joi, 29 februarie 2024

Ioan Roșca. Scrisoare larg deschisă pentru intelectuali

 

Scrisoare larg deschisă pentru intelectuali

DISTRIBUIŢI

Gabriela Adameşteanu, Erwin Albu, Alexandru Alexe, Sorin Alexandrescu, Dragos Paul Aligica, Victor Alistar, Adrian Alui Gheorghe, Gabriel Andreescu, Sorin Antohi, Liviu Antonesei, Vartan Arachelian, Brânduşa Armanca, Alexandru Arşinel, Radu Banciu, Daniel C. Barbu, Tudor Barbu, Petre Mihai Băcanu, Ilie Bădescu, Teodor Baconski, Mircea Badea, Cristian Bădiliţă, Andrei Bădin, Victor Bârsan, Traian Băsescu, Radu Beligan, Oscar Berger, Mihnea Berindei, Ana Blandiana, Alexandru Bogdan, Lucian Boia, Stefan Bosomitu, Doru Braia, Ilie Bratu, Nicolae Breban, Oleg Brega Emil Brumaru, Augustin Buzura, Cosmin Budeancă, Nicolae Caranfil, Ion Caramitru, Matei Calinescu, Mircea Cartarescu, Cristian Campeanu, Birianna Caradja, Matei Cazacu, Florin Călinescu, Magda Cârneci, Mariana Celac, Remus Cernea, Ruxandra Cesereanu, Bogdan Chiriac, Dorin Chirtoacă, Dan Ciachir, Livius Ciocârlie, Daniel Ciobotea, Adrian Cioflâncă, Adrian Cioroianu, Alexandru Cistelecan, Mihai Ciubotaru, Victor Ciutacu, Mugur Ciuvică, Radu Câmpeanu, Andrei Codrescu, Emil Constantinescu, Constantin Corduneanu, Andrei Cornea, Doina Cornea, Dorana Cosoveanu, Mircea Coşea, Claudiu Crăciun, Mihai Creanga, Dan Cristea, Radu Calin Cristea, Ion Cristoiu, Vlad Cubreacov, Sorin Cucerai, Grigore L. Culian, Rodica Culcer, Nicolae Dabija, Nicuşor Dan, Mircea Daneliuc, Cristi Danileţ, Daniel Dăianu, Nicolae Dărămuş, Dennis Deletant, Mircea Diaconu, Mircea Dinescu, Dumitru Dincă, Neagu Djuvara, Dorin Dobrincu, Mircea Dogaru, Camelia Doru, Mircea Drug, Horaţius Dumbravă, Sorin Dumitrescu, Răzvan Dumitrescu, Smaranda Enache, George Epurescu, Vasile Ernu, Sabina Fati, Radu Filipescu, Gabriela Firea, Radu Gabrea, Tom Gallagher, Călin Georgescu, Ondine Gherguţ, Marius Ghilezan, Mihai Ghimpu, Dinu C. Giurescu, Mihai Gîdea, Vasile Gogea, Radu Golban, Sanda Golopenţia, Armand Goşu, Dana Grecu, Dan Grigore, Gh Grigurcu, Raluca Grosescu, Stere Gulea, Cosmin Guşă, Moise Guran, Ionel Haiduc, Dan Hăulica, Alexandru Herlea, Mihai I de Hohenzollern- Sigmaringen, Bogdan I Hossu, Ovidiu Hurduzeu, Ion Ianoşi, Florin Iaru, Ilie Ilaşcu, Ion Iliescu, Sorin Ilieşiu, Marie-France Ionesco, Cazimir Ionnescu, Sorin Ioniţă, Mugur C. Isărescu, Andrei Ivanţoc, Doina Jela, Marco M. Katz, Thomas Kleininger, Alexandru Lăzescu, Ion Bogdan Lefter, Nica Leon, Gabriel Liiceanu, Serban Madgearu, Adrian Majuru, Mircea Maliţa, Alexandru Mamina, Norman Manea, Nicolae Manolescu, Solomon Marcus, Aurel Sergiu Marinescu, Sorina Matei, Dumitru Mazilu, Ileana Mălăncioiu, Silviu Mănăstire, Doru Mărieş, Dan C. Mihailescu, Liviu Mihaiu, Florian Mihalcea, Ilie Mihalcea, Octavian Mihaescu, Mircea Mihaies, Mariana Mihuţ, Marius C. Mina, Marius Mioc, Ioan T. Morar, Maia Morgenstern, Herta Muller, Alina Mungiu, Cristian Mungiu,  Lelia Munteanu, Marian Munteanu, Alin Mureşan, Stelian Neagoe, Adrian Neacşu, Mihail Neamţu, Bujor Nedelcovici, Virgil Nemoianu, Victor Neumann, Basarab Nicolescu, Cornel Nistorescu, Eric Nussbaum, Andrei Oişteanu, Stejarel Olaru, Gheorghe Onişoru, Leonard Oprea, Dan Oprescu, Train Orban, Sabin Orcan, Anca Oroveanu, Rodica Palade, Şerban Papacostea, Toader Paleologu, Horia-Roman Patapievici, Vitalia Pavlineco, Cristian Pătrasconiu, Dan Pavel, Ovidiu Pecican, Dan Perjovschi, Dragoş Petrescu, Horatiu Pepine, Zoe Petre, Alexandru Petria, Florin Piersic, Lucian Pintilie, Andrei Pippidi, Cristian Pîrvulescu, Mircea Platon, Andrei Pleşu, Antonie Popescu, Cristian Tudor Popescu, Silviu Octavian Popescu, Stela Popescu, Andreea Pora, Radu Portocală, Tudorel Postolache, Cristian Preda, Nicolae Prelipceanu, Dan Puric, Nestor Rates, Victor Rebengiuc, Victor Roncea, Cristina Roman, Petre Roman, Petre Romoşan, Marilena Rotaru, Liviu Rotman, Romulus Rusan, Adriana Saftoiu, Traian Severin, George Simion, Ovidiu Simonca, Adriana Săftoiu, Dinu Săraru, Willie Schuster, Claudiu Secaşiu, Eugen Simion, Sergiu Simion, Ovidiu Simonca, Cassian Maria Spiridon, Lavinia Stan, Oana Stancu, Ioan Stanomir, Sorin Roşca Stănescu, Valeriu Stoica, Alex Mihai Stoenescu, Valeriu Stoica, Liviu Ioan Stoiciu, Serban Sturdza, Lavinia Şandru, Ilie Şerbănescu, Tia Şerbănescu, Mihai Şora, Cristian Tabară, Mihai Tatulici, Stelian Tănase, Virgil Tănase, Dan Tapalaga, Vladimir Tismaneanu, Alin Teodorescu, Oreste Teodorescu, Răzvan Theodorescu, William Totok, Marius Tucă, Radu Tudor, Dorin Tudoran,  Robert Turcescu, Dan Turturică, Dumitru Ţepeneag, Cristian Ţopescu, Andrei Ujică, Mihai-Răzvan Ungureanu,  Traian Ungureanu, Doina Uricariu, Adrian Ursu, Lucian Vasile, Eugen Vasiliu, Ion Vianu, Sorin Vieru, Daniel Vighi, Matei Vişniec, Ştefan Vlaston, Eugenia Vodă, Dan Voinea, Sever Voinescu, Varujan Vosganian, Smaranda Vultur, Renate Weber, Dinu Zamfirescu, Vlad Zografi, Alexandru Zub – şi cei pe care i-am uitat…
 
Domnilor (doamnelor),
care aţi manifestat interes real pentru destinul României (implicîndu-vă în lupta pentru emanciparea ei),
sau care v-aţi complăcut în posturi civice convenabile (personalităţi, înţelepţi ai cetăţii, călăuze ale românilor, activişti  civici, luptători pentru drepturile omului, dizidenţi anticomunişti, lideri ai rezistenţei antifeseniste, semnatari ai unor apeluri sau proteste colective, monopolizatori ai spaţiului public, profitori ai afacerii anticomuniste etc.),
nu aţi semnat încă Petiţia propusă de mine pentru abrogarea legii 217/2015, ca neconstituţională, nedemocratică, antilibertară, antijustiţiară şi antinaţională:
www.petitieonline.com/legea_217_nu_este_constituionala
 
Dacă mai existaţi, de ce tăceţi acum, cînd noua formă a OUG 31/2002 (şi mai abuzivă şi inoportună decît cea dinainte), adoptată la comanda unor forţe lucrînd contra intereselor naţiunii şi adevărului, sugrumă libertatea de opinie, protejînd autorii genocidului comunist şi lovind din nou victimele lor? Sînteţi de acord cu legea pe care o contest? Vi se pare inutilă această formă de manifestare a revoltei? Vă e frică? Redevine periculoasă „disidenţa” faţă de puternicii zilei? Vă poate costa cine ştie ce cariere, sinecuri, burse, postamente, contracte, oportunităţi ? Sau v-aţi re-educat în spiritul corectitudinii politice, căreia i-aţi devenit „vector de opinie”? Sau- aţi renunţat între timp la implicarea publică, fără să o declaraţi explicit?
 
Poate că unii dintre dv. s-au pronunţat deja, în medii la care nu am avut acces, onorîndu-şi obligaţiile civice, sau o vor face în diverse contexte, de acum încolo. Nu sînteţi desigur obligaţi să răspundeţi provocării mele. Dar aţi da un exemplu tonifiant de unitate/solidaritate, combătînd intimidarea ce ne poate întoarce în 1989 (sau chiar în  1944)- dacă aţi semna şi dv. petiţia.
Dacă nu vă convine ceva din formularea ei sau nu consideraţi demersul ineficace, semnaţi ca să arătaţi că şi pentru dv. legea e nedreaptă şi neconstituţională. Sau, pronunţaţi-vă deschis în favoarea legii, ca să nu spuneţi mai tîrziu altceva, dacă raportul de forţe se răstoarnă. Sau dispăreţi discret de pe scena luptei pentru independenţa României şi demnităţii locuitorilor ei (de care depinde  sistemic şi bunăstarea lor).
Nu vă acoperiţi cu arabescuri juridice. Dacă Avocatul Poporului consideră că nu are ce face, dacă Parlamentul nu reacţionează şi Curtea Constituţională recidivează în a nu recunoaşte neconstituţionalitatea OUG 31/2002 (actualizată de legea 217/2015) atunci iese şi mai tare în evidenţă tirania camuflată cu aparenţe democratice în care rămîne captiv poporul român, parazitat de mafia internă care s-a pus la dispoziţia unui jaf colonial.
 
Nu puteţi pretinde că nu înţelegeţi miza, că nu observaţi sensul provocării- dacă doriţi să fiţi lăsaţi pe socluri de intelectual. Dacă nu aţi studiat serios istoria contemporană, făceţi-o măcar acum sau încredeţi-vă în cei care au făcut-o obiectiv şi nu în cursurile (eventual scurte) ale Rollerilor de serviciu. Ştiţi bine că aproape tot ce s-a spus despre „fascişti” în România, de 70 de ani, este propagandă comunistă, întru justificarea tiraniei devastatoare instalate de ocupant (URSS). Poate nu aţi înţeles însă că şi ceilalţi Aliaţi, care au girat genocidul cu care s-a încheiat al doilea război mondial, au interes să ne închidă gura şi întunece minţile, ca să nu scoatem la iveală adevăruri dureroase, care pot zgudui din temelii axiologia (ideologia) politică mondială. Dacă pînă acum nu aţi sesizat efectul aservirii civismului postcomunist faţă de agenda noilor noştri stăpîni, modul în care ne-a fost băgată pe gît legea 217 ar trebui să vă trezească. Stăpînirea străină nu produce lumină, nici dacă vine de la Vest.
    
