Viitorul poporului evreu, varianta comunista și alte texte de Theodor Wexler

Pro memoria. Importante fiindcă sunt texte ale unui naționalist evreu și nu ale unui fost comunist reciclat. Deși eroica Armata sovietică e văzută de Th Wexler doar ca eliberatoare și se uită că a fost și o armată de ocupație, favorizând instalarea violentă a comunismului. Dan Culcer

Viitorul poporului evreu, varianta comunista

Autor: Theodor Wexler, Mihaela PopovTeodor WEXLER

FILM. Avocatii diavoluluiPagini de istorieRetrospectiva istoricaPledoarie pentru probitate moralaFabulatie si adevarReplica. Exil, neghina si naratiuni S.F.Scrisoare adresata domnului Elie WieselAliante si alianteUn pas mic cu semnificatii pentru viitorA fost holocaust in Romania?

Sursa
Viitorul poporului evreu, varianta comunista : http://www.memoria.ro/marturii/perioade_istorice/inceputul_comunismului/viitorul_poporului_evreu,_varianta_comunista/928/
Cititorul care nu stie când are loc sedinta pe care o prezentam în continuare si nu recunoaste macar o parte a personajelor care participa la ea si-ar putea închipui ca este vorba despre o întrunire a unui cuib legionar. De fapt, documentul transcrie lucrarile sedintei cu responsabilii organizatiilor de masa (Apararea Patriotica, Uniunea Patriotilor, Comitetul National Evreiesc (C.N.E.), precursorul Comitetului Democrat Evreiesc), tinuta la C.C. al P.C.R., în ziua de 5 octombrie 1945. In cadrul sedintei, un capitol aparte l-a constituit analiza contradictiilor ivite între populatia evreiasca si activistii de partid, inclusiv cei de origine evreiasca. Principalii actori ai discutiei au fost: Chirita, primul presedinte al C.N.E., Vasile Luca, membru al Biroului Politic, responsabil cu problema nationala, Ghizela Vass, membra a C.C. al P.C.R., Ferdinand Ticu, activist al Madosz, Alice Benari, profesoara, activista de partid, Elena Stoia, activista a Uniunii Femeilor Democrate din România, Ofelia Manole, membra C.C. al P.C.R. si presedinta a U.F.D.R., Ion Vinte, adjunct al ministrului de Interne, Macovei, activist de partid din ilegalitate. Ceea ce socheaza în timpul discutiei este mentalitatea cu care se discuta, la un asemenea nivel al conducerii P.C.R., despre "problema nationala", cum era privita marea masa a populatiei evreiesti care nu se înregimentase în partidul comunist si cum erau tratati reprezentantii grupului care milita pentru crearea unui stat al poporului evreu. Prezentam în continuare aspectele cele mai semnificative ale sedintei. Documentul integral îl vom publica în volumele pe care le pregatim pentru tipar, cu titlul Anchete si procese uitate. 1945-l960, si care urmeaza sa apara la Editura Fundatiei Filderman.


Pentru reprezentantii partidului comunist, doua erau provocarile venite dinspre populatia evreiasca. Iata cum le sintetiza Chirita: "în viata evreiasca exista doua curente foarte periculoase: al lui Filderman, care toti stim care este politica lui; al doilea, al sionistilor de dreapta cu Zissu... Ei nu se satura sa ponegreasca democratia din tara româneasca, ca sa arate ca este un fel de dictatura fascista".

In cursul discutiilor, Vasile Luca s-a lansat într-un atac de o deosebita virulenta, practic la adresa întregii comunitati evreiesti. Referindu-se la afirmatia lui Chirita, care sustinea ca si militantii sionisti trebuia sa fie atrasi în cadrul Comitetului National Evreiesc, Luca îi reproseaza: "facem un partid nou evreiesc, facem un gheto nou evreiesc. Asta vreti voi? [...] Trebuie o lupta serioasa împotriva elementelor fasciste evreiesti, în primul rând [...] Nu vedeti fascistii din sânul vostru. Când Luca spune ca: jos speculantii, o sa se spuna ca este un antisemit. Dar daca Chirita o sa spuna asta, nu o sa se mai spuna ca este antisemit. Pentru ca Chirita este evreu". Supararea lui Vasile Luca venea din faptul ca în cadrul Comitetului National Evreiesc exista tendinta de a trata populatia evreiasca - cum era si firesc - ca o unitate. "Burghezia evreiasca, în frunte cu Filderman, care l-a sustinut pe Antonescu [...] Si vrei sa faci unitate cu acestia? Pentru ce? Numai si numai pentru revendicarile fata de statul si poporul român. Nu pricepeti si nu încadrati lupta voastra de revendicari juste în lupta noastra de revendicari, a întregului popor român. Noi nu putem tolera, si în special voi nu puteti tolera, ca evreii, pe baza suferintelor, sa-si creeze acum o situatie privilegiata de jaf si asuprire a populatiei românesti [...] Dar noi v-am creat tocmai pentru lupta împotriva reactiunii evreiesti si atunci, focul principal trebuie îndreptat împotriva organizatiilor sioniste, în lupta pentru încadrarea în viata economica, politica si sociala a poporului român".

Vasile Luca dădea si lectii de tactică. Le reproducem si pentru ca, iata, în octombrie l945 se vorbea deja de arestarea lui Iuliu Maniu. "Noi, chiar în lupta noastra interna cu reactiunea, nu arestam pe oameni pentru ca au alte pareri politice decât noi, ci pentru ca speculeaza sau pentru ca au facut deschis actiuni contra Uniunii Sovietice. Si noi niciodata nu am spus ca Maniu trebuie arestat. Si noi nu l-am aresta pe Maniu sau pe ceilalti membri ai partidului lui, daca nu sunt fapte ca ale lui Hatieganu, care a organizat crime, care a trecut la actiuni teroriste. Doar pentru ca ne sunt adversari politici sa-i arestam? Ar fi cel mai usor lucru. Si un popa dintr-un sat, reactionar, este usor sa-l arestezi, ca sa ai satul. Dar cu asta ai satul? Nu. Il faci erou si îti faci satul dusman. Si se va spune ca suntem dictatura unei minoritati asupra unei majoritati. Nu guvernul trebuie sa ia masuri, ci datoria voastra era sa izolati aceste elemente de marea masa a populatiei evreiesti".

La fel de socante sunt si aprecierile lui Vasile Luca despre politica de cadre a partidului comunist. "Nu trebuie sa ne plângem ca, în actuala situatie, cu mostenirea aceasta antisemita grozava, am avut putin o linie politica de a nu ridica elemente evreiesti în conducerea organizatiilor. Si aceasta trebuie sa înteleaga orice evreu comunist. Trebuie sa înteleaga si trebuie explicat, pentru ca ce nenorocire am fi avut în Moldova... Partidul compus din evrei numai, organizatiile celelalte evreiesti, politia, aparatul administrativ, evreiesti. Si atunci s-a spus: Ce este aici, este un stat evreiesc sau un stat românesc? Si în mai multe parti persista asta. Si când noi avem o masa otravita de antisemitism, când vede numai un singur sef sau comisar, spune ca nu mai este politia româneasca, ci politie evreiasca. Si asta este folosit împotriva populatiei evreiesti. Adânceste antisemitismul si este împotriva democratiei si împotriva guvernului. Si reactiunea foloseste aceasta. Ca asta nu este realitatea, stim cu totii, dar este atmosfera [...] Tapi ispasitori sunt evreii de veacuri si noi, deodata, dupa ce antisemitismul a ajuns la culme, prin fascism, aparem si punem toate organele de conducere si în fruntea administratiei elemente evreiesti".

Pe lânga problemele de tactica generala, în cursul sedintei au fost abordate si o serie de aspecte concrete. Tot Chirita se plângea ca atunci când au facut o adresa catre Confederatia Generala a Muncii si au cerut ca, acolo unde sunt locuri libere, sa fie angajati muncitori evrei, li s-a raspuns: "Ca toate locurile sunt ocupate si ca mai vin acum o alta serie de repatriati, adica aceia care au fost prizonieri, o parte din românii evacuati în Germania, care trebuie încadrati în productie." Situatia - spunea Chirita - era grava. "Noi trebuie sa stim ca acest razboi de exterminare, care a fost timp de patru ani de zile, a avut o mare influenta asupra populatiei evreiesti. Mii si mii de evrei nu au nici un mijloc de existenta." Se facuse si un plan, potrivit caruia statul trebuia sa acorde 12 miliarde, organizatia Joint 12 miliarde si alte organizatii evreiesti 3 miliarde pentru crearea unor întreprinderi colective de meseriasi. Nu se facuse nimic concret.

Ii raspundea Elena Stoia: "Ce se întâmpla? Noi avem muncitorii din industria de razboi, pe care trebuie sa-i trecem în industria de pace. Sunt foarte multi, care stau pe spatele statului, cum s-ar spune [...] Avem armata care se demobilizeaza; sunt prizonierii care vin. Si trebuie sa se stie, ca productia noastra este mai mult în textile, la filaturi [...] Si atunci am putea încadra pe tovarasii evrei în textile, pentru ca în metalurgie nu prea lucreaza. Si i-am întrebat daca pot merge sa lucreze în mine, în Valea Jiului. Si au raspuns: daca se poate o munca mai usoara. Si noi cunoastem ca ei fug întotdeauna de o munca mai grea. Acum, în întreprinderi ce se întâmpla? Pleaca evrei pentru aprovizionare si spun ca pleaca de la fabrica, pentru ca asa pot câstiga mai mult. Si sustrag din bani 200-300 000 lei si vin înapoi, ca s-au furat banii. Au fost, bineînteles, dati afara din fabrica. Ei, si cu capitalul care si l-au facut în felul acesta, îsi fac un mic comert".

Specula, fenomen raspândit si familiar în orice tara care trecuse prin razboi, era un alt motiv de disputa. Elena Stoia era nemultumita de ceea ce vazuse la Iasi. "In timpul liber, dupa munca, se duc foarte multi sa faca specula. Si muncitorii sunt contra lor si spun: Bine, atunci a fost antisemitism, dar acum ei vin si ne vând noua cu 2 000 de lei o pâine. Cum sa ne atasam de ei, când suntem muncitori cu ei în fabrica si vin si ne vând dupa masa o pâine cu 2 000 lei. Si s-ar putea încadra în diferite ramuri de productie, dar si la munci grele, nu numai la munci usoare [...] Si daca sunt în productie, dupa masa sa nu mai faca afaceri [s.n.] [...] Daca te duci la evreu în pravalie, gasesti în raft chifle. Si atunci spunem: Noi mâncam pâine neagra. De unde au evreii pâine alba?"

Nici Ghizela Vass nu era multumita. "Merg la tara, iau vite, iau tot si daca îi aresteaza, spun: tocmai pe mine ma arestezi, care am fost în Transnistria? Si jandarmul le da drumul. Mi-a povestit un tovaras, ca este o manifestare si atitudine pur legionara pe care o întrebuinteaza evreii. Daca aveau un concurent crestin, se duceau si îl denuntau, ca: el mi-a împuscat pe fiul meu. Au aceleasi metode pe care le întrebuintau în Transnistria... Si nu numai el, si tov. Bodnaras a spus asta în sedinta."

Ofelia Manole insista mai ales asupra deficientelor C.N.E. "Nu ca n-a reusit sa atraga personalitati, aceasta este o chestiune mult mai mica decât fondul central al problemei si nu vad sa va preocupe. Puneti foarte vag Çlupta împotriva ramasitelor fasciste...? [...] In Moldova sunt vaduvele din pogrom si ele cer, este revendicarea lor asta, ca sa fie încadrate în rândul vaduvelor de razboi. Cum smulgeti aceste vaduve din ghearele reactiunii?"

Urmeaza un dialog în trei, în care, din nou, Vasile Luca are o interventie de o duritate deosebita.

"Tov. Ofelia Manole: [...] Este problema asta si în Ardeal unde, de asemenea, sunt deportati. Sa vada ei ca le luati apararea. Nu sa spuna numai ca sprijiniti guvernul.

Tov. Vasile Luca: Nu prea sunt deportati în Ardeal care au ramas în mizerie. Au devenit arhimilionari...
Tov. Chirita: Avem rapoarte despre oameni care traiesc în baraci."

Cum poate fi rezolvata problema - cel putin în viziunea liderilor comunisti care participau la aceasta reuniune? Pentru Vasile Luca nu era decât o cale. "Numai socialismul da rezolvarea definitiva si chiar acesta numai în faza a doua. Am vazut si în experientele Uniunii Sovietice. Si trebuie sa va spun, ca în acest razboi oarecare antisemitism s-a creat si în Uniunea Sovietica, prin atitudinea evreilor, care au provocat aceasta. Eu nu vreau sa acuz acum, dar vorbesc din punct de vedere obiectiv [...] Si iata, prin împrejurarile acestea, s-a ridicat chiar acolo putin din nou la suprafata problema; si mai mult la noi, unde am avut un antisemitism formidabil si fascismul, pentru care noi trecem la reeducarea maselor, a unei parti fascizate a tineretului si populatiei. Este fals însa de a pune problema evreiasca ca unitara. Unde este unitatea evreiasca? Vrei sa scoti poporul evreu din nou? Vrei sa-l izolezi din nou? Insasi acest fapt, de încadrare în viata economica, politica, sociala a poporului român cere nu unirea, ci farâmitarea evreimii. Asta este dialectic. Unesti ca sa farâmitezi pe urma si mai mult, sa dispara ca popor, sa se contopeasca cu poporul român.

Tov. Ofelia Manole: Asta este de fapt viitorul poporului evreu. Nu-i ca alte popoare.

Tov. Vasile Luca: Da, nu îl poti aduna din toate tarile, ca sa creezi un stat artificial, pe socoteala altor popoare."

Periodic, asemenea rabufniri de antisemitism aveau sa se repete în sedintele tinute cu usile închise, la cele mai înalte paliere ale puterii comuniste. Dincolo de lozinci si de fatada egalitatii între "nationalitatile conlocuitoare", documentele ce încep sa iasa din arhive ne înfatiseaza o imagine cu totul diferita, în care antievreismul alterneaza cu antiisraelismul.

[E de discutat dacă e vorba de antisemitism sau de antisionism, adică de internaționalism comunist. Nota Dan Culcer]


De ce am colaborat la redactarea volumelor Anchete si procese uitate
Autor: Teodor WEXLER


Despre evrei in anii gulagului exista informatii razlete si neconcludente. Ca unul care am trait in preajma elitelor politice evreiesti si romanesti din acei ani, martor al sclaviei si maretiei unor generatii care s-au opus comunismului, am considerat de a mea datorie sa contribui la redactarea volumelor de documente Anchete si procese uitate. 1945-1960. Ca unul care am simtit din plin represiunea comunista, cercetator stiintific, cu numeroase inventii, facut hamal cu domiciliul obligatoriu la Marasesti si urmarit timp de 36 de ani, nu pot subscrie in nici un fel la gogorita aliantei iudeo-comuniste.

Din motivele enuntate, ca evreu mîndru de a apartine poporului care a dat lumii monoteismul, Biblia, pe Moise si pe Iisus Christos; ca cetatean al Romaniei ai carui inaintasi si-au daruit singele fauririi Statului National Unitar Roman si ai carui inaintasi si-au adus contributia la civilizatia si cultura Romaniei de-a lungul a secole de istorie, consider ca noua propaganda antievreiasca postdecembrista nu poate fi inlaturata decit scotind la iveala documente autentice aflate in arhivele Statului Roman si tinute sub obroc saizeci de ani.
Si acum, citeva precizari. De-a lungul a zeci de ani, sionismul a fost asimilat de neghina extremista fie ca agentura comunista, fie ca agentura capitalist-fascista. Ei bine, sionismul n-a fost si nu are nimic in comun cu cele ce i s-au imputat. Miscarea are un caracter national evreiesc si este lupta pentru refacerea si consolidarea stravechii tari evreiesti: Israelul.
Ii sfatuiesc pe lectorii lucrarilor noastre sa consulte in vol. II, la pag. 889, facsmilul Statutul Organizatiei Sioniste din Romania, care la art. 1 prevede: „Activitatea organizatiei sioniste se desfasoara in cadrul legilor tarii, potrivit rezolutiilor congreselor sioniste mondiale si ale conferintelor sioniste pe tara“. Mentionam ca detinem si publicam acest document din arhiva Brigazii a 3-a de siguranta a Romaniei, datat septembrie 1946.
Din aceeasi arhiva publicam un document impresionant. Este scrisoarea redactata in ianuarie 1944 de un evreu, Sunea Tabacinic, nascut la Balti, in Basarabia romaneasca, si care prevesteste suferintele populatiei evreiesti daca Armata Rosie va intra in Romania.

Citam un fragment: „Am parasit Basarabia in fruntea unui grup de 35 tineri, in primele zile dupa navala rosie din iunie 5700 s1940t… Posibilitatea aproape certa ca tara noastra sRomaniat sa cada sub comunisti ne va crea o situatie extrem de grea si poate chiar ne va duce la o deportare in Siberia. Toti cunosc atitudinea noastra fata de comunisti si mai ales faptul ca am fugit de acolo… Va trebui sa induram ani de exil sub comunisti si cine stie cind vom avea posibilitatea sa traim si sa cladim Palestina“.
Trebuie sa recunoastem ca previziunile evreului basarabean din 1944 aveau sa se dovedeasca apocaliptic.

