Înțelegerea și critica istorică a acestor atitudini, ce pot părea sau sunt azi șocante, nu se poate realiza decât prin cunoașterea contextului economic și demografic de după 1848 în Moldova, ulterior, după 1864, în România. Judecata anacronică trebuie exclusă ca neavenită și profund dăunătoare intereselor românilor, azi.
D. Xenopol despre jidani
„Dacă un Român s-ar hotărî să deschidă o prăvălie, nici un jidan nu-i va trece pragul, fiind astfel ocolit de o clientelă numeroasă, în timp ce Românii nu se opresc deloc de a cumpăra de la Jidani. Se înțelege dar că chiar fără cartelarea prețurilor, rezistența negustorului si meseriașului român poate fi înfrântă.
„Niciodată un jidan nu va primi în întreprinderea sa un Român dacă acesta din urmă ar putea să învețe de la el câte ceva; căci Românii nu sunt primiți în casele jidovești decât ca slugi sau hamali. Acest sistem de exclusivism persistă cu toată puterea. Nu se află, în nenumăratele ateliere sau prăvălii ale jidanilor care au înțăsat Moldova dela un capăt la altul, nici un singur crestin sau Român ca ucenic, lucrător, contra-maistru, contabil, casier, vânzător.
„Jidanii practică deci față de Români exclusivismul economic cel mai riguros și nu pot renunța la el căci le este prescris de însăși religia lor.
(Din „La question israelite en Roumanie” par A. D. Xenopol, studiu apărut în „La renaissance latine” Rue Boissy-d’Anglas 25, Paris, 1902, pag. 17).
(Opere complete. Chestiunea israelită, Iasi, librăria românească Ionescu-Georgescu, 1914. Citat de Alex. Naum).
* *
«Prin ce muncă sau sacrificii și-au câstigat dreptul de a aspira la egalitate cu cetătenii români! Ei au luptat cu Turcii, Tătarii, Polonii si Ungurii? Lor le-au pus Turcii, când au înfrânt tratatele vechi, capul în poale? Prin munca lor s-a ridicat vaza acestei țări, s-a desgropat din învăluirile trecutului această limbă? Prin unul din ei și-a câștigat neamul românesc dreptul la soare?»
Vasile Conta despre jidani
„Noi, dacă nu vom lupta în contra elementului jidovesc, vom pieri ca națiune.
„Este recunoscut, de către chiar acei cari ne atacă azi, că cea dintâiu condiție pentru ca un Stat să poată exista și prospera este ca cetățenii acelui Stat să fie din aceeași rasă, din același sânge, și aceasta este ușor de înțeles. Mai întâiu indivizii de aceeasi rasă se căsătoresc obisnuit numai între dânsii; căci numai prin căsătorie între dânsii se mentine unitatea de rasă pentru toti acei indivizi; apoi căsătoria dă nastere la sentimentele de familie, care sunt legăturile cele mai puternice si cele mai durabile din câte leagă vreodată pe indivizi între dânsii; si când tinem seama că aceste legături de familie se întind dela individ la individ până când cuprind întregul popor al unui Stat, vedem că toti cetătenii care constituiesc Statul, sunt atrasi unul către altul prin un sentiment general de iubire, prin aceea ce se numeste simpatia de rasă. Mai mult decât atât. Dacă tinem seamă că acelasi sânge curge în vinele tuturor membrilor unui popor, întelegem că toti acesti membri vor avea, prin efectul ereditătii, cam aceleasi sentimente, cam aceleasi tendinte, si chiar cam aceleasi idei; asa încât la vreme de nevoie, la ocaziuni mari, inima tuturor va bate în acelasi fel, mintea tuturor va adopta aceeasi opinie, actiunea tuturor va urmări acelasi scop; cu alte cuvinte natiunea care va fi de o singură rasă va avea un singur centru de gravitate; si Statul care va fi format din o astfel de natiune, acela si numai acela va fi în cele mai bune conditii de tărie, de trăinicie si de progres. Prin