Nu ştiaţi? E timpul să aflaţi. Nu dezertaţi simulînd că nu înţelegeţi ce se întîmplă. Nu nostalgia faţă de legionari sau Ceauşescu e în joc acum, de fapt. Ci descurajarea sau încurajarea rezistenţei faţă de o dominaţie neocolonială care va secătui ţara de resurse, ucide autonomia României, transforma populaţia într-o turmă docilă de sclavi inconştienţi, sau chiar în carne de tun.
Nu vă deranjează/priveşte sau nu vă convine să vă pronunţaţi? Aşteptaţi să vedeţi cum se termină noua rundă din ciocnirea dintre imperii? Credeţi că puteţi continua jocul la toate capetele, luneca decurcăreţ şi chiar pretinde lauri, fără riscuri? Că veţi mai avea credibilitate, dacă tăceţi acum? Chiar şi după ce veţi recepţiona această provocare/ somaţie directă, personală, explicită?  Veţi susţine că problema pe care v-am pus-o nu trebuie tranşată pentru că e ceva în neregulă cu mine?
 Sau veţi trata acest mesaj ca o invitaţie la limpezirea apelor, ieşind la timp de pe lista tăcerii/ruşinii, reacţionînd onest şi demn, ca români şi ca oameni liberi. Şi mă voi pomeni că regăsesc pe lista semnatarilor petiţiei, aproape toţi destinatarii acestei scrisori deschise… Ceea ce, avînd în vedere capitalul de imagine de care încă vă bucuraţi, ar putea conta.
 
Ioan Roşca, 22 august 2015    (pentru cei ce nu ştiu cine le scrie:
www.procesulcomunismului.com, www.piatauniversitatii.com, www.ioanrosca.com )

vineri, 16 februarie 2024

Paul GOMA şi cele trei SCRISORI adresate lui Traian BĂSESCU

 

Paul GOMA şi cele trei SCRISORI adresate lui Traian BĂSESCU

Paul GOMA şi cele trei SCRISORI adresate lui Traian BĂSESCU
Paul Goma îi trimitea, în urmă cu zece ani, o a treia scrisoare publică în care îi cerea preşedintelui Traian Băsescu ca autorităţile de la Bucureşti să-i redea cetăţenia română.

Dizidentul anti-comunist Paul Goma nu primise răspunsul aşteptat la cea de-a doua scrisoare în care îi spusese lui Băsescu că statul comunist i-a furat cetăţenia. El preciza că nu va depune o cerere pentru acordarea cetăţeniei. "Nu voi cere niciodată să primesc cetăţenia pe care doar Dumnezeu mi-o poate lua (iertare: a mai fost unul: Ceauşescu – veţi fi auzit ce-a păţit…), eu, ca şi membrii familiei mele fiind români prin naştere", îi scria Paul Goma lui Traian Băsescu.

Pe 6 mai 2006, în prima scrisoare către Băsescu, Paul Goma spunea: “Domnului Traian Băsescu,

Palatul Cotroceni, București

Domnule Băsescu,

În 5 aprilie 2006, după ce Vladimir Tismăneanu îmi propusese – în numele Dvs. – să fac parte din Comisia prezidențială pentru cercetarea crimelor comuniste în România, pregătisem o scrisoare de răspuns la scrisoarea-invitație. În primul rând ceream de la statul român reparații: restituirea cetățeniei române, furate chiar înainte de a pleca din țară (în 20 noiembrie 1977); restituirea dreptului de a publica în România, furat de N. Manolescu prin editorialul “Adio, domnule Goma” din 1998, apoi prin campania de antisemitizare a mea, organizată în 2005, în vederea obținerii postul de ambasador la UNESCO”.

A doua epistolă a fost făcută publică de Paul Goma pe 25 mai acelaşi an. Deja tonul devenise altul: “ (…) În privința persoanei mele, reamintesc ceea ce dealtfel știți foarte bine:

-din 1977, când am părăsit România, soția, fiul și cu mine trăim în Franța ca refugiați politici. În 17 ani de la “revoluție” guvernanții bucureștioți, ocupați până peste cap cu distribuirea printre cumnate și soacre și nepoate pubere a certificatelor de revoluționare neînfricate, nu ne-au restituit – cu scuze, desigur cetățenia română furată, pentru… “trădare de patrie”.

În septembrie acest an statutul nostru nu va împiedeca Integrarea României în EU; însă cu siguranță nu va împiedeca nici întrebarea-mirare ironică a integratorilor:

«O țară care vrea să intre în UE mai are – la 17 ani după Marea Revoluție de la București! – refugiați politic?»

Vă sugerez să răspundeți ce v-au suflat (ră)suflătorii:

«Cine: Goma? Dar Goma e un antisemit fioros! – depune mărturie sub jurământ N. Manolescu, fost antisemit, devenit antisemitizator emerit, dovadă: ca răsplată pentru vigilența-i trează a căpătat ambasadoriatul României la UNESCO».

Va salută antisemitul refugiat politic în… Franța.

Paul Goma”.

Scrisoarea a III-a

“Credeam ca A Doua Epistola a mea catre Traian Basescu va fi ultima ca, in cele din urma, imi va raspunde. M-am inselat: Traian Basescu nu a raspuns. Iat-o pe a Treia:

D-lui Traian Basescu

Presedintele Romaniei

 

Palatul Cotroceni

Bucuresti

Paris, 14 octombrie 2006

Domnule Traian Basescu,

In urma cu sase luni V. Tismaneanu m-a contactat, invitandu-ma sa particip la o Comisie ce avea sa studieze "binefacerile" comunismului cazut pe capul Romanilor, incepand din 28 iunie 1940. O facea, afirma el, cu asentimentul presedintelui Traian Basescu, initiatorul Comisiei. Dupa ce am acceptat propunerea, el m-a asigurat ca in cateva ore consilierul prezidential Saftoiu imi va telefona pentru a stabili conditiile colaborarii mele – V. Tismaneanu le comunicase presedintelui Basescu iar acesta fusese de acord cu ele:


– restituirea – fara a face vreo cerere – a drepturilor cetatenesti care imi fusesera luate de Ceausescu in 1977;

– repunerea in toate drepturile furate, mie si membrilor familiei mele (documente de la CSNAS arata ca guvernul Ceausescu, intr-un "Plan de masuri", propunea retragerea cetateniei inca pe cand ma aflam pe solul Romaniei, adica inainte de 20 noiembrie 1977): cetatenia romana, dreptul de a publica in editurile si in presa din Romania – in care nu m-am putut exprima din martie 1970 pana in ianuarie 1990 (total: 20 ani); nici din 1997 in urma actiunilor "colegiale" ale fostilor prieteni deveniti turiferari ai lui I. Iliescu, ai lui E. Constantinescu (total general: 30 ani de interdictie); in fine, astept de la statul roman reparatiile morale si materiale cuvenite, ca unul care a luptat pe fata – si a fost intemnitat – pentru… drepturile omului in Romania dinainte de 22 decembrie 1989 fix – taman cand vitejii si fidelii colaboratori ai Securitatii au devenit posesori de certificate de… revolutionari anticomunisti!

Consilierul Saftoiu nu s-a manifestat. Nici presedintele Basescu – din contra: acesta si-a dat binecuvantarea pentru alcatuirea Comisiei destinata sa cerceteze crimele comunismului, eliminandu-ma, pentru a pune in loc notorii "rezistenti (doar) – prin-cultura", profund analfabeti in materie de Istorie a Romaniei.

La inceputul lunii septembrie acest an, cativa prieteni (Dan Culcer, Ovidiu Nimigean, Flori Stanescu, Mircea Stanescu, Liviu Ioan Stoiciu) la initiativa lui Valerian Stan au redactat si difuzat institutiilor, presei, intelectualilor un Apel pentru repunerea mea si a familiei mele in drepturile furate de regimul comunist.

Se vede insa ca trecuse prea putin timp de la asasinarea Ceausescului (abia 17 ani!) pentru a spera in abolirea ceausismului. In conditii nedemne de un stat care bate la poarta Europei: boicot, blocaj din partea presei scrise si audiovizuale, banuim: ca urmare a directivelor primite de la Puterea Politica din Romania al carei suprem reprezentant sunteti – au aderat la acest Apel peste 300 persoane. Si cu toate ca textul, cu lista semnatarilor periodic completata, a fost trimis la toate institutiile de stat si de partid (asa!), pana azi nu a fost primit un singur raspuns scris!

Pe cai ocolite – si orale, de parca am fi o natie de analfabeti etern folclorizati – prietenii mei si cu mine beneficiem de sfaturi prietenesti (dar anonime, doar suntem urmasii in linie dreapta ai lui Farfuridi!): un tovaras tanar "de la Externe" a dat asigurarea ca "acolo, sus, nimeni nu se va ocupa de <<problema Goma>>"; un nu mai putin tovaras-tanar (ai zice ca, dupa 1989 romanii se nasc gata-utecizati) a telefonat "de la Ministerul Justitiei", oferind si dansul din partea casii o indicatie pretioasa – aceasta:

"Pentru obtinerea cetateniei romane, domnu' Goma sa faca cerére (asa accentueaza securistii), dansu' cu mana lui, precum si fiecare membru al familiei…>>- de unde concluzia ca to'ar'su' de la Justitie (!) nu citise ce scria acolo, in textul Apelului – sau: primise directive sa dea un astfel de raspuns echivalent cu o trimitere la plimbare (caci noi avem alte treburi – mai, tovarasi!).

Cum sa nu aiba alte treburi mai-tovarasii utecisti – fosti, prezenti, viitori? Doar ei conduc destinele Romaniei, tara mult mai a mea decat a lor, profitorii, hoitarii, descendenti ai vechii nomenklaturi, alcatuind actuala elita-a-drojdiei bastinoase.

Chiar daca ceea ce am facut nu am facut pentru a primi rasplata, iata ca tari vecine, cu nefericit destin asemanator, pricinuit de ocupatia ruseasca, apoi de pitestizare a intregului Lagar Sovietic, au gasit de multa vreme prilejuri de cinstire a persoanei si a faptelor mele:

– Ungaria, pentru solidarizarea, ca student, la Revolutia Maghiara din 1956;

– Cehoslovacia, pentru solidarizarea cu Charta 77;

– Polonia, pentru solidarizarea cu spiritul Solidarnosc;

– Basarabia, pentru ca… m-am nascut acolo si pentru ca am scris mereu-mereu despre acolo: a fost botezat gimnaziul din satul natal cu numele parintilor mei, primii invatatori-apostoli acolo – si cu al meu. Pentru analfabetul securetzo-utecisticel care a avut nerusinarea sa afirme ca pamantenii Tarii Moldovei vorbesc… "light rumanian", o intrebare nevinovata: unde se va fi nascut mutantul? In Coreea de Nord? in Vietnamul (tot) de Nord? Cine i-a fost mama: masa de sedinta a organizatiei de baza? – fiindca tata nu a avut, numai bunic: nemuritorul Stalin.

Doar Rusia Eterna si Romania Mare (sa fie consultat procurorul Eduard Ilie) m-ar vrea mort: ca sa nu mai pot deschide gura si sa-i "injur" pe ei – cei extrem de vii si care lucreaza din greu la propasirea tarisoarei, nu gandesc, Doamne-fereste!

Paranteza: in iulie 1981 presedintele Frantei Mitterrand, prin ministrul Culturii, Jack Lang, mi-a propus a face parte din "tripleta" incetatenita in cadru festiv. Am multumit, am declinat, explicand: mai bine roman fara cetatenie, refugiat politic in Franta, decat cetatean francez, in acelasi paner cu Julio Cortazar si cu Milan Kundera. Sa nu fiu intrebat de ce: in nici un caz din gelozie: scriitorii nu pot fi gelosi decat pe Dumnezeu: Cortazar si Kundera nu erau; apoi, contemporani fiindu-mi, ii judecam total: omul si opera.