Neindoielnic, puterea instaurata la Bucuresti de Armata sovietica si de diviziile Tudor Vladimirescu si Horea, Closca si Crisan a trecut la organizarea politica. Partidul Comunist si umbrela sa politica, Frontul National Democrat, au incercat sa ademeneasca diverse straturi ale populatiei, oferindu-le intr-un fel sau altul protectie sau avantaje. Puterea s-a adresat si evreilor, racolind din rindul acestora un numar foarte mic de aderenti si aceasta prin promisiuni egalitariste dupa evenimentele grave din anii razboiului. Ziarista Nicolette Franck publica inca in deceniul cinci o analiza a prezentei evreiesti in partid. Noi ne vom abtine a interpreta documente provenite din surse evreiesti. De aceea ni se pare semnificativ un studiu publicat in ziarul Dreptatea al lui Iuliu Maniu la 12 februarie 1946, din care citam: „In rindurile F.N.D. au intrat toti cei care au vrut sa scape de acuzatiile ca fusesera sprijinitori ai dictaturii, legionari fascisti sau hitleristi. F.N.D.-ul a imaginat o serie de purgatorii din care Apararea Patriotica reprezenta ordinul cel mic, iar P.C.R. ordinul 33 al masoneriei comuniste…; si unii si altii au constituit tot atitea refugii in care puteau sa-si gaseasca adapost toti cei care aveau o constiinta de curatat, de transformat sau de vindut“.
La 31 ianuarie 1944, ambasadorul Frantei la Bucuresti, Pierre Charpantier, ii scrie ministrului de Externe Robert Schuman: „Este un fapt notoriu ca majoritatea populatiei evreiesti din Romania, evaluata la 360.000 de persoane, este de tendinta national-sionista“.

Inca in anul 1936 liderul populatiei evreiesti, W. Filderman, explica incompatibilitatea dintre a fi evreu si a simpatiza cu ideile social-comuniste.
Pe aceeasi tema, laureatul premiului Nobel, Isaac Bashevis-Singer, era mai categoric: „Un evreu fara Dumnezeu este un pagin chiar daca vorbeste evreieste“.
Dar sa deschidem dosarul suferintelor evreiesti, in anii totalitarismului rosu, asa cum reiese din documentele pe care le publicam.
Primele conflicte intre comunisti si populatia evreiasca dupa 23 august 1944 apar intre ministrul Justitiei, Patrascanu, si liderul evreu Filderman pe tema abolirii legilor rasiale si a restituirii proprietatii.
Patrascanu se opune restitutiei, motivind nationalizarea generala care va urma.
Publicam pentru prima oara in Romania stenograma sedintei conducerii comuniste din 5 octombrie 1945, adevarat manifest antievreiesc al PCR. Acest manifest antievreiesc este lansat la numai citeva zile de la Conferinta Nationala a Partidului, unde scaunele unui partid singeros de opereta erau impartite dupa principiul egalitatii etnice comuniste cosmetizate cu grija. CC al PCR ataca violent in fel si chip pe evreii din Romania, reluind sloganurile naziste si legionare ale ziarelor Buna Vestire, Sfarma Piatra, Porunca Vremii sau Cuvintul. Dirijorul corului acestui document care a fost pina azi strict secret a fost ales un alogen: Vasile Luca, iar vioara a II-a, Ghizela Vass sau Ofelia Manole. Recitind discursurile tinute la aceasta sedinta, ne intrebam daca macar o singura data comunistii au fost sincer impotriva discriminarilor etnice, rasiale sau religioase. Nu putem sa nu amintim antievreismul lui Karl Marx sau adversitatea lui Lenin impotriva unui stat evreiesc, dupa cum nu putem sa nu prezentam un Vasile Luca antiisraelian in documentele de partid, dar partizan al Israelului in public.

Prezentam pentru prima oara in Romania ordine de realizare a unor dosare politice. Este vorba de dispozitia Directiei Generale a Politiei de Siguranta, Serviciul 2, Biroul V, prin care se cerea birourilor judetene de siguranta, in vara anului 1946, intocmirea de dosare de politie politica conducatorilor tuturor organizatiilor evreiesti din Romania, inclusiv celor cu caracter sportiv. Publicam si raspunsurile unor servicii de siguranta judetene.
La 14 iulie 1946, jandarmii si politia din Iasi deschid foc asupra unei manifestatii a populatiei evreiesti din Iasi pentru libera emigrare. Din ordinul chestorului Moldovan, sediile a 14 organizatii evreiesti sint comasate in patru cladiri pentru ca activitatea organizatiilor evreiesti sa fie mai usor controlata. Publicam integral corespondenta dintre Politia Iasi si Siguranta Bucuresti.
La 11 septembrie 1946 au loc ciocniri violente intre populatia evreiasca din Mihaileni si politie ca urmare a incercarii de a impune la Comunitatea Evreiasca din Mihaileni o conducere comunista. Publicam raportul Politiei de siguranta din Suceava, nr. 5537 S.

Istoria relatiilor diplomatice intre Israel si Romania este prezentata atit in Israel, cit si in Romania ca un exemplu pozitiv. In realitate, conducerea comunista de la Bucuresti a uneltit impotriva ordinii sociale din Israel. Publicam documente care dovedesc ca in iulie 1948 s-a incercat inarmarea si indoctrinarea unui numar de circa 5.000 de emigranti din Romania spre a rasturna guvernul Ben-Gurion de la Tel-Aviv. Numai avertismentele guvernului SUA ca Flota a 6-a va opri exportul de revolutie i-a potolit pe aventurierii care au initiat acest proiect: Dej, Ana Pauker si Bercu Feldman. La 14 ianuarie 1953, Gheorghiu-Dej recunoaste utopia acestui proiect si falimentul sau.
La inceputul anului 1948 are loc, la Tribunalul Militar Bucuresti, primul proces politic impotriva unor intelectuali evrei care au primit primele pedepse grele drept complotisti anticomunisti. Este vorba de asa-zisii spioni in favoarea Angliei: surorile Nora si Any Samuely, ziaristul Phone, coinculpat fiind ziaristul roman Dan Nasta.
Tot atunci Gheorghiu-Dej cere crearea unor lagare de concentrare in Dobrogea de nord pentru populatia evreiasca care cere emigrarea. PCR invatase lectia deportarilor guvernului Antonescu in Transnistria.
O campanie furibunda de presa este deschisa impotriva evreilor, sionismului, organizatiilor traditionale evreiesti si Statului Israel. Scinteia, Contemporanul, Unirea se intrec in calomnii.
In iunie 1948, Teohari Georgescu si Marin Jianu ii convoaca pe conducatorii organizatiilor evreiesti din Romania, cerindu-le autodizolvarea. Intrucit organizatiile evreiesti nu se supun, in decembrie 1948 partidul comunist dispune interzicerea acestor organizatii.

La 4 martie 1949, prin Decizia de guvern 197, sint interzise organizatiile evreiesti sportive, umanitare, de calificare profesionala, de ajutor reciproc, de sanatate. Securitatea intra in sediile evreiesti din toata tara, jefuieste, devasteaza, confisca bunuri materiale. Martorii oculari descriu in cadrul volumelor cele intimplate pe Calea Vacaresti, strazile Colonel Orero, Bradului. Exista o asemanare stranie cu „noaptea de cristal“ din 11 noiembrie 1937, din Germania. Veti gasi in paginile cartii o zguduitoare marturie a unui general roman prezent in noaptea de 4 spre 5 martie 1949 pe strada Colonel Orero din Bucuresti.
Hotarirea de guvern de interzicere a organizatiilor evreiesti este semnata de toti membrii guvernului Groza, fie din grupul Gheorghiu-Dej, fie din grupul Anei Pauker. Si unul, si celalalt din grupuri erau profund antievreiesti.
Instructiuni precise, pe care le reproducem, interzic denumiri traditionale evreiesti, religioase, sioniste. Ele trebuiau distruse si arse. Aceeasi soarta aveau placile comemorative ale eroilor care s-au jertfit pentru Romania Mare.
Incep arestarile masive in rindul activistilor evrei si sionisti. In anul 1953 sint arestati initial 200 de conducatori; 184 dintre ei vor fi judecati in 18 procese de catre Tribunalele Militare si de catre Tribunalele Administrative ale MAI. Publicam circa 1600 de pagini de interogatorii smulse sub presiune fizica si psihica. Tortionarii erau fosti legionari, tineri ofiteri cu 4 clase primare, cozi de topor din propria etnie evreiasca, psihopati proveniti din rindurile proletariatului sau vechi colaboratori ai Politiei si Sigurantei legionare.

Unii dintre arestati au murit in timpul anchetelor, care s-au intins de-a lungul a doi ani. Si azi, Asociatia Culturala Mondiala a Evreilor Originari din Romania isi cauta mortii de la Jilava, Malmaison, Sighet sau Pitesti.
Din lungile liste de tortionari pe care le publicam, multi traiesc si totusi nimeni nu stie unde sint. Desigur, violenta a infrint uneori rezistenta psihica, dar in majoritatea lor oamenii au rezistat cu demnitate terorii. M-as rezuma sa cite-comportarea la ancheta a av. Schefelberg – tatal poetei Veronica Porumbacu.
Au urmat plenarele CC din ianuarie 1953 si septembrie 1953, ale caror stenograme din nou sintem obligati sa spunem ca le publicam integral. Gheorghiu-Dej si trupa sa nu au renuntat nici macar pentru o singura clipa la procesele antievreiesti pe care, de data aceasta, voiau sa le foloseasca in lupta impotriva Anei Pauker; un fel de procese Slansky sau Rayk. Numai ca intre ianuarie si septembrie 1953 Stalin murise si tactica trebuia cosmetizata, macar aparent sau, cum spunea acelasi Dej, pentru ca lumea „sa nu ma considere macelar“ (sint cuvintele lui). Dupa 50 de ani, Gheorghiu-Dej a ramas macelarul care nu vroia sa para. El da, in septembrie 1953, dispozitii: „2-3 condamnari la moarte, restul munca silnica pe viata“. CC il stimuleaza pe macelar. Astfel, Iosif Chisinevski cere incendierea sinagogilor si interzicerea vietii comunitare evreiesti. Este sustinut de Petre Borila. Partidul da unda verde celor 18 procese antievreiesti. Trebuie mentionat ca punctul 2 de pe ordinea de zi a plenarei din septembrie 1953 era procesul Patrascanu.
Unele procese vor fi conduse de ofiteri care erau la inceputul carierei de killeri, altele vor fi conduse de generalul de trista memorie Alexandru Petrescu, cel care a distrus elita politica, intelectuala si militara a Romaniei. Publicam documente din anul 1941, cind lt.-col. Petrescu si-a inceput activitatea de killer al evreilor la Cernauti.
Procesele sint de un tragism fara margini si ele se desfasoara dupa clasicele scenarii horror.

Ilegalitatea proceselor intentate evreilor si sionistilor in acei ani se poate vedea si din faptul ca recursurile la sentintele militare erau judecate de Tribunalele Administrative ale MAI. Publicam documente din care reiese ca pina si justitia sovietica renuntase in acel an 1953 la o astfel de practica.
Citind cu atentie sutele de pagini ale proceselor, putem afirma ca ele sint atinse de nulitate de forma.
Dupa consultarea prealabila a unor specialisti in drept penal ma voi explica. Ma refer la dosarul penal 593/1954, respectiv procesul in care s-a dat sentinta 258 din 31 martie 1954 si care face obiectul dosarului SRI (respectiv, dosarul instantelor militare) 16385.
Tribunalul Militar Bucuresti dispune, la 23 martie 1954, judecarea unui prim lot de 12 cetateni romani de origine evreiasca, lideri ai populatiei evreiesti din Romania.
Completul de judecata era format din locotenent Mihai Ghinea, locotenent Mihai Rasnoveanu, procuror militar Alexandru Gheorghe, iar presedinte al completului de judecata era capitanul de justitie Ioan Branovici.
A doua zi, 24 martie, incepe judecarea cauzei, bineinteles in lipsa acuzatilor, dar, surpriza, partidul il inlocuise pe capitanul Ioan Branovici peste noapte cu generalul Alexandru Petrescu. Nicaieri in lume, nici chiar in Romania comunista, legea nu permitea ca judecarea cauzei sa fie facuta de alt complet de judecata decit cel care dispusese trimiterea in judecata.

Alt viciu de forma. Proaspat stagiar, procurorul militar Alexandru Gheorghe confunda institutia centrala a evreilor din anii razboiului cu Centrala Librariilor, institutie economica din anii comunismului. Arunca acuzatia ca evreii ar fi colaborat cu Centrala Librariilor in anii razboiului. „Perla“ unui procuror analfabet este preluata de avocati si de sentinta. Iata deci o alta nulitate de forma. Mai trebuie spus ca Alexandru Gheorghe a fost una din brutele justitiei comuniste, a condamnat la moarte mii de cetateni ai Romaniei.
Permiteti-mi sa ma plec cu respect in fata unui martor al acelor procese. Este vorba de dl av. Visinescu, aparatorul acuzatei Mela Iancu. Dl Visinescu este roman crestin, ortodox, om in primul rind.
Publicam referatul de arestare a dlui Visinescu, intocmit de locotenentul major Anghel Marin, aprobat de colonelul Dulgheru si de ministrul Al. Draghici.
Gestul av. Visinescu de a o apara pe evreica Mela Iancu l-a costat 1 an si 3 luni de ancheta la Malmaison si 3 ani de detentie administrativa in Balta Mare a Brailei.

Permiteti-mi sa ma plec cu respect in fata memoriei sutelor de martori romani sau minoritari, ortodocsi, uniti sau catolici, oameni dotati sau simpli tarani si muncitori care au depus ca martori ai apararii. Recunostinta tuturor.
Am lasat la urma, si nu intimplator, uriasul efort pe care conducatorii evrei Filderman, Benvenisti sau Jean Cohen l-au facut spre a impiedica intrarea armatei noi in Romania si au devenit apoi capete de acuzare. Contrar celor spuse de comunisti, gestul liderilor evrei nu a fost un serviciu sau o colaborare cu guvernul Antonescu. Toti stiau suferintele evreiesti create de guvernul Antonescu. Cei trei stiau insa ca daca Armata Rosie intra in Romania, institutiile democratice ale tarii nu vor mai putea fi restabilite. Gestul lor nu a fost unul de gratitudine fata de grupul Antonescu, ci de tara din al carei pamint au fost zamisliti.
Tot la urma am lasat unul din grelele capete de acuzare aduse de comunisti conducatorilor sionisti – de a-i fi ajutat pe detinutii politici din inchisori. Cazurile Hatieganu si Zane sint elocvente.
Si tot la sfirsitul prezentarii documentelor pe care le facem publice am lasat problema emigratiei evreiesti din Romania. Subiect tabu pina si azi, atit in Romania, cit si in Israel.

Inca din 1946, conducerea comunista de la Bucuresti se lanseaza campania „Materiale strategice contra libera emigrare“. Campania este dusa prin santaj si intimidare de ministrul Lotar Radaceanu, colonelul de securitate Andrei Bretano Niculescu (sotul artistei Margareta Niculescu), colonelul Bonda. Echipa o coordoneaza, pe rind, Avram Bunaciu, secretarul general al MAI, si apoi Emil Bodnaras. Sint documente care vad prima oara lumina tiparului.
La inceput, ambasadorul Israelului, Rubin, respinge propunerile. Ulterior, Congresul Mondial Evreiesc negociaza cu comunistii si primul negociator este Dr. Wilhelm, rabinul-sef al Suediei. Multi vor fi negociatorii ambelor parti timp de o jumatate de veac.
Emigrarea evreilor a fost departe de a fi un gest umanitar sau politic, ci o afacere a unor exportatori de sclavi.
Veti gasi in carte pagini eroice din istoria Comunitatii evreiesti din Romania, tinute cincizeci de ani sub obroc. Citindu-le, la capatul lecturii veti putea concluziona, ca si Mihaela Popov si subsemnatul, ca evreii din Romania au suferit cu suferinta romaneasca si au sperat cu speranta romaneasca.

Multumesc tuturor celor care m-au ajutat: Arhivele SRI, Arhivele instantelor militare, Institutul de Studii Militare, Arhivele Nationale, Arhivele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, Arhiva personala Dr. M. Rosen.




Scrisoare adresata domnului Elie Wiesel
Autor: Teodor WEXLER

Mult stimate domule Wiesel,

La sfirsitul anului 2001, impreuna cu doamna Mihaela Popov, am editat doua volume cutremuratoare privind Anchetele si procesele antisioniste din anii ascensiunii comuniste in Romania. 260 de activisti sionisti au fost torturati spre a se recunoaste ca atentatori la siguranta noului stat totalitar comunist. Anchetatorii torsionari au fost deopotriva cozi de topor din propria etnie, dar si multi, foarte multi fosti legionari care isi continuau activitatea criminala in rindurile politiei politice teroriste din Romania comunista. Crimele organizate in inchisorile comuniste de catre fostul colonel comunist Teodor Sepeanu si fostul fruntas legionar Eugen Turcanu, pot rivaliza cu ce se intimpla la Auschwitz. Lipseau cuptoarele de ardere a cadavrelor.

Volumele au fost lansate si la Tel Aviv in prezenta oficialitatilor, dar si a circa 60 de supravietuitori ai terorii organizate de fosta securitate in care criminali legionari isi puneau la dispozitie vechea lor experienta.
Sint obligat sa reamintesc ca printre cei decedati la inchisoarea de la Jilava s-a gasit fostul presedinte pentru Romania al organizatiei B’nei B’rith Kiva Orenstein. El a cazut victima batausilor legionari din politia politica comunista, a facut un infarct miocardic si inima lui a incetat sa bata.
Organizatorii Memorialului de la Sighet mi-au cerut sa-i ajut sa realizeze o expozitie cu grozaviile pe care le-am descris in volumele pe care le-am editat anterior.
Pentru vizita dumneavoastra in orasul Sighet, am fost invitat sa fiu ghid al expozitiei suferintelor sioniste. Starea sanatatii nu mi-a permis sa merg la Sighet si atunci m-am multumit sa va ascult in Aula Academiei Romane si la Casa NATO. Fara sa incerc complimente, declar ca am fost profund emotionat de conceptiile filozofice ale dumneavoastra, conceptii care justifica pe deplin premiul Nobel pentru pace al carui titular sinteti.

Am aflat ulterior ca n-ati vizitat Memorialul de la Sighet, nici macar pentru a viziona expozitia suferintelor evreiesti din Romania. Pacat! sau cel putin a-i aduce un omagiu lui Kiva Orenstein.
V-am inteles, domnule Wiesel, ca ati vrut sa evitati sa vizitati Memorialul, pentru a nu se intelege ca aduceti un omagiu sutelor de legionari care azi sint declarati [ dar au chiar fost, sau se poate nega asta? Nota Dan Culcer] rezistenti anticomunisti. Aici este o pagina alba a istoriei pe care generatiile tinere din Romania trebuie sa le afle si dumneavoastra sinteti singurul care puteti face public adevarul. In conditiile de inceput ale razboiului rece, autoritatile militare americane din Germania, respectiv generalul Clay, prin intermediul vestitului birou al fostului general nazist Ghelen, au recrutat sute de legionari din divizia legionara a generalului Chirnoaga care a luptat in rindurile trupelor SS, pentru a-i trimite in actiuni de sabotaj in Romania. Seful mercenarilor legionari era Nicolae Patrascu.

