Treceți la conținutul principal

Ion Varlam.— COMUNISMUL ESTE EXPRESIA POLITICÃ A CRIMEI ORGANIZATE


COMUNISMUL ESTE EXPRESIA POLITICÃ A CRIMEI ORGANIZATE
Hoţii la putere nu constituie o bandã izolabilã de complici puşi pe pradã. Ei sunt continuatorii tipului comunist de dominaţie politicã care este însãşi expresia politicã a crimei organizate.
Adaptat la dispariţia pretextului marxist, PSD şi partidele lui satelite au preluat metodologia ex-partidului unic ale cãrui tehnici de acaparare a puterii le folosesc pentru pregãtirea noului totalitarism la a cãrui instalare asistãm zilnic dar fãrã a ne înţelege asupra modalitãţilor de a pune capãt acestei ascensiuni.
Structurile active ale PSD au reuşit sã infiltreze şi sã devieze de la obiectivele lor definitorii chiar şi instanţele al cãror scop proclamat şi recunoscut este lupta împotriva comunismului, cum este spre pildã AFDPR, transformatã de noua ei conducere în instrument de legitimare a puterii neo-comuniste cu care ne-au procopsit bolşevicul Ion Iliescu şi "minierii" care au înlocuit Securitatea. Partidele istorice care incarneazã legitimitatea democraticã tocmai prin respingerea lor fermã a oricãrui tip de compromis cu totaliutarismul bolşevic, au fost scoase din joc puţin dupã ieşirea lor din ilegalitate, fiind cu succes infiltrate şi fagocitate de agenţii neo-comunismului la putere, care au reuşit sã le prefracã în "aliaţi obiectivi" ai puterii opoziţie a lor.   
Nicãieri şi niciodatã comuniştii nu au cucerit, nu au exercitat şi nu au pãstrat puterea în mod legal şi conform voinţei generale exprimate prin sufragiul universal. Pretutindeni şi întotdeauna ei au luat, exercitat şi conservat puterea prin mijloace care, în lumea civilizatã, cad sub incidenţa codului penal (crminal law).
Activiştii comunişti şi susţinãtorii lor sunt nişte rãufãcãtori specializaţi în omucidere, tâlhãrie, jaf şi fraudã al cãror unic scop real este însuşirea totalã şi absolutã a tuturor formelor de proprietate. Dacã obiectivele patrimoniale ale adepţilor comunismului nu au fost clar revelate şi fãţiş proclamate pânã la abandonarea faţadei marxiste a modelului bolşevic de totalitarism în 1990, astãzi ele constituie motivarea de netãgãduit a "noii clase conducãtoare" - cum a numit sociologul comunist Milovan Djilas oligarhia politicã generatã de regimulrile care au înlocuit prin "revoluţie" instituţiile politice ale statelor "burghezo-moşiereşti" de Armata roşie dupã înfrângerea "fascismului" în 1945.
Urmaşii actuali ai noii clase constituite de Stalin pentru a opera schimbãrile necesare bunei funcţionãri şi vasalitãţii necondiţionale a statelor satelite ale URSS, sunt astãzi rãmãşiţele nomenclaturii de partid - cu neamurile şi ciumetiile lor  (parentela politicã) şi aparatul de partid, adicã clientela politicã a categoriei precedente. Cu alte cuvinte, serviciile secrete formate din membrii verificaţi ai gãrzilor pretoriene oficial desfiinţate odatã cu pretinsa scoatere din peisajul politic al defunctei conduceri supreme.
Aceastã oligarhie colonialã controleazã tot ceea ce mişcã în Ţarã prin centrele de decizie şi de profit infiltrate de creaturile "serviciilor" (gãrzile pretoriene şi structurile de informaţii).
Pe planul politic, Partidele istorice, purtãtoarele fireşti ale legitimitãţii democratice, au fost primul inamic care trebuia scos din joc. Conştienţi de lipsa lor absolutã de legimitate în contextul concurenţei democratice, oamenii Kremlinului în frunte cu coteria lui Ion Iliescu au scos rapid şi brutal de pe piaţa politicã partidele care întruchipau în mod necontestabil legitimitatea democraticã, în frunte cu PNŢCD.
Dupã fagocitarea acestora, s'a restabilit monopolul absolut asupra mijloacelor de informare. A cãror aparentã libertate şi obiectivitate sunt este asiguratã de farsa talk-show-urilor conduse de propagandiştii cei mai infocaţi de ieri, preschimbaţi în moderatori de adoptarea stilului civilizat al confruntãrilor politice care au loc pe posturile occidentale.
Pe planul puterii economice, filialele de faţadã ale noului partid unic au obţinut exploatarea succesiunii patrimoniului rezultat din acapararea proprietãţii private prin aşa zisa naţionalizare.
 Corupţia împotriva cãreia s'au ridicat oamenii strãzii este consubstanţialã sistemului comunist. Situaţiile publice şi interesele patrimoniale ale potentaţilor zilei sunt asigurate prin fraudã şi corupţie. Mai întâi ca succesiune de la prima generaţie de tâlhari, şi apoi prin aranjamentele ce caracterizeazã mecanismul tranzacţiilor în toate domeniile, patronate subteran de fosta Securitate. "Lasã-te corupt, Mon Cher, ca sã fii şantajabil!
În România actualã cel ce nu este un anti-comunist intransigent şi tenace, nu este un democrat credibil!
Prin urmare, singura cale de a ieşi din impasul în care ne sbatem astãzi este scoaterea înafara legii a tuturor celor care provin din aparatul politic al sistemului numai de formã abolit la 22 Decembrie 1989 , prin legiferarea urgentã (înainte ca Putin s'o facã inutilã!) a Punctului 8. al Proclamaţiei de la Timişoara.
Lichidarea prin mãsuri ferme a moştenirii comunismului nu este în niciun chip mai puţin justificatã, nici pe planul etic, nici pe cel al rigorii  juridice decât aceea a fascismului: la fapte egale, pedepse egale! Europa se mai agitã isteric de fiecare datã cã viseazã reapariţia unor manifestãri ale naţional-socialismuluii, dar este insensibilã la extinderea şi intensificarea hegemoniei ideologice a stângii revoluţionare, instrumentate, ca întotdeauna de stãpânitorii de la Kremlin.
Orice concesie fãcutã în aceastã direcţie ne condamnã la acceptarea democraţiei închipuite de autorii regimului intaurat prin expediţiile de terorişti de cãtre cei despre nimeni nu mai poate pretinde cã n'ar fi în serviciul comandat al acelei mari puteri care din nou îşi aratã ambiţiile expansioniste, ameninţându-ne existenţa istoricã şi graniţele imemoriale! 
Ion Varlam