Prin prezenta ii anunt pe toti nascutii gata-utecizati care, din 1989, se prefac a conduce Romania "pe calea democratiei":

Nu voi cere niciodata sa primesc cetatenia pe care doar Dumnezeu mi-o poate lua (iertare: a mai fost unul: Ceausescu – veti fi auzit ce-a patit…), eu, ca si membrii familiei mele, fiind romani prin nastere. Tot eu sa fac cerére? Atunci cand guvernantii comunisti mi-au luat cetatenia a fost cumva… la cererea mea? O cerére tapana, "conform legii", corect timbrata?

Nu am cersit un favor (pentru care sa fac cerére), ci am anuntat ca este timpul – 17 ani! – sa mi se restituie drepturile civile, morale, materiale pe care Statul Roman mi le-a furat in 1977-78.

In continuarea actiunii mele de reintrare in drepturi, un memoriu mult mai cuprinzator va fi inaintat instantelor care controleaza respectarea angajamentelor Romaniei, conditie a acceptarii depline in Comunitatea Europeana.

Nu de alta, dar sa afle si occidentalii pana unde au ajuns cu adevarat "reformele" in Romania – inclusiv (as zice: mai ales) cele privindu-l pe om, incepand cu elementarele drepturi-ale-omului carora mi-am inchinat viata. Apoi Romania semnifica 30 de milioane de… oameni (fireste, cu cei abandonati Rusiei si Ucrainei cu tot cu tezaurul si cu pamanturile noastre, fiindca le-am mostenit de la inaintasii nostri), nu doar kilowati, kilotone, kilometri – ca in plin comunism cantitativ(ist).

Deasemeni voi atasa o copie dupa aceasta scrisoare adresata Domniei Voastre, Domnule Presedinte al Romaniei.

Va saluta

Paul GOMA”.

Pe 22 noiembrie 2006, Paul Goma anunţa încheierea “corespondenţei” cu Băsescu, care se încheia astfel: “Acest mesaj este ultimul pe care îl adresez Autorităților de la București, cele care, de aproape 30 ani, îmi interzic, mie, intrarea în România, țara mea – ele, care azi-mâine vor intra în Europa – pe care o vor jumuli cu talentu-le consumat, după care își vor face cu ochiul:

«Și pe ăștia i-am tras în pept!»

După o gafă ca cea cu Vosganian, să se aștepte la alte surprize neplăcute.

Paul Goma”. 

Paul Goma, acum în vârstă de 81 de ani, împliniţi pe 2 octombrie, nu a mai revenit niciodată în ţară după ce a fost trimis în exil de regimul Ceauşescu.

Sorin Ovidiu Bălan. Legea libertăţii noastre de exprimare, împotriva legilor lor care ne pun botniţă

 

Legea libertăţii noastre de exprimare, împotriva legilor lor care ne pun botniţă

Legea libertăţii noastre de exprimare, împotriva legilor lor care ne pun botniţă
Legea libertăţii noastre de exprimare, împotriva legilor lor care ne pun botniţă. Am să încep cu ceea ce nu credeam că am să fac vreodată în viaţa mea. Am să citez din Mircea Toma. Sunt însă nevoit să o fac, pentru că el este purtătorul de cuvânt al noii nenorociri care ni se pregăteşte.

Legea libertăţii noastre de exprimare, împotriva legilor lor care ne pun botniţă. Iată ce spune unul dintre stâlpii celui mai odios organism de cenzură a presei audio-vizuale de când s-a inventat audio-vizualul în România: „Suntem în plin proces de adaptare a normelor de utilizare a acestei legi – Legea Audiovizualului a fost modificată pe şest, noaptea ca hoţii, fără să fie pusă în dezbatere publică n.r. – în ceea ce priveşte legislaţia secundară,

Codul audiovizual, ca să vedem cum putem să îl aplicăm şi în ce măsură se potrivesc normele pentru televiziune, pentru audiovizualul de pe diversele platforme folosite frecvent în România, Facebook, Youtube şi Instagram.

Legea libertăţii noastre de exprimare

Probabil că în viitorul apropiat, CNA va deţine o calitate specială, de „trusted partner” de partener investit cu o încredere mai consistenţă, în aşa fel încât atunci când reclamă CNA-ul, „reacţia Youtube să fie mai promptă”, a cuvântat Mircea Toma.

Cu alte cuvinte, după ce s-a pus botniţă audio-vizualului care, dacă are curajul să transmită cumva ceva ce iese din narativul oficial, şi-o ia imediat peste bot, de la amenzi care pot băga un post în faliment, până la închiderea lui pur şi simplu, cenzura aceasta drastică şi arbitrară se extinde şi în spaţiul virtual.

Ce se urmăreşte cu aceasta? Punerea botniţei şi presei scrise, de către acelaşi organism de cenzură mai rea decât cea comunistă. 

Instalarea cenzurii. Episodul Văcăroiu

Această instalare a cenzurii pe tot ce înseamnă mass-media în România nu a început acum. Ci în urmă cu foarte mulţi ani, pe vremea Cabinetului Văcăroiu, şi ea s-a desfăşurat în mai mulţi paşi, până să se ajungă astăzi, să fim în pragul unui control total.

În anii ’90, Văcăroiu avea o tactică mai rudimentară. Singurul loc în care în România se fabrica hârtie de ziar era la Letea-Bacău.

Ori de câte ori Guvernul afla că într-un ziar urma să apară un material critic la adresa lui sau a lui Ion Iliescu, brusc, se strica maşina de fabricat hârtia de ziar. Neavând pe ce tipări, tirajul cu materialul încriminator se reducea drastic.

Eu însumi am păţit-o de mai multe ori, pe când eram redactor-şef la cotidianul Ziua. Şefii redacţiilor s-au reorientat imediat şi tactica lui Văcăroiu a fost anihilată. Administratorii publicaţiilor au început să aducă hârtie din import. Care era mai bună şi mai ieftină decât cea de la Letea (combinat de care între timp s-a ales praful, a dat faliment).

Și episodul Hrebenciuc-Rodipet

Atunci, Viorel Hrebenciuc a trecut la pasul al doilea de distrugere a presei tipărite. I-a dat la temelie difuzării. Pentru că degeaba ai materiale bune, degeaba ai hârtie pe care să le tipăreşti, dacă nu ai cum să difuzezi ziarele. Şi aşa s-a născut celebrul dosar „Rodipet” şi prejudiciul uriaş produs statului român.

„Rodipet” era cel mai mare difuzor de presă, proprietate a statului român. O mie de ziare, dintre care 30 de cotidiane, umpleau în anii ’90 zecile de mii de tarabe şi chioşcuri ale „Rodipet”, răspândite în toată ţara. În 2014, căpuşat, furat, devalizat, „Rodipet” şi-a dat duhul, lăsând în urmă un dosar penal nebulos şi întreaga presă din România fără difuzare, căci reţelele particulare reprezentau mai nimic din necesarul de difuzare.

Astfel încât cele mai multe dintre publicaţii, lovite şi financiar, lovite şi la posibilitatea de a difuza, au fost nevoite să treacă în mediul on-line.

Legea libertăţii de exprimare, sub asaltul CNA

A fost ultimul refugiu al cuvântului liber, care acum este luat cu asalt de către lachei ca Mircea Toma, la comanda stăpânilor lor.

Atacul asupra acestei ultime redute se dă sub ochii noştri în două etape. Prima, s-a încheiat deja. Înfiinţarea CNA şi a Legii Audio-vizualului, unde, sub masca unei pudibonderii de domnişoare de pension şi a pretextului că apără onoarea telespectatorilor şi ascultătorilor, se cenzurează tot ce nu convine politicului.

Apropo. Cum se face că alte bresle: medicii, psihologii, juriştii, ca să nu dau decât câteva exemple de profesiuni liberale, au propriile lor organisme de reglementare a activităţii, formate din profesionişti pe care îi aleg membrii breslei respective, după veritabile campanii electorale, iar presa audio-video este cenzurată de către un organism de stat, eminamente politic, în care membrii săi sunt numiţi de către partidele parlamentare şi de către preşedinţie?

Cine și ce este CNA

Adică, un membru CNA, cu salariu baban, rang de secretar de stat, cu maşină şi secretară la dispoziţie, locuinţă de serviciu de la RAPPS, paşaport diplomatic şi multe alte avantaje, va lăsa necenzurată, va lăsa să scape pe piaţă, fără să fie sancţionată aspru, o ştire sau o anchetă care să vizeze partidul care i-a dat toate aceste avantaje? Nici vorbă.

Cel mai bun exemplu este cel al Laurei Georgescu, fost şef al CNA, de care nu au auzit că ar fi ziaristă nici găinile din curtea mă-sii, ajunsă politic în această funcţie, a fost condamnată la 4 ani şi 4 luni de închisoare, pentru că, din slugărnicie pentru cei care au pus-o, a alcătuit acte false şi a îndemnat unii colegi să sancţioneze posturi de radio şi tv care nu erau aliniate politicii celor care o puseseră în fruntea instituţiei.

Legea libertăţii de exprimare. Asaltul asupra presei scrise

Până acum, CNA nu avea putere să pună botniţă decât audio-vizualului. Acum, se face cel de-al doilea pas. Către presa scrisă ce apare în on-line. Este exact ceea ce făceau în anii ’90 Văcăroiu când oprea maşina de la Letea şi Hrebenciuc în 2014 când prăbuşea „Rodipet”. Taie calea de comunicare a presei cu cititorii. CNA vrea atribuţii şi pe canalele pe care se difuzează presa în on-line.

Mai citez o dată din Mircea Toma: „Probabil că în viitorul apropiat, CNA va deţine o calitate specială, de ”trusted partner” de partener investit cu o încredere mai consistenţă, în aşa fel încât atunci când reclamă CNA-ul, reacţia Youtube să fie mai promptă”.

Acum, i-auziţi ce frumos sună: „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. Cenzura de orice fel este interzisă. Aşa sună Articolul 30, alin1 şi 2 din Constituţia României. Care lege fundamentală, însă, nu prevede şi sancţiuni împotriva celor care încalcă aceste principii fundamentale.

De aceea eu cred că avem nevoie de o Lege a presei şi a exprimării în spaţiul virtual, lege care, sub sancţiuni drastice, să apere libertatea de exprimare consfinţită în Constituţie.

Fără liberă exprimare, fără libertatea presei, nu există democraţie, iar atacul la aceste principii înseamnă, implicit, un atac la fundamentul societăţii noastre: democraţia!     

Editorialul video, AICI

Prof. Costel NEACŞU. România ocupată fără trupe: „fantomele” lui Soros (I)

 

Atenție, români! Dușmanii statului național unitar nu dorm!