Venind la Bucuresti, Patrascu si-a tradat colegii legionari, prezentindu-se la ministrul de Interne Teohari Georgescu, dar actiunea organizata de generalii Clay si Ghelen a continuat sub comanda fruntasului legionar Viorel Tanase.
Este posibil ca Elie Wiesel sa nu cunoasca alianta dintre comandantul trupelor americane din Germania, C.I.A. si fostii legionari din divizia generalului Platon Chirnoaga. Indiferent de conditiile razboiului rece, actiunea a fost si ramine o blasfemie la adresa victimelor din Romania a progromistilor legionari. Asa s-au nascut rezistenti legionari inarmati si parasutati in Romania cu sprijinul logistic al comandamentului american, generalul Clay. Sint convins ca domnul Wiesel nu cunoaste aceste realitati; dupa calculele mele fiind in acea perioada rezident in Franta.
Ca supravietuitor al Auschwitz-ului, ca personalitate marcanta a lumii evreiesti contemporane, cred, domnule Wiesel, ca aveti obligatia morala de a redeschide capitolul colaborarii dintre legionarii aflati in Germania la sfirsitul razboiului si autoritatile militare americane.
Va propun de a cere Congresului Statelor Unite si, de ce nu, presedintelui Bush, o declaratie de condamnare a aliantei conjuncturale [ în numele anticomunismului astfel de alianțe au fost curente în anii Războiului Rece. Nu erau necesare în vremea când sovieticii ocupaseră Europa de Este și o storceau de resurse, comunzând-o?? Nota Dan Culcer] dintre un general american si fascistii legionari.

V-as sfatui, domnule Wiesel, sa cereti Serviciului Roman de Informatii filmul Parasutistii care a imortalizat pe sute de metri de pelicula utilizarea legionarilor de catre serviciile secrete americane in primii ani de dupa razboi, facind din niste criminali, eroi. Ciocnirile dintre legionari si comunisti nu au fost ciocniri intre oponenti nationali ai regimului comunist si putere, ci utilizarea pogromistilor de catre o armata care a adus libertatea Europei [Armata Sovietică a adus libertatea Europei. Ce frumos! Și ce mincinos, parțial. Pactul cu Hitler a fost uitat de dl Wexler!] Trist, dar adevarat. Asa s-a nascut legenda rezistentei legionare. Eu cred ca daca americanii de rind ar sti adevarul, ar avea loc in SUA manifestatii care ar intrece pe cele impotriva razboiului din Vietnam. Valorile morale ale Americii nu permit aliante conjuncturale ca cele intreprinse de C.I.A. cu legionarii din Romania. Cred ca sta in puterea intelectualului de marca, Elie Wiesel, sa intreprinda chiar dupa 60 de ani actiuni care sa demitizeze asa-zisul eroism legionar.

Si azi, organizatii legionare activeaza ilegal in Statele Unite, presa si site-urile lor otravesc opinia publica intr-o Romanie in care n-au mai ramas decit circa 8000 de evrei. Ce folos ca exista un Muzeu al holocaustului la Washington, daca pogromistii actioneaza liber, calomniind in fel si chip pe evreii din Romania si instigind la ura. Il rog pe Elie Wiesel sa reflecteze.
Va cer implicarea dumneavoastra in stabilirea unor greseli din trecut, chiar daca recunoasterea lor nu este usoara, iar aceasta recunoastere trebuie facuta cit mai repede. Aceasta cu atit mai mult este necesara, cu cit clasa politica din Romania continua sa cocheteze intr-un fel cu miscarea legionara. Este de-ajuns sa-l amintesc pe fostul presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu, care in perioada cit a fost in fruntea Statului, a avut drept confesori intii pe preotul Vernicescu, fost legionar, condamnat pentru participarea la rebeliunea din 1941, si apoi pe parintele Vasile Tipardei, unul din instigatorii genocidului din Bucovina.
Recent, presedintele Comisiei de cultura a Senatului Romaniei, domnul Adrian Paunescu, s-a angajat intr-o campanie publica de avocat al unor intelectuali romani, teoreticieni ai miscarii legionare. Domnul Paunescu ne intoxica pe toate posturile de televiziune glorificindu-i pe unii dintre fostii intelectuali legionari.

Sint nevoit sa-i amintesc poetului-avocat ce credea in anul 1972 Emil Cioran despre Garda de Fier: „Garda de Fier, din care de altfel nu am facut parte, a fost un fenomen ciudat. Conducatorul ei, Codreanu, era un slav autentic, mai mult tipul unui hatman ucrainian. Ucigasii gardisti erau in marea lor majoritate desradacinati, de fapt prin ei se exprima mahalaua Romaniei. Dupa cum se poate spune despre cancer ca nu este o singura boala, ci un complex de boli, asa era si Garda de Fier, un complex de miscari si mai degraba o secta dementa decit un partid. Se vorbea in cadrul ei mai putin de desteptarea nationala si mai mult de splendoarea mortii. Romanii sint in general sceptici si asteapta putin de la destin. Garda era in general dispretuita de intelectuali, dar psihologic situatia era alta. Exista un fel de alienatie la acest popor profund fatalist. Iar intelectualii de care pomeneam, care se plictiseau si decadeau la sate cu diplomele lor, se indreptau catre ea, in mod fatal cu bucurie. Garda de Fier aparea pretutindeni ca leac al tuturor relelelor, al plictiselilor, ba chiar al sifilisului“.
Am amintit cuvintele lui Emil Cioran ca poate, poate mai invata ceva si dl Paunescu, cintaret conjunctural al dictatorului Ceausescu, al rabinului Rosen sau al teoreticienilor legionari.

Domnule Wiesel, cind ati fost invitat la Cotroceni, probabil ca v-ati intilnit si cu dl Paunescu. Nu a incercat sa va intoxice cu puritatea miscarii legionare? Sau si-a stapinit admiratia pina dupa Summit-ul de la Praga. Atunci, probabil dl Paunescu isi va completa clientela pe care o va slavi cu Sadam Husein, Bin Laden si alte relicve ale istoriei.
Mult stimate domnule Wiesel, marele istoric roman Nicolae Iorga, ucis de legionari, scria „Cine uita nu merita“. In numele adevarului istoric, va invit sa dati curs testamentului lui Nicolae Iorga. Mesajul pe care vi-l adresez este un apel la constiinta. Urmati-l! Indiferent ca acest apel vine din partea unui muritor de rind care este autorul acestor rinduri, cu atit mai valoroasa ar fi fapta dumneavoastra, pentru ca indiferent de cetatenia dumneavoastra americana, pentru mine continuati sa ramineti o uriasa personalitate nascuta in anii interbelici in rindurile tribului evreiesc din Romania. Vizita dumneavoastra in Romania a confirmat acest adevar.




A fost holocaust in Romania?
Autor: Teodor WEXLER

Pentru inceput, permiteti-mi sa-mi plec cu respect fruntea in fata memoriei acelor mii de romani care, prin curaj si credinta crestina, au salvat in anii celui de al doilea razboi mondial circa 400.000 de evrei.
Printre acesti romani ii citez pe Regina-mama Elena, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane: mitropolitii Balan si Tit Simedria, militari de diverse ranguri: generalii Dumitru Popescu, Corneliu Dragalina, Vasile Ionescu-Negru, Orezeanu, colonelul Borcescu, capitanul Ion Popescu sau simplul plutonier Prisacaru, functionari superiori ai statului ca prof. Dumitru Lupu, presedintele Curtii de Casatie a Romaniei, C. Paunescu si I. Vladescu, directori la Caile Ferate Romane. Un caz aparte este al prof. Augustin Caliani, care nu numai ca a salvat vieti omenesti, dar prin curaj si credinta a determinat crearea unui sistem educational paralel de invatamint de toate gradele, care, chiar daca nu a fost recunoscut de stat, a creat o generatie de intelectuali evrei care dupa razboi si-au adus contributia la civilizatia si cultura romana.

Printre salvatori s-au gasit ilustrii medici prof. dr. Nicolae Lupu, prof. dr. Bazil Teodorescu, prof. dr. Dan Teodorescu, dr. Horea Slobozeanu, care au respectat juramintul lui Hipocrat. Nici unul dintre ei nu a actionat din interese materiale.
La Casa NATO a fost omagiat, pe 27 iunie a.c., primarul Cernautiului, Traian Popovici. Sintem obisnuiti cu numele germanului Schindler, cu listele sale de evrei salvati de la moarte. Ei bine, romanii se pot mindri ca fostul primar al Cernautiului din anul 1941 a salvat 20.000 de evrei. Cu tot respectul pe care i-l port omului Schindler, Traian Popovici il eclipseaza prin faptele sale.
Neindoielnic, acei romani care prin curaj si credinta crestina au ridicat notiunea de umanism la cote necunoscute nu au putut impiedica evenimentele dramatice prin care a trecut evreimea din Romania.
La intrebarea daca in Romania a fost sau nu holocaust nu se poate raspunde decit lamurind, in prealabil, doua probleme esentiale.

Ce se intelege prin notiunea de holocaust? Negationistii – si nu numai ei – sint dispusi sa caute raspunsul intr-un dictionar lingvistic, unde vor gasi explicatia ca holocaust inseamna ardere completa, respectiv distrugere totala.
Un alt raspuns posibil este acela de a intelege prin holocaust totalitatea masurilor cu caracter administrativ urmate de exterminarea unui numar mare de membri ai unor comunitati umane pe principii etnice, religioase sau rasiale.
Pornind de la raspunsul dat anterior, este posibil si un al treilea raspuns pentru a caracteriza o anumita perioada istorica in care s-au practicat violente si distrugerea in masa a unor colectivitati umane. A existat un holocaust al armenilor pe principii etnice si religioase, practicat de turcii musulmani imediat dupa primul razboi mondial, a existat un holocaust al evreilor, practicat pe principii etnice si religioase de nazisti si aliatii acestora, a existat un holocaust impotriva nationalitatilor din fosta Iugoslavie, practicat de Slobodan Milosevici. Neindoielnic ca, pentru a marca victima, este nevoie ca ea sa fie indicata: holocaustul armenilor, al evreilor sau al kosovarilor. Desigur ca fiecare dintre aceste holocausturi are particularitatile sale si ale epocii in care a fost savirsit. De asemenea, fiecare colectivitate umana impotriva careia s-a aplicat un set de masuri discriminatorii, urmate de un genocid, se considera detinatoarea monopolului suferintei. Numai cunoasterea colectivitatii asupra careia s-a produs holocaustul, a numarului de victime si a epocii istorice in care s-a produs poate conferi caracterul de unicitate actiunilor de distrugere colectiva a comunitatii respective.

Recent, Fundatia „Dr. W. Filderman“ a editat, cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor, memoriile doctorului Traian Popovici, intitulate Spovedania1.
La Cernauti au trait, in 1940, circa 50.000 de evrei, dintre care 20.000 au fost salvati de Traian Popovici. Alti 30.000 au fost ucisi in primele zile ale pogromului sau au luat drumul deportarilor in Transnistria, unde cei mai multi au murit prin infometare sau din pricina bolilor care i-au macinat. Transnistria nu a fost un lagar cu camere de gazare, dar a fost un lagar de nimicire.
Majoritatea evreilor deportati de la Cernauti s-au imbolnavit de tifos exantematic sau tuberculoza galopanta, iar infometarea a fost mijlocul de a-i ucide pe evrei. Sint obligat sa citez citeva din marturiile lui Traian Popovici: „Populatia sortita deportarii era mai intii adunata in grupe de cite 2000 si apoi, prin noroi si mocirla, impinsa spre rampele de incarcare din gara principala. Aici, inghesuita in vagoane, cite 40-50 de vagoane sub paza militara, iar trenul, sub comanda unui ofiter, se punea in miscare spre Nistru, spre punctele de concentrare Atachi si Marculesti, de unde peste riu erau trecuti in imparatia infernului…“.

Un alt citat: „Tragicul lor destin a apropiat in suferinta, si peste mileniu, ducerea lor in robia babiloniana si in iadul de foame-boala si moarte al Transnistriei sau Ucrainei de peste Bug. Mortii erau coboriti din trenuri in gari si abandonati de serviciile de caritate locale“.
Alt citat: „La un singur transport, din 60 de sugari, a supravietuit unul singur. Obositi, poticniti, erau abandonati in stare muribunda pe marginea drumurilor, lasati destinului lor tragic, prada ciinilor si vulturilor…“.
Si un ultim citat: „Mortalitatea a crescut de la 50-70%, ajungind chiar la 85% in comuna Bersad (jud. Balta), unde deportatii au fost tinuti in loc deschis sub cerul liber, ca vitele, pina la 20 decembrie. Nu aveau alt scop «uman» decit stingerea lor“.
Pina aici am citat unele relatari din Spovedania lui Traian Popovici, fost primar al Cernautiului, descendent al unei familii de popi crestin ortodocsi, salvator a 20.000 de evrei din Cernauti, martor ocular, care si-a scris memoriile in anul 1941. Au pierit la Cernauti 60% din numarul locuitorilor evrei. Putem afirma oare ca, cel putin la Cernauti, in exemplul ales, nu a fost holocaust?

Si lucrurile se vor repeta dupa acelasi tipic la Chisinau sau in alte locuri. Timpul nu-mi permite sa citez din raportul comisiei de ancheta a celor intimplate la Chisinau, comisie condusa de generalul de corp de armata Niculescu si care si-a prezentat raportul in decembrie 19412. Sint convins ca dumneavoastra cunoasteti bine acest document, existent in arhivele militare.
Am citat evenimente dramatice intimplate la Cernauti si Chisinau pentru ca sintem obligati, ca istorici, sa ne punem o intrebare inainte de a ne pronunta asupra existentei sau neexistentei holocaustului, si anume daca Basarabia si Bucovina de Nord au fost parte componenta a Romaniei interbelice pina la ultimatumul sovietic din 28 iunie 1940 si, apoi, intre 22 iunie 1941 si 23 august 1944, cind teritoriile au fost eliberate de armata romana. Neindoielnic, eliberarea nu a adus instaurarea unei administratii civile. Desigur, aceasta problema a administratiei militare si nu a celei civile este un capitol aparte si nu are legatura cu holocaustul, dar v-as propune, ca istorici, sa dezbateti in viitor si aceasta tema. Dezbatere istorica, si nu politica. Este nevoie de adevar.
Pentru mine – si cred ca si pentru dumneavoastra – administratia romaneasca a Basarabiei si Bucovinei, civila sau militara, puncteaza apartenenta Basarabiei si Bucovinei la Romania, indiferent de prevederile pactului Ribbentrop-Molotov si de vitregia geopolitica postbelica, prelungita pina azi.
De aici o prima concluzie: nu se pot desparti evenimentele dramatice din Basarabia si Bucovina de Nord de cele din vechiul Regat. Comportarea fata de o comunitate etnica nu se poate desparti in functie de regiunea geografica a tarii. Din punct de vedere istoric, Romania a fost si este un stat national unitar si nu se poate desparti intensitatea masurilor punitive dintr-una sau alta din regiunile tarii.

Desigur, situatia nu este identica in Ardealul de Nord, care, din 30 august 1940 si pina la sfirsitul razboiului, a fost sub administratia statului maghiar, care poarta intreaga responsabilitate pentru practicarea holocaustului in aceste regiuni.
In ce priveste populatia evreiasca din teritoriile de est ale Romaniei, distrusa in buna parte prin pogromuri, infometare, imbolnavire, m-am oprit asupra unei cifre, dedusa din documente: 200.000 de suflete. Calculul ii apartine distinsului si respectatului acad. Florin Constantiniu, in al domniei-sale volum O istorie sincera a poporului roman3. Este adevarat ca in calculul dlui academician Constantiniu sint cuprinse si victimele holocaustului, respectiv ale genocidului din Transnistria, inclusiv populatia autohtona evreiasca din aceasta regiune. Sint obligat sa fac propria mea observatie ca teritoriile din Transnistria erau tot in administratie romaneasca, guvernator fiind Alexianu.

La cei 200.000 de evrei disparuti in teritoriile din est, trebuie adaugati cei 10 pina la 16.000 de evrei ucisi in pogromul de la Iasi. Cifra de 16.000 de victime evreiesti este pentru prima oara semnalata de Radu Leca si de curind demonstrata de istoricul israelian Jean Ancel, incluzind cele 124 de victime ale pogromului legionar din Bucuresti, cele 50 de victime ale pogromului de la Dorohoi si cele 20 de victime ale pogromului de la Galati. Caci la Galati a fost un pogrom in ziua de 30 iunie 1941, conform documentelor prezentate de colonelul Borcescu, fost sef al serviciilor informative ale armatei, dar si marturisirilor ambasadorului din acea vreme al Frantei la Bucuresti, Jacques Truelle. De acest pogrom nu s-a ocupat nimeni in Romania ultimilor 50 de ani. Lipsa de documente sau cosmetizare?
In aceeasi perioada, 300-500 de evrei au fost ucisi in actiuni individuale, in special prin aruncare din tren.
Insumate, cifrele pe care vi le-am prezentat conduc la circa 213.000 de evrei ucisi sub diverse forme in vechiul Regat, Transilvania de Sud si teritoriile din est aflate sub jurisdictia guvernului Antonescu.
Fie ca denumim actiunea de exterminare genocid, holocaust sau utilizind termenul ebraic soah, de ea se fac responsabile organele abilitate ale statului din perioada anilor 1940-1944 si acopera un spatiu istoric cuprins intre 1 iulie 1940 (data pogromului de la Dorohoi) si 23 august 1944. Controversa asupra denumirii acestui spatiu istoric nu face decit sa alimenteze, de fapt, controversa negationismului de orice natura cu realitatea istorica.