urmare, după cerintele chiar ale fiintei, cea dintâiu conditiune pentru existenta unui Stat, este ca poporul să fie din aceeasi rasă. Ei bine, acest adevăr este acela pe care se bazează principiul nationalitătilor, de care se face atâta vorbă în lumea civilizată. Acest principiu al nationalitătilor, se întelege că nu se raportă decât la rasă, si nici de cum la ceeace se numeste supusii aceluiasi Stat, fără deosebire de rasă, căci atunci principiul n’ar mai avea nici o aplicare. Ei bine, acest principiu este atât de adânc înrădăcinat astăzi în constiinta tuturor oamenilor, fie oameni de Stat, fie simpli cetăteni, încât astăzi toate constituirile si toate reconstituirile de State nu se mai fac în lumea civilizată decât după principiul nationalitătilor. Apoi să nu se mai zică atunci de către publicistii evrei, sau evreofili că baza Statului ar fi numai simplu interes material comun al cetătenilor fiindcă vedem din contră că tocmai veacul nostru este acel care a dat nastere principiului nationalitătilor, tocmai principiul acesta prevalează astăzi din ce în ce mai mult…
„Este adevărat că aceasta nu împiedecă admiterea străinilor la cetătenia unui Stat, dar cu o conditiune: ca acei străini să se contopească în natiunea dominantă; cu alte cuvinte, să se amestece cu totul asa încât la urma urmei, să rămâie în stat tot unul si acelasi sânge.
„Acestea sunt singurele principii stiintifice ale naturalizatiunii. Asa dar, pentru ca naturalizarea să fie folositoare, ratională si conformă cu stiinta, ea nu trebuie acordată decât acelor străini care se contopesc, sau se dispun a se contopi, prin căsătorie cu indigeni. Altmintrelea, întelegeti bine că dacă s’ar acorda cetătenia la indivizi cari nu au aplicarea si nici nu o pot avea, de a se contopi în sângele rasei dominante atunci ar fi a expune acea tară la o luptă perpetuă între tendinte contrare.
„Nu zic că nu se poate ca diferitele rase ce ar exista într’o tară să aibă câte odată un interes comun, ca tendintele ereditare ale uneia să fie deopotrivă favorizate, ca si tendintele ereditare ale alteia de aceleasi împrejurări. Cât timp această stare de lucruri ar dura, împământeniti si pământeni ar trăi negresit în pace. Dar împrejurările se schimbă si cu ele se poate schimba si interesul diferitelor rase; si dacă nu astăzi, mâne; dacă nu mâne, poimâne, tendintele împământenitilor se vor găsi în conflict cu tendintele pământenilor, si atunci interesul unora nu se va mai împăca cu interesul celorlalti, si atunci interesele unora nu vor putea fi satisfăcute fără sacrificiile intereselor celorlalti; si atunci va fi lupta de existentă între o rasă si alta, vor fi lupte înversunate, care nu vor putea fi terminate decât sau prin disolvarea complectă a Statului, sau când una din rase va fi zdrobită cu totul pentru a rămâne iarăsi o singură rasă dominantă în Stat… Ei bine, istoria noastră natională si experientele de toată ziua ne-au dovedit si ne dovedesc că dintre toti străinii care vin la noi, turcii si mai cu seamă jidanii sunt aceia care nu se amestecă niciodată cu noi prin căsătorie, pe când ceilalti străini: rusi, greci, italieni, germani, se amestecă cu noi prin căsătorie si se contopesc cu noi, dacă nu la întâia generatiune, la a doua sau la a treia, dar în fine vine un timp când nu mai este nici o deosebire între acesti străini si noi, nici în privinta sângelui, nici în privinta iubirii de patrie. Nu tot asa este si cu jidanii…
„…Oricum s’ar pune chestiunea, ori cum s’ar interpreta, noi dacă nu vom lupta în contra elementului jidovesc, vom pieri ca natiune.