          TRANSILVANIA ÎN „COLIMATOR”! (XXXI)

          România ocupată fără trupe: „fantomele” lui Soros (I)

 „Am lăsat dinadins în urmă dezastrul, aflat în plină desfășurare, al COLONIZĂRII ÎN ACT A CULTURII IDENTITARE A ROMÂNIEI. În aceste zile, vânzătorii de pământ românesc, veritabili vânzători de țară, sunt dublați de INTELECTUALI VÂNZĂTORI ȘI EI DE VALORI, devărați uzurpatori ai axiologiei identitare. În ordine spirituală, COLONIZAREA AXIOLOGICĂ SE EXECUTĂ ÎNTR-ASCUNS, LA ADĂPOSTUL VACARMULUI POLITIC GENERAT DE SCENARIUL PUBLIC AL PEDEPSIRII CORUPȚILOR. Ca urmare, colonizatorul  poate umbla liniștit la tabloul de siguranță al sistemului de valori identitare, fără ca cineva să observe. GRUPURILE SOROȘ DIN ROMÂNIA AU FOST SPECIAL INSTRUITE ȘI FINANȚATE PENTRU A NUMI ȘI IMPLEMENTA ÎN POSTURILE DE CONDUCERE ALE PRINCIPALELOR INSTITUȚII RESPONSABILE CU ORIENTAREA CULTURII SPIRITUALE PERSOANE ȘI SIMPATIZANȚI AI CAUZEI SOROȘ! MNAC, MȚR, ICR-uri, Uniunile de Creație, Ministerul Culturii… au devenit, peste noapte, ADEVĂRATE CENTRE DE COLONIZARE ABUZIVĂ, încât puțin lipsește ca în curând să ne trezim chiar și cu un «Patriarh Soroș»! Pentru națiunea română, fenomenul colonizării reprezintă astăzi un secret al lui Polichinelle! Am putut asista de curând la distrugerea șanselor electorale ale unuia din liderii politici proeminenți (naționalist-creștinul M. Munteanu – n.a.), operată, în timp record, doar de zarva câtorva fundații fidele cauzei Soroș! LUMEA A TĂCUT ȘI TACE MÂLC! Mi-ar fi foarte greu să cred că acest mizerabil asalt ideologic colonizator ar fi rămas necunoscut actualei conduceri a Academiei Române! Atunci, DE CE SE TACE? Rolul excelentisim statal, conferit illo tempore de cititorii Academiei, obligă să ia urgent atitudine publică. Altfel, riscăm să ne trezim împresurați cu modificări care, treptat, vor reuși să facă din Academia Română o instituție dezamorsată axiologic și identitar, de nerecunoscut… Profit de împrejurare pentru a cere respectuos Academiei Române, plenului și actualei conduceri, să-și exercite grabnic nobilele atribuții pentru care a fost creată” (Sorin Dumitrescu, academician, discurs în Aula Academiei Române).

Cel puțin pentru o scurtă vreme, cât timp „flașnetele” de stipendiați ai „corectitudinii politice” nu reușesc să îi biruiască pe autenticii apărători ai memoriei colective, puținii istorici de anvergură nu se lasă nicidecum intimidați de restricțiile „comisarilor” Noii Ere și, disprețuindu-le „braconajul” ideologic al globalismului nivelator, cercetează asiduu în arhive ca să ne poată lăsa mărturie despre modul aberant cum se va produce ștergerea trecutului omenirii (cu ale sale secrete acuzatoare) și conectarea la o „galaxie” planetară avându-l pe Soroș (și armata din spatele lui) ca părinte fondator! Deocamdată, departe însă de orice hazard, există totuși un „fir” demn de urmat (de cine  vrea să cunoască adevărul) care ne arată cum acest Soroș, în ura sa viscerală față de poporul român, dispunea încă de pe vremea lui Ceaușescu de o sucursală clandestină în România, chiar avea o ramificație de „cârtițe disidente” și, nutrind o miză uriașă în a ne impune cât mai rapid și tacticos autonomia Transilvaniei, și-a riscat viața plecând spre România încă înainte de „fuga” președintelui Ceaușescu (22 decembrie 1989)! Cert este că Soroș, pe când aștepta să se treacă mai alert de faza finală a loviturii de stat de la București, armata ungară (sfidând marile puteri) se afla deja cantonată la granița cu România, în Banat era teleghidat cu „succes” un agent al serviciului secret maghiar AVO („pastorul” L. Tökeș), iar chiar în 22 decembrie 1989, era foarte frământat de „modul de acțiune potrivit pentru România” (cum declara în Ev.z. „flebețea” sa, actualul consilier prezidențial Sandra Pralong) și venea grabnic spre România, cu primul avion civil, în contextul în care autoritățile noastre, în ciuda amplorii fenomenului terorist, „ardea” de nerăbdare să decidă deschiderea granițelor Țării (în 23 decembrie 1989)!

De unde să știe atunci bieții români, îndoliați de sângele curs din piepturile a peste 1000 de tineri „secerați” pe  străzile României, că înfăptuiseră (indirect) „visul” lui Soroș (de a-i vedea scoși masiv în stradă pe oamenii nemulțumiți), de a-l demoniza și lichida pe președintele naționalist Ceaușescu, de a „planta” – pe când românii își mai plângeau morții și răniții – subversiva „cazemată” de „elitiști mercenari”, numită Grupul pentru Dialog Social,  a cărei misiune ingrată era ca, în tendința de a ne transforma cultura conservatoare (ortodoxă) prin inițierea și sponsorizarea unei puternice rețea de activități globaliști, să ne „spele creierele”sub masca „nobilelor valori” ale „societății deschise”, să se folosească în mod stalinist de „cruciada anticorupției” ca să obțină puterea politică fără a câștiga alegerile în mod democratic, să proclame la scară națională un război psihologic fratricid (ca să ne schimbe percepția realității și nimeni, de s-ar putea, să nu mai ajungă la concluzii rezonabile, obiective) și, astfel, readucându-ne în timp la vremurile apuse ale terorii delațiunii, să provoace instabilitatea României prin erodarea identității, suveranității și unității naționale!

 „Nu, nu îi urăsc pe băieții ăștia (Pleșu, Liiceanu, Boia etc – n.a.), care sunt mult sub nivelul meu. La adresa lor am un dispreț calm, nu atât pentru cărțile lor, asta îi privește, cât pentru faptul că ÎNJURĂ MARILE VALORI ROMÂNEȘTI ȘI IDEEA DE UNITATE ȘI IDENTITATE NAȚIONALĂ. Pentru asta îi disprețuiesc, cu un plus pentru Patapievici, care A ÎNDRĂZNIT SĂ UMPLE CU NOROI ISTORIA NAȚIONALĂ și nimeni în cultură nu a reacționat” (Nicolae Breban, academician, eminent al Literaturii Române).

Da, stimați cititori, exact în ziua în care Ceaușeștii erau înmormântați în secret în Cimitirul Ghencea (30 decembrie 1989), iar românii încă își plângeau morții și răniții loviturii de stat globaliste, „eminența cenușie” a C.F.S.N. și „știutorul” atâtor dedesubturi, S. Brucan (agent KGB), se grăbea să ne râdă (sardonic) „în nas”, la numai 5 zile după „înrolarea” pe frontul antiromânesc a iredentiștilor din U.D.M.R., acordându-le celor mai antiromâni dintre români, membri ai Grupului pentru Dialog Social, una din cele mai impozante clădiri (ca sediu) de pe Calea Victoriei. Ca să înțelegem însă și mai bine cam de unde „bătea vântul” acestui „cuib de viespi”, care timp de 30 de ani ne tot lovește cu „bâta” în numele unor principii străine GDS (Democrație, Adevăr), este vital că aceasta l-a avut ca prim-vicepreședinte, inclusiv al Fundației Soroș (înființată în 1990), pe nimeni altul decât pe sociologul, legendat ca agent al serviciului secret maghiar AVO, A.Teodorescu! Nu se știe cu ce anume l-a „supărat” România, ca de altfel și pe ceilalți propagandiști din GDS și FS, dar furia lor maladivă în a ne discredita tot ce avem mai sfânt și frumos ca neam, fără un pic de jenă că făceau parte din singurele ramificații care primeau bani din fonduri străine, lasă impresia unei acțiuni extrem de minuțios programate, coordonate, al cărei scop real a fost de a împânzi cu activiști politica și cultura Statului Român, răsturnându-ne valorile printr-o rețea de mare varietate (organizații, societăți, instituții, cluburi etc) care ne-a „adormit vigilența”, atâția ani, cu pretenția de a fi „conștiința lucidă a societății”, „instanță de reflecție, „laborator” de elaborare a „strategiilor” viitorului României!

Desantul” antiromânesc al gds-iștilor, pe frontul acesta de slugi și figuri lacome și triste, s-a „cățărat” treptat la vârful puterii în România și, avându-l pe Soroș ca principal finanțator al multor acțiuni antiromânești în plan intern și extern, ne-a denigrat valorile naționale, a vânturat anticorupția prin „călcarea în picioare” a legilor, a ținut „sub acoperire” o alternanță la guvernare impusă de peste Ocean de globalistul Soroș, s-a constituit în interfața mediatică a internaționalizării problemei Transilvaniei (deschizând drumul separării de România prin propaganda statutului multinațional al Transilvaniei), răstălmăcirea (antiromânească) a conflictului interetnic din martie 1990 de la Târgu-Mureș și orientarea către un „protectorat” al U.E.), a selectat și finanțat educația tineretului la UCE Budapesta (unde s-au format activiști civici) etc.

Departe însă de a surprinde tot acest „lanț al slăbiciunilor”, în lupta GDS cu România și cu românii, nu s-ar fi cuvenit ca oficialii și adevărații intelectuali să treacă atât de ușor peste „misiunile” concertate soroșiștii au semnat documente privind autonomia Transilvaniei (V. Tismăneanu, M. Berindei, C. Pârvulescu, M. Toma etc) nu au acționat împotriva retrocedărilor frauduloase din Ardeal („justițiara” ministresă M. Macovei), au editat cărți antiromânești (G. Liiceanu), au susținut regionalizarea României după „modelul” celor 3 provincii istorice românești (E. Hurezeanu), i-au defăimat pe români (H.R. Patapievici, A. Cornea, M. Cărtărescu), au susținut teoria „limbii moldovenești” (R. Weber), i-au jignit pe creștini (A. M. Pippidi), au „diversificat” învățământul prin introducerea manualelor alternative (A. Cioroianu), au făcut apologia sionismului și holocaustului (G. Andreescu, A. Pippidi) au dizolvat identitatea națională în multiculturalism (A. Marga, T. Baconschi, R. Culcer, V. Rebengiuc), au introdus manuale școlare cu bani și interferențe soroșiste („drum deschis” de M. Șora ), au „pus mâna” pe secretele Statului Român (E. Hellvig, M.R. Ungureanu) etc.

„La nivel central nu se dorește marcarea așa cum se cuvine a Centenarului (…) Pe de altă parte, istoricii… din Ungaria nu acceptă ideea unirii…Trianonul. Constat că poziția lor este promovată și pe teritoriul României. În ultimii ani, am mers în Harghita și Covasna… Se distribuie hărți în care Transilvania este inclusă în Ungaria… Am văzut vase pe care era scris <<Ungaria Mare, nu Trianon>>. Deși, conform Constituției, România este un stat-național unitar, pe teritoriul țării noastre se desfășoară o intensă propagandă revizionistă. Iar oficialitățile române nu intervin în nici un fel. Asistăm la punerea în operă a unui program vizând ștergerea identității naționale a poporului român (…) Se desfășoară o amplă campanie mediatică prin care se acreditează ideea că românii nu au capacitatea de a se conduce pe ei înșiși… istoria lor este o ascensiune de mituri, de care trebuie să se debaraseze. Câțiva intelectuali, autoproclamați exponenți ai societății civile (GDS-n.a.), desfășoară o campanie intensă și sistematică de denigrare a poporului român.” (Prof.univ.dr.Ioan Scurtu, unul din cei mai prestigioși istorici contemporani).

Neavând cum să înțelegem ce anume se ascundea sub rânjetul sumbru al stalinistului complotist Brucan, diriguitorul manevrelor F.S.N. în zilele de teroare ale lui ’89, ne-am pomenit – toți – puși „pe tavă” înaintea unui „salvator” parașutat în regim de urgență de peste Ocean, Soroș, cel care a reușit, propunându-și să schimbe genetic poporul român în sensul adoptării  corectitudinii politice, să pună bazele unei șocante grupări de forță, presiune și intimidare, reînviata Coloană a V-a (neokominternist-soroșistă) în România, având misiunea de a regiza „piesa de teatru” pusă în scenă de figuranții ,,mamei’’ PSD-ului de astăzi F.S.N.! Practic, cu tot regretul că aveam să fim „împinși” într-un îngrozitor infern al împietririi inimilor, mințile antrenate în rău ale „mercenarilor” GDS s-au folosit fără scrupule, ca niște închipuiți rupți de societatea reală și incapabili să reacționeze la stimulii ei, de o putere politică avidă, aservită, ca să ne ,,reeduce’’ pentru o altă paradigmă globalistă controlând în special sistemul de Învățământ și Cultură. Nu ar trebui deci să mire pe nimeni faptul că agenda lor, concepută ca să se abrutizeze deliberat și să ne aducă elitele intelectuale în stadiul mediocrității, avea să fie executată fără crâcnire de toți președinții postceaușiști (Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis) și de toate partidele politice (privilegiul de a se vedea, cu ,,biciul’’ în mână, în fața unui popor care trebuia să fie supus necondiționat, depersonalizat și dezumanizat)! Soroș a fost în această operațiune doar vârful aistbergului, dar în „spatele” său a acționat la comandă marile servicii secrete externe dublate de o adevărată „armată de infanteriști” recrutată de pe toate palierele decizionale în Stat! Să vedem, însă, cum se prezintă situația în România:

Președintele Ion Iliescu. El este cel care, prin sfororul S.Brucan, i-a deschis lui Soroș „ușile” României. Când acesta a sosit în România, a fost primit cu mare fast încă de la scara avionului, i-a fost pus la dispoziție un sediu grandios la București, iar președintele Iliescu – încălcând uzanțele protocolare – pur și simplu l-a ținut permanent pe Soroș de braț! „Prietenia” lor a făcut ca, numai între 1990-2014, rețeaua arondată la pușculița lui Soroș să primească de la acesta peste 200 milioane $. Este vorba despre acele ong-uri care, suprimând vocea poporului prin acapararea conceptului de societate civilă, au fost lăsate de autoritățile române să acționeze total nestingherit și injust! Mai mult, soroșiștii au fost „ajutați” să acceadă în cele mai înalte sfere de autoritate ale Statului Român, deținând realmente – de la președintele Iliescu și până astăzi – funcțiile – cheie de miniștri, consilieri etc!

Președintele Emil Constantinescu. Și acesta, „la greu”, a trădat interesele țării prin afilierea la sindromul soroșist. De fapt, ce ar mai fi oare de spus când, pe timpul semnării Parteneriatului cu S.U.A. din 1997, cu toții eram cuprinși de exclamații admirative în fața a …două slugi soroșiste: președinții Clinton și Constatinescu.

Președintele Traian Băsescu. Ca și ceilalți 2 predecesori ai săi, președintele Băsescu a fost la fel de păpușor și a girat din plin acțiunile antiromânești, antinaționale, anticreștine și antinormalitate ale „armatei de ocupație” gds-iste! De fapt, nu numai că ,,Secta lui Soroș’’ l-a făcut președinte încă din primul mandat, dar majoritatea consilierilor de la Cotroceni au fost bursieri sau angajați ai Fundației Soroș! Și asta, în ambele mandate! L-au și ,,recompensat’’ însă din plin, ca adept al ideologiei austerității, întrucât ni l-au impus la conducere (Soroș a fost mai „puternic” decât cei 7.400.000 de români care l-au demis pe Băsescu la Referendum) și ne-au ucis democrația convingându-ne că ne ,,apără’’ de … tirania majorității (iar U.E., printr-o glumă proastă, ne-a spus că intervine ca să „restabilească”… statul de drept)! De asemenea, nu este puțin de știut că intermediarul între Băsescu și Soroș a fost generalul F.Coldea (adjunct al S.R.I.), Soroș însemnând un fel de mentor care să îl inspire pe ex-președintele Băsescu!

Președintele Klaus Werner Iohannis. Soroș a reușit să dețină monopolul marilor funcții, în Statul Român, de la Președinție (însăși Iohannis a consimțit să fie membru în Consiliul unui think-tank fondat de Soroș), la guvern (prin prim-ministrul soroșist D.Cioloș) și la serviciile secrete (cu șefi, de filiale Soroș, la SRI și SIE) etc. Este totodată clar că preluarea Guvernului s-a făcut în condiții dubioase, după incendiul de la Colectiv, președintele Iohannis chemându-i la consultări (?!) pe soroșiștii notorii din societatea civilă (ceea ce l-a făcut pe prim-ministrul demisionar să considere că sunt „semne” de implicare a rețelei Soroș în înlăturarea sa). De remarcat mai sunt și alte fapte sugestive, cum ar fi: vizita făcută de Iohannis la GDS înainte de a fi președinte, susținerea sa în campania prezidențială de o televiziune (Digi) care aparține unui mamut comercial (RCS-RDS) patronat de maghiarul Z. Teszari, numirea ca ambasador în Germania a  soroșistului E.Hurezeanu într-un moment când acesta nu avea nici măcar cetățenia română și era suspectat de a fi agent dublu (CIA-BND)! Cert este că, în mandatul acestui președinte (care are ,,în spate’’ GDS și pe Soroș), se intensifică în țara noastră felurite acțiuni menite să conducă la dezmembrarea teritorială!

„Majoritatea liderilor UDMR sunt agenți ai serviciului AVO, ai serviciilor secrete de la Budapesta. Și asta v-o spune vicepreședintele senatului.” (C.V. Tudor, vicepreședinte al Senatului României, 2008).

Când internaționaliștii din laboratorul globalist și-a propus să surpe în 1989 blocul comunist al Europei, în avântul lor de a cuceri cât mai violent și mincinos mințile naționaliștilor, cu siguranță că au avut în vedere să producă o puternică emoție planetară, prezentând mediatic România într-o „baie de sânge” cu zeci de mii de morți și răniți, care să aibă rolul de a provoca – pe fondul zguduirii conștiințelor – o re-încolonare a lumii la domnia fricii, a oripilării generale și a consimțirii la ceea ce va însemna de fapt distrugerea totală… Noi însă nu ne-am dat seama, nici atunci și unii nici chiar acum, că am fost prinși atât de barbar în ,,menghina’’ unei deflagrații anarhiste, în rezidirea „turnului” trufaș al ideologiei globaliste, ca să ajungem peste ani si ani, înt-un climat de mediocritate sufletească, părinții unei generați rătăcite și lipsite de repere identitare! Nu este așadar de mirare că astăzi deznaționalizata noastră Țară se află, într-o Europă germană , la confluența unor ciudate coabitări  de interese, geostrategice și de spionaj, ale Occidentului Răsăritului…

Nu vi se pare deci curios, stimați cititori, cum de este posibil ca în această revoluție pe timp de pace, când unii dintre noi își „trăiesc clipa” sub extazul (idolatru) al ideologiei neomarxiste, să avem un Președinte care, fără a ezita să ne spună că este în definitiv o slugă a americanilor (deci nu a românilor!), în același timp nu face altceva decât să gireze un regim de unde,  ca și pe timpul predecesorului său, parcă de-a dreptul Soroș și serviciul secret ungar AVO („rezidență” a servicului secret rusesc, FSB) s-ar afla la conducerea României? Căci acum nu prea am mai avea temeiuri să vorbim de apărarea intereselor noastră  naționale, în această cumpănă a istoriei mondiale, când de la cele mai înalte niveluri ni se dezvăluie că avem partide politice infiltrate de agenți ai AVO (UDMR vrea musai teritoriul ,,unguresc’’ înapoi, iar ALDE-conform ex-președintelui Băsescu- îl are ca președinte pe C.P. Tăriceanu, „asociat și în afaceri cu un spion ungar, generalul E. Rudaș”), sau că „strategii” transilvănismului de la ,,unitatea’’ GDS l-au avut ca prim – președinte pe A. Teodorescu (legendat ca agent al AVO maghiar), sau că Procuratura Generală sau neostalinistă DNA au fost conduse de ,,zeița’’ Köveși ( și-a păstrat numele fostului ei soț, maghiar, racolat de spionajul ungar), sau că Digi Tv (televiziunea președintelui) este condusă de un fost sportiv maghiar (Zoltan Teszari) care își are „cartierul general” la Budapesta, sau că CNSAS este condusă de muzicianul maghiar L. Csendes, sau că „temutul” CNCD îl are în fruntea sa tot pe un maghiar (Asztalos Csaba), sau că S.R.I. are la ,,timonă’’ un alt minoritar, Hellvig, ca urmare a propunerii făcute de Soroș președintelui Iohannis!

Nu ar mai fi deci cazul să ne surprindă, în această ,,vânătoare’’ de funcții de la care românii sunt excluși, când vedem cu cât dispreț am fost dezuniți, în Anul Centenarului, prin incitarea la un război româno-român ( în august, unii tineri diasporeni au venit la București ca să îi demită pe nișye gurvernanți aleși de părinții și bunicii lor) și prin săparea unei prăpastii de netrcut între cele 2/3 rămase în Țară  ( în octombrie, la Referendumul pentru Familie, 1/3 s-a închinat la Hristos, iar 1/3 la … idolul Tv), abia astfel înțelegând mai bine cum ni se ,, ia pământul’’ de sub picioare prin intermediul unor antiromâni ,,încremeniți’’ în hotarele metafizicii (asociații, fundații, ong-uri etc.) care mai primesc – culmea!  -bani și de la noi, poporul român, pe lângă finanțările lui Soroș…

                                  VLADIMIR TISMĂNEANU

Imi dau seama cât de triști și de neîmpliniți sunteți în această țară  ( soroșiștii Tismăneanu și Oișteanu- n.a. )… Ca să vă fac să vă simțiți bine lângă Lenin și Marx vă reproduc un text din trista lor existență: «Cine nu este cu noi, este împotriva noastră »… Marx spune ceva mai rău pentru noi și mai plăcut pentru voi: «Românii sunt un popor fără istorie, destinat să piară în furtuna revoluției mondiale»… Domnilor ANTIROMÂNI, BATJOCORITORI AI ROMÂNILOR, opriți-vă, riscați să vă îmbolnăviți de atâta ură.. Vă compătimesc pentru soarta pe care o aveți: trită într-un popor care nu vă face bine însăși prin faptul că există.” (Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, specialist în bioetica).

Va fi de competența viitorilor temerari ai cercetării istorice, în măsura în care li se va mai permite accesul în arhive si în a-și mai vedea concluziile tipărite, să stabilească cinismul cu care grupuri restrânse de persoane privilegiate și  istituții globalist-soroșiste au acționat concentrat pentru a destabiliza România cea ușistă, a crea cadrul propice individualizării și desprinderii în etape a Transilvaniei de Țara- Mamă, din care se distinge activistul neomarxist Vladimir Tismăneanu! El ne-a explicat pe ,,îndelete ‘’ câte defecte a avut președintele Ceaușescu și regimul acestuia fiindcă  nu ar fi respectat Actul Final al Conferinței O.S.C.E.  de la Helsinki ( Finlanda) din 1975, dar în schimb nu suflă o vorbă că acest mare document al dreptului internațional  ( neobrogat și necontestat), conceput să reglementeze principiile fundametale dintre state, NU A FOST RESPECTAT ÎN PRIMUL RÂND DE PUTERILE OCCIDENTALE SEMNATARE – deși acestea consimțiseră ca supravegherea internațională să o asigure ong-ul pentru ,,drepturi’’ (alo, Soroș!) Human Rights Watch – , coalizate și concretizate în agresiuni contra unor țări (comuniste) cu care ,,dăduseră mâna’’ în 1975 la Helsinki, ceea ce  a condus, după marile diversiuni teroriste din ‘’89, la modificări de granițe și dezmembrări de țări! De unde aveam să știm noi, românii, că arhitecții globalizării nu mai pridideau pe atunci să exporte oricât de violent revoluția (lor) la scară mondială, că folosiseră momentul Helsinki (1975) ca să îi scoată pe naționaliștii europeni din istorie, ori că se va reactiva rețeaua de staliniști formați la școala soviteică a NKVD (pentru etapa 1989), dublată de copiii lor ( neokominterniști), trevestiți la internaționalismul globalizator după etapa 1989? Păi, nu trebuia oare ca Europa toată să treacă, indiferent de consecințe umane si materiale, de pe axa „lagărului comunist” pe axa „lagărului globalist”? Ba da, stimați citiori, iar o ,,dovadă” în sensul de mai sus este si acest Vladimir Tismăneanu ( nume real: Volodea Tsimenețchi), fiul neomendaturistului stalinist  Leon ( agent NKVD), cel care – propășindu-se în România după 1944 – și-a adus aportul la instaurarea terorii comuniste, raportând Ambasadei U.R.S.S. tot ce se întâmpla în Țara noastră și lucrând la Editura Politică împreună cu Walter ( tatăl lui P. Roman)!