Autoritatile supreme ale statului din acea perioada istorica au recunoscut, in fond, ca au ordonat exterminarea populatiei evreiesti. Ne referim aici la scrisoarea lui Wilhelm Filderman din 11 octombrie 1941, in care facea un apel disperat la conducatorul statului privind conditiile de exterminare in ghetoul de la Chisinau, si la raspunsul lui Ion Antonescu din 19 octombrie 1941, ambele scrisori primind comentariul ambasadorului francez Jacques Truelle. Antonescu justifica executiile, urmate de deportarile care au generat moartea a 200.000 de evrei, prin asa-zise acte dusmanoase ale evreilor fata de armata romana. Fara a intra in amanuntele acestor acuzatii, daca ele aveau un singur gram de adevar, cei care au actionat impotriva armatei romane fie trebuiau tratati ca prizonieri de razboi, daca purtau uniforme militare, fie trebuiau judecati de tribunalele militare, daca erau civili. Sint nevoit sa-l citez din nou pe distinsul domn academician Constantiniu, care demonstreaza ca, din cele 10.566 de persoane arestate in anii guvernarii Antonescu, 2567 provin din nordul Bucovinei. Daca au existat 200.000 de colaboratori evrei ai armatei sovietice, trebuiau inculpate 200.000 de persoane de etnie evreiasca spre a fi judecate de Curtile Martiale si condamnate, inclusiv la moarte, si nu ucise prin exterminare sub diverse forme.
Fara a intra in amanunte privindu-i pe colaborationistii de origine romaneasca din Basarabia si Bucovina, pentru ca acestia au fost cu zecile de mii, sintem nevoiti sa-l citam pe Ion Antonescu judecind lucid cazul lor: „Cind am venit acolo, ne-am gasit in fata unor reclamatii fara sfirsit, in care se arata ca peste 40.000 de ticalosi din aceasta provincie seste vorba de Basarabia – n.n.t se facusera, in timpul ocupatiei rusesti, mai rusi decit rusii, persecutind populatia romaneasca. Populatia romaneasca cerea pedepsirea lor. Am fost in fata acestei probleme si daca pedeapsa era capitala, mai cream inca 50.000 sau 100.000 de nenorociri. Si atunci am aplicat clementa, ca si in cazul legionarilor“. Am citat din Jurnalul Consiliului de Ministri din 16 noiembrie 1943.

Nu pot sa nu fiu de acord cu dr. Filderman care spunea: „In nici o tara dominata de nazisti n-a supravietuit o asa mare proportie a populatiei evreiesti“. Cauzele acestei supravietuiri sint omenia romaneasca si morala crestina a romanilor, care au impiedicat infaptuirea unui holocaust total, inclusiv deportarea evreilor din vechiul Regat spre lagarele de exterminare din Polonia.
Va invit sa ne aplecam pentru o clipa asupra raportului sefului Politiei de siguranta si al serviciului de siguranta german, Rientelen, catre superiorul sau Luther, document ce poarta data de 26 iulie 1942 si in care se specifica, in conformitate cu intelegerea dintre delegatul lui Eichman in Romania, Gustav Richter, si Mihai Antonescu, ca, incepind cu 10 septembrie 1942, evreii din Romania urmau „sa fie transportati succesiv in districtul Lublin, unde cei apti de munca sa fie utilizati, iar restul supusi tratamentului special“. Se intelege, sper, traducerea notiunii „tratament special“.
Singurul lucru care a ramas neperfectat a fost semnarea programului de deportare a 1000 de evrei zilnic pe traseul Bucuresti-Adjud-Suceava-Cernauti-Lublin. Timp de noua luni de zile, conducerea Cailor Ferate Romane a tergiversat parafarea unui plan concret de deportare spre Polonia. Erau antrenati in aceasta actiune unii dintre cei citati anterior, si anume generalul Orezeanu, subdirectorul general C. Paunescu, directorul regionalei Timisoara, Ion Vladescu, si inginerul evreu Kinsbruner, un apropiat al lui C. Paunescu.

Cind scriu aceste rinduri am in fata marturisirea scrisa a ing. Vladescu, datata septembrie 1974. Aceasta marturisire descrie actiunea de salvare a evreilor intreprinsa de cei trei conducatori ai Cailor Ferate Romane spre a impiedica deportarea evreilor in Polonia. Initial am vrut sa o citez integral, insa timpul nu-mi permite. Stau la dispozitie cu documente. Multumesc in orice caz revistei Magazin istoric si regretatului Cristian Popisteanu pentru publicarea acestor documente inca din septembrie 1974.
Timp de sapte luni, conducerea CFR a sabotat planul de deportare. Este adevarat ca, in mai 1943, Guvernul Romaniei renunta la plan, dupa batalia de la Stalingrad. In cele sapte luni urmau sa fie deportati in Polonia 210.000 de evrei regateni. Ei nu au pierit datorita umanismului conducerii Cailor Ferate. Ea dovedeste opozitia romanilor la holocaust, dar nu inexistenta acestuia.
La intrebarea daca a fost holocaust in Romania, raspunsul este DA. Dar proportia mortilor nu a atins cote supra-aberante, datorita umanismului romanesc si moralei crestine a unui numar mare de romani.

Referat sustinut la sesiunea de comunicari Holocaustul si implicatiile lui in Romania, organizat de Academia Romana si Ministerul Culturii si Cultelor in ziua de 28 iunie 2002.

________
1. Traian Popovici, Spovedania, Editura Fundatia W. Filderman, Bucuresti, 2002.
2. Martiriul Evreilor din Romania, Editura Hasefer, Bucuresti, 1991.
3. Acad. Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului roman, Editura Univers enciclopedic, Bucuresti, 2002.




Intre documente si reactii ale clasei politice
Autor: Teodor WEXLER | Categoria: | 0 comentarii
Recomanda articolul prin: Tipareste pagina Marime text
Jean ANCEL
Contributii la istoria Romaniei. Problema evreiasca
1933-1944
Editura Hasefer, Bucuresti,
2000, vol. 1, partea a doua,
f.p.

In ajunul reuniunii de la Bucuresti a celor zece tari candidate de a intra in NATO, Guvernul Adrian Nastase a condamnat, printr-o ordonanta de urgenta, evenimentele dramatice prin care a trecut populatia evreiasca din Romania in anii celui de-al doilea razboi mondial. Prin aceeasi ordonanta de urgenta s-au instituit sanctiuni penale celor care neaga aceasta pagina intunecata a istoriei noastre nationale. Ca un corolar al recunoasterii dramei traite de evrei sub guvernarea Antonescu, aceeasi ordonanta de urgenta sanctioneaza atribuirea numelui fostului conducator al statului unor strazi sau ridicarea unor statui dictatorului acelor ani.

Luind cunostinta de aceste acte normative, m-am intrebat daca este cuminte editarea recentelor volume de documente intocmite de Jean Ancel, Contributii la istoria Romaniei – Problema evreiasca 1933-1944, adevarata enciclopedie de documente provenind din arhive romanesti, germane, ucrainene, rusesti si din vestul Europei.
Mi-am pus aceasta intrebare si intrucit pentru mine relatarile cotidiene ale presei ca un om a fost ucis spre a putea fi jefuit sint drame care imi creeaza cosmaruri si insomnii. Jean Ancel descrie jefuirea si uciderea legal organizate a unui numar impresionant de oameni.

Din pacate, reactia unei parti a clasei politice la ordonanta de urgenta a fost negativa. Negationismul unor parlamentari a balansat intre minimalizarea victimelor si negarea in bloc a evenimentelor, pentru care Jean Ancel prezinta mii de documente. Este probabil ca alte mii de documente mai exista in tara.
Ma voi rezuma sa prezint unele reactii ale clasei politice la ordonanta de urgenta guvernamentala.
In ziua de 25 martie 2002, postul de televiziune OTV a transmis in direct, de la sala Omnia, interventii ale unor senatori negationisti. Nici senatorii partidului de guvernamint, nici cei ai opozitiei democrate nu au aparat ordonanta de urgenta. Parlamentarii prezenti in sala Omnia la 25 martie a.c. l-au lasat sa raspunda numai pe senatorul UDMR Peter Ekstein-Kovacs. A fost un spectacol penibil, care a umbrit, intr-un fel sau altul, nu numai initiativa premierului Nastase, dar si memoria miilor de romani, crestin-ortodocsi, care in anii razboiului s-au opus holocaustului, riscindu-si propria lor viata. Folosesc acest prilej pentru a ma pleca cu respect in fata memoriei profesorului universitar Augustin Caliani, care in acei ani ne-a salvat viata, mie si familiei mele. Iar generatiei mele i-a asigurat dreptul la instructie. Personal, voi documenta cererea de a cinsti post mortem memoria acestui umanist, cu titlul de „Drept al popoarelor“.

In aceeasi noapte, postul de televiziune Realitatea TV a transmis o masa rotunda pe aceeasi tema a ordonantei de urgenta, in care senatorul Sergiu Nicolaescu se arata tulburat de viitorul filmelor regizorului Sergiu Nicolaescu in care Ion Antonescu este glorificat. Cunosc foarte bine pozitia senatorului-regizor din discutii anterioare purtate cu Domnia-Sa. Atunci cind am purtat discutiile cu Dl Nicolaescu nu stiam ca „eroul“ sau preferat si-a pus semnatura, la 11 septembrie 1940, pe actul de cedare a Cadrilaterului, desavirsind schilodirea teritoriului national. O amintesc spre luare la cunostinta si de catre ingrijoratul domn Sergiu Nicolaescu. Sigur ca trecerea de pe bancile opozitiei pe bancile majoritatii parlamentare a domnului Ilie Neacsu umbreste initiativa primului ministru. Le reamintesc cititorilor ca Dl Ilie Neacsu a condus ani de zile revista de trista memorie Europa, versiune postdecembrista a ziarului Porunca vremii, al carui rol in pregatirea holocaustului este bine demonstrat de Jean Ancel. Migrarea Dlui Ilie Neacsu seamana cu primirea in PCR de catre Ana Pauker, la 21 februarie 1945, a tinarului legionar Petre Tutea.

Nici faptul ca Asociatia Petre Tutea si Actiunea Romana (asociatii legionare, mai mult sau mai putin cosmetizate) fiinteaza nu face cinste celor care le-au autorizat.
In ultimele zile ale lunii martie, vechiul centru al Bucurestiului a fost inundat cu afise tratind diverse subiecte si purtind sub semnatura explicatia pe care o reproduc cuvint cu cuvint: „Activeaza legal in baza Constitutiei Romaniei“. Oare este si parerea celor care raspund de siguranta nationala?
In cadrul unei discutii purtate la emisiunea Marius Tuca Show din noaptea de 28 martie a.c., doi asa-zisi „inamici politici“ au dialogat intr-o atmosfera cordiala si intima asupra ordonantei de urgenta la care ma refer. Apelativele cu care cei doi s-au adresat unul celuilalt au fost „Cornele“ si „Adriane“. Dar asta este mai putin important. Important este ca in cadrul discutiei a reiesit ca ordonanta are un caracter conjunctural.

Cele citate mai sus m-au convins de necesitatea editarii celor doua volume de documente ale lui Jean Ancel, Contributii la istoria Romaniei – Problema evreiasca. Ele sint un obstacol in calea uitarii si amintesc clasei politice cuvintele lui Nicolae Iorga: „Cine uita nu merita“.
Temele principalelor capitole ale lucrarii la care ne referim sint: Guvernul Goga-Cuza, al doilea guvern antisemit din Europa, regimul dictaturii regelui Carol al II-lea si politica lui fata de evrei, rinocerizarea in rindurile intelectualitatii romanesti: Biserica ortodoxa romana si atitudinea ei fata de problema evreiasca, influenta nazista asupra vietii politice din Romania si implicatiile ei asupra situatiei evreilor, pogromuri si persecutii in vara anului 1940, Statul national legionar, romanizarea averilor, teroarea legionara, infruntarea dintre Antonescu si legionari si influenta ei asupra situatiei evreilor, rebeliunea legionara si pogromul din Bucuresti (21-23 ianuarie 1941); conducerea evreiasca in perioada regimului national legionar, bazele politice si ideologice ale regimului Antonescu, atitudinea regimului Antonescu si adoptarea solutiei finale, calea romaneasca de solutionare a problemei evreiesti in Basarabia si Bucovina de Nord, ghetoul din Chisinau, Cernauti, aplicarea politicii antisemite, Bucovina de Sud, judetul Dorohoi – deportarea, Banca Nationala a Romaniei.

Publicind documentele ce vad lumina tiparului la Editura Hasefer, Jean Ancel nu culpabilizeaza poporul roman, ci pe cei care ieri, ca si azi, si-au facut din problema evreiasca un mijloc de parvenire si inavutire, indiferent de mijloacele utilizate. Retin din numeroasele exemple de umanism romanesc al unor persoane implicate in incercarea de a stopa holocaustul si citate de Jean Ancel: senatorul Dori Popovici, av. Traian Popovici, primarul general al Cernautiului, generalul Ionescu Negru, comandantul militar al Cernautiului etc.
Neindoielnic, volumele lui Jean Ancel aduc in actualitate o rana care trebuia sa se fi cicatrizat. Din pacate, unii muta periodic aceasta rana din arhive in Parlament, in presa, la radio si televiziune. Iata de ce studiile lui Ancel sint o necesitate la ordinea zilei. Lectura documentelor nu ne descreteste fruntile, dar ne invata o istorie tulburatoare.




Aliante si aliante
Autor: Teodor WEXLER

Tad SZULC
Alianta secreta
Editura Hasefer, Bucuresti,
2002, 328 p., f.p.


La 57 de ani de la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, Europa, leaganul civilizatiei moderne, este scena unei ofensive a extremei drepte. Aceasta ofensiva are particularitatile sale. Negarea holocaustului si ignorarea ororilor celui de-al doilea razboi mondial sint insotite de succese electorale ale extremei drepte in Austria, Franta sau Olanda.
Manifestarile antisemite din Europa au culminat cu introducerea in Parlamentul suedez a unui proiect de lege care sa interzica circumcizia pruncului evreu la opt zile, conform traditiei cultului mozaic, sub pretextul ca puiul de om nu-si poate exprima optiunea.

In Romania, Ordonanta de Urgenta 31 ramine o poveste pentru copii, in timp ce Bucurestiul este invadat de afise ale miscarii legionare, cu portrete ale personajului de trista amintire care a fost Corneliu Codreanu, Parlamentul fiind simbolizat acolo printr-un porc. La subsolul afiselor este inserat un text pe care incerc sa-l reproduc: „Garda de Fier, organizatie legala care activeaza in conformitate cu Constitutia Romaniei“. Ma intreb de ce autoritatile abilitate ale statului nu au luat in serios pina azi nenumaratele rapoarte publice ale SRI? Chiar este SRI o institutie care trebuie ignorata in ce priveste avertismentele pe care le da referitor la siguranta nationala?
Ceea ce caracterizeaza noua ofensiva a extremei drepte europene este alianta acesteia cu ramasitele dezorganizate ale fostelor partide, asociatii sau grupari comuniste din Europa. Intr-un fel sau altul, se repeta scenariul prin care Hitler a luat puterea, in anul 1933.
Am hotarit sa amintesc despre evenimentele din lumea contemporana dupa lecturarea volumului de documente prezentate de Tad Szulc, Alianta secreta, aparut in martie 2002 la Editura Hasefer din Bucuresti.

Din paginile cartii aflam indiferenta lumii civilizate fata de evenimentele din perioada interbelica, din anii razboiului si din primii ani de dupa conflagratie. Dar in acelasi timp se nastea „alianta secreta“, cu scopul de a-i salva pe supravietuitorii genocidului belic al extremei drepte europene.
Tad Szulc ne arata ca „politica britanica era simpla si fara ocolisuri. Timp de 9 ani, in spiritul Cartii Albe din 1939, Marea Britanie s-a opus ferm si convingator, pina la independenta Israelului, tuturor emigrarilor evreiesti in Palestina care depaseau cota fixata de guvernul premierului Neville Chamberlain si mentinuta de succesorul sau Winston Churchill. Frecvent, invocind necesitatea politica presupus precumpanitoare de a nu intra in conflict cu arabii din Palestina si mai ales din Orientul Mijlociu, britanicii au scos flota de razboi (Royal Navy) si fortele aeriene (Royal Air Force) de pe teatrul de razboi mediteranean, pentru a captura, adesea prin varsare de singe, cargourile lipsite de aparare care transportau pe furis evrei refugiati din Europa. Nici o persoana oficiala superioara britanica sau un politician important nu s-a ridicat vreodata, nici chiar dupa 1942, cind au inceput sa patrunda vesti privind exterminarea masiva a evreilor in lagarele naziste ale mortii, iar conducatorii evrei au implorat de repetate ori guvernul sa le vina in ajutor…“.
Nici politica oficiala a guvernului american nu a diferit mult de cea britanica. Povesteste Tad Szulc: „…o persoana din Washington s-a detasat ca principal sustinator in a-i tine pe refugiatii evrei in afara Statelor Unite. El punea la indoiala veridicitatea informatiilor despre holocaust si a reusit sa-si impuna punctul de vedere ani de zile. In 1940, Breckinridge Long, un avocat din Missouri, [...] a fost numit adjunct al secretarului de stat pentru afaceri europene si seful sectiei pentru probleme speciale de razboi. Aceasta noua functie i-a conferit puteri depline in acordarea de vize americane si una din primele masuri oficiale luate a fost introducerea unor proceduri si mai severe. Long nu a fost niciodata contestat serios si astfel a putut bloca toate initiativele in directia gasirii unei solutii americane in dilema refugiatilor evrei…“.