(Din discursul contra revizuirii art. 7 din Constitutie, tinut în Camera Deputatilor, sesiunea extraordinară, sedinta dela 4 Septembrie 1879 si publicat în Monitorul Oficial cu Nr. 201 cu data de Miercuri 5 (17) Septembrie 1879, paginile 5755 si 5756).»
«Așa dară, Talmudul prevede pentru Jidani două căi de purtare în privința noastră:
„Dacă sunteți mai puternici decât creștinii, exterminați-i.
„Dacă sunteți mai slabi decât creștinii, lingușiți-i… Însă un om mai slab decât mine, pentru ca să poată ajunge odată a fi mai tare decât mine, trebuie mai întăiu să treacă prin o treaptă de mijloc, în care să fie egal cu mine.
„Acum întelegeți oare ce va să zică a acorda Jidanilor drepturile așa numite politice?»
(Din „Studii asupra Judaismului. Talmudul ca profesiune de credintă a poporului israelit”, de B. P. Hâjdeu, Directorul „Arhivei istorice a României”, presedintele secțiunii științelor morale si politice a Atheneului Român, Bucuresti. Tipografia Theodor Vaidescu, Casa Bossel, Nr. 34, 1866; pag. 30, 31)
„Niciodată un jidan nu va primi în întreprinderea sa un Român dacă acesta din urmă ar putea să învețe de la el câte ceva; căci Românii nu sunt primiți în casele jidovești decât ca slugi sau hamali. Acest sistem de exclusivism persistă cu toată puterea. Nu se află, în nenumăratele ateliere sau prăvălii ale jidanilor care au înțăsat Moldova dela un capăt la altul, nici un singur crestin sau Român ca ucenic, lucrător, contra-maistru, contabil, casier, vânzător.
„Jidanii practică deci față de Români exclusivismul economic cel mai riguros și nu pot renunța la el căci le este prescris de însăși religia lor.
(Din „La question israelite en Roumanie” par A. D. Xenopol, studiu apărut în „La renaissance latine” Rue Boissy-d’Anglas 25, Paris, 1902, pag. 17).
Eminescu despre jidani
„Dacă astăzi, când n-au plenitudinea drepturilor civile și nici pe cele politice, au pus mâna pe tot negoțul si pe toată industria mică din Moldova, dacă astăzi se lăfăesc înspăimântător asupra șesului românesc, dacă astăzi se încuibă în vatra harnicilor olteni, ce va fi oare mâne, când vor avea drepturi egale, când vor avea putința de a-și zice români, când vor avea înscris în legi dreptul formal că patria aceasta este a lor tot deopotrivă cu noi !(Opere complete. Chestiunea israelită, Iasi, librăria românească Ionescu-Georgescu, 1914. Citat de Alex. Naum).
* *
«Prin ce muncă sau sacrificii și-au câstigat dreptul de a aspira la egalitate cu cetătenii români! Ei au luptat cu Turcii, Tătarii, Polonii si Ungurii? Lor le-au pus Turcii, când au înfrânt tratatele vechi, capul în poale? Prin munca lor s-a ridicat vaza acestei țări, s-a desgropat din învăluirile trecutului această limbă? Prin unul din ei și-a câștigat neamul românesc dreptul la soare?»
Vasile Conta despre jidani
Posted in Personalități române despre jidani by destainuit on March 30, 2011
„Noi, dacă nu vom lupta în contra elementului jidovesc, vom pieri ca națiune.