Nu știu câți dintre noi cunosc  câte ceva despre acest V. Tismăneanu, care ne-a mistificat istoria și s-a folosit fără rețineri de „filiera soroșistă” ca să ne denigreze neamul  ( dar este bine, pentru sănătatea memoriei colective, să se afle că, înainte de a ni se prezenta ca  politolog ( deși este sociolog!), s-a evidențiat în  doctina globalistă ( prin asumarea teoriei politice a Noii Stângi, susținută de școala de la Frankfurt). Apoi, cum era de așteptat de la o odraslă cu părinți militanți comuniști, a avut o traiectorie „în sistem”, ajungând lector al C.C. al U.T.C. și contribuind la redactarea unui dicționar social-politic coordonat de… complotistul anticeaușist și viitorul șef al S.R.I., V.Măgureanu! „Ajutat” astfel să înțeleagă „mersul istoriei”, adică al venirii iminente a unor vremuri de reforme ( schimbări), s-a gândit că își poate pune mai bine în evidență moștenirea genetică de militant, astfel că a emigrat în Spania (1981) și s-a stabilit, ulterior, în S.U.A. (1982). De aici, de pe „pământul făgăduinței”, a „amușinat” ce fel de anturaj îi este propice și acesta l-a fructificat cu brio: pe de-o parte a fost profesor la câteva centre universitare ( 1983-1990), iar pe de alta a colaborat cu posturi de radio occidentale, înțesate de agenți acoperiți ai serviciilor secrete…

Eforturile sale constante de a ne denigra Țara, înainte și după căderea lui Ceaușescu, nu s-au lăsat așteptate:  A SEMNAT DOUA ACTE DE TRĂDARE NAȚIONALĂ PRIN CARE A CONSIMȚIT LA AUTONOMIA TRANSILVANIEI  Declarația de la Budapesta din 1989 și Declarația de la Cluj din 2018); a fost numit de președintele Băsescu în funcția de  șef al Comisiei Prezidențiale pentru Studierea  Comunismului ( deși nu este istoric!) și a întocmit un Raport de condamnare a comunismului ( culpabilizând poporul român prin falsificarea Istoriei) ; ne-a ,,pus în paranteze’’ trecutul istoric, prezentul și viitorul prin insistența de a se vedea introdusă antinaționala, antidemocratica și anticreștina Lege 217/2015 ( l-a convins pe  inițiatorul liberal Crin Antonescu, asigurându-l că îi va „pune la picioare” lobbyul american și evreiesc în dorința lui de a fi Președinte, dar defapt a favorizat o lege prin care urmașii agenților kominterniști s-au răfuit încă o dată cu poporul român, în ciuda faptului că a protestat împotriva incorectitudinii ei chiar distinsul academician  Dan Berindei –  președinte de ooare al Secției de Istorie a Academiei Române) ; a adresat mai multe apeluri împotriva constituționalului  Referendum pentru Familie din 2018 (nici nu este de mirare, dacă luăm în calcul că și pe președintele Trump – ales democratic de poporul american – îl compară cu Hitler!) etc.

În conluzie, ca să nu mai lungim vorba, V. Tismăneanu se înscrie în pleiada iedeologilor neomarxiști ai globalizării, fiind o „unealtă” care, cochetând cu conclavul soroșist și înainte și după ‘’89 ne-a demigrat Țara și Neamul cu toate că, de pe urma unui popor amărât de atâtea vitregii si nevoințe, s-a adăpat nedemn de la „ugerul” unor instituții plătite din bani publici ( Președinția României, ICR,IICCMR etc.), ca să ne subjuge ideologic, alăturându-se ,,cuibului de viespi’’ de la GDS (care i-a decernat un Premiu, în 2008, pentru Raportul de condamnare a comunismului ), în lupta lor oarbă de a ne ostraciza, insulta și executa ,,intelectual’’ în spațiul public.

                                                                                                                      Prof. Costel NEACŞU

Marius Albin MARINESCU. Domnule Iohannis, de ce vreți să băgați holocaustul pe gâtul românilor? (II)

 Domnule Iohannis, de ce vreți să băgați holocaustul pe gâtul românilor? (II)

România nu a deportat evrei în lagărele de concentrare naziste, așa că nu poate să fie acuzată de holocaust!

 

coral

 

Orice om cu capul pe umeri și cu mintea la purtător a avut posibilitatea să observe cum „pas cu pas” președintele impus, Klaus Werner Iohannis, acrediteză ideea că românii au săvârșit un holocaust asupra evreilor în Al Doilea Război Mondial. Această strategie am devoalat-o, cu argumente viabile, în episodul trecut: Domnule Iohannis, de ce vreți să băgați holocaustul pe gâtul românilor? În acel prim articol afirmam următoarele: „Există o decizie a vreunui Tribunal Internațional care a condamnat definitiv România pentru holocaust? Nu! Atunci de ce se dorește impunerea cu orice preț a holocaustului în România? Nu Mişcarea Legionară din  România a fost declarată «fascistă» la Nürnberg, ci Grupul Etnic German, succedat oficial de FDGR-ul condus de Klaus Iohannis în anul 2007! Conform sentinţelor Tribunalului de la Nürnberg, singura organizaţie de pe teritoriul României care a fost declarată ca fiind «fascistă» și care a putut avea un rol în prigonirea evreilor a fost Grupul Etnic German. Puterile Aliate au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu  din 12 septembrie 1944, dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiinţat și patrimoniul acestuia confiscat prin Decretul-Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai I al României. Comuniştii nu au făcut altceva decât să aplice acest Decret-Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, care nu le-a aparţinut, ei nefiind la putere în momentul istoric respectiv. Acest patrimoniu a fost preluat după evenimentele din decembrie 1989 de Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), care s-a autodeclarat ca succesor al Grupului Etnic German!

Hans-Klein-1jpgHans-Klein2Hans-Klein-3pg

Acest abuz s-a petrecut în anul 2007 prin cârdășia dintre F.D.G.R., Primăria Sibiu  –  ambele conduse de Iohannis Klaus Werner  –  și Judecătoria Sibiu. Detalii aici: Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), condus de Klaus Iohannis, se declară oficial continuatorul partidului nazist din Al Doilea Război Mondial (…) Cine l-a mandatat pe domnul Iohannis Klaus Werner să transmită, prin comportamentul său, mesaje de învinovățire a întregului popor român? Participant la Holocaust poate a fost bunicu’-său care s-a înrolat voluntar în Waffen S.S.! Bunicii mei nu au omorât evrei și nici nu i-au trimis în lagărele germane, ca să fie foarte clar!!! Iohannis poate să-și tot pună cenușă în cap și pentru că a declarat oficial FDGR-ul lui ca succesor al organizației naziste Grupul Etnic German, dar să nu tragă în mizeria asta România! Ce tupeu grosier pe acest personaj sinistru! El este oficial urmaș al hitleriștilor, cu acte de succesor parafate de o instanță de judecată, da’ s-a dus cu basca în mână la evrei, pozează în mare luptător împotriva antisemitismului și vrea să impună un muzeu al holocaustului în România. Adică antecesorii și neamurile lui înrolate în Waffen S.S. i-au ucis pe evrei prin lagăre și pe front, dar vinovați sunt românii din colonia peste care a fost numit Gauleiter!”

memory11b

Demonstram în materialul jurnalistic că nu există dovezi concrete care să ateste cum că autoritățile române, armata română sau legionarii, veșnic scoși țapi ispășitori, au comis vreun holocaust asupra evreilor, așa cum institutul „Elie Wiesel”, plătit din banii românilor pe care-i acuză de crime, se străduiește să demonstreze prin acțiunile sale, prin  legile impuse de el Parlamentulului României (Legea 217/2015) și chiar prin numele său: Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”. Nu am fost singurul ziarist revoltat de legea strâmbă făurită de institutul „Elie Wiesel” și lansată de Crin Antonescu.

„Legea tembelă și antidemocratică a grupului Alexandru Florian consideră valide condamnări pronunțate de justiția bolșevică iar prin asta devine ea însăși o crimă. Mai mult, documentarea marelui istoric făcută aproape exclusiv pe baza mărturiilor culese de la evreii care au trăit evenimentele din 1940 de la Iași și a cărei finalitate este o lege reparatorie care să acorde compensații financiare substanțiale urmașilor evreilor uciși nu poate constitui o bază documentară obiectivă. Până nu se pun în balanță toate evenimentele, toate crimele, inclusiv cele comise de evreii bolșevici care acționau ca trupe paramilitare ale Armatei Roșii, nu putem avea un tablou complet al faptelor și al cauzelor. Iar asta ne privează de o judecată obiectivă și rațională. Asasinarea memoriei nu poate fi în nicio circumstanță răspunsul la asasinatele etnice care au întunecat istoria României în anii ’40” (Un Gestapo evreiesc)

Fostul președinte al Israelului, Shimon Peres,  a spus clar că românii au salvat evrei și chiar ne-a mulțumit (https://www.youtube.com/watch?v=EEGXrAD2yJk, aspect recunoscut și de evreii onești din România care au trăit acele vremuri, ca Leopold Lazăr Schobel, președintele comunității evreiești din Pitesti, evreu care s-a născut și a trăit in România (https://www.youtube.com/watch?v=-2E-r5THyfA).

Cum se face că Simon Wiesenthal, renumitul  vânător de naziști ucigași de evrei, nu s-a arătat interesat de români, mai ales de legionari? Nici măcar de pedepsirea lui Horia Sima, deși îl avea la îndemână, în apropiere chiar, fiindcă acesta și-a trăit ultima perioadă a vieții în Germania. Sima a trait o viață lungă, fără să-l acuze cineva de antisemitism, până la vârsta de 87 de ani. Atâți ani avea în 1993, când a decedat. Simon Wiesenthal a decedat la Viena,  în 20 septembrie 2005, la 12 ani după Horia Sima. Aceeași întrebare îl frământă și pe scriitorul Dan Culcer din Franța: „Rămâne o mare nedumerire. Nu am auzit de nici un proces intentat de vânătorii de naziști unor legionari aflători la îndemână într-o țară ca Germania sau Austria, persoanele respective fiind fără acoperire, identificabili. De ce nu au fost acuzați și judecați drept potențiali criminali de război de către justiția germană și de către vântorii de naziști, în jumătatea de secol care a trecut de la finele războiului? Era justiția germană controlată de naziști sau  legionarii erau apărați de vreo convenție secretă? Cum se face că acum legionarii din interior și exterior sunt etichetați în grup, fără nici o deosebire, ca fasciști și antisemiți, deci păcătoși penal? Crimele de război eventual dovedite, ale unor refugiați legionari în Germania și Austria, nu se pedepseau în acest caz?” (http://jurnalulunuivulcanolog.blogspot.ro/2016/05/cifre-si-nedumeriri-pe-margine-cenzurii.html)