Poate mai grava este complicitatea guvernelor american si britanic la holocaust, atunci cind au refuzat cererea lui Adolf Eichmann ca, pentru 400 milioane de dolari, sa nu-i omoare pe evreii maghiari, inclusiv pe cei din Ardealul de Nord. Pozitia i-a apartinut initial generalului George Marshall, seful Marelui Stat-Major american, si ea a fost insusita de staff-ul politic. Tad Szulc relateaza aceasta pagina neagra a democratiei americane.
Incet, incet, oamenii politici americani s-au trezit din somnul indiferentei care ii facuse aliatii diavolului, trecind de cealalta parte a baricadei. Asa s-a nascut „alianta secreta“. Povestirea lui Tad Szulc continua.
In aceasta „alianta secreta“ nu au intrat numai americani si evrei. Au intrat si politicieni ca Eduard Benes sau Thomas Masaryk, dar si prelati ai bisericilor crestine. Un astfel de prelat, membru de frunte al „aliantei secrete“, a fost si cardinalul Roncalli, viitorul Papa Ioan al XXIII-lea.
In fata dezastrului, Roncalli devine ambasador al unor oameni hotariti sa opreasca holocaustul. La Sofia, cardinalul Roncalli salveaza, cu acordul regelui Boris, 25.000 de evrei. La Bucuresti, Ion Antonescu respinge cererea inaltului prelat de a permite ca 70.000 de deportati din Transnistria sa ia drumul Palestinei.

„Alianta secreta“ a generat marea emigratie ilegala catre Palestina si tot ea a conceput statul modern care este Israelul contemporan.
„Alianta secreta“ a construit acel „pod“ cehoslovac pe care au marsaluit spre Israel supravietuitorii holocaustului din Polonia, dar si ai ultimelor pogromuri din Europa, organizate de puterea „populara“ a lui Bierut si Gromulka, sub obladuirea si grija unitatilor NKVD. Este vorba de pogromurile de la Kielice si Cracovia din anul 1946.
Emigrarea evreilor din Romania este un capitol aparte al documentarului lui Tad Szulc. Intilnim nume pe care autorul acestor rinduri le-a publicat in alt volum, Anchete si procese uitate. 1945-1960. Observatorul cultural s-a ocupat si de acest documentar.

Dar ce mi se pare senzational sint marturiile unui ofiter israelian implicat in emigrarile din Romania. Este vorba de Dan Shaike, devenit, in deceniul sase, unul dintre sefii Mossad-ului, ceea ce ii acorda un inalt grad de credibilitate. Dan Shaike relateaza ca a depus periodic in Elvetia, in conturile familiei Ceausescu, sute de mii de dolari pentru evreii ce emigrau din Romania. Banii nu erau virati, ci adusi in geamantanul lui Dan Shaike. Dupa mai bine de 10 ani de tacere, conturile familiei Ceausescu revin in actualitate prin depozitia unui inalt functionar al Mossad-ului. Este adevarat ca, fata de zvonurile care circulau in Romania anilor ’90, Dan Shaike nu pomeneste cuvintul magic „CRESCENT“. Nu cred ca a sosit inca momentul adevarului. Probabil ca si conturile familiei Ceausescu i-au creat pe unii dintre miliardarii de carton, acestia devenind figuri remarcabile ale clasei politice postdecembriste.
Spectaculoase sint si emigrarile pe care „alianta secreta“ le-a organizat din Maroc, Etiopia, Sudan.
Alianta secreta este un documentar care se citeste cu interes. Este vorba despre o alianta, uneori eroica, impotriva extremismelor de dreapta si de stinga. O alianta care ar trebui azi refacuta la lumina zilei.
O recomand clasei politice, alaturi de indemnul psalmistului: „Cine are ochi sa citeasca, cine are urechi sa auda“.



Replica. Exil, neghina si naratiuni S.F.
Autor: Teodor WEXLER | Categoria: | 0 comentarii
Recomanda articolul prin: Tipareste pagina Marime text
Am citit si recitit cu multa atentie articolul prietenului meu Adrian Niculescu, personalitate a exilului romanesc in deceniul noua al secolului XX, publicat in Observator cultural Nr. 133 din 10.09.2002.
Desigur, articolul este o meritorie trecere in revista a exilului romanesc, de-a lungul a 50 de ani, asa cum apare el in conceptia dlui Adrian Niculescu. Nu stiu daca propria mea conceptie asupra exilului corespunde adevarului istoric, dar articolul merita o serie de observatii asupra unor personagii si activitati ale acestora, indiferent de originea lor etnica.
Dupa parerea mea, greseala fundamentala a articolului consta in aceea ca el nu face o distinctie clara intre dreptul fundamental al fiecarui om la libera circulatie si dreptul la exil. Este necesar de facut mentiunea ca dreptul la exil se stabileste de noua patrie a celui exilat.

Mai mult, dl Niculescu trebuie sa cunoasca faptul ca exilatul intra sub controlul organelor de politie politica pentru a nu periclita interesele fundamentale ale noii patrii.
La inceputul articolului sau, dl Niculescu ne avertizeaza ca „in acceptiunea noastra, exilul reprezinta, deci, comunitatea acelor persoane originare din Romania care, aflindu-se in lumea libera intre anii 1945/1948 si 1989, au desfasurat activitate politica publica, democratica, anticomunista“1. Definitia este oarecum fortata, caci nu vad cum Virgil Tanase sa fi colaborat in cadrul aceleiasi comunitati cu Petru Dumitriu sau cu rabinul Halevy de la Bruxelles. Si exemplele pot curge cu sutele. Daca dl Niculescu ar fi utilizat pluralul, m-as fi abtinut de la orice comentariu.
Si pentru ca uitarea parca s-a asternut complet pe inceputurile exilului militant romanesc, mentionam ca el era mai mult decit profitabil pentru protagonisti. Imi cer scuze fata de cititori, dar pentru multi, exilul era un fel de vaca mulsa tot timpul, cum ne-ar explica Mircea Dinescu la Realitatea TV. Dar dl Niculescu nu ne spune nimic despre Comitetul National Roman, cu personagii de trista memorie, al caror scop suprem nu era decit o imbogatire rapida in cadrul societatii de consum americane, indiferent daca la Bucuresti steagul rosu trebuia schimbat cu steagul verde2.

Ii reamintim pe unii dintre cei care se certau toata ziua pentru bani. Destinul tarii si al oamenilor ei nu conta pentru acesti batrini dornici de putere si bani (Puterea n-au stiut sa o pastreze, caci alaturi de grandomanie, ii domina frica de comunisti). Iata componenta macar partiala a unui Comitet National care nu avea nimic comun cu natiunea romana: generalul Radescu, Grigore Gafencu, Constantin Visoianu, Viorel Tilea, Brutus Coste, Nicolae Malaxa, Alexandru Cretianu si Barbu Niculescu. Conducatorul efectiv al acestui comitet al rusinii (nenumarate procese pentru bani) a fost Nicolae Malaxa, dupa parerea noastra agent dublu. El manevra milioane de dolari proveniti atit de la autoritatile americane (CIA, FBI), cit si de la Bucuresti, dar si din asa-zisele profituri ale unei firme numite „Corporatia economica romano-americana“, care avea ca scop spalarea banilor. Multe din reuniunile acestor „patrioti“ se tineau la locuinta locotenent-colonelului David Scott Crist din armata SUA, 2501 Que Street N.W., Washington, D.C.3.
La 17 octombrie 1952, dl Celter acuza Comitetul National Roman de colaborare cu comunistii.4

La Hoover Institution se gaseste o declaratie a lui Alexandru Cretianu din care reiese ca, in perioada 1946-1948, Nicolae Malaxa a primit de la guvernul comunist de la Bucuresti 2.460.000 USD. Declaratia lui Alexandru Cretianu este insotita de hotarirea comunistilor de la Bucuresti de a dona acesti bani catre CNR si poarta semnaturile lui Gheorghiu-Dej si Petre Groza. In deceniul sapte, Nicolae Ceausescu, la cererea lui George Macovescu, repeta donatii de milioane de dolari catre dr. Palade, ginerele lui Malaxa.
Dl Niculescu ar fi trebuit sa le spuna participantilor la Colocviul de la Tel-Aviv ce le oferea Comitetul National Roman in schimbul milioanelor de dolari pentru care protagonistii s-au injurat in presa si pe salile tribunalelor din New York, Berna sau Paris, terfelind demnitatea romanilor. Generalul Radescu le oferea oficialilor americani mii de legionari din Germania si Austria, spre a lupta contra Romaniei. Nu era in stare sa recruteze nici un roman din Romania. Imi voi permite sa o citez pe doamna Laura Cosoveanu, care a cercetat la Hoover Institution5 aceasta pagina alba, de fapt aceasta pagina a rusinii, care reflecta tripla alianta dintre pogromistii legionari, politicienii romani venali care nu mai reprezentau nimic in 1940, si serviciile de politie politica din SUA.

Este vorba de un citat dintr-o scrisoare a aceluiasi general de tragi-comedie Nicolae Radescu: „Recenta propunere a senatorului Henri Cabot Lodge din Massachusetts privind acordarea permisiunii pentru 50.000 de tineri europeni de a se alatura armatei Statelor Unite a fost primita cu interes de liderii politici romani din exil. sRusinea acopera memoria lui Constantin Visoianu, fostul secretar al lui Nicolae Titulescu – n.a.t Cu speranta ca o asemenea masura va fi adoptata in viitor de guvernul Statelor Unite, supunem atentiei faptul ca peste 20.000 refugiati romani de virsta militara se afla in prezent in zonele occidentale ale Germaniei, Austriei, Italiei si Frantei. sEste de fapt vorba de romani din divizia Waffen SS si de cei pentru care Antonescu a cerut in mod expres internarea la Dachau – n.a.t Indiferent cum se va finaliza propunerea senatorului Cabot Lodge, liderii romanilor din exil cred ca, in actualul context international amenintator, zecile de mii de romani care se afla in zonele americane, britanice si franceze din Austria si Germania nu trebuie abandonati soartei lor. Ei constituie un potential uman din partea democratiei sGarda si Capitanul = democratie in conceptia generalului Radescu care, in anii razboiului, a refuzat sa plece pe front, fiind judecator la Curtea Martiala Bucuresti – n.a.t si de aceea – stiind ca ar putea cadea in miinile sovieticilor –, ar trebui cel putin sa li se permita sa lupte pentru vietile lor si astfel sa ajute puterile occidentale. In consecinta, sugeram ca pina la noi evenimente, refugiatii romani de virsta militara, aflati in prezent in zonele occidentale ale Austriei si Germaniei, sa fie adunati in mai multe tabere, organizati in batalioane de auxiliari si de munca. Intre avantajele unei asemenea actiuni s-ar numara si usurarea recrutarii de voluntari pentru miscarea de rezistenta, care dupa un antrenament adecvat, ar fi trimisi in Romania. Ar fi un foarte potrivit prim pas pe calea reabilitarii fizice si morale a acestor victime ale comunismului“.

Opresc aici citatul, nu fara a apela la ambasadorul SUA, dl Michael Guest. Cea mai puternica democratie din lume trebuie sa aiba puterea sa condamne greselile inaintasilor. Este o datorie de onoare fata de evreii ucisi de legionari. I-am scris si dlui Elie Wiesel in acest sens.
Nicolae Radescu a obtinut nu numai sprijinul senatorului Cabot Lodge, dar si al serviciilor CIA, al generalului Clay, al generalului de trista memorie Ghelen si sute de legionari au fost parasutati in Romania sub comanda „camaradului“ Viorel Tanase. Inspirindu-se din experienta ruseasca de formare si utilizare a diviziei Tudor Vladimirescu, care a contribuit la bolsevizarea Romaniei, generalul Nicolae Radescu pregatea o Romanie legionara. De ce nu le-ati spus aceste lucruri participantilor la Colocviul de la Tel-Aviv?

Un lucru foarte grav mi se pare faptul ca o recenta carte, de o valoare documentara inestimabila, Banalitatea raului. O istorie a Securitatii in documente, autor Marius Oprea, atunci cind vorbeste de ciocniri intre grupuri organizate si unitati ale Securitatii, foloseste cuvintul „bande“ si nu ne spune daca unele sau toate provin din cele organizate la propunerea generalului Radescu. Este o scapare care ne face sa plutim intre adevar si neadevar. Sau, dupa 50 de ani, din cauza fragilei democratii postdecembriste, ne este frica de adevar?
Spatiul nu-mi permite sa analizez toate personagiile citate de dl Adrian Niculescu drept exilati. Dar nu impartasesc multe, foarte multe din concluziile autorului.
In ce-l priveste pe George Enescu in exil, simpla sa prezenta la Paris a reprezentat un simbol al opozitiei sale fata de comunisti. Nu cred ca dl Niculescu are pretentia ca George Enescu, aceasta constiinta vie a romanilor, paralizat fiind, sa fi mers in carucior la slujbele preotului legionar Boldeanu. Cred ca este o blasfemie adusa acestui mare roman care a intruchipat tot ce au mai valoros romanii: creativitate, gindire eroica si neinfricata, dragoste fara margini fata de poporul sau, nostalgie pentru Moldova care i-a inspirat creativitatea.

Consider ca o jignire adusa post mortem lui Enescu ideea ca ar fi fost o creatie a Casei Regale. Geniul lui Enescu a fost innascut si consolidat prin munca de fiecare zi. Ca muritori de rind, nici dl Niculescu si nici subsemnatul nu avem dreptul de a-i judeca geniul si dragostea de tara. O singura simfonie a lui Enescu executata in acele vremuri la Paris valora mai mult decit o suta de comentarii ale unor ziaristi aciuiti la unul sau altul din posturile de radio din vest.
Ca unul care l-am cunoscut personal pe George Enescu, ma simt obligat sa relatez conditiile in care marele geniu al romanilor a ales libertatea. In toamna anului 1946, in urma apelurilor disperate ale dr. Filderman catre marile organizatii evreiesti din SUA de a ajuta poporul roman lovit de foamete si seceta, Enescu si rabinul Safran pleaca in America sa colecteze fonduri cu care sa cumpere griu si porumb. Li se alatura ambasadorul Ralea. Se string fonduri pentru cumpararea a 10.000 de vagoane de cereale. In urma unei convorbiri telefonice Truman-Filderman, presedintele Statelor Unite dispune ca cerealele sa se distribuie printr-un pod aerian alimentat din rezervele armatei americane din Europa.

George Enescu ramine la Paris, intr-o locuinta modesta si ducind un trai modest. Dl Niculescu ar fi dorit ca, din veniturile lui modeste, sa fi facut daruri puternicei organizatii americane care este Radio Europa Libera. Cred ca lucrurile trebuiau sa se intimple invers si ca, din multele cheltuieli guvernamentale uneori inutile, ar fi putut fi ajutat Enescu, dar fara surle si trimbite. Ajutorarea lui Enescu era mai importanta decit a zecilor de ziaristi, spioni dubli.
Stan Golestan si prietenii sai ii cumpara un pian pe care, de saracie, il va vinde inainte sa moara.
In 1950, o delegatie guvernamentala condusa de Petru Groza il viziteaza pe Enescu la Paris, adresindu-i invitatia de a reveni in tara, promitindu-i onoruri si recompense materiale. Enescu a refuzat. Enescu refuza convorbirile solicitate de ambasadorii Balanescu si Dumitriu. Sint gesturi de demnitate umana si romaneasca. Trebuie sa va intreb din nou, dle Niculescu, l-ati fi vrut poate in carucior la biserica romana unde un pogromist, parintele Boldeanu, era paroh?

In ce-l priveste pe rabinul Alexandru Safran, el a fost si a ramas unul din marii eruditi ai civilizatiei umane. La 29 de ani era rabin-sef si senator in parlament. Dar, precum spunea Corneille in Cidul, „Cit de mari ar fi oamenii, ei sint supusi pacatelor omenesti“. Alexandru Safran a cochetat in anii 1945-1947 cu Comitetul Democrat Evreiesc (cititi sectia evreiasca a PCR). Cind amenintarea comunista a devenit o realitate, Alexandru Safran a preluat postul de rabin al Genevei. Era dreptul sau sa faca asta. Dar acelasi Alexandru Safran nu are dreptul sa ne spuna ca a fost expulzat din cauza rivalului sau Moses Rosen. Am citit in ASRI mii de pagini despre cei doi. Nu am gasit nici o referire la o eventuala expulzare a dr. Safran. Nu stiu ce s-ar fi intimplat daca Safran nu ar fi plecat. Poate ar fi avut soarta ierarhilor bisericii unite. Dar pina una, alta, expulzarea rabinului Safran ramine o naratiune repetata de mai bine de 50 de ani.

In ce priveste relatiile dintre fosta familie regala si rabinul Safran, relatarea dlui Niculescu este meritorie. Dar cred ca mai meritorie este comportarea lui Mihai de Romania in a evita contactul cu Consiliul National Roman si cu miscarea legionara. In modestia sa, regele se manifesta de doua ori pe an, la 23 august si 31 decembrie. E bine de luat aminte.
Referitor la celalalt rabin, David Safran, decedat intre timp, el a candidat in 1948 la postul de rabin-sef, dar sfatul rabinic nu l-a ales. Consider neoportuna ideea dlui Niculescu de a-l cita pe David Safran, care-l caracterizeaza pe rabinul Moses Rosen drept politruc. Un razboi verbal trebuie dus de protagonisti cu inteligenta, dar mai ales cu bun-simt. David Safran era un om iute la minie si cu judecati pripite. L-am cunoscut foarte bine, fiindu-mi profesor de Bar-Mitzva (Bar Mitzva, majoratul baietilor evrei). In plus, am fost unul din putinii cercetatori care au avut acces la arhiva Rosen, iar caracterizarea lui David Safran intrece produsul unei minti halucinante.
Poate ca personagiul cel mai controversat din articolul dlui Niculescu a fost pastorul luteran Richard Wurmbrand.

Marturisesc sub juramint ca, daca ar exista un tribunal care sa judece inculpatii post mortem, m-as adresa acestui tribunal spre a-l judeca pe Richard Wurmbrand. Iata citeva date biografice ale acestui aventurier: in 1921 este membru fondator al PCR, judecat in procesul din Dealul Spirii si eliberat datorita convertirii sale ca rabin; se leapada de religia mozaica si devine pastor luteran. Pina aici, oportunism 100%. Urmeaza activitatea criminala. In toamna anului 1943, Ion Antonescu permite ca 1884 de copii evrei orfani sa se intoarca in vechiul regat. Wurmbrand ii scrie lui Ion Antonescu cerindu-i ca numai copiii trecuti la luteranism sa fie eliberati. Ma mir cum aceasta javra (da, javra) nu a aparut in fata unui tribunal din vreo tara europeana. Dupa 1990, impreuna cu un ziarist obscur, dupa chipul si asemanarea sa – Liviu Valenas –, Richard Wurmbrand a detinut o prospera afacere de prozelitism in Germania. Pina si religia a devenit un SRL pentru escroci ca Wurmbrand si Valenas.
Dl Niculescu reproduce in articolul sau o gluma de prost gust a unui oarecare domn Hari Kuler. Daca o publica Ion Pribeagu in Israel, intr-o revista de satira si umor, mai treaca-mearga.
Si inca un adevar istoric deformat: in Romania interbelica existau 765.000 de evrei, nu 900.000.

Referitor la elogiile aduse dlui Ion Varlam, sa-mi fie cu iertare, dar l-am auzit de doua ori la Casa Scriitorilor si aveam impresia ca aud un mesaj legionar. Intregul sau vocabular este plin de ura fata de evrei.
Nici prezentarea facuta lui Wilhelm Filderman nu corespunde realitatii. Filderman stia deja, la plecarea din Romania, ca echipa generalului Radescu practica un antisemitism militant si pregatea parasutarea pogromistilor legionari. Filderman nu putea colabora cu CNR. In intreaga sa activitate din Franta sau SUA, a pregatit planuri de integrare a evreilor in viata israeliana.
Nu cred ca avem calitatea morala, nici dl Niculescu si nici subsemnatul, de a o judeca pe Martha Bibescu – membra a istoricei galerii care a faurit si aparat Romania Mare. Martha Bibescu si-a ingrijit sotul pe patul mortii, in timp ce legionarii ii devastau casa. Ea ramine un simbol. Sau ar fi fost de dorit sa tina discursuri inflacarate pentru cei din Comitetul National Roman sau, poate, sa-i tina cadelnita preotului legionar Boldeanu de la biserica romana din Paris, ocupata cu forta de legionari?
Este criticata Margareta Pislaru ca nu a devenit un activist politic al exilului romanesc.
Ar fi bine sa se stie ca socrul sau, Alexandru Sencovici, chiar daca a fost comunist, a fost ostatecul regimului. Si atunci?!
Este criticat Constantin Silvestri pentru aceeasi crima. Dar cunoaste dl Niculescu ca fiul din prima casatorie a dnei Silvestri, Sergiu Comisiona, era ostatecul regimului comunist?
Dupa plecarea din tara a scriitorului Petru Dumitriu, prietenii lui cei mai apropiati, Yvonne Stahl si Isac Wechsler, au fost arestati, torturati si trimisi in fata tribunalelor administrate de MAI, ispasindu-si pedepsele la Mislea si Dumbraveni.

Au fost si oameni care au plecat fara motive politice. Am intilnit-o in casa parintilor mei pe Ileana Cotrubas. Marturisea ca va ramine in vest, caci, la fiecare contract, functionara de la ARIA ii cerea mita o bratara de aur sau un inel cu pietre pretioase. Ce doreati, dle Niculescu? Ce sa fi facut Ileana Cotrubas? Sa-i fi donat o bratara generalului Radescu?
In ce-i priveste pe gazetarii romani sau evrei care au lucrat la Europa Libera, la posturile occidentale sau la diverse ziare in Europa sau Israel, nota 10 pe care o primesc nu este total justificata. Emigrind in vest, ei nu au stiut sa faca altceva decit sa scrie, asa cum au invatat la AGERPRES, Scinteia, Romania libera. Nu vad, atunci, de ce in articolul sau dl Niculescu ii transforma in eroi. Nu au fost decit oameni care si-au practicat meseria spre a putea trai. As putea cita nume celebre ale exilului romanesc care nu si-au gasit loc in Observator cultural, Nr. 133/2002: Radu Theodorescu, profesor de teoria probabilitatilor la Quebec, dr. Nicolae Popa, unul din cei mai mari ginecologi din Germania, dr. Armand Stephanescu, seful grupului de corectori de la NASA, Ticu Esanu, ajuns director general al Societatii chimice Saint Gobain din Franta, dr. Lucian Regenbogen, profesor la Tel-Aviv si unul din cei mai mari oculisti ai lumii, celebrul doctor ORL-ist Cadariu, stabilit la Roma, marele regizor Radu Penciulescu. Nu s-au batut cu pumnul in piept ca sint „romani verzi“, dar numele lor au innobilat tara in care s-au nascut si s-au format ca profesionisti de calitate. Nu intotdeauna politica militanta este un titlu de glorie pentru popoare. Miile de tineri care lucreaza dupa 1990 in companii multinationale aduc gloria tarii si nu mafiotii de politicieni de la extrema dreapta la falsa stinga romaneasca.
Exilul romanesc a binemeritat de la tara. Oamenii exilului romanesc il citau pe Stefan cel Mare si Sfint in viziunea lui B. St.-Delavrancea: „Moldova nu ne apartine, ea e a urmasilor urmasilor nostri“.

________
1. Observator cultural, Nr. 133.
2. Laura Cosoveanu in Magazin istoric, Nr. 1/2002.
3. Idem, in Magazin istoric, Nr. 5/2002.
4. Idem, in Magazin istoric, Nr. 7/2002.
5. Idem, in Magazin istoric, Nr. 4/2002.




Fabulatie si adevar
Autor: Teodor WEXLER 

Orice studiu care se refera la istoria mai recenta sau mai putin recenta trebuie sa se bazeze pe o documentare autentica si sa reflecte o realitate autentica. Pasiunea, exagerarile sau, dimpotriva, minimalizarea si, mai grav, denaturarile, practic deformarea adevarului istoric fac ca lucrarea in cauza si autorul ei sa fie contestate si eliminate din circuitul de specialitate. Este cazul dlui Ion Coja, profesor de lingvistica, autoproclamat peste noapte istoric al unei epoci care inca mai este o rana vie pe trupul Europei. Ca tara europeana, Romania poarta si ea aceeasi rana.
Recenta carte a dlui Coja, Holocaust in Romania, contine in totalitatea sa falsuri pornite dintr-o gindire deformata, extremista, dar si antinationala a profesorului de lingvistica, ajuns la virsta senectutii.
Cred ca este cazul sa ne explicam. Primul fals comis de dl Coja in volumul Holocaust in Romania este ca pe coperta cartii sint trecute ca autori 24 de persoane, printre care si sus-semnatul. Mentionez ca cele mai multe dintre „citatele“ inserate ca apartinind asa-zisilor „autori“ sint contrafaceri ale dlui Coja. Autorul cartii cunoaste bine acest adevar, intrucit nu foloseste ghilimelele pentru citate. Acest lucru nu il absolva de raspunderea morala sau penala. Cind ma gindesc la raspunderea penala fac abstractie de Ordonanta 31/2002.
La paginile 13-14, dl Coja reia problema existentei unui asa-zis testament al liderului evreu dr. Filderman, publicat in 1995.
Sint obligat sa-i amintesc dlui prof. Coja ca prietenii sai Kurt Treptow si Liviu Valenas au publicat asa-zisul testament al dr. Filderman sub forma de brosura.
In prefata brosurii editate de Fundatia Culturala Romana din Iasi, dl Treptow si, respectiv, dl Liviu Valenas (afacerist, specialist in prozelitism protestant) afirma ca detin testamentul Filderman de la dl prof. Matei Cazacu, profesor la Inalta Scoala de Stiinte Politice din Paris.
Pentru verificarea afirmatiilor dlui Liviu Valenas, care sustine ca testamentul este original si ca detine o copie primita de la dl prof. Matei Cazacu, m-am adresat acestuia la Sèvre, in Franta.
La data de 30 decembrie 1997 am primit din partea dlui prof. Cazacu o scrisoare olografa din care citez: „Scrisoarea dumneavoastra mi-a produs o mare perplexitate deoarece nu am cunostinta si nu posed nici un fel de testament al doctorului Wilhelm Filderman. Am colaborat acum citiva ani la ziarul Baricada, cind am raspuns la un chestionar al dlui Liviu Valenas (in treacat fie zis, redactia nu a gasit cu cale sa-mi trimita un exemplar din ziar). Fata de astfel de procedee, am decis sa pun capat oricarei colaborari cu acest jurnal si cu Liviu Valenas, pe care nu-l cunosc personal.
Regret deci ca trebuie sa va dau un raspuns negativ la rugamintea dumneavoastra. As dori insa sa va rog daca mi-ati putea trimite un exemplar sau o fotocopie (xerox) dupa articolul care afirma ca eu as fi posesorul unui asemenea document. Ar fi o afirmatie total falsa si inteleg sa protestez impotriva acestei alegatii printr-o declaratie publica in ziar si chiar pe alte cai, inclusiv judiciare…“.
Scrisoarea dlui prof. Matei Cazacu continua descriind personalitatea dr. Filderman. Intr-o discutie la postul TV Antena 1, i-am transmis profesorului de lingvistica mesajul scrisorii dlui prof. Matei Cazacu. Imi rezerv dreptul de a transmite la Sèvre fotocopia cu asa-zisul „testament“ Filderman pentru ca dl prof. Cazacu sa dea curs celor afirmate in scrisoare.
Daca, in ce-l priveste, dl Kurt Treptow, preocupat de problemele sale de pedofilie, a renuntat sa-si sustina in continuare falsurile in ce priveste „testamentul“ Filderman, dl Coja il reia in volumul Holocaust in Romania. Referitor la dl Treptow, mi-as permite sa afirm un lucru verificat, si anume ca practicarea pedofiliei conduce la un dezechilibru psihic. Sa fie oare molipsitor acest dezechilibru psihic si pentru cei cu care a colaborat dl Treptow?
La pagina 24 a cartii sale, dl Coja publica o scrisoare a maresalului Antonescu catre dr. Filderman, referitoare la asa-zise acte antinationale ale evreilor din Basarabia, Bucovina sau Ucraina. Sint obligat sa fac doua observatii pe care fostul profesor de lingvistica le ignora, cu toate ca precis le cunoaste. Prima. Scrisoarea maresalului Antonescu, datata 24 octombrie 1941 (in cartea incriminata data nu apare), este de fapt raspunsul acestuia la scrisoarea curajoasa din 11 octombrie 1941 si se refera la deportarea evreilor din ghetoul din Chisinau. Voi cita o singura fraza la care autorul volumului Holocaust in Romania este amnezic: „…Este moartea, moartea, moartea fara vina, fara alta vina decit aceea de a fi evrei“1.
A doua observatie. La 10 noiembrie 1941, Jacques Truelle, ambasadorul la Bucuresti al guvernului francez de la Vichy, ii trimite o informare ministrului sau de Externe, amiralul Darlan, referitor la corespondenta Antonescu-Filderman2. Voi cita din scrisoarea ambasadorului Truelle: „Aceasta legatie a avut ocazia, in mai multe rinduri, sa semnaleze Departamentului masurile impotriva evreilor, luate fie de guvernul roman, fie de autoritatile subordonate, mai mult sau mai putin calificate. Se parea ca erorile al caror teatru de desfasurare a fost orasul Iasi, in luna iulie ce a trecut si despre care am informat in scrisoarea mea nr. 115 din 4 iulie, nu vor putea fi depasite seste vorba de pogromul de la Iasi din 29 iunie 1941, cind au fost ucisi prin impuscare sau in trenurile mortii 12.000 de evrei, n.m.t. De altfel, de atunci incoace guvernul roman paruse sensibil la reactia opiniei publice, atit din interior, cit si din strainatate, fata de aceste atrocitati, si in cursul lunii septembrie a existat impresia producerii unei oarecari destinderi…“.
„…De fapt, deportarea in Rusia, dincolo de Bug, a tuturor israelitilor stabiliti in Basarabia si Bucovina, inclusiv din regiunile meridionale ale acestor provincii, care nu a fost niciodata ocupata de rusi, iar acest plan de deportare, elaborat in cel mai mare secret, a fost pus in aplicare in cursul lunii octombrie…“
„…Trenurile au fost indreptate spre Moghilev, unde au ajuns dupa 3-4 zile. Existau deja victime printre deportati, bolnavi pe care transportul i-a ucis sau persoane care murisera de frig…“
„…In ciuda antisemitismului exacerbat pe care propaganda a reusit sa-l faca sa domneasca in Romania, aceasta scrisoare sa maresalului, n.m.t a facut cea mai proasta impresie romanilor care si-au pastrat libertatea de judecata si de clarviziune. Se considera ca acuzatiile formulate de maresalul Antonescu la adresa evreilor nu sint deloc intemeiate; daca s-au produs numeroase incidente cu ocazia evacuarii Basarabiei si Bucovinei in 1940, este stabilit ca evreii nu au fost singurii care au participat la ele, ci toata drojdia romaneasca din aceste provincii, precum si minoritarii ucraineni, rusi si altii s-au alaturat evreilor pentru a insulta regimentele romanesti ce se retrageau fara sa lupte. Iar pretentia ca Odesa a rezistat pentru ca fusese aparata de evrei este o tema de propaganda deseori folosita, dar care este intr-adevar ridicola pentru a putea fi luata in serios.“
Sa incerc sa exemplific afirmatiile ambasadorului Truelle. Un prim exemplu: in perioada 28 iunie-2 iulie 1940, numai Corpul 3 al armatei a avut 50.800 dezertori ostasi, 111 dezertori subofiteri si 138 dezertori ofiteri3.
Al doilea exemplu: dupa marturisirea lui Ion Antonescu, populatia romaneasca crestin-ortodoxa a colaborat din prima clipa cu ocupantul sovietic. In sedinta Consiliului de Ministri din 16 noiembrie 1943, conducatorul statului declara: „…Cind am venit acolo sin Basarabia si Bucovina de Nord, n.m.t ne-am gasit in fata unor reclamatii fara sfirsit, in care se arata ca peste 40.000 de ticalosi din aceste provincii se facusera, in timpul ocupatiei rusesti, mai rusi decit rusii. Am fost in fata acestor probleme si daca pedeapsa era capitala mai aveam inca 50.000 sau 100.000 de nenorociri.
Si atunci n-am vrut sa-i pedepsesc si am aplicat clementa, ca si in cazul legionarilor…“4. Acest citat din Ion Antonescu este un act de acuzare pentru maresal si pentru prozelitii sai, inclusiv pentru falsificatorul de documente care este dl Ion Coja. Nu este cazul sa explicam cauzele care au generat exemplele prezentate.
Folosindu-se de falsul testament al dr. Filderman, dl Coja minte atunci cind ii atribuie maresalului salvarea a 20.000 de evrei la Cernauti. Adevaratul salvator al evreilor din Cernauti a fost primarul Traian Popovici. Nu ne putem abtine in a-l cita pe Traian Popovici, caracterizindu-l pe Ion Antonescu si holocaustul in volumul de memorii Spovedania, pe care l-am editat in luna iunie 2002: „…In numele unei umanitati, al unei civilizatii, al unei religii prin esenta iertatoare, in numele unui Christos pagin, un «fauritor de neam nou» si «daltuitor de mai bun destin» ne spurca istoria.
Cu singele celor martirizati; cu sufletele celor expiati in chip supraomenesc, cu groaza celor scaldati in apele mortii, noii preoti ai acestei religii salbatice au inscris pagina de rusine apocaliptica in psaltirea neamului romanesc“5. Marturisesc ca am avut o retinere in a reproduce finalul Spovedaniei. Dar concluziile ii apartin unui martor care s-a aflat in acele zile la Cernauti, ca primar, ii apartin unui intelectual roman, crestin ortodox, avind trei generatii de preoti crestin ortodocsi in arborele sau genealogic, unui umanist care a intruchipat calitatile romanului: gindire eroica si neinfricata si dragoste pentru aproapele sau.
Il sfatuiesc pe autorul volumului Holocaust in Romania sa citeasca memoriile lui Traian Popovici, chit ca intre autorii respectivi este o prapastie uriasa in cuget si simtiri.
Cred ca fostul ministru al guvernului Antonescu, Radu Leca, este martorul cel mai indreptatit pentru a spulbera fabulatiile dlui Coja. Sa-l urmarim:
„…Putina vreme dupa convorbirea mea cu Eftimie (Eftimie Antonescu, presedintele Curtii de Casatie a Romaniei) a izbucnit rebeliunea. Au fost masacrati in mod barbar peste cinci sute de evrei, iar cadavrele lor agatate in cuierele porcilor de la Abator. Multi ofiteri germani care stationau la Bucuresti au fotografiat acest spectacol macabru, iar fotografiile au aparut in gazetele din lumea intreaga, discreditind toata Romania pe tot globul…“6. Pe cine sa credem, pe dl Coja si colaboratorii sai legionari sau pe Radu Leca? Spatiul nu-mi permite, dar stau la dispozitie sa ma prezint ca martor ocular al crimelor bandei legionare conduse de Traian Boeriu si Popov, crime indreptate impotriva familiei mele.
„…Generalii romani, politia, jandarmeria, ministrii civili erau mai antisemiti decit nemtii…“7
„…Ca trenul deportatilor isi continuase drumul pina in Transnistria, unde la prima gara un plutonier de jandarmi, pe nume Constantinescu, din ordin telefonic, impuscase tot transportul de evrei. Eu si azi sint convins ca aceasta operatiune de pe urma careia Piki Vasiliu nu a avut de suferit nimic nu s-a putut face fara stirea maresalului Antonescu…“8. „Oricine este de buna-credinta trebuie sa recunoasca ca Antonescu a patronat, in 1940-1941, toate legile antisemite facute de legionari si de generali, a patronat deportarile evreilor in Transnistria, atit din Basarabia, cit si din Vechiul Regat…“9
„…Dupa asasinatele din luna iunie de la Iasi, nenorocirile s-au tinut lant. Armata romana ocupind Basarabia, toti evreii care nu s-au retras cu armata rusa sau care nu au fost ucisi, o data cu ocupatia, au fost deportati in Transnistria si internati in ghetouri…“10
Referitor la persoana guvernatorului Gh. Alexianu, pe care dl Coja il lauda in volumul Holocaust in Romania, fostul ministru Radu Leca scrie: „…Va veni ziua cind Piki Vasiliu si Gheorghe Alexianu vor fi spinzurati in piata publica…“11. Oare pentru actele sale de caritate un om este spinzurat in piata publica? Daca dl Coja ar fi fost cinstit, ii ceream sa publice sub forma de xerox epistola olografa a rabinului Safran catre „tinarul“ senior Alexianu. N-am cui cere, intrucit dl Coja nu cunoaste notiunea de adevar. In aceste conditii, cind nu poate proba afirmatiile, ne aflam in fata unui fals si uz de fals.
Exista zeci de documente din acele zile ale maretiei si sclaviei romanilor, zeci de documente care il incrimineaza pe Gh. Alexianu pe post de satana si pe dl Coja ca avocat al diavolului.
Citatele din volumul Documente elvetiene, de fapt documente ale Crucii Rosii Internationale, sint scoase din context spre a servi denaturarilor dlui Coja. De o serie de documente acuzatoare pentru regimul Antonescu, autorul volumului Holocaust in Romania uita cu buna-stiinta.
Nu pot sa nu-l citez pe ambasadorul Elvetiei la Bucuresti, Renné de Weck, care la 28 noiembrie 1941 noteaza: „Antisemitismul imbraca forme tot mai monstruoase. Nu mai revin asupra pogromurilor, executiilor in masa, deportarilor de nefericiti condamnati sa moara de foame in ghetourile din Transnistria, desi toate acestea intrec cu mult in oroare masacrarea armenilor, carora toata Europa le-a plins de mila la inceputul secolului“12.
Citind Holocaust in Romania constat ca, prin fals si prin denaturare, unii vor sa tina treaza o rana inca singerinda. In speranta ca intr-o zi vor putea mari rana. Citindu-l pe dl Coja imi amintesc vorbele lui Nicolae Iorga: „De ce atita ura?“.
Nu cred ca impotriva autorului volumului Holocaust in Romania trebuie aplicate prevederile Ordonantei 31/2002. Aplicarea prevederilor respective ar face dintr-un propovaduitor satanic o victima. Cred insa ca lumea stiintifica si culturala romaneasca trebuie sa contribuie la izolarea sa, pina cind va intelege ca vremurile s-au schimbat si ca in Romania nu este loc pentru extremist-comunisti sau legionari. Ajunge!