„Este recunoscut, de către chiar acei cari ne atacă azi, că cea dintâiu condiție pentru ca un Stat să poată exista și prospera este ca cetățenii acelui Stat să fie din aceeași rasă, din același sânge, și aceasta este ușor de înțeles. Mai întâiu indivizii de aceeasi rasă se căsătoresc obisnuit numai între dânsii; căci numai prin căsătorie între dânsii se mentine unitatea de rasă pentru toti acei indivizi; apoi căsătoria dă nastere la sentimentele de familie, care sunt legăturile cele mai puternice si cele mai durabile din câte leagă vreodată pe indivizi între dânsii; si când tinem seama că aceste legături de familie se întind dela individ la individ până când cuprind întregul popor al unui Stat, vedem că toti cetătenii care constituiesc Statul, sunt atrasi unul către altul prin un sentiment general de iubire, prin aceea ce se numeste simpatia de rasă. Mai mult decât atât. Dacă tinem seamă că acelasi sânge curge în vinele tuturor membrilor unui popor, întelegem că toti acesti membri vor avea, prin efectul ereditătii, cam aceleasi sentimente, cam aceleasi tendinte, si chiar cam aceleasi idei; asa încât la vreme de nevoie, la ocaziuni mari, inima tuturor va bate în acelasi fel, mintea tuturor va adopta aceeasi opinie, actiunea tuturor va urmări acelasi scop; cu alte cuvinte natiunea care va fi de o singură rasă va avea un singur centru de gravitate; si Statul care va fi format din o astfel de natiune, acela si numai acela va fi în cele mai bune conditii de tărie, de trăinicie si de progres. Prin urmare, după cerintele chiar ale fiintei, cea dintâiu conditiune pentru existenta unui Stat, este ca poporul să fie din aceeasi rasă. Ei bine, acest adevăr este acela pe care se bazează principiul nationalitătilor, de care se face atâta vorbă în lumea civilizată. Acest principiu al nationalitătilor, se întelege că nu se raportă decât la rasă, si nici de cum la ceeace se numeste supusii aceluiasi Stat, fără deosebire de rasă, căci atunci principiul n’ar mai avea nici o aplicare. Ei bine, acest principiu este atât de adânc înrădăcinat astăzi în constiinta tuturor oamenilor, fie oameni de Stat, fie simpli cetăteni, încât astăzi toate constituirile si toate reconstituirile de State nu se mai fac în lumea civilizată decât după principiul nationalitătilor. Apoi să nu se mai zică atunci de către publicistii evrei, sau evreofili că baza Statului ar fi numai simplu interes material comun al cetătenilor fiindcă vedem din contră că tocmai veacul nostru este acel care a dat nastere principiului nationalitătilor, tocmai principiul acesta prevalează astăzi din ce în ce mai mult…
„Este adevărat că aceasta nu împiedecă admiterea străinilor la cetătenia unui Stat, dar cu o conditiune: ca acei străini să se contopească în natiunea dominantă; cu alte cuvinte, să se amestece cu totul asa încât la urma urmei, să rămâie în stat tot unul si acelasi sânge.
„Acestea sunt singurele principii stiintifice ale naturalizatiunii. Asa dar, pentru ca naturalizarea să fie folositoare, ratională si conformă cu stiinta, ea nu trebuie acordată decât acelor străini care se contopesc, sau se dispun a se contopi, prin căsătorie cu indigeni. Altmintrelea, întelegeti bine că dacă s’ar acorda cetătenia la indivizi cari nu au aplicarea si nici nu o pot avea, de a se contopi în sângele rasei dominante atunci ar fi a expune acea tară la o luptă perpetuă între tendinte contrare.