Teşu Solomovici (istoric evreu, scriitor, preşedintele Centrului Cultural Israeliano – Român din Tel Aviv): Nu aştept decizia germană, mai ales în nebunia lor de a distruge evreimea europeană, declara Ion Antonescu. Ei bine, la 13 octombrie, când trebuia ca primul tren cu evreii din Arad să plece spre Auschwitz, trenurile şi locomotiva  nu au sosit în gara de la Arad. Impacientat, Manfred Freiherr von Killinger,ambasadorul Germaniei, trimisul special al lui Heinrich Luitpold Himmler la Bucureşti, ofiţeri SS  dădeau telefoane peste telefoane, nervi, aproape de apoplexie, dar autorităţile române nu răspund. Niciun şef al României nu răspundea la telefoanele agitate, disperate ale căpeteniilor naziste. În felul acesta, niciun tren românesc n-a plecat vreodată la Auschwitz cu evrei! Din toată Europa, evreii erau încărcaţi în trenuri şi trimişi şi transformaţi în cenuşă şi fum. Din România, niciun evreu n-a pierit la Auschwitz!

tesu-25-2

13 octombrie 1942 este o dată miraculoasă pentru evreimea română. Este o dată despre care prea puţin vorbesc istoricii evrei. Ion Antonescu a dat dispoziţie că orice deportare evreiască  încetează. De la 13 octombrie 1942, niciun evreu n-a mai fost deportat din Ţara Românească. Există unii istorici care spun, care interpretează acest gest antonescian astfel : «Ei bine, era căderea de la Stalingrad, războiul era pe sfârşite…». Nu, nu era căderea de la Stalingrad. Stalingradul a căzut abia în ianuarie 1943, aproape şase luni mai târziu. La acea dată, armatele germane erau ocupante ale întregii Europe, armatele germane şi române luptau în Caucaz, se pregăteau de asaltul Stalingradului, deci decizia mareşalului Ion Antonescu trebuie căutată în altă parte. Nu pentru că i-ar fi iubit pe evrei a oprit el deportările. Antonescu a declarat foarte clar: «Eu nu-i iubesc pe evrei şi vreau ca să purific ţara de străini, de evrei, de unguri, de lipoveni, de ţigani, de tot elementul străin. Dar, în această politică a lui de purificare a României, Antonescu nu s-a gândit niciodată să adopte soluţia la care era presat de Berlinul nazist, adică “soluţia finală”.» De acolo  trebuie pornit la orice analiză când se vorbeşte ce s-a-ntâmplat la 13 octombrie 1942. El vedea, ca o soluţie pentru purificarea României, plecarea străinilor din România. Plecarea evreilor. Să plece cu toţii în Palestina, să plece-n America, să plece unde vor. Să nu rămână în România. Am insistat asupra acestui moment pentru că mi s-a părut interesant şi pentru ştiu că a existat întotdeauna în emisiunile de televiziune,  de la diferite televiziuni, întrebarea: de ce credeţi că i-a salvat Antonescu pe evrei? Am vrut să accentuez, să insist asupra cuvântului «salvat», pentru că nu a fost vorba de o salvare în sensul unei iubiri, unei subite filosemitii a mareşalului faţă de evrei, ci a fost pur şi simplu un calcul românesc, o exprimare a orgoliului românesc, a orgoliului mareşalului. El nu a suportat să vină nişte nemţoi, să vină nişte oameni din Berlin şi să dicteze ei ce să se facă în Ţara Românească cu evreii din România. Evreii din România sunt evreii mei, susţinea Antonescu. Rezolvarea problemei evreieşti este o problemă românească şi nu se va decide la Berlin.” (http://www.opiniateleormanului.ro/%E2%80%9C-niciun-tren-romanesc-n-a-plecat-vreodata-la-auschwitz-cu-evrei%E2%80%9D/)

Propaganda pro-holocaust a domnului Klaus Iohannis se desfășoară non-stop cu o râvnă demnă de o cauză mai bună. Aproape că nu este săptămână de la Dumnezeu în care președintele României să nu invoce holocaustul sau să nu promoveze acțiuni, sub patronajul Administrației Prezidențiale, în scopul omagierii acestuia și a lansării de grave acuzații asupra poporului român.

Klaus Iohannis și președintele Israelului, Reuven Rivlin. O strângere de mână, o sugestie privind cravatele care trebuiesc purtate, un gheșeft cu despăgubiri pentru holocaust...

Klaus Iohannis și președintele Israelului, Reuven Rivlin. O strângere de mână, o sugestie privind cravatele care trebuiesc purtate, un gheșeft cu despăgubiri pentru holocaust…

Iată ce a afirmat Klaus Iohannis ieri, în 25 mai a.c., la ceremonia de decorare a președintelui onorific al Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului, Yehuda Bauer: „În plan extern, vom lansa în curând inițiativa organizării la București, la începutul anului viitor, a unui summit internațional dedicat acțiunii comune împotriva manifestărilor antisemite, precum și a altor forme de manifestări extremist”. (http://www.realitatea.net/klaus-iohannis-anunt-privind_1939535.html) Un cititor neavizat din străinătate poate să creadă că România este sub asediul neonaziștilor, care mărșăluiesc non-stop pe bulevardele Bucureștilor cu lozinci amenințătoare la adresa evreilor!

Cu o săptămână înainte, pe data 17 mai, președintele Klaus Iohannis organizase la Cotroceni evenimentul „Podurile Toleranţei”,  împreună cu puternica organizație masonică evreiască, loja sionistă B’nai B’rith. Iată cum invoca, din nou, atrocități săvârșite de români: „România puternică în Europa şi în lume, aşa cum ne dorim să fie, presupune a ne asuma trecutul şi a-l include în proiectul de recuperare şi valorizare a tuturor identităţilor, cea a majorităţii româneşti şi cele ale minorităţilor naţionale.” Mai mult, conform publicației soroșiste „Adevărul”, este musai nu doar asumarea holocaustului, ci și studierea acestuia în școlile românești, probabil în paralel cu retragerea Istoriei Românilor, așa cum încearcă să facă guvernul Cioloș:  „ Preşedintele Klaus Iohannis a declarat, marţi, că România s-a angajat să devină un exemplu de promovare a memoriei Holocaustului şi a altor experienţe tragice ale trecutului, precum lagărele din Transnistria, şi de aceea este nevoie de un sistem educaţional în care tinerii să înveţe despre aceste lucruri în şcoli.(…) «Vor afla totodată că au existat şi legile antisemite, şi trenurile morţii, şi Podul Iloaiei, robia şi lagărele din Transnistria. Şi mai ales, sper ca tinerii de azi să afle cum putem face ca experienţele tragice ale trecutului să nu se mai repete» a mai spus preşedintele.” (http://adevarul.ro/news/politica/klaus-iohannis-e-nevoie-sistem-educational-tinerii-invete-despre-holocaust-lagarele-transnistria-1_573ad2495ab6550cb80491bc/index.html)

Aceasta este  „România educată” a lui Iohannis, studierea holocaustului în școli și asumarea acestuia  de către România. E musai să convingă tinerii români că străbunicii lor au fost niște criminali și ca atare acum trebuiesc plătite miliarde de euro statului Israel ca despăgubiri. Rușine, Iohannis!

Ca să nu fie dubii și ca să nu fiu acuzat de interpretări proprii și citate scoase din context, vă prezint transcrierea completă a alocuțiunii susținute de președintele Klaus Werner Iohannis la Palatul Cotroceni, în data de 17 mai a.c., cu prilejul evenimentului „Podurile Toleranţei”:

„Domnule Preşedinte Aurel Vainer,

Domnule Preşedinte al B’nai B’rith Europa,

Domnule Preşedinte al B’nai B’rith România,

Domnule Ministru,

Stimați reprezentanți ai corpului diplomatic,

Domnilor secretari de stat,

Doamnelor şi domnilor,

Vă întâmpin cu bucurie la Palatul Cotroceni, la această manifestare ce stă sub semnul parteneriatului și toleranței, al amintirii trecutului și prețuirii prezentului. Înaltul Patronaj pe care l-am conferit este expresia simbolică a importanței pe care o acordăm dialogului intercultural, respectului pentru diversitate şi angajamentului pentru combaterea intoleranţei, rasismului, antisemitismului şi xenofobiei.

Această manifestare capătă o relevanță în plus în contextul particular pe care îl traversăm.

Dacă ne uităm în jurul nostru, în Europa și în lume, provocările cu care ne confruntăm ne obligă încă o dată să redescoperim și să cultivăm toleranța. În fața pericolului radicalismului și extremismului va trebui să fim mai fermi și mai uniți ca niciodată în apărarea valorilor care definesc astăzi o societate democratică – libertatea, toleranța și pluralismul.

România a fost binecuvântată de existenţa istorică pe teritoriul său a numeroase minorităţi etnice, culturale şi religioase. Secolele de convieţuire cu majoritatea românească au fost marcate de relaţii umane şi sociale complexe, ce sunt astăzi parte a patrimoniului nostru cultural şi a memoriei colective.

Au fost și vremuri grele, și momente tragice, despre care cu siguranță veți vorbi în cadrul acestei manifestări. Vremurile grele și momentele tragice trebuie asumate, căci doar astfel putem desprinde din trecut învățăminte pentru a promova valorile profund umane care ne apropie.

România puternică în Europa și în lume, așa cum ne dorim să fie, presupune a ne asuma trecutul și a-l include în proiectul de recuperare şi valorizare a tuturor identităţilor, cea a majorităţii româneşti şi cele ale minorităţilor naţionale. În protejarea şi în garantarea exerciţiului neîngrădit al drepturilor culturale şi al libertăţii religioase văd o componentă fundamentală a exerciţiului democratic într-un stat de drept.

Astăzi putem cu siguranță aprecia faptul că unul dintre factorii importanţi ai modernizării statului nostru a fost consensul dintre majoritate şi minorităţile naţionale – fără excepţie – pe marile proiecte ale României, incluzând aici procesul de integrare europeană şi apartenenţa la spaţiul de securitate nord-atlantic.

Prin urmare, a dezvolta punţile toleranţei prin dialogul interetnic este un obiectiv nu doar pentru una sau alta dintre minorităţi, ci un interes strategic pentru naţiunea noastră în ansamblul ei. Toleranţa de care vorbim nu este o acceptare pasivă şi indiferentă a existenţei „celuilalt”, ci o asumare activă a diversităţii ca valoare socială şi resursă a dezvoltării durabile a colectivităţilor.

Această realitate nu se impune de la sine, ci necesită un efort continuu, iar punţile toleranţei trebuie construite de fiecare din noi, zi de zi. Din aceste considerente, sprijin proiectul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti şi al B’nai Brith din România de a organiza anual, printr-o manifestare cu participare internaţională, o asumare activă a dialogului interetnic şi a luptei împotriva intoleranţei.

Nu întâmplător, în acest an în care România deţine preşedinţia Alianţei Internaţionale pentru Memoria Holocaustului, manifestarea pe care o deschidem astăzi acordă o atenţie deosebită tragicei sorţi a comunităţii evreieşti şi a celei roma în perioada celui de-al doilea Război Mondial.

Doamnelor și domnilor,

Mi-ar fi plăcut să continui spunând că oamenii au învăţat absolut tot ce era de învăţat din experienţele trecutului. Din păcate, istoria recentă ne arată că putem cu uşurinţă să repetăm unele greşeli.

Relaţia noastră cu expresiile concrete ale diversităţii culturale şi etnice are uneori şi forma zidurilor, nu doar a punţilor, iar pericolul intoleranței poate renaște în paralel cu discursul antieuropean.

În cursul acestui an, am declarat la Bucureşti, Ierusalim şi Washington că România este decisă să contracareze cu toată determinarea manifestările antisemite, rasiste şi xenofobe şi să devină un exemplu regional de promovare a memoriei Holocaustului.

Dincolo de măsurile legislative şi cadrul instituţional, este nevoie de un sistem educaţional prin care tinerii să cunoască şi să înţeleagă faptele trecutului, ca parte a formării lor ca cetăţeni. Așa vom reuși să cultivăm pluralismul și libertatea și să contracarăm intoleranţa şi extremismul.