________
1. Magazin istoric, iunie 1998, p. 58.
2. Ibidem.
3. Mihai Pelin, Legenda si Adevar, Editura Edart, 1994, p. 63.
4. Magazin istoric, iunie 1998, p. 59.
5. Spovedania, Editura Fundatia Filderman, 2002.
6. Radu Leca, Eu i-am salvat pe evrei, Editura Roza Vinturilor, 1994, p. 145.
7. Ibidem, p. 157.
8. Ibidem, p. 157.
9. Ibidem, p. 205.
10. Ibidem, p. 142.
11. Ibidem, p. 167.
12. Confidential, Editura Hasefer, 2002, p. 77.




Pledoarie pentru probitate morala
Autor: Teodor WEXLER

Sint nevoit sa ma refer la articolul Din nou despre exilul romanesc al dlui Neagu Djuvara, aparut in Observator cultural Nr. 140 din 29 octombrie 2002.
Articolul incriminat nu reflecta adevarul istoric si este scris intr-un stil calomniator la adresa sus-semnatului.
Exista nenumarate documente in tara si in SUA care il contrazic pe dl Neagu Djuvara si care imi dau mie dreptate. Dintre acestea, le-as cita pe urmatoarele:
– Elisabeta Hazard, Cold War Crucible. United States Policy and the Conflict in Romania 1943-1952 (Creuzetul razboiului rece. Statele Unite si conflictul din Romania 1943-1952);
– Peter Grosel, Operatiunea Rollback, razboiul secret al Americii in spatele Cortinei de fier;
– Revista Romania viitoare, februarie 1953, Paris, Redactia: Boulevard de Strassbourg 55;
– Memoriul generalului Radescu adresat Departamentului de Stat la 27 aprilie 1948, sub titlul Posibilitati de a utiliza refugiati romani in fortele armate ale Statelor Unite, aflat in arhivele Institutului Hoover de pe linga Universitatea Stanford;
– Diverse documente aflate in arhivele Institutului Hoover si provenite de la diversi membri ai Comitetului National Roman;
– Doamna istoric Laura Cosovanu (Romania) a cercetat, de asemenea, diverse documente ale Institutului Hoover, pe care le-a comentat in prestigioasa revista Magazin istoric, in 10 numere consecutive, in perioada ianuarie-octombrie 2002;
– In arhiva SRI exista filmul documentar asupra parasutarii grupului legionar al lui Viorel Tanase.
Voi trece acum la exemplificari, citind unele informatii pe care dna Laura Cosovanu le-a facut publice.
In 1953, fostul subsecretar de stat roman Alexandru Cretianu impartaseste stadiul relatiilor dintre el si generalul Radescu, intr-un interviu din revista Patria, al carei director era generalul Ion Gheorghe (fostul ambasador al Romaniei la Berlin). Interviul se refera la controversatele fonduri provenite din surse mai mult sau mai putin „curate“ (posibil si de la comunisti), utilizate sau solicitate de diverse fractiuni ale Comitetului National Roman. Divergentele dintre membrii comitetului amintit au depasit stadiul epistolar, ajungind obiectul unui proces public, judecat la Berna. In acest interviu, Cretianu sustine ca, de fapt, in problema fondurilor banesti, grupul generalului Radescu era in combinatie cu guvernul comunist de la Bucuresti, respectiv cu Gheorghiu-Dej. Aceasta versiune este sustinuta si de un oficial sovietic la Bucuresti.
Alte probleme ridicate in documente sint finantarea Comitetului National Roman de catre Nicolae Malaxa, cu fonduri primite de la comunisti, chipurile pentru nationalizarea unor utilaje. Autorul acestor rinduri nu cunoaste inca vreun caz de despagubiri platite de comunisti pentru bunurile nationalizate. Voi cauta in arhivele romanesti secretul fondurilor Malaxa, dar ceva este inca de ascuns.
In articolul scris dupa o memorie in care exista cel putin un scurtcircuit, dl Neagu Djuvara se intreaba de unde am scos cifra de 20.000 de refugiati romani in diverse tari vest-europene, capabili de a suporta rigorile serviciului militar. Ei bine, dna Laura Cosovanu citeaza, in Magazin istoric din aprilie 2002, un memoriu adresat de generalul Radescu, la 27 aprilie 1948, diverselor autoritati americane. Vom prelua si noi din scrisoarea generalului Radescu: „…Cu speranta ca o asemenea masura va fi adoptata in viitor de catre guvernul Statelor Unite, supunem atentiei faptul ca pe putin 20.000 refugiati romani de virsta militara se afla in prezent in zonele militare…“.
Si generalul Radescu explica de ce solicita inarmarea si folosirea acestor 20.000 de romani: „Acesti refugiati, care sint lipsiti de orice fel de sprijin, se afla intr-o situatie disperata. Le lipsesc mincarea, hainele si, in multe cazuri, un loc unde sa se adaposteasca, singura posibilitate de intretinere fiind slujba intimplatoare, in cariere de piatra, in exploatari forestiere, la repararea drumurilor si in agricultura. Inrolarea intr-o organizatie militara i-ar salva pe acesti oameni nu numai din punct de vedere fizic, ci si moral…“. Tradusa in limba romana, scrisoarea generalului Radescu este, de fapt, o pledoarie pentru mercenariatul care sa le asigure recrutilor un trai indestulat, si nu lupta impotriva ocupantului sovietic. Din pacate, dl Neagu Djuvara se fereste de adevar si, neavind argumente, ma calomniaza afirmind ca mint.
In numarul din martie 2002 al revistei Magazin istoric, dna Laura Cosovanu citeaza din cartea lui Peter Grosel, semnalata de mine la inceputul prezentelor insemnari. Vom prelua si noi un singur citat: „…Episodul – prezentat ca unul de senzatie – era cunoscut istoricilor. Este vorba despre proiectul pregatirii unor romani, inclusiv legionari, aflati in lagare in Europa de Vest, pentru a fi trimisi sa lupte contra regimului comunist…“.
Am putea da zeci de citate din arhiva Institutului Hoover, pentru a sustine cele afirmate de noi in paginile Observatorului cultural Nr. 136. Neindoielnic, le cunoaste si dl Neagu Djuvara, in calitatea sa de apropiat al Comitetului National Roman.
In speranta ca va gasi o fisura in documentarea noastra, dl Djuvara si-a asumat rolul de avocat al diavolului, un rol asemanator celui rezervat de comunisti lui Mihail Roller si echipei sale. Initial, mi-am propus sa evit o replica neprincipiala de felul celei a Domniei Sale din Observator cultural Nr. 140. Cu toate acestea, nu pot sa nu constat stilul neprincipial si calomnios al exprimarilor din articolul mai sus-amintit. Acest stil a fost probabil perfectionat in stagiul pe care autorul l-a facut la una dintre curtile tribale ale Africii negre, care la acea data abia se trezea dintr-o prelungita epoca preistorica.
Dl Djuvara isi permite sa-l judece si dupa moarte pe marele roman si, as spune, pe marele cetatean al lumii George Enescu. Este neindoielnic un atentat la patrimoniul national al Romaniei si al romanilor. Se uita prea repede valorile tarii. Nicolae Iorga spunea: „Cine uita nu merita“.
In timp ce dl Djuvara isi avea un trai asigurat in Europa si Africa, Romania era ocupata de trupele lui Stalin si guvernata de quislingii locali. Si atunci, persoanele publice, cum a fost George Enescu, incercau, prin formule de politete, sa imblinzeasca hoardele care ocupau tara.
Acestei politici i s-a raliat nu numai George Enescu, ci si intreaga clasa politica. In Dreptatea din 6 noiembrie 1944, Iuliu Maniu scrie: „…Stalin nu a fost numai un produs de valoare spirituala superioara al revolutiei. El a fost insusi organizatorul ei. Ba mai mult, el este energia nemaipomenita si intruchipatorul talentului extraordinar de organizare care a stiut sa utilizeze, in favorul natiunii sale, rezultatul revolutiei.
Revolutia rusa si grandoarea Uniunii Republicilor Socialiste nu se pot desparti nici un moment de personalitatea uriasa a lui Stalin…“.
Ma intreb: dl Djuvara are curaj sa ramina un inchizitor si in cazul Maniu – simbolul rezistentei anticomuniste –, cum face, pe nedrept, in cazul lui George Enescu?
De ce ridica glasul dl Djuvara impotriva lui George Enescu, care a intruchipat tot ce au avut mai bun si mai sfint Romania si poporul roman? Nu exista si nu poate exista justificare pentru calomnierea lui Enescu.
Sint obligat sa mai semnalez ca in zilele periplului dlui Djuvara imparteam impreuna cu colega mea, ing. Adina Djuvara, represiunea comunista. L-am cunoscut si pe sotul Adinei, renumitul medic chirurg Cuti Djuvara. Am intrat in casa sotilor Djuvara dupa o descindere de o noapte a „militiei poporului“. Au cautat aur, dar nu au gasit. Pus sa-si aleaga clinica in care sa opereze, prof. Djuvara a optat pentru Spitalul Caritas, fost spital al comunitatii evreiesti, nationalizat de comunisti in 1948. Verticalitatea sotilor Djuvara este o mostenire pe care au primit-o de la cele doua familii romanesti Rizescu si Djuvara. Ma plec cu respect in fata memoriei acestor intelectuali romani.
Nu stiu daca intre prof. dr. Djuvara si dl Neagu Djuvara este o filiatiune de singe, dar am de facut doua constatari. Prima, ca intre mine si familia prof. dr. Djuvara a existat o filiatiune de cuget. A doua constatare este ca intre prof. dr. Djuvara si dl Neagu Djuvara este o diferenta, in primul rind, de probitate morala.
Nu pot sa nu scriu si despre doua aparitii publice ale dlui Neagu Djuvara. Prima: am participat ca invitat, alaturi de dl Djuvara, la un simpozion organizat de Institutul de Studii Liberale.
Au monitorizat simpozionul dl acad. Balaceanu-Stolnici, dl acad. Dan Berindei si dna Georgeta Filiti. La discutii a participat si dl Djuvara. Toti vorbitorii au subliniat ca, de-a lungul ultimilor 100 de ani, majoritatea oamenilor politici romani au fost membri ai diverselor societati masonice, exemplificind concret afirmatiile facute. Dl Djuvara s-a inscris in contextul general, facind insa mentiunea ca „la Paris am dorit sa ma inscriu intr-o societate masonica, dar am renuntat, intrucit faceau parte prea multi evrei“. Am ramas stupefiat de afirmatiile dlui Djuvara. Cu atit mai mult cu cit ne aflam intr-un sediu al PNL, partid care in intreaga sa activitate interbelica s-a opus antisemitismului si extremismului. In sala se aflau distinsi intelectuali, printre care dnii Alexandru Paleologu si Dinu Zamfirescu.
A doua mea deziluzie in ce-l priveste pe dl Neagu Djuvara s-a produs dupa o discutie intre Domnia Sa si odrasla unui fost sef legionar, pe postul national de televiziune. Invitatul dumnealui ridica in slavi Garda de Fier, iar dl Djuvara l-a lasat sa debiteze un fluviu de glorificari, uitind ca fruntasul liberal I.G. Duca a fost ucis de aceeasi Garda de Fier. Pentru un observator neutru, nimic nu e intimplator.
In ce priveste comparatia mea cu liderii politici ai unui partid politic romanesc, asemanarea nu cred ca poate sta in picioare. Il sfatuiesc pe dl Neagu Djuvara sa se uite in oglinda si sa nu mai faca afirmatii fara suport.
In concluzie, il rog pe dl Djuvara sa faca istorie fara a o falsifica si sa nu arunce anateme nejustificate in ce ma priveste. Daca, dimpotriva, dl Djuvara se va angaja intr-o polemica publica neprincipiala, faptul il va dezonora. Ca intelectual, cu radacini adinci in trecutul istoric al tarii, eu ma voi apara cu demnitate, dind inca un examen de probitate morala, asa cum am facut si in anii de restriste, cind am platit aceasta atitudine cu ingradirea temporara a libertatii mele.




Retrospectiva istorica
Autor: Teodor WEXLER

Prof. dr. Ion CALAFETEANU, prof. dr. Alexandru CORNESCU-COREN
Romania si criza din Orientul Mijlociu (1965-1971)
Editura Sempre, Seria „Istorii. Documente“, Bucuresti, 2002, 206 p., f.p.


Pentru inceput am de facut doua constatari formale. O prima remarca asupra volumului Romania si criza din Orientul Mijlociu: pe coperta lucrarii sint indicati ca autori prof. dr. Ion Calafeteanu si prof. dr. Alexandru Cornescu-Coren. In realitate, studiul critic al cartii este semnat numai de primul dintre autorii indicati; in rest, volumul cuprinde documente asupra crizei din Orientul Mijlociu si nu face nici o referire la celalalt autor, respectiv Cornescu-Coren. Sa fie o simpla greseala de tehnoredactare?
O a doua remarca se refera la faptul ca numeroase documente publicate sint reproducerile originalelor in limba engleza. Cartea adresindu-se unui public larg, nu intotdeauna cunoscator al limbii engleze, isi pierde din aceasta cauza din gradul de audienta la cititorul roman. Sa fie din nou o greseala de tehnoredactare, una din partea autorului sau a Editurii Sempre?
Neindoielnic, o data cu izbucnirea razboiului de sase zile din Orientul Mijlociu, pozitia regimului comunist de la Bucuresti s-a schimbat in ce priveste protagonistii conflictului.

Urmarind reproducerile din Scinteia in perioada 21 mai-15 iulie 1967, tonul comunistilor de la Bucuresti este altul decit cel al tovarasilor lor din Pactul de la Varsovia. Ceausescu si echipa guvernamentala au inteles sa se distanteze de Moscova. In fond insa, folosind un alt limbaj, guvernantii de la Bucuresti se intilneau in abordarea problemelor pe aceeasi platforma cu aliatii lor din Pactul de la Varsovia. Ne vom explica afirmatiile prin cererile guvernului roman ca Israelul sa-si retraga trupele din teritoriile ocupate si prin mentiunea stringenta de a se rezolva problema refugiatilor arabi palestinieni.
Este bine sa amintim ca, la 62 de ani de la evenimentele dramatice din vara anului 1940, guvernele de la Moscova si Budapesta nu s-au ingrijit in nici un fel de sutele de mii de refugiati din Basarabia, Bucovina si Transilvania de Nord, dupa cum nici un guvern roman nu a ridicat problema acestor stramutati.
In ce priveste retragerea din teritoriile ocupate si revenirea la frontierele de dinainte de 5 iunie 1967 in Orientul Apropiat, amintim ca, la 62 de ani de la acea zi fatidica de 28 iunie 1940, statu quo-ul acelor zile se mentine si azi cu acordul comunitatii internationale.

Ne asteptam ca lucrarea prof. Ion Calafeteanu sa acopere o perioada istorica mult mai mare, cuprinzind razboiul din 1973 si incheierea pacii intre Israel si Egipt si intre Israel si Iordania. Aceasta pace s-a incheiat intr-adevar cu sprijinul diplomatiei de la Bucuresti si merita sa fie evocata.
Nu sintem de acord cu afirmatiile facute in carte conform carora, in 1967, erau deja 400.000 de evrei romani care emigrasera in Israel. Cifra devine apropiata de realitate 20 de ani mai tirziu, timp in care emigrarea cunoaste o curba sinusoidala, in functie de valoarea platilor facute in acest scop de Tel-Aviv si de presiunile impotriva emigrarilor facute de tarile arabe.




Pagini de istorie
Autor: Teodor WEXLER

Suferinta, rezistenta, eroism
Culegere de documente din Istoria Evreilor din Romania, Editura Fundatiei W. Filderman, Bucuresti, 2003, 300 p.


Voi face mentiunea ca volumul prezentat nu cuprinde o redactare postuma a unor evenimente din viata comunitatii evreiesti din Romania, ci este o suma de documente oficiale redactate de autoritatile romanesti si evreiesti ale anilor 1940-1944.
Aceste documente s-au aflat, timp de jumatate de veac in arhiva Serviciului Roman de Informatii, avind pina acum un caracter strict secret. Nu pot sa nu multumesc organelor abilitate ale statului, pentru desecretizarea documentelor de arhiva si posibilitatea de a face publice pagini de suferinta, rezistenta si eroism ale comunitatii evreiesti din Romania.
Evenimentele si datele prezentate apartin deopotriva politiei de siguranta a Romaniei anului 1944, dar si unor reprezentanti ai Mossadului palestinian, care, parasutati fiind pe teritoriul Romaniei, raportau periodic agenturilor de la Istanbul si Geneva atit modul de ajutorare a deportatilor evrei, cit si actiunile de pregatire si realizare a emigrarilor unui numar limitat de evrei romani sau polonezi. Ajutorarea si emigrarea erau asigurate de miscarea sionista din Romania, interzisa formal la 7 august 1942 din ordinul lui Radu Leca.

Anchetele politiei de siguranta a Romaniei au rezultat ca urmare a denuntului realizat la inceputul lunii ianuarie 1944, atit de ambasadorul german von Killinger, cit mai ales de Richter, delegatul biroului Eichmann in Romania. Cei doi insinuau existenta unui vast complot antistatal organizat de evrei impotriva statului roman, in care erau implicati circa 2000 de evrei.
Pentru a analiza desfasurarea anchetelor asa cum apar ele in documentele politiei romane, este bine sa marcam principalele evenimente interne si externe, care au influentat intr-un fel sau altul atit ancheta propriu-zisa a politiei de siguranta, cit si soarta evreimii din Romania.
La 8 noiembrie 1942, un corp expeditionar anglo-american debarca in nodrul Africii. Mitul lui Afrika Corp al maresalului Rommel se prabusea.
La 2 februarie 1943 se terminau luptele de la Stalingrad, in care, dincolo de prabusirea armatei a 6-a a maresalului von Paulus, Romania avea sa suporte tragedia zecilor de mii de ostasi romani cazuti intr-o aventura care nu s-a identificat nici macar o clipa cu idealurile nationale ale romanilor.
In martie 1943, colonelul Ion Popescu, atasat militar al Romaniei la Madrid, este abilitat de vicepresedintele Mihai Antonescu sa trateze cu reprezentantii SUA conditiile de iesire a Romaniei din razboi. Veto-ul lui Ion Antonescu blocheaza tratativele.

La inceputul anului 1943, cardinalul Roncali, viitorul papa Ioan al XXIII-lea, viziteaza Bucurestiul cerindu-i lui Ion Antonescu libera emigrare a 70.000 de deportati din Transnistria. Conducatorul Statului refuza.
In Ialta si crucificarea Romaniei, Nicolae Baciu sustine ca, la inceputul anului 1944, Barbu Stirbey i-a solicitat dr. Filderman o scrisoare care sa-i usureze tratativele de pace cu generalul Wilson si cu ambasadorul Mac Millan.
Si tot in martie 1944, Armata Rosie atingea aliniamentul Iasi-Botosani. Dincolo de amenintarea viitorului Romaniei, o grea amenintare se indrepta impotriva deportatilor din Transnistria, in special prin retragerea grupului de armata german Ukraina.
La 4 aprilie 1944 incepea campania de bombardamente masive anglo-americane asupra Romaniei in care nu doar obiectivele militare erau principala tinta, ci si populatia civila.
Initial au fost implicati in ancheta circa 200 de evrei din Romania. Printre ei, dr. Wilhelm Filderman, fostul lider al populatiei evreiesti din Romania, conducatori ai miscarii sioniste din Romania, in special ai organizatiilor Gordonia si Dror Habonim, simpli evrei care au servit drept gazde pentru refugiatii din Transnistria si Polonia. Dintre cei implicati azi, mai traiesc in Israel: Dolfi Goldstein-Goren, Ithak Artzi, iar la Viena, Sigmund Schiber.
Pe parcursul a trei luni, din cei circa 200 de presupusi vinovati, 170 vor fi eliberati, raminind sa fie judecate 27 de persoane. Judecarea acestora din urma insa avea sa se faca de tribunale civile, pentru delictul de trafic valutar si nu de atentat la securitatea statului. In final, condamnarile suferite de cei 27 de inculpati nu vor depasi perioada de instructie de 2-3 luni, asa ca vor fi eliberati si ei.

La 4 aprilie 1944, anchetatorul penal este schimbat. Noul anchetator, capitan de justitie Jean Nicolau, ajungea la concluzii profund umane greu de intilnit intr-un regim totalitar. Citam din documentele publicate in volumul Suferinta, rezistenta, eroism: „…Exterminarea unei populatii de catre oricine, chiar de catre o trupa, daca se face fara judecata si fara o justificare provenita din dreptul international, constituie o crima de drept comun“. Ar trebui ca acest citat din rechizitoriul anchetatorului inscenarii judiciare din martie-aprilie 1944 sa fie amintit negationistilor de toate culorile, chiar daca ei sint simpli politicieni conjuncturali, dar de taraba, afaceristi de cumetrie sau, eventual, asa-zisi poeti „nationali“ sau psihopati pedofili. Poate ca acest mesaj va ajunge la cei care doresc rescrierea unei istorii ale carei documente sint acum prezentate publicului si care isi fac un titlu de glorie din blocarea in Senat a ordonantei de urgenta 31/2002. Sa speram ca umanismul si bunul simt al romanilor vor spulbera visele celor care tinjesc la o noua noapte a Walpurgiei. Ancheta politieneasca, precum si cea juridica au fost influentate de interventiile benefice ale ambasadorilor Elvetiei, Suediei si ale Comitetului International al Crucii Rosii, prin baronul von Steiger. O prima observatie este ca, prin documentele pe care le publicam azi, apare marturia ca si ambasadorul Suediei s-a implicat in salvarea populatiei evreiesti.
Ambasadorul Elvetiei, De Weck, se va intilni aproape zilnic atit cu vicepresedintele Mihai Antonescu, cit si cu generalul Palangeanu, prefectul de politie al Capitalei. Vom cita un document scris chiar de ambasadorul De Weck, o scrisoare catre consilierul federal, datata 5 februarie 1944: „…In aceste ultime zile, au fost operate la Bucuresti noi arestari in rindurile conducatorilor comunitatii israelite. Conform marturisirii primului ministru, Legatia Germaniei este aceea care a luat initiativa printr-un demers direct pe linga Prefectura de partid.

Se spune ca Von Killinger s-ar fi laudat ca va prezenta maresalului Antonescu probe infailibile impotriva persoanelor arestate. El le acuza ca sint comuniste, ca au ajutat un anumit numar de coreligionari polonezi sa treaca clandestin frontiera romana si au distribuit deportatilor din Transnistria ajutoare obtinute la Bursa Neagra. In afara sumelor folosite de Crucea Rosie Internationala pentru ajutorarea deportatilor – sume a caror origine si distribuire este perfect cunoscuta de cabinetul de la Bucuresti –, este probabil ca sint subsidii furnizate de organizatii evreiesti din strainatate, schimbate in moneda romaneasca si repartizate prin metode ilegale, dar de uz curent in Romania. Germanii se pregatesc sa invoce aceasta «crima» pentru a obtine sentinte judecatoresti impotriva vinovatilor si a impiedica salvarea nefericitilor care au supravietuit persecutiilor si progromurilor acestor ultimi ani“. Scrisoarea ambasadorului De Weck, ca si documentele politiei de siguranta, scot la iveala ca singura vina a evreilor arestati a fost aceea ca au schimbat ajutoarele banesti din strainatate la bursa neagra spre a putea mari fondurile de ajutorare a populatiei evreiesti.

In lotul de presupusi acuzati in ancheta desfasurata se numara si un evreu originar din orasul Balti din Basarabia, conducatorul organizatiei sioniste Gordonia si, in acelasi timp, trimis al Mossadului in Romania, Sunea Tabacinic, avind misiunea de a ajuta la salvarea evreilor deportati si la inlesnirea emigrarii unora dintre ei. Peste ani, Sunea Tabacinic va prelua functia de director general al Mossadului central din Israel. Iata de ce rapoartele sale catre rezidentele din Istanbul si Geneva devin documente cu caracter oficial de care istoriografiile romaneasca, evreiasca si israeliana ar trebuie sa tina seama.
Unele din rapoartele lui Sunea Tabacinic se refera la perioada in care clasa politica a inceput sa aplice legislatia antisemita in Romania. Citam dintr-un raport al lui Tabacinic, alias Dan Saike: „Legile antisemite sint consecintele influentei de stat a nemtilor asupra cercurilor de conducere ale statului roman, inca din 1938, in timpul guvernului Goga-Cuza [...] Scoaterea evreilor din armata, luarea averilor de la evrei si acelea in care era plasat capital evreiesc si, mai mult decit aceasta, deportarea intr-un timp foarte scurt a populatiei evreiesti din teritorii intregi, cum s-a intimplat in Bucovina si Basarabia si deportarea femeilor cu copiii lor, din oraselele din Moldova, arestarea barbatilor, conditiile in care au fost adusi acolo si felul in care au suferit acesti nenorociti, amintesc fapte crude ale popoarelor barbare s…t In aerul sufocant, plin de mirosul urit al cadavrelor moarte, aceia care au ramas in viata au trebuit sa se sinucida sau sa indure suferinte pe care un creier omenesc nu si le poate inchipui“.

Si Dan Saike isi justifica afirmatiile. Lasam cititorului volumului sa faca singur cunostinta cu Transnistria si cu suferintele ei.
Deosebit de importanta este prezenta unui inventar al victimelor si al supravietuitorilor facut la fata locului. In teritoriile din Est, materialul lui Saike identifica, in 1941, 500.000 de evrei deportati. In 1944, in Transnistria mai ramasesera 70.000 de deportati, pe care fostul sef al Mosadului ii plaseaza astfel: 5.000 inchisi in taberele inchisorilor de la Vapniarka, Ribnita sau Betiara (majoritatea considerati suspecti de colaborationism); restul se aflau imprastiati dupa cum urmeaza: 17.000 la Moghilev, 10.000 la Bersad, 3.000 la Balta, 3.000 la Sarogorod, 3.000 la Giuein, 3.000 la Tulcin, 3.000 la Golta, 2.000 la Oserint, 2.000 la Krasnaia, 1.700 la Obadovca, 1.600 la Laziden. Toti acestia nu aveau drept de iesire din ghetourile respective. Alti 15.000 de deportati evrei traiau liberi in mediul rural din Transnistria. Parcurgind descrierea ghetourilor din Transnistria si cifrele celor ramasi in viata dupa 3 ani de deportare, asa cum ni le prezinta reprezentantul Mossadului, cred ca istoricii ar trebui sa se pronunte daca Transnistria a fost un lagar de concentrare sau unul de exterminare, chiar daca exterminarea nu se facea utilizind gaz ciclon, ci creind conditii de exterminare prin infometare, propagarea bolilor sau prin executiile din anul 1941.

Sunea Tabacinic nu uita a se referi la crimele ocupantului maghiar din Ardealul de Nord.
Mult timp, unii istorici, chiar de origine evreiasca, au sustinut ca forma de rezistenta evreiasca in Romania in anii martiriului a fost insasi supravietuirea acestei populatii, cu pastrarea traditiilor si insotita de protestele publice ale unor lideri ca dr. Filderman. In rapoartele semnate de Sunea Tabacinic, reprezentant al Mossadului, ni se prezinta o fata noua a rezistentei si a eroismului evreiesc, universul concentrationar, unde se aplicau forme mascate de genocid. Luam cunostinta de salvarea concreta atit a unui mare numar de deportati evrei din Romania, cit si de evrei polonezi. Organizatiile sioniste achizitionau in 1944 uniforme ale unitatilor germane Todt, arme de mic calibru, punind pe picioare la Bucuresti o adevarata fabrica de acte de identitate false, spre a-i salva pe evreii polonezi. Faptele pe care ni le prezinta Sunea Tabacinic sint actiuni de rezistenta si eroism, nu speculatii. Ele infirma teoriile antisemite ca evreii s-au lasat deportati sau ucisi, pentru ca nu stiau sau nu vroiau sa lupte.

Dan Saike ne supune atentiei si o alta realitate din anii razboiului; legaturile de colaborare intre militantii sionisti si miscarea de rezistenta iugoslava. In spiritul acestor legaturi, incepind cu 1944, mii de evrei din Romania vor lua calea emigrarilor tranzitind Iugoslavia.
Ca evreu avind o misiune oficiala din partea Mossadului, Sunea Tabacinic raporteaza centralelor din Istanbul si Geneva ce a vazut in timpul rascoalei din ghetoul Varsoviei. Evreii din ghetoul Varsoviei au pornit la lupta cu miinile goale impotriva tancurilor si aviatiei unitatilor SS. Rascoala din ghetoul Varsoviei este o pagina a sclaviei si a eroismului evreilor pe care nici unul dintre aliati nu a sprijinit-o, desi trupele maresalului Rokosovski se aflau la 60 km de Varsovia.
In incheiere, reproduc cuvintele acad. Nicolae Cajal scrise in prefata volumului: „…Cu emotii si cu indreptatita nevoie de intelegere a unui timp incarcat de nefericiri, sa ne aplecam asupra acestor pagini de eroism din istoria evreilor din Romania“.




FILM. Avocatii diavolului
Autor: Teodor WEXLER | Categoria: Arte | 0 comentarii
Recomanda articolul prin: Tipareste pagina Marime text
Despartirea de national-comunism s-a produs in zilele lui decembrie 1989. Stim cu totii ca aceasta despartire a fost deosebit de violenta, cu lacrimi si, in primul rind, cu valuri de singe.
Exista date ca singele acesta s-ar fi scurs pe strazile oraselor romanesti dupa scenarii si regii apartinind unor personalitati care au servit cu zel si devotament national-comunismul. Implicarea lor e insa greu de dovedit, desi au trecut mai bine de 13 ani de la evenimente.
Ca au existat regizori, scenaristi, artisti sau „poeti nationali“ care au servit cu zel si devotament national-comunismul este o banalitate. Ca acesti reprezentanti ai intelighentiei „epocii de aur“ s-au spalat, apoi, pe miinile cu care le-au strins pe ale cuplului prezidential, asta este alta fata a monedei. Dintr-un inginer la IOR, domnul Sergiu Nicolaescu a devenit producatorul en vogue al unor filme din vremuri peste care uitarea nu se poate asterne...

Pe 22 februarie 2003, postul de televiziune Pro TV a transmis partea a II-a a serialului Oglinda, in care asistam la un dialog intre Ion Antonescu si Voitinovici (fostul presedinte al Tribunalului Poporului), discutie in cursul careia evreii din Romania sint calomniati in fel si chip. Din cite am putut afla din documente istorice, un astfel de dialog nu a avut loc, in realitate, niciodata – el fiind o fictiune cu originea in imaginatia dlui Sergiu Nicolaescu. Ma intreb cui ii serveste o calomnie produsa de prolificul om de cinematografie, care intra in conflict atit cu adevarurile istorice, cit si cu Ordonanta nr. 31/2002? Sau, poate, pentru presedintii comisiilor parlamentare nu exista adevar istoric, si cu atit mai putin lege de respectat...
Intimplarea face sa cunosc bine conceptiile de viata ale dlui Sergiu Nicolaescu, din discutiile avute impreuna. E pacat ca domnia sa modifica istoria tarii. Vreau sa-i amintesc inginerului mecanic, dar si regizorului, scenaristului si actorului Sergiu Nicolaescu faptul ca evreii din Romania au suferit cu suferinta romaneasca si au sperat cu speranta romaneasca. Voi cita un singur document: Cronica lui Ortelius din 1648. „In anul 1600, in fata cetatii Alba Iulia, din 18 000 de osteni ai lui Mihai Voda Viteazul, 1000 erau evrei.“

Vrea sa recunoasca dl Nicolaescu sau nu, Antonescu, idolul sau, a gresit in primul rind fata de romani: a intrat in razboi fara existenta unui document care sa reglementeze relatiile dintre guvernul acelor zile si guvernul german privind razboiul antisovietic. Se pare ca, dupa 62 de ani, prietenii politici ai dlui Nicolaescu repeta trecutul, in alte conditii geopolitice.
In ce-i priveste pe evrei, documentati-va, domnule Nicolaescu, intrati pe aleile eroilor din cimitirele evreiesti si veti gasi acolo sute de morminte ale celor care au contribuit la faurirea Statului National Unitar Roman. Nu dati friu liber antisemitismului.

Mergeti insa, domnule Nicolaescu, si in cimitirul evreiesc din Pacurari (Iasi); veti gasi gropile comune a 12 000 de evrei ucisi in timpul pogromului de la Iasi din 1940. Cititi-l pe Radu Leca. V-as intelege, oarecum, pozitia, daca ati fi ateu. Daca sinteti crestin, nu va pot intelege, caci religia crestina este profund umana. Si nu pot intelege nici pozitia CNA fata de Pro TV. Postul OTV al lui Dan Diaconescu a fost interzis pentru culpe similare celor ale dlor Nicolaescu si Sarbu. Mastodontul dlui Adrian Sarbu nu a fost nici macar atentionat. Sau poate se aplica fabula lui Grigore Alexandrescu, stim cu totii care, Ciinele si catelul...
CNA-ul nu a fost atent nici la apelul lui Le Pen pentru faurirea unei internationale national-extremiste, apel transmis live de Prima TV in ziua de 15 martie a.c.

Nu pledez pentru reintroducerea cenzurii, dar fac apel la respectarea legii (ma refer, din nou, la Ordonanta nr. 31/2002) si, in primul rind, la omenia romaneasca.
Sint multi reprezentanti ai intelighentiei romanesti al caror discurs public aminteste de national-comunism sau chiar de fascism. Incet-incet, cred ca acesti oportunisti vor infiinta un „partid national extremist“ – cu sprijinul clasei politice postdecembriste. Si, nu in ultimul rind, cu sprijinul partidului de guvernamint.
Trebuie inteles, o data pentru totdeauna, ca nu poti fi in NATO si in Uniunea Europeana avindu-i ca sigla pe drapel pe Ion Antonescu si Nicolae Ceausescu. Si aceasta chiar daca, momentan, interesele conjuncturale de pe celalalt mal al Atlanticului permit sa se mai inchida cite un ochi.
Avocatii diavolului trebuie monitorizati, cit nu e prea tirziu. Altfel, bizara liniste cu care sint tolerate ideologii straine romanilor se va razbuna, in timp.