„Nu zic că nu se poate ca diferitele rase ce ar exista într’o tară să aibă câte odată un interes comun, ca tendintele ereditare ale uneia să fie deopotrivă favorizate, ca si tendintele ereditare ale alteia de aceleasi împrejurări. Cât timp această stare de lucruri ar dura, împământeniti si pământeni ar trăi negresit în pace. Dar împrejurările se schimbă si cu ele se poate schimba si interesul diferitelor rase; si dacă nu astăzi, mâne; dacă nu mâne, poimâne, tendintele împământenitilor se vor găsi în conflict cu tendintele pământenilor, si atunci interesul unora nu se va mai împăca cu interesul celorlalti, si atunci interesele unora nu vor putea fi satisfăcute fără sacrificiile intereselor celorlalti; si atunci va fi lupta de existentă între o rasă si alta, vor fi lupte înversunate, care nu vor putea fi terminate decât sau prin disolvarea complectă a Statului, sau când una din rase va fi zdrobită cu totul pentru a rămâne iarăsi o singură rasă dominantă în Stat… Ei bine, istoria noastră natională si experientele de toată ziua ne-au dovedit si ne dovedesc că dintre toti străinii care vin la noi, turcii si mai cu seamă jidanii sunt aceia care nu se amestecă niciodată cu noi prin căsătorie, pe când ceilalti străini: rusi, greci, italieni, germani, se amestecă cu noi prin căsătorie si se contopesc cu noi, dacă nu la întâia generatiune, la a doua sau la a treia, dar în fine vine un timp când nu mai este nici o deosebire între acesti străini si noi, nici în privinta sângelui, nici în privinta iubirii de patrie. Nu tot asa este si cu jidanii…
„…Oricum s’ar pune chestiunea, ori cum s’ar interpreta, noi dacă nu vom lupta în contra elementului jidovesc, vom pieri ca natiune.
(Din discursul contra revizuirii art. 7 din Constitutie, tinut în Camera Deputatilor, sesiunea extraordinară, sedinta dela 4 Septembrie 1879 si publicat în Monitorul Oficial cu Nr. 201 cu data de Miercuri 5 (17) Septembrie 1879, paginile 5755 si 5756).»
Bogdan Petriceicu Hașdeu despre jidani
«Așa dară, Talmudul prevede pentru Jidani două căi de purtare în privința noastră:
„Dacă sunteți mai puternici decât creștinii, exterminați-i.
„Dacă sunteți mai slabi decât creștinii, lingușiți-i… Însă un om mai slab decât mine, pentru ca să poată ajunge odată a fi mai tare decât mine, trebuie mai întăiu să treacă prin o treaptă de mijloc, în care să fie egal cu mine.
„Acum întelegeți oare ce va să zică a acorda Jidanilor drepturile așa numite politice?»
(Din „Studii asupra Judaismului. Talmudul ca profesiune de credintă a poporului israelit”, de B. P. Hâjdeu, Directorul „Arhivei istorice a României”, presedintele secțiunii științelor morale si politice a Atheneului Român, Bucuresti. Tipografia Theodor Vaidescu, Casa Bossel, Nr. 34, 1866; pag. 30, 31)
Jidanii sunt in acest moment cel mai daunator si ticalos grup etnic de pe planeta ,deasemenea probabil si din istoria omenirii.
RăspundețiȘtergereDomnule ZOG, afirmațiile de acest gen au un grad de generalizare care nu poate fi acceptat, nici logic, nici istoric, nici moral. În orice caz, eu cred că orice comunitate are trăsături comune și excepții. Bune sau rele. Așa și cu evreii. cu românii etc. Carac terizarea unui grup, acceptarea ideei că este sau nu este cumva, duce la aberații și la conflicte fără sfârșit. Vă propun să căutați excepțiile la această judecată globală și poate veți avea multe suprize. Dan Culcer
RăspundețiȘtergereIn sfarsit dau si de un om normal care nu este mancat de ura. In Romania au ramas foarte putin evrei. Multi au fost omoriti in pogromuri. intrenul mortii dela Iasi si altii in Transnistria precum si in Transilvania unde Nemtii si Ungurii i-au curatat. Dupa raza boi au plecat cei ramasi in Israel, in Vest si in Statele Unite. Ura a ramasa aceiasi. Nu meritati sa aveti evrei in Romania care s'au evidentiat in industrie. in comerti. in arte si literatura. Adio Romania!
Ștergere