsacia în Primul Razboi Mondial. Aceasta comemorare a fost lansată în anii 1920 de Regina Maria și suspendată de comuniști după venirea lor la putere în România. Din anii 1990 ea este oficiată de preoții Dumitru Popa de la Freiburg și Basile Molnar, care servește astăzi aici.

                Monumentul victimelor comunismului din România din Montmartre s-a construit cu banii donați de români exilați. În vol. 2 al Memoriilor sale: „Drama României vazută din exil” C. Ionițoiu relatează cum, împreună cu R. Radina, a găsit locul din cimitirul Montmartre (Muntele Martirilor) pe care l-a cumpărat în septembrie 1987.

                 Aici a fost construit un prim monument, o placă comemorativă inaugurată în februarie 1990 cu ocazia primei vizite în străinatate a Președintelui PNTCD Corneliu Coposu, vizită organizată de asociația ADER (Action pour la démocratie en Roumanie), filiala PNTCD din Franța, al cărei secretar general era Nicolae  Evolceanu, eu fiind președinte. Ceremonia a fost deschisă de C. Ionițoiu care a afirmat că: „sute de mii de români au fost exterminați în închisorile comuniste”, că aici au decedat și români de origine franceză și a salutat prezența la ceremonie a mai multor cunoscuți descendenți ai unor personalități decedate în gulagul românesc precum Monica Lovinescu (mama – Ecaterina Bălăcioiu), Ioana Brătianu (tatăl - Gheorghe Brătianu), Alexandra de Hillerin (tatăl - Mircea Vulcănescu).

Corneliu Coposu a dezvelit placa comemorativă și s-au depus coroane de flori de numeroase persoane fizice și morale (instituții), atât personalități franceze precum Pierre-André Perissol, adjunct al primarului Parisului Jacques Chirac pe care l-a și reprezentat, cât și refugiați români și străini : polonezi, ucrainieni, ruși, bulgari, chinezi, cambogieni, vietnamezi și de alte naționalități. A urmat serviciul religios oficiat de trei preoți, doi ortodocși printre care Valentin Bretan (care serveste și astăzi) și un greco-catolic, monseniorul Gheorghe Cosma.

Câteva luni mai târziu, în acelasi an 1990, de Ziua Înalțării Domnului, Ziua Eroilor, un serviciu religios a avut loc la Monumentul victimelor comunismului din România din Montmartre inițiat tot de C. Ioanițoiu si R. Radina care se va perpetua de atunci în fiecare an. La ceremonial au servit mai mulți preoți, în special  ortodocși, dintre care cei mai longevivi au fost arhimandritul Constantin Stoica decedat în 2016 și Vasile Urda decedat în 2019. Lor le-a urmat mitropolitul  Michel Laroche decedat în 2022. În anii următori a servit părintele Basil Molnar. Dintre greco-catolici monseniorul Gheorghe Surdu decedat în 1999 a fost cel mai mare și important susținător al acestor ceremonii.  

Regretăm că  numeroși membri și susținători ai asociației noastre n-au putut, din rațiuni de sănătate, să fie prezenți astăzi la această ceremonie de sfințire, de binecuvântare a Monumentul victimelor comunismului din România din Montmartre renovat și că numărul participanților este mai redus decât cel de la inaugurarea Monumentului în urmă cu 36 de ani. Dar sunt convins că aproape toți sunt cu sufletul lânga noi; am primit scurte texte de regret de la mai mulți membrii ai asociației noastre și voi da citire unora dintre ele în cadrul programului de conferințe din această după masă. Acuma o voi citi numai pe cea a doamnei Gabriela Ionițoiu, proprietara Monumentului, care a susținut renovarea lui.

              Dar înainte mai amintesc că, începând cu toamna anului 2011, în urma solicitării lui Cicerone Ionițoiu, proprietarul acestui loc din cimitir și membru al asociației La Maison Roumaine, asociația a preluat îngrijirea Monumentului și se ocupă de organizarea ceremoniei anuale de Ziua Înalțării Domnului, Ziua Eroilor, în memoria victimelor comunismului din România.

               Astăzi, după decesul lui Cicerone Ionițoiu în ianuarie 2015 și a soției lui Aurora în octombrie 2023, Monumentul victimelor comunismului din România din Montmartre se află, cum am spus deja, în proprietatea fiicei sale Gabriela Ionițoiu, membră și ea a asociației La Maison Roumaine. Iata ce mi-a scris:

Dragă Alexandru,
Cu mare părere de rău te anunț ca, din motive medicale, nu voi putea fi prezentă la ceremonia de inaugurare a monumentului de la Montmartre si nici la conferintele prevăzute pentru acest eveniment.
Monumentul realizat în 1990 la inițiativa  tatălui meu, Cicérone Ionitoiu și a lui Remus Radina, este un omagiu pentru toți românii victime ale regimului comunist.
35 de ani mai târziu, la initiativa și pe cheltuiala asociației La Maison Roumaine din Paris, monumentul inițial a fost pus în valoare prin ridicarea unei stele care contribuie la vizibilitatea și estetica monumentului. Sper ca acesta să rămână pentru multe generații un loc de reculegere, comemorare și memorie pentru toți cei care s-au sacrificat pentru libertate și democrație.

Cu mulțumiri

Gabriela Ionitoiu

 

              „Aux Roumains tombés pour Dieu et la Démocratie” sunt cuvintele scrise pe acest monument, atât pe placa comemorativă cât și pe stela acestui monument, care este un cenotaf. C. Ionițoiu, proprietarul locului, a dorit aceasta pentru ca el să ramână - cum a spus preotul greco-catolic Cristian Borz din Bădăcin, realizatorul „Casei memoriale Iuliu Maniu”, susținător al asociației noastre – monumentul tuturor celor care au știut : „să pună la temelia veții lor, cele două virtuți fundamentale : credința neclintită în Dumnezeu și sentimentul iubirii și al datoriei față de țară. Eroii sunt modele de trăire și de înțelegere a libertății, modele de demnitate, modele care ne arată calea spre o libertatea absolută, trăită în Dumnezeu. Modele sunt martirii temnițelor comuniste, eroii zilelor noastre, care au reușit prin credință să facă din închisoare un spațiu al libertății interioare”.

                 Mă opresc aici, căci  un cuvânt introductiv trebuie să fie scurt, nu însă înainte de a spune că eroii martiri pe care îi comemorăm astăzi reprezintă adevărata Românie, România europeană, atașată valorilor de libertate, democrație și totodată conștientă de propria ei identitate pe care știe să o afirme.   

               Adaug totodată că asociația La Maison Roumaine și eu personal, susținut de soția mea Danielle, membră a biroului asociației, care a lansat ideea renovării  Monumentul victimelor comunismului din România din Montmartre, am făcut tot posibilul pentru ca să triumfe speranța în mai bine, într-o lume în transformare profundă și din ce în ce mai rapidă, care traversează astăzi timpuri dificile. Am pledat fără încetare pentru ierarhizarea corectă a valorilor, pentru ca eficacitatea să servească etică și morală și nu s-o marginalizeze. Aceasta presupune o luptă continuă pentru adevăr și aducere aminte, împotriva manipulărilor realizate, sub cele mai diverse forme, de către profesioniști ai dezinformării. Este o datorie pe care o avem față de eroii martiri pe care îi omagiem astăzi.

     Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să-i odihnească în Împărăția Sa.

     Urmează slujba religioasă oficiată de părinții Basile Molnar și Valentin Bretan.

 

                                                                                      Alexandru Herlea