De aceea, mă bucur să văd în această sală, simbolic denumită a Unirii, elevi şi tineri care în cursul zilei de astăzi şi mâine vor avea prilejul de a cunoaşte contribuţia a trei minorităţi naţionale la dezvoltarea României.

Dar vor afla totodată că au existat şi legile antisemite, şi trenurile morții, și Podul Iloaiei, robia şi lagărele din Transnistria. Şi mai ales, sper ca tinerii de azi să afle cum putem face ca experiențele tragice ale trecutului să nu se mai repete.

Vă mulțumesc!”

Aici aveți și varianta video: https://www.youtube.com/watch?v=QQwdbV0MBbw

Culmea este că în postarea sa cotidiană de pe Facebook – unde altundeva muncește președintele?  –  nu spune nimic despre holocaustul pe care-l vrea predat în școli și nici că evenimentul a fost organizat împreună cu loja masonică sionistă B’nai B’rith, așa cum puteți observa din respectiva postare prezidențială din data de 17 mai.

Klaus Iohannis (17 mai la 12:00):  În fața pericolului radicalismului și extremismului trebuie să fim mai fermi și mai uniți în apărarea valorilor care definesc astăzi o societate democratică: libertatea, toleranța, pluralismul. România puternică în Europa și în lume presupune a ne asuma trecutul și a recupera şi valoriza toate identităţile, cea a majorităţii româneşti şi cele ale minorităţilor naţionale. Țara noastră a fost binecuvântată de existenţa istorică pe teritoriul său a numeroase minorităţi etnice, culturale şi religioase. A dezvolta punţile toleranţei prin dialogul interetnic este un obiectiv nu doar pentru una sau alta dintre minorităţi, ci un interes strategic pentru naţiunea noastră în ansamblul ei. Acesta a fost mesajul principal pe care l-am transmis astăzi, la Palatul Cotroceni, în cadrul evenimentului „Podurile Toleranţei”.

podurile_tolerantei

 

Ei vorbesc de toleranță, taman ei, care vor sa ne bage holocaustul pe gât și acuză întregul popor român de crime imaginare?

Din ordinul aceluiași Klaus Werner Iohannis, care și-a impus proprii ambasadori în țările importante și acum continuă cu schimbarea în forță a diplomaților români pretutindeni în lume, se promovează culpabilizare românilor pentru holocaust și în străinătate. La ambasada României din Franța este un adevarat delir cu holocaustul!  Chiar ieri, 25 mai 2016, Ambasada României de la Paris a găzduit, o conferinţă despre Holocaust în România. Cităm participarea și temele discutate din „Cotidianul”: „Alexandru Florian, directorul Institutului «Elie Wiesel», care va aborda subiectul competiţiei memoriilor despre Holocaust în spaţiul public românesc, şi profesorul Zoltan Tibori Szabó, care va exemplifica prezenţa vizuală a Holocaustului în spaţiul public transilvan de la al Doilea Război Mondial până azi. Dezbaterea va fi moderată de istoricul Adrian Cioroianu, delegatul permanent al României pe lângă UNESCO.” (http://www.cotidianul.ro/memoria-holocaustului-in-spatiul-public-roman-si-francez-281726/)

Deci, doi alogeni și un român coadă de topor au luat la tăbăcit poporul român. De multă vreme se aruncă cu noroi în România pe aceast subiect si este condamnată țara noastră pentru holocaustul săvârșit de hortiștii unguri în Nordul Transilvaniei, răpit de ei în urma odiosului Dictat de la Viena. După cum se vede, profesorul Zoltan Tibori Szabó a vorbit despre „holocaustul în spaţiul public transilvan”, nu doar strict despre nordul Transilvaniei ocupat samavolnic de ungurii lui!

Raoul Șorban (distins de statul Israel și Yad Vashem care i-a decernat titlul și medalia „Drept între popoare” pentru salvarea vieții unor evrei din Ungaria, Transilvania fiind anexata între 1940-1944 la Ungaria) i-a răspuns unui evreu român, devenit  mare istoric și „specialist in holocaust” în SUA, care uitând ce-i recunoștința, tot acuza România de masacrarea evreilor. Cităm: „Randolph Lewis Braham (evreu român la origine) se zbate să intre în graţiile ungurilor! Şi, pentru a-i reuşi strategia, foloseşte toate armele. Fabrică scrisori şi le expediază în toate ziarele, scrie articole, scoate cărţi, mânjindu-le, cu neruşinare, cu minciuni. Incalificabil! Mă atacă pe mine, îi pune la zid, cu neobrăzare, pe rabinii Alexandru Şafran şi Moshae Carmilly-Weinberger. Articolul «Allitólagos Mentöackcióc – förtérelem tisztogatás Romániában» («Pretinse acţiuni de salvare; Purificarea istoriei în România») este o mostră de felul cum se pot construi minciuni, cum se pot răstălmăci fapte. Şi, toate acestea, pentru a şterge crimele Ungariei împotriva evreilor, şi a-i fabrica documente şi mărturii pentru o astfel de istorie. Bineînţeles, Braham, îi acuză pe rabinii Alexandru Şafran şi Moshe Carmilly-Weinberger că vor să scoată basma curată atât pe Antonescu, cât şi România. Mincinosul şi penibilul Braham, acest «Hopa Mitică», neagă totul. Neagă salvarea evreilor cu vapoarele, din Portul Constanţa, dar şi cu trenuri, prin Bulgaria şi Turcia, cu destinaţia Palestina”.

Adrian Cioroianu este nelipsit de la ritualurile de demonizare ale națiunii române de la Paris. Cu 20 de zile înainte, în data de  5 mai 2016, a fost inaugurată tot la Paris o expoziție intitulată „Pogromul de la Iași”, unde cuvântarea de deschidere a fost rostită de nelipsitul defăimător Adrian Cioroianu: Atenție, se lucrează intens ca românii să fie înfățișați ca un popor de criminali!

ambasada-Paris-pogrom-Iasi

Cine este ambasadorul numit de Klaus Iohannis în Franța? Nimeni altul decât Luca Niculescu, fost jurnalist la DIGI 24 TV, personaj care-i făcea campanie electorală fățișă lui Iohannis în anul 2014, alături de Emil Hurezeanu, Cosmin Prelipceanu, Dan Suciu și alții de pe acolo.

luca_niculescu_iohannis

Este o părere unanimă că DIGI 24 TV este un post prezidențial  și o trompetă a SRI-ului. Astfel, patronul Zoltan Teszari dorește să-și asigure protecția unui serviciu secret. La fel a vrut și recentul dispărut – că decedat nu-i putem spune  –  Dan Condrea, dar se vede că nu prea i-a folosit atunci când bomba cu rahat a explodat!  SRI-ul actual este doar o filială a CIA și BND-ului german. De aceea au fost numiți ca ambasadori Liviu Maior, fost director SRI, în SUA și Emil Hurezeanu în Germania, deși în momentul numirii acesta din urmă avea doar cetățenie germană. Culmea culmilor, Iohannis a numit ca ambasador al României în Germania un cetățean german! Păi ale cui interese le reprezintă acesta? Mai ales că Hurezeanu este cunoscut ca agent CIA și BND fiindcă a lucrat la posturile de radio care oficial aparțineau celor două servicii secrete: Europa Liberă (CIA) și Deutsche Welle (BND).

Site-ul oficial al președinției României este www.presidency.ro, de parcă Iohannis Klaus Werner ar fi președintele SUA. Pe acel site nu o să găsiți tricolorul românesc, culoarea predominantă fiind albastrul masonic. Pentru români doar situația este albastră!

Site-ul oficial al președinției României este www.presidency.ro, de parcă Iohannis Klaus Werner ar fi președintele SUA. Pe acel site nu o să găsiți tricolorul românesc, culoarea predominantă fiind albastrul masonic. Pentru români doar situația este albastră!

Pentru cei avizați este clar că Iohannis a fost numit președinte de iudeo-masoni. De aceea o tot ține langa cu holocaustul lui și încearcă să-l bage pe gâtul românilor, pentru a-și plăti, cu banii oferiți pentru viitoare despăgubiri statului Israel, dregătoria de fanariot obținută, asigurându-și astfel și al doilea caftan de vodă. Din aceleași considerente iudeo-masonice, Iohannis a numit, la rândul lui, doi alți alogeni, chiar din etnia evreiască, ca șefi ai celor mai importante servicii secrete românești.

Președintele Klaus Werner Iohannis dorește oficializarea așa-zisului holocaust în România fiindcă vrea să plătească miliarde de euro ca despăgubiri statului Israel, după ce Germania a finalizat de achitat despăgubirile uriașe pentru holocaustul lor. Trebuia găsită o nouă țara bună de muls! Israelul mulțumea oficial României pentru salvarea evreilor în timpul războiului, de pe vremea lui Ceaușescu și până la Shimon Peres (președintele Israelului în perioada 2007-2014). Brusc a intervenit schimbarea de atitudine față de țara noastră, după instalarea lui Klaus Iohannis ca președinte. Yehuda Bauer, evreul decorat de președintele României în 25 mai a.c., a scris prefața lucrării „Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941” de istoricul evreu Jean Ancel, care  susține vinovăția autorităților române pentru acele evenimente tragice, deși aceste acuzații nu au putut să fie probate niciodată în fața unor instanțe de judecată.

Asistăm la transpunerea în practică a unor planuri de spoliere a poporului român prin învinovățirea acestuia, cu complicitatea tuturor președinților României de după 1989, la care se adaugă și fostul rege Mihai. Toți se regăsesc în Colegiul de onoare al grupării antiromânești de la Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”!

Colegiul de onoare este format din: Otto Adler, Andrew Baker (SUA), Traian Băsescu, Tova Ben Nun (Israel), Sarah Bloomfeld (SUA), Randolph Braham (SUA), Emil Constantinescu, Wesley Fisher (SUA), Radu Gabrea, Mircea Geoană, Menachem Hacohen (Israel), Carol Iancu (Franţa), Ion Iliescu, Vasile Ionescu, Sorin Iulian, Saul Kagan (SUA), Marco Katz (Israel), Ion Bogdan Lefter, Oliver Lustig, Dan Mariaschin (SUA), Mona Muscă, Majestatea Sa Regele Mihai I, Meir Rosenne (Israel), Avner Shalev (Israel), Aurel Vainer, Simone Veil (Franţa), Mihai-Răzvan Ungureanu, Elie Wiesel (SUA). (http://www.inshr-ew.ro/ro/despre-noi/cine-suntem/colegiul-de-onoare.html)

institutul elie wiesel

Sumă enormă nu va fi plătită din pensiile foștilor președinți și nici din economiile personale ale lui Iohannis sau din chiriile încasate de el pentru multele lui case, ci din banii poporului român! În loc ca acești bani să fie alocați sistemelor de sănătate și învățământ, ambele deficitare sau în infrastructura și dezvoltarea economică a României, ei vor fi plătiți pentru niște acuzații nedovedite! Culmea nesimțirii și a ipocriziei este că jalnica marionetă de la Cotroceni afirmă permanent că învățământul și sănătatea sunt prioritare pentru el, deoarece demagogia dă bine la prostime.

Români, nu permiteți ca un alogen, un străin de neamul nostru, fără o picătură de sânge românesc în vene, să ne transforme într-un popor de criminali! Nu-i dați voie acestui individ, care ne detestă  –  cât a fost primar la Sibiu nu a participat niciodată la Ziua Națională a României!  – , să transfere păcatele neamului său asupra memoriei înaintașilor noștri!

                                                                                 Marius Albin MARINESCU

Măsuri de contracarare şi protecţie privind recunoaşterea unui videoclip sau o fotografie făcută cu inteligenţa artificială:

  Pentru videoclipuri deepfake: 1. Trebuie verificat clipitul ochilor - în multe deepfake-uri vechi, clipitul era anormal, însă, în anul 202...