Comentariu Dan CULCER. 
Nu cred că «extinderea şi intensificarea hegemoniei ideologice a stângii revoluţionare, instrumentate, ca întotdeauna de stãpânitorii de la Kremlin»
Dimpotrivă, este o armă de imperialismului trans-național, preluată de la stânga. Este vorba de oligarhi capitaliști care se bat cu alți oligarhi capitaliști, în numele și pentru instaurarea unuia dintre cele două tipuri de imperii:
1. Transnațional global, al ideologilor de tip Soros, speculatorul cu a sa Societate Deschisă pentru comerțul fără frontiere și pentru circulația liberă a capitalului financiar neimpozabil.
2. Imperiul bazat pe un nucleu național, de tip rus, sovietic, promovat pe linia Stalin, Putin sau american, bazat pe tipul alb, anglo-saxon, promovat de Trump. Acest model se află în conflict cu trans-naționalii care reprezintă băncile dezvoltate pe modelul cămătăresc, evreiesc sau goi. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

26 februarie 2014 Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!

Editorial Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană! Posted by on 26 februarie 2014 Partajare99 Constituţia României nu-i permite lui Iohannis Klaus Werner să ocupe funcţia de ministru, prim-ministru şi nici preşedinte al României, fiindcă are dublă cetăţenie!
  Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0) Mai clar decât atât nu se poate: Klaus Werner Iohannis are cetăţenie germană! Păi, atunci cum…

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările econo…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE