1 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Este bine să dormim cu fereastra deschisă? Radio Erevan răspunde: Da, dar cu o femeie este mai bine.
2 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Este adevărar că poetul Maiakovsky s-a împuşcat? Radio Erevan răspunde: Da, este adevărat, pentru că ultimele lui cuvinte au fost: Nu trageţi, tovarăşi.
3 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Care este diferenţa dintre capitalism şi comunism? Radio Erevan răspunde: Într-o societate capitalistă omul exploatează omul, în cea socialistă este exact invers.
4 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Care este diferenţa dintre comerţul capitalist şi cel socialist? Radio Erevan răspunde: Comerţul capitalist înseamnă că totul este de vânzare. Comerţul socialist înseamnă că totul este de cumpărat
5 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Care este diferenţa dintre basmele ruseşti şi englezeşti? Radio Erevan răspunde: Basmele englezeşti încep cu: A fost odată ca niciodată. Ale noastre încep cu: Va fi odată...
6 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Comunismul se vede deja la orizont, ni se spune. Dar ce este un orizont? Radio Erevan răspunde: Orizontul este o linie imaginară care se îndepărtează de fiecare dată când te apropii de ea.
7 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Poliţia va mai exista încă atunci când va fi construit comunismul? Radio Erevan răspunde: Sigur că nu. Până atunci toţi cetăţenii vor învăţa cum să se aresteze singuri.
8 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Este adevărat că în urma dezastrului de la Cernobîl toată conducerea centralei atomoelectrice s-a sinucis? Radio Erevan răspunde: Da, în afara secretarului de partid, care nu a fost găsit acasă!
9 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: E adevărat ca după accidentul nuclear de la Cernobâl, oamenilor le-au căzut dinţii ? Radio Erevan răspunde: Da, dar nu tuturor, ci numai acelora care nu şi-au ţinut gura.
10 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: De ce se spune că acum capitalismul a ajuns la marginea prăpastiei? Radio Erevan răspunde: Pentru că ne priveşte de sus.
11 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: E adevărat că în România porumbul creşte ca stâlpii de telegraf? Radio Erevan răspunde: Da, uneori chiar mai des.
12 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Este posibil să construim socialismul în Elveţia? Radio Erevan răspunde: Da, dar de ce, ne-au făcut eleveţienii ceva rău?
13 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Ce ar trebui să facem mai întâi dacă brusc simţim dorinţa de a munci? Radio Erevan răspunde: Doar odihniţi-vă un pic pe canapea. Va trece.
14 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: De ce Lenin purta pantofi obişnuiţi, iar Stalin purta cizme? Radio Erevan răspunde: Pentru că în vremea lui Lenin, Rusia era încă doar până la glezne în rahat.
15 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Care este durata zilei de lucru într-o ţară socialistă? Radio Erevan răspunde: Desigur, este o zi de muncă de opt ore: de la ora opt a.m. la ora opt p.m.
16 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Ce este un duet muzical sovietic? Radio Erevan răspunde: Este un cvartet muzical sovietic întors după o excursie în străinătate.
17 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: De ce guvernul nostru nu se grăbeşte să trimită cosmonauţi pe lună? Radio Erevan răspunde: Dacă vor renunţasă se întoarcă?
18 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Este posibil să construim comunismul în America? Radio Erevan răspunde: Se poate, dar de la cine vom cumpăra cereale?
19 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Este totul ok în Armenia cu carnea? Radio Erevan răspunde: Da, totul este ok cu ea, dar e totul este groaznic fără ea.
20 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: De ce poliţiştii merg mereu pe străzi în echipe de trei? Radio Erevan răspunde: Cei care fac echipă la patrulare sunt întotdeauna aleşi astfel încât unul dintre ei să ştie să citească, altul să ştie cum să scrie, iar cel de-al treilea trebuie să supravegheze pe aceşti doi intelectuali.
miercuri, 3 octombrie 2018
luni, 1 octombrie 2018
SCRISOARE DESCHISĂ A COMUNITĂȚII EVREIEȘTI DIN REPUBLICA MOLDOVA CU PRIVIRE LA DECLARAȚIA LIDERULUI PAS MAIA SANDU
Опубликовано в Новости
- Пятница, 28 Сентябрь 2018 00:00
Antonescu este vinovat de exterminarea în masă a evreilor și romilor – în total peste 300 de mii de persoane. El a fost găsit vinovat de crime de război și condamnat la moarte fiind executat în 1946 pentru cele comise. Acest fapt este confirmat de numeroase dovezi și nu poate fi supus denaturării, interpretării sau revizuirii.
Lipsa în legislația Republicii Moldova a sancțiunilor pentru negarea Holocaustului și glorificarea fascismului permite unor lideri de opinie și lideri politici de a nu fi trași la răspundere pentru asemenea fapte, aceștea creîndu-și imaginea publică prin interpretarea sau revizuirea faptelor istorice și incitând la discriminare și ură inter-etnică și inter-religioasă. În zeci de țări, inclusiv în România, negarea Holocaustului și glorificarea criminalilor fasciști și naziști se pedepsește nu doar administrativ, ci și penal (inclusiv prin privațiune de libertate). În ciuda experienței internaționale și existenței proiectului de modificare a Codului penal al Republicii Moldova și a Legii privind libertatea de exprimare privind pedepsirea pentru negarea Holocaustului și glorificarea fascismului, prezentată de Comunitatea Evreiască din Moldova acum mai bine de 8 ani, în Moldova asemenea declarații rămân nesancționate și continuă să facă parte din retorica politică.
Ne amintim cu îngrijorare încercările de a numi una dintre străzile municipiului Chișinău cu numele lui I. Antonescu în anul 2010, la care s-a opus cu vehemență Comunitatea Evreiască din Republica Moldova.
În capitala țării încă din anii ’90 una dintre cele mai vechi străzi poartă numele fascistului Octavian Goga, care a condus Partidul Național Creștin și a insistat asupra „rezolvării problemei evreiești”. În anii ‘37-38 ai secolului trecut, Goga a fost primul ministru al unui guvern pro-fascist orientat spre Germania lui Hitler. Guvernul lui a adoptat legi antisemite și a inițiat „curățirea etnică”. Necătând la practicile internaționale, precum și petițiile cetățenilor, strada nu a fost redenumită.
Mai mult, Paul Goma, un scriitor antisemit, a fost premiat de mai multe ori în Moldova. El a primit titlul de membru onorific al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Uniunea Scriitorilor din Moldova l-a desemnat pentru Premiul Nobel pentru Literatură. La 25 aprilie 2013, P. Goma a primit cetățenia Republicii Moldova.
Reiterăm regretul în contextul evenimentelor recente, că într-o țară în care au fost exterminați peste 300 de mii de evrei, romi, reprezentanți ai altor grupuri etnice, religioase și politice, legea nu interzice propaganda fascismului, eroizarea criminalilor naziști și negarea Holocaustului. Acest lucru conduce la faptul că în continuare se justifică infracțiunile împotriva păcii și a umanității la posturile naționale de televiziune, apar articolele antisemite și xenofobe și se publică comentarii instigatoare pe Internet, iar străzile din Chișinău poartă numele liderilor fasciști.
Comunitatea Evreiască din Republica Moldova
*
Nota redacției: În urmă cu ceva ani am participat la o discuție despre Holocaust la Chișinău. Cel mai vocal dintre noi a fost un bătrân care se dădea drept reprezentant al comunității evreiești. Doamne, ce-a putut să dea din el! S-a jurat că mai multe rude ale sale au fost făcute săpun de nemți, la Auschwitz! La întrebarea mea: unde sunt cele „peste 300.000 de cadavre” ale evreilor victime ale lui Antonescu, acel reprezentant al evreilor din Republica Moldova a dat răspunsul antologic: cadavrele evreilor din Transnistria au dispărut mâncate de câini!… Trei sute de mii de cadavre…
La discuții a luat cuvântul și alt evreu, îmi scapă numele, l-am mai pomenit pe acest site, care se bucura de mare respect în grupul de intelectuali români care m-au însoțit la întâlnire. Era cunoscut la Chișinău ca „fost elev al lui Tudor Vianu” la Bucureșt, unde-și făcuse studiile universitare. A vorbit ca un om normal, ca un om care cunoaște valoarea și răspunderile cuvântului rostit public! Conform obiceiului moldovenesc, totul s-a încheiat cu o degustare de vin prelungită, la care a participat și evreul „normal” cu care mi-a făcut plăcere să descopăr cunoștințe comune, din anii interbelici ai studenției sale. Ca peste tot și totdeauna: evrei și evrei!…
Cine or fi evreii nerozi care au semnat scrisoarea de protest de mai sus?! Credeam că toți Vainerii și Berișii s-au adunat la București!… Dar de unde?! Au rămas destui și în Basarabia! Nu le-a pierit sămânța!
Amintesc tuturor informația lăsată de Vasile Grossman, evreu, scriitor de talent, corespondent de front, care a intrat în Transnistria în 1944 odată cu Armata Roșie. După câteva zile de documentare la fața locului a relatat cele constatate: Ocupația românească a fost una amabilă cu localnicii și cu evreii! Spre deosebire de comportamentul față de evrei al germanilor și mai ales al ucrainienilor… Din ordinul lui Antonescu, cîțiva criminali, „vînători de evrei”, au fost aduși în fața tribunalului.
ion coja
Extras dintru-un comentariu la acest articol :
« SS: Faptul ca evreii conduc Ucraina ( premierul Groisman), Rusia si Moldova nu mai este un secret încă din 1945. Ilan Shor e primar la Orhei, tovarășa Tauber e primar in raionul Orhei, premierul Pavel Filip este evreu, generalul KGB din anii 90 din Transnistria BERGMAN a fost evreu, Igor Smirnov la fel, si BIRSTEIN care a cerut la Moscova independenta Moldovei in 1991. Acestia conduc Moldova nu de ieri de azi, nici măcar nu este un secret. Dar ce ați vrea acum?! să vina homosexualii, maia sandu si cei cu dizabilitati mentale din neamul nostru sa conducă!? pai astia ne conduc direct la pierzanie, atat PAS cat si ,,prostul satului,, de la PPDA.»
sâmbătă, 29 septembrie 2018
Dialog Grigore Vieru cu Adalbert GYURIS
Grigore Vieru:
http://www.caietesilvane.ro…
Februarie 2009
Am aflat cu mare durere că a încetat din viaţă Grigore VIERU. Am plâns şi voi rămâne trist multă vreme pentru că l-am iubit şi admirat enorm. Mulţumesc Bunului Dumnezeu că am reuşit să vorbesc de câteva ori cu Maestrul Grigore VIERU şi să realizez un interviu de excepţie cu acest OM minunat. Poetul basarabean s-a născut la 14 februarie 1935, în satul Pererata, fostul judeţ Hotin, într-o familie de plugari români. Are o bogată fişă biografică. A scris numeroase cărţi şi este printre cei mai de seamă poeţi şi scriitori contemporani,o mândrie în plus că este român. În 12 septembrie, fratele meu Eugen îşi aniversează ziua de naştere. La această dată în 1994 am fost împreună cu fiul meu Cătălin la Bucureşti pentru cunoaşterea capitalei ţării noastre. Atunci l-am zărit, pe stradă, pentru câteva minute pe poetul Grigore VIERU şi nu l-am mai lăsat să plece din sufletul meu. Această imagine m-a urmărit ani şi ani şi abia în anul 2007 s-a produs minunea pentru mine, şi anume. întâlnirea de suflet cu minunatul Om Grigore VIERU. Deşi bolnav, domnia sa a avut amabilitatea să-mi acorde un interviu care m-a emoţionat profund. Mulţumesc bunului Dumnezeu pentru această discuţie cu un mare artist al neamului românesc.
Adalbert GYURIS: Când a început pasiunea pentru scris şi de unde izvorăşte dragostea pentru poezie?
Grigore VIERU: Sunt născut în 1935 în Basarabia, azi Republica Moldova, într-un sat de pe malul stang al Prutului. Eram o familie nevoiaşă, în fundul grădinii părintești nu aveam un gard propriu-zis, gardul era sarma ghimpată… Cu acest gard ne-a „ajutat” puterea sovietică în 1945… În copilăria mea de după război, cărţi româneşti n-am avut. Este adevărat că existau un fel de cărţi traduse, cum ar fi cea despre Pavlik Morozov. N-aţi auzit despre Pavlik Morozov? Aflaţi că era un pionier cu cravată roşie la gât care denunţase KGB-ului proprii părinţi. În baza unor asemenea cărţi a fost educată generaţia mea în copilărie şi adolescenţă. Pionierii de pe malul Prutului mai aveau o misiune: să supravegheze „sfânta” graniţă, ca nu cumva din partea dreaptă a Prutului să se strecoare la noi vreun „spion” român. Pionier eram şi eu, bineînţeles. Aveam un ochean cu un ochi spart pe care mi-l lăsase un ofiţer al armatei sovietice, armata care trecuse şi prin satul nostru în drum spre România. Stăteam, după război, pitit între salcii cu ocheanul îndreptat spre partea dreaptă a Prutului în aşteptarea spionului… Voiam să devin şi eu un erou, un Pavlik Morozov. N-a mai venit nici un spion. „Spionii” au trecut Prutul cu mult mai târziu: prin anii ’80 ai secolului trecut, în vremea perestroikăi lui Gorbaciov, să-i dea Dumnezeu sănătate. Acei „spioni” se numesc Sofia Vicoveanca, Tudor Gheorghe, Gheorghe Zamfir, Maria Ciobanu, Benone Sinulescu, Nicolae Furdui Iancu, Dida Drăgan, Mirabela Dauer, Angela Similea, Florin Piersic – mari artişti pe care românii basarabeni îi întâmpinau şi-i întâmpină şi azi cu lacrimi de bucurie în ochi. Mai târziu, mai exact în 1967, deci în plin totalitarism sovietic, am scris şi publicat despre acel blestemat ochean un poem care suna astfel:
„Când eram mic, / Cineva îmi dădu un ochean. / Cu el / Toate / Eu le măream. / Măream fărâma de azimă / În 1947 / Până când / Puteam să rup din ea / Jumătate. / Măream şi aduceam / Valurile Prutului / Până când / Mă temeam să intru în ele. / Măream pe „cartinci” / Oameni cu mustăţi, / Până când câmpia umplându-se ca de spice / De mustaţa lor. / Măream vorbele / Până când veneau / Ca un clopot bisericesc. / Măream tăcerea / Până când în căpiţa de paie / Auzeam cum respiră spionii… / Nu ştiu cum şi de unde / Băiatul meu / A scos ieri / Acea jucărie veche. / Azi dimineaţă / Am sfărâmat ocheanul”.
M-am mirat mai apoi cum şi prin ce minune apăruse în acele vremuri un asemenea poem şi mai ales din care strat al fiinţei mele a putut să răsară un asemenea poem, crescând eu însumi pe un pământ cu totul sterp spiritualiceşte şi fiind eu însumi educat în copilărie, în adolescenţă şi chiar în prima tinereţe în spiritul urii faţă de tot ce este românesc. Dragostea mea de poezie cred că vine din copilărie. Cărţile româneşti lipseau într-adevăr cu desăvârşire. Dar nu lipsea folclorul poetic românesc care în Basarabia s-a păstrat pe cale orală. Rudele mele mai apropiate şi mai îndepărtate ştiau să stăpânească bine nu numai coarnele plugului, ci şi vioara şi celelalte instrumente populare: naiul, ţambalul, acordeonul, trompeta. Şi, bineînţeles, versul popular. Nu vă cunosc personal, iubite confrate Adalbert Gyuris, dar am impresia că vă ştiu de două mii de ani. Mă bucur că vă interesează scrisul meu. Mai cu seamă că în prezent traversez o perioadă de vreme plină de încercări. Din scurta biografie ce mi-aţi trimis am aflat că sunteţi născut în 1953 şi că aţi copilărit împreună cu părinţii într-o comună din România, fiind din 1997 stabilit în Germania. Ştiind româna, cred că aţi cunoscut folclorul poetic românesc care, în opinia mea, este ca plasticitate, prospeţime metaforică şi profunzime poate fără egal pe mapamond. Să dăm două exemple:
„Doamne, Doamne, tot zic Doamne, /
Dumnezeu pare că doarme /
Cu capul pe-o mânăstire /
Şi de nimeni n-are ştire”.
Sau:
„Nu credeam eu c-oi ajunge /
Când voi cânta, sâ pot plânge”.
Nu vă aminteşte oare acest distih de celebrul distih al neasemuitului Eminescu: „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată”? Apropierea lui Eminescu de aceste două versuri populare este doar o supoziţie a mea. Dar poeme ca Ce te legeni… sau La mijloc… vin direct din creaţia populară. În general, foarte mulţi mari sau geniali creatori s-au inspirat în anumite lucrări din folclor – Creangă, Alecsandri, Eminescu, Coşbuc, Enescu, Brancuşi, iar în zilele noastre, compozitorul Tudor Chiriac, basarabean stabilit de câţiva ani la Iaşi, a cărui lucrare muzicală Mioriţa este achiziţionată de postul naţional de radio din Japonia. Eu cred că dacă Dumnezeu ne-a dat har poetic e destul să citim în toată viaţa doar două cărţi: „Folclorul poetic românesc” şi „Biblia”. Cunoscându-le profund, ai de unde şi pentru cine creşte.
A.G.: A fost greu să scrieţi româneşte printre străini?
G.V.: Mi-a fost şi uşor şi greu. Uşor pentru că eu nu am învăţat româna din cărţi, cu dicţionarul în mână, ci din gura mamei, care era analfabetă, dar vorbele ei musteau de frumuseţe lingvistică românească. Astfel vorbeau toate mamele noastre până a fi „moldovenizată” limba română în Basarabia. Verişorul meu Dumitru Blajinu – poate cel mai de seamă lăutar basarabean pe care l-a urmat apoi Nicolae Botgros, la fel de celebru şi el -, fiind întrebat cu mai mulţi ani în urmă care e diferenţa între muzica populară moldovenească şi cea română, a dat un răspuns foarte exact: „Muzica moldovenească din Basarabia este muzica română stricată”. Dumnealui se referea, bineînţeles, la muzica „moldovenească” falsificată, contrafăcută. Acelaşi lucru îl putem spune şi despre limba „moldovenească”, despre cea schilodită, bineînţeles. Cu mai mulţi ani în urmă, eu definisem într-un interviu limba „moldovenească” astfel: „Limba moldovenească – armata a 15-a de ocupaţie”. Sintagma a fost preluată de regretatul Mitropolit de Ardealului, Antonie Plămădeală, român basarabean şi el, şi una dintre cele mai de seamă personalităţi teologice ale României, dar şi victimă a regimului comunist. Greu mi-a fost sub aspect ideologic. După ce, în 1970, mi-a fost hăcuit întregul tiraj al unei cărţulii pentru copii, („Trei iezi”), din cauza unei poezioare pentru copii în care se descoperise Tricolorul românesc, poezia mea era citită cu lupa de către cenzură. Totuşi, reuşisem să public şi în continuare, în imagini mai mult sau mai puţin cifrate, poeme care erau în totală contradicţie cu exigenţele ideologice ale vremii respective. După o vizită în România, am scris şi publicat următorul poem:
„De-acum aş putea /
Şi fără picioare trăi, /
Da, fără de ele – /
La cine vroiam să ajung /
Am ajuns. /
Şi fără de ochi, /
Da, fără de ei, /
Aş putea să trăiesc – /
Pe cine vroiam să văd /
Am văzut. /
Şi fără de mâini /
Aş putea să trăiesc, /
Da, fără de ele – /
Pe cine vroiam să cuprind /
Am cuprins. /
De-acum şi singur, iubito, /
Ca o pată de sânge pe lespezi, /
Ca o stea ce cade-n neant, /
Ca un vultur pe munţi, /
Da, singur aş putea să trăiesc.
Să ştiti, însă, că mai greu mi-a fost şi-mi este să scriu printre cozile noastre de topor. După numele de botez şi de familie – Adalbert Gyuris – păreţi să fiţi de origine germană sau maghiară. Nu cred că în limba germană sau maghiară există expresia „coadă de topor” sau „să moară capra vecinului”, acestea sunt ziceri curat româneşti. Domnia voastră, cunoscând româna şi scriind româneşte, bineînţeles că ştiţi sensul expresiei „coadă de topor” şi nu este exclus chiar să fi simţit cruzimea ei pe propria piele, simţind totodată şi blajinătatea şi ospitalitatea proverbială a poporului român. Ei bine, tocmai cozile noastre de topor m-au turnat în 1970 (iată încă o dovadă că suntem şi noi români!), tocmai ele mi-au provocat în 2006 un infarct miocardic extins, iar în 2007 – un altul, extins şi el. Din cauza acestor cozi de topor, iată, aproape de 2 ani de zile poposesc prin spitale şi sanatorii. Cea mai zoioasă, cea mai obraznică şi cea mai agresivă coadă se numeşte Mihai Conţiu. Ea atacă zilnic în cotidianul aşa-zis independent „Moldova suverană” tot ce mişcă-n ţara asta: rîul, ramul… Am mai spus-o şi în alte dăţi: personal, nu mă deranjează atât muchia, cât coada toporului. Dacă nu ar fi coada, muchia ar fi neputincioasă. Deşi se zice că trăim în democraţie şi libertate, simt încă vâjâind pe langă urechile mele sau chiar lovindu-mă în tâmple pietrele roşii… Să vă spun o întâmplare legată de aceste pietre. Eram prin anii ’80, secolul trecut, la nunta fiicei unui mare scriitor al copiilor, Spiridon Vangheli, nunta care se celebra în satul mirelui. Nuntaşi ca la moldoveni – la vreo 400 de invitaţi, din care cauză nunta se juca în căminul cultural, ce avea o sală festivă mai încăpătoare. Bucate, tot ca la moldoveni, etajate pe masă, iar vinul curgea gârlă. Era cald înlăuntru. Ieşisem cu Spiridon în curtea căminului să ne răcorim puţin. Un nuntaş, în vîrstă, un ţăran din acel sat, ieşise şi el afară pentru nişte treburi mai delicate… Se dăduse în spatele monumentului conducătorului proletariatului, stropindu-l… „E-e, moşule, chiar aici…” – i-am replicat noi. Moşul ne-a raspuns filosofic: „E-e, o chiatră, ce vreţi…”. Piatra, vâjâind aproape zilnic din cotidianul „Moldova Suverană” pe langă urechile mele, este „chiatra” pe care o stropea acel înţelept nuntaş. Ea ţinteşte nu numai în mine, ci şi în Nicolae Dabija, mai ales în el, în Mihai Cimpoi, în Dumitru Matcovschi, Andrei Strâmbeanu, Anatol Codru, Mihai Moraraş, Gheorghe Budeanu, în ex-miniştrii Ion Ungureanu şi Ion Costaş, în istoricii Alexandru Moşanu, Ion Buga, Anatol Petrencu, Anton Moraru, în Dorin Chirtoacă, noul primar al Capitalei, în politicienii Mihai Ghimpu şi Vitalia Pavlicenco şi în atâtea alte personalităţi de cultură sau politice de la noi.
A:G.: Cum a fost întâlnirea cu România?
G.V.: Am trecut pentru prima oara Prutul în 1973 ca membru al unei delegaţii oficiale formate din scriitori ruşi de la Moscova. M-a propus pentru această călătorie oficială unul dintre cei mai de seamă poeţi ruşi pentru copii, Jukov Akim, care mă tradusese în ruseşte. Să ştiţi că printre scriitorii ruşi erau unele personalităţi nobile care ne înţelegeau suferinţele şi chiar ne şi ajutau. Întâlnirea cu România a fost tulburătoare. Era ca şi cum mi-aş fi văzut pentru prima oara părinţii. Citeam toate denumirile de străzi şi de magazine ca pe nişte poeme. Mă ţineam pe străzi de copii de drag de vorba lor – îmi părea că nu vorbesc, ci cântă. Eram mirat ca un copil că pretutindeni se vorbeşte româneşte. Prin librarii nu mai alegeam cărţile, cumpăram totul deodată crezând că a doua zi nu le mai găsesc, iar la Mânăstirile din Moldova şi Bucovina zvonul clopotelor îmi părea o miere care putea fi întinsă pe pâine. Era basmul pe care l-am trăit abia la 38 de ani.
A.G.: Credeţi că poetul poate remodela lumea şi apoi să o retransmită celor ce iubesc poezia?
G.V.: Pot fi remodelaţi prin intermediul poeziei cei care au o sensibilitate poetică înnăscută. Dar lumea, în general, nu poate fi remodelată. Ea a rămas aşa cum a fost cu două mii de ani în urmă: lacomă, războinică, invidioasă, egoistă, superficială, trufaşă, deşi de două mii de ani Biblia, ca expresie a celei mai tulburătoare poezii, o tot remodelează. Poezia, însă, ne dă o speranţă că lumea poate fi reformată. Ne hrănim de-o veşnicie din această speranţă.
A.G.: În acest sens poetul poate fi un ales?
G.V.: Alesul cui? Alesul lui Dumnezeu? Alesul împăratului? Alesul vremii? Alesul poporului? Poetul este alesul harului său. În istorie aproape că nu există vreun artist care să fie alesul tuturor: şi al lui Dumnezeu, şi al împăratului, şi al poporului.
A.G.: Cum este recepţionată poezia azi în Moldova?
G.V.: În Republica Moldova încă se mai citeşte poezie. Deşi nu are o educaţie poetică profundă şi îndelungă, cititorul basarabean este înzestrat cu mult bun-simţ şi cu destulă intuiţie: el respinge extremele poetice care sunt banalitatea pe de o parte şi ermetismul pe de altă parte. Întotdeauna mi-a fost frică de acest extraordinar cititor. O frică respectuoasă şi rodnică.
A.G.: Care este cea mai mare recompensă cu care aţi fost răsplătit până acum?
G.V.: Nu există o mai mare recompensă pentru un poet decât respectul şi dragostea pentru osteneala sa poetică. Iertaţi-mi, vă rog, nemodestia, dar eu nu m-am aflat niciodată în criză vizavi de aceste valori populare. Cărţile mele s-au tras întotdeauna şi se trag şi azi, în sărăcia materială în care ne zbatem, în mari tiraje. Şi întotdeauna au fost solicitate – şi cele pentru copii şi cele pentru maturi. Trăind numai din scris, am fost, din păcate, până mai ieri destul de sărac, deşi am trudit în sudoarea frunţii şi am adus statului destui bani. Nu mi-a fost ruşine de sărăcie. Să le fie ruşine celora care n-au ştiut sau n-au vrut să-mi răsplăteasca, material, munca celor 50 de ani de istovitoare trudă: anul acesta se împlinesc 50 de ani de la debutul editorial.
A.G.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră patriotismul?
G.V.: Patriotismul nostru se deosebeşte radical de patriotismul altor popoare. Patriotismul nostru înseamnă apărarea permanentă a Limbii Române, a Bisericii strămoşeşti şi a Istoriei românilor – valori aflate necontenit în mare primejdie.
A.G.: Credeţi că românii risipiţi prin lume se deosebesc de cei din Moldova?
G.V.: Se cam deosebesc. Românii din România stabiliţi, bunăoară, în Grecia visează să ajungă cu traiul la Paris ori la New-York. Românii basarabeni visează să ajungă în România de peste Prut – poate că anume acest vis a ţinut vie flacăra spiritualităţii româneşti a unei Basarabii supusă zilnic dezrădăcinării ei în decurs de aproape 200 de ani de înstrăinare forţată. Patriotismul nostru nu este o slăbiciune sentimentală, ci o datorie bărbătească.
A.G.: Maestre, vă mulţumesc respectuos pentru acest interviu de mare sensibilitate şi emotie. Toţi cei care v-au atacat vor fi de mult daţi uitării pe când dumneavoastră veţi rămâne de-a pururi. Domnule Vieru, vă îmbrăţişez cu mult drag, vă stimez şi vă iubesc ca pe cineva din familia mea.
A consemnat, Adalbert GYURIS
Sursa: http://www.caietesilvane.ro…
*
Text recomandat de Florin Șerban
Februarie 2009
Am aflat cu mare durere că a încetat din viaţă Grigore VIERU. Am plâns şi voi rămâne trist multă vreme pentru că l-am iubit şi admirat enorm. Mulţumesc Bunului Dumnezeu că am reuşit să vorbesc de câteva ori cu Maestrul Grigore VIERU şi să realizez un interviu de excepţie cu acest OM minunat. Poetul basarabean s-a născut la 14 februarie 1935, în satul Pererata, fostul judeţ Hotin, într-o familie de plugari români. Are o bogată fişă biografică. A scris numeroase cărţi şi este printre cei mai de seamă poeţi şi scriitori contemporani,o mândrie în plus că este român. În 12 septembrie, fratele meu Eugen îşi aniversează ziua de naştere. La această dată în 1994 am fost împreună cu fiul meu Cătălin la Bucureşti pentru cunoaşterea capitalei ţării noastre. Atunci l-am zărit, pe stradă, pentru câteva minute pe poetul Grigore VIERU şi nu l-am mai lăsat să plece din sufletul meu. Această imagine m-a urmărit ani şi ani şi abia în anul 2007 s-a produs minunea pentru mine, şi anume. întâlnirea de suflet cu minunatul Om Grigore VIERU. Deşi bolnav, domnia sa a avut amabilitatea să-mi acorde un interviu care m-a emoţionat profund. Mulţumesc bunului Dumnezeu pentru această discuţie cu un mare artist al neamului românesc.
Adalbert GYURIS: Când a început pasiunea pentru scris şi de unde izvorăşte dragostea pentru poezie?
Grigore VIERU: Sunt născut în 1935 în Basarabia, azi Republica Moldova, într-un sat de pe malul stang al Prutului. Eram o familie nevoiaşă, în fundul grădinii părintești nu aveam un gard propriu-zis, gardul era sarma ghimpată… Cu acest gard ne-a „ajutat” puterea sovietică în 1945… În copilăria mea de după război, cărţi româneşti n-am avut. Este adevărat că existau un fel de cărţi traduse, cum ar fi cea despre Pavlik Morozov. N-aţi auzit despre Pavlik Morozov? Aflaţi că era un pionier cu cravată roşie la gât care denunţase KGB-ului proprii părinţi. În baza unor asemenea cărţi a fost educată generaţia mea în copilărie şi adolescenţă. Pionierii de pe malul Prutului mai aveau o misiune: să supravegheze „sfânta” graniţă, ca nu cumva din partea dreaptă a Prutului să se strecoare la noi vreun „spion” român. Pionier eram şi eu, bineînţeles. Aveam un ochean cu un ochi spart pe care mi-l lăsase un ofiţer al armatei sovietice, armata care trecuse şi prin satul nostru în drum spre România. Stăteam, după război, pitit între salcii cu ocheanul îndreptat spre partea dreaptă a Prutului în aşteptarea spionului… Voiam să devin şi eu un erou, un Pavlik Morozov. N-a mai venit nici un spion. „Spionii” au trecut Prutul cu mult mai târziu: prin anii ’80 ai secolului trecut, în vremea perestroikăi lui Gorbaciov, să-i dea Dumnezeu sănătate. Acei „spioni” se numesc Sofia Vicoveanca, Tudor Gheorghe, Gheorghe Zamfir, Maria Ciobanu, Benone Sinulescu, Nicolae Furdui Iancu, Dida Drăgan, Mirabela Dauer, Angela Similea, Florin Piersic – mari artişti pe care românii basarabeni îi întâmpinau şi-i întâmpină şi azi cu lacrimi de bucurie în ochi. Mai târziu, mai exact în 1967, deci în plin totalitarism sovietic, am scris şi publicat despre acel blestemat ochean un poem care suna astfel:
„Când eram mic, / Cineva îmi dădu un ochean. / Cu el / Toate / Eu le măream. / Măream fărâma de azimă / În 1947 / Până când / Puteam să rup din ea / Jumătate. / Măream şi aduceam / Valurile Prutului / Până când / Mă temeam să intru în ele. / Măream pe „cartinci” / Oameni cu mustăţi, / Până când câmpia umplându-se ca de spice / De mustaţa lor. / Măream vorbele / Până când veneau / Ca un clopot bisericesc. / Măream tăcerea / Până când în căpiţa de paie / Auzeam cum respiră spionii… / Nu ştiu cum şi de unde / Băiatul meu / A scos ieri / Acea jucărie veche. / Azi dimineaţă / Am sfărâmat ocheanul”.
M-am mirat mai apoi cum şi prin ce minune apăruse în acele vremuri un asemenea poem şi mai ales din care strat al fiinţei mele a putut să răsară un asemenea poem, crescând eu însumi pe un pământ cu totul sterp spiritualiceşte şi fiind eu însumi educat în copilărie, în adolescenţă şi chiar în prima tinereţe în spiritul urii faţă de tot ce este românesc. Dragostea mea de poezie cred că vine din copilărie. Cărţile româneşti lipseau într-adevăr cu desăvârşire. Dar nu lipsea folclorul poetic românesc care în Basarabia s-a păstrat pe cale orală. Rudele mele mai apropiate şi mai îndepărtate ştiau să stăpânească bine nu numai coarnele plugului, ci şi vioara şi celelalte instrumente populare: naiul, ţambalul, acordeonul, trompeta. Şi, bineînţeles, versul popular. Nu vă cunosc personal, iubite confrate Adalbert Gyuris, dar am impresia că vă ştiu de două mii de ani. Mă bucur că vă interesează scrisul meu. Mai cu seamă că în prezent traversez o perioadă de vreme plină de încercări. Din scurta biografie ce mi-aţi trimis am aflat că sunteţi născut în 1953 şi că aţi copilărit împreună cu părinţii într-o comună din România, fiind din 1997 stabilit în Germania. Ştiind româna, cred că aţi cunoscut folclorul poetic românesc care, în opinia mea, este ca plasticitate, prospeţime metaforică şi profunzime poate fără egal pe mapamond. Să dăm două exemple:
„Doamne, Doamne, tot zic Doamne, /
Dumnezeu pare că doarme /
Cu capul pe-o mânăstire /
Şi de nimeni n-are ştire”.
Sau:
„Nu credeam eu c-oi ajunge /
Când voi cânta, sâ pot plânge”.
Nu vă aminteşte oare acest distih de celebrul distih al neasemuitului Eminescu: „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată”? Apropierea lui Eminescu de aceste două versuri populare este doar o supoziţie a mea. Dar poeme ca Ce te legeni… sau La mijloc… vin direct din creaţia populară. În general, foarte mulţi mari sau geniali creatori s-au inspirat în anumite lucrări din folclor – Creangă, Alecsandri, Eminescu, Coşbuc, Enescu, Brancuşi, iar în zilele noastre, compozitorul Tudor Chiriac, basarabean stabilit de câţiva ani la Iaşi, a cărui lucrare muzicală Mioriţa este achiziţionată de postul naţional de radio din Japonia. Eu cred că dacă Dumnezeu ne-a dat har poetic e destul să citim în toată viaţa doar două cărţi: „Folclorul poetic românesc” şi „Biblia”. Cunoscându-le profund, ai de unde şi pentru cine creşte.
A.G.: A fost greu să scrieţi româneşte printre străini?
G.V.: Mi-a fost şi uşor şi greu. Uşor pentru că eu nu am învăţat româna din cărţi, cu dicţionarul în mână, ci din gura mamei, care era analfabetă, dar vorbele ei musteau de frumuseţe lingvistică românească. Astfel vorbeau toate mamele noastre până a fi „moldovenizată” limba română în Basarabia. Verişorul meu Dumitru Blajinu – poate cel mai de seamă lăutar basarabean pe care l-a urmat apoi Nicolae Botgros, la fel de celebru şi el -, fiind întrebat cu mai mulţi ani în urmă care e diferenţa între muzica populară moldovenească şi cea română, a dat un răspuns foarte exact: „Muzica moldovenească din Basarabia este muzica română stricată”. Dumnealui se referea, bineînţeles, la muzica „moldovenească” falsificată, contrafăcută. Acelaşi lucru îl putem spune şi despre limba „moldovenească”, despre cea schilodită, bineînţeles. Cu mai mulţi ani în urmă, eu definisem într-un interviu limba „moldovenească” astfel: „Limba moldovenească – armata a 15-a de ocupaţie”. Sintagma a fost preluată de regretatul Mitropolit de Ardealului, Antonie Plămădeală, român basarabean şi el, şi una dintre cele mai de seamă personalităţi teologice ale României, dar şi victimă a regimului comunist. Greu mi-a fost sub aspect ideologic. După ce, în 1970, mi-a fost hăcuit întregul tiraj al unei cărţulii pentru copii, („Trei iezi”), din cauza unei poezioare pentru copii în care se descoperise Tricolorul românesc, poezia mea era citită cu lupa de către cenzură. Totuşi, reuşisem să public şi în continuare, în imagini mai mult sau mai puţin cifrate, poeme care erau în totală contradicţie cu exigenţele ideologice ale vremii respective. După o vizită în România, am scris şi publicat următorul poem:
„De-acum aş putea /
Şi fără picioare trăi, /
Da, fără de ele – /
La cine vroiam să ajung /
Am ajuns. /
Şi fără de ochi, /
Da, fără de ei, /
Aş putea să trăiesc – /
Pe cine vroiam să văd /
Am văzut. /
Şi fără de mâini /
Aş putea să trăiesc, /
Da, fără de ele – /
Pe cine vroiam să cuprind /
Am cuprins. /
De-acum şi singur, iubito, /
Ca o pată de sânge pe lespezi, /
Ca o stea ce cade-n neant, /
Ca un vultur pe munţi, /
Da, singur aş putea să trăiesc.
Să ştiti, însă, că mai greu mi-a fost şi-mi este să scriu printre cozile noastre de topor. După numele de botez şi de familie – Adalbert Gyuris – păreţi să fiţi de origine germană sau maghiară. Nu cred că în limba germană sau maghiară există expresia „coadă de topor” sau „să moară capra vecinului”, acestea sunt ziceri curat româneşti. Domnia voastră, cunoscând româna şi scriind româneşte, bineînţeles că ştiţi sensul expresiei „coadă de topor” şi nu este exclus chiar să fi simţit cruzimea ei pe propria piele, simţind totodată şi blajinătatea şi ospitalitatea proverbială a poporului român. Ei bine, tocmai cozile noastre de topor m-au turnat în 1970 (iată încă o dovadă că suntem şi noi români!), tocmai ele mi-au provocat în 2006 un infarct miocardic extins, iar în 2007 – un altul, extins şi el. Din cauza acestor cozi de topor, iată, aproape de 2 ani de zile poposesc prin spitale şi sanatorii. Cea mai zoioasă, cea mai obraznică şi cea mai agresivă coadă se numeşte Mihai Conţiu. Ea atacă zilnic în cotidianul aşa-zis independent „Moldova suverană” tot ce mişcă-n ţara asta: rîul, ramul… Am mai spus-o şi în alte dăţi: personal, nu mă deranjează atât muchia, cât coada toporului. Dacă nu ar fi coada, muchia ar fi neputincioasă. Deşi se zice că trăim în democraţie şi libertate, simt încă vâjâind pe langă urechile mele sau chiar lovindu-mă în tâmple pietrele roşii… Să vă spun o întâmplare legată de aceste pietre. Eram prin anii ’80, secolul trecut, la nunta fiicei unui mare scriitor al copiilor, Spiridon Vangheli, nunta care se celebra în satul mirelui. Nuntaşi ca la moldoveni – la vreo 400 de invitaţi, din care cauză nunta se juca în căminul cultural, ce avea o sală festivă mai încăpătoare. Bucate, tot ca la moldoveni, etajate pe masă, iar vinul curgea gârlă. Era cald înlăuntru. Ieşisem cu Spiridon în curtea căminului să ne răcorim puţin. Un nuntaş, în vîrstă, un ţăran din acel sat, ieşise şi el afară pentru nişte treburi mai delicate… Se dăduse în spatele monumentului conducătorului proletariatului, stropindu-l… „E-e, moşule, chiar aici…” – i-am replicat noi. Moşul ne-a raspuns filosofic: „E-e, o chiatră, ce vreţi…”. Piatra, vâjâind aproape zilnic din cotidianul „Moldova Suverană” pe langă urechile mele, este „chiatra” pe care o stropea acel înţelept nuntaş. Ea ţinteşte nu numai în mine, ci şi în Nicolae Dabija, mai ales în el, în Mihai Cimpoi, în Dumitru Matcovschi, Andrei Strâmbeanu, Anatol Codru, Mihai Moraraş, Gheorghe Budeanu, în ex-miniştrii Ion Ungureanu şi Ion Costaş, în istoricii Alexandru Moşanu, Ion Buga, Anatol Petrencu, Anton Moraru, în Dorin Chirtoacă, noul primar al Capitalei, în politicienii Mihai Ghimpu şi Vitalia Pavlicenco şi în atâtea alte personalităţi de cultură sau politice de la noi.
A:G.: Cum a fost întâlnirea cu România?
G.V.: Am trecut pentru prima oara Prutul în 1973 ca membru al unei delegaţii oficiale formate din scriitori ruşi de la Moscova. M-a propus pentru această călătorie oficială unul dintre cei mai de seamă poeţi ruşi pentru copii, Jukov Akim, care mă tradusese în ruseşte. Să ştiţi că printre scriitorii ruşi erau unele personalităţi nobile care ne înţelegeau suferinţele şi chiar ne şi ajutau. Întâlnirea cu România a fost tulburătoare. Era ca şi cum mi-aş fi văzut pentru prima oara părinţii. Citeam toate denumirile de străzi şi de magazine ca pe nişte poeme. Mă ţineam pe străzi de copii de drag de vorba lor – îmi părea că nu vorbesc, ci cântă. Eram mirat ca un copil că pretutindeni se vorbeşte româneşte. Prin librarii nu mai alegeam cărţile, cumpăram totul deodată crezând că a doua zi nu le mai găsesc, iar la Mânăstirile din Moldova şi Bucovina zvonul clopotelor îmi părea o miere care putea fi întinsă pe pâine. Era basmul pe care l-am trăit abia la 38 de ani.
A.G.: Credeţi că poetul poate remodela lumea şi apoi să o retransmită celor ce iubesc poezia?
G.V.: Pot fi remodelaţi prin intermediul poeziei cei care au o sensibilitate poetică înnăscută. Dar lumea, în general, nu poate fi remodelată. Ea a rămas aşa cum a fost cu două mii de ani în urmă: lacomă, războinică, invidioasă, egoistă, superficială, trufaşă, deşi de două mii de ani Biblia, ca expresie a celei mai tulburătoare poezii, o tot remodelează. Poezia, însă, ne dă o speranţă că lumea poate fi reformată. Ne hrănim de-o veşnicie din această speranţă.
A.G.: În acest sens poetul poate fi un ales?
G.V.: Alesul cui? Alesul lui Dumnezeu? Alesul împăratului? Alesul vremii? Alesul poporului? Poetul este alesul harului său. În istorie aproape că nu există vreun artist care să fie alesul tuturor: şi al lui Dumnezeu, şi al împăratului, şi al poporului.
A.G.: Cum este recepţionată poezia azi în Moldova?
G.V.: În Republica Moldova încă se mai citeşte poezie. Deşi nu are o educaţie poetică profundă şi îndelungă, cititorul basarabean este înzestrat cu mult bun-simţ şi cu destulă intuiţie: el respinge extremele poetice care sunt banalitatea pe de o parte şi ermetismul pe de altă parte. Întotdeauna mi-a fost frică de acest extraordinar cititor. O frică respectuoasă şi rodnică.
A.G.: Care este cea mai mare recompensă cu care aţi fost răsplătit până acum?
G.V.: Nu există o mai mare recompensă pentru un poet decât respectul şi dragostea pentru osteneala sa poetică. Iertaţi-mi, vă rog, nemodestia, dar eu nu m-am aflat niciodată în criză vizavi de aceste valori populare. Cărţile mele s-au tras întotdeauna şi se trag şi azi, în sărăcia materială în care ne zbatem, în mari tiraje. Şi întotdeauna au fost solicitate – şi cele pentru copii şi cele pentru maturi. Trăind numai din scris, am fost, din păcate, până mai ieri destul de sărac, deşi am trudit în sudoarea frunţii şi am adus statului destui bani. Nu mi-a fost ruşine de sărăcie. Să le fie ruşine celora care n-au ştiut sau n-au vrut să-mi răsplăteasca, material, munca celor 50 de ani de istovitoare trudă: anul acesta se împlinesc 50 de ani de la debutul editorial.
A.G.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră patriotismul?
G.V.: Patriotismul nostru se deosebeşte radical de patriotismul altor popoare. Patriotismul nostru înseamnă apărarea permanentă a Limbii Române, a Bisericii strămoşeşti şi a Istoriei românilor – valori aflate necontenit în mare primejdie.
A.G.: Credeţi că românii risipiţi prin lume se deosebesc de cei din Moldova?
G.V.: Se cam deosebesc. Românii din România stabiliţi, bunăoară, în Grecia visează să ajungă cu traiul la Paris ori la New-York. Românii basarabeni visează să ajungă în România de peste Prut – poate că anume acest vis a ţinut vie flacăra spiritualităţii româneşti a unei Basarabii supusă zilnic dezrădăcinării ei în decurs de aproape 200 de ani de înstrăinare forţată. Patriotismul nostru nu este o slăbiciune sentimentală, ci o datorie bărbătească.
A.G.: Maestre, vă mulţumesc respectuos pentru acest interviu de mare sensibilitate şi emotie. Toţi cei care v-au atacat vor fi de mult daţi uitării pe când dumneavoastră veţi rămâne de-a pururi. Domnule Vieru, vă îmbrăţişez cu mult drag, vă stimez şi vă iubesc ca pe cineva din familia mea.
A consemnat, Adalbert GYURIS
Sursa: http://www.caietesilvane.ro…
*
Text recomandat de Florin Șerban
marți, 25 septembrie 2018
În anul Centenarului Marii Uniri, limba RUSĂ, MAGHIARĂ și ROMANI vor deveni limbi oficiale de stat în tot sistemul administrativ din România
De fapt, consecința acestor decizii este clară. Limba română nu va mai fi o limbă care unește, o limba franca în România. Aici se află premisele istorice și juridice ale dezmembrării statului numit România, care va fi lipsit de liantul cultural, lingvistic. Probabil și administrativ, juridic. Se poate imagina oare că sistemul supușilor austriaci care funcționa în secolul al XIX-lea în România de după prima Unire, să fie reintrodus. Adică un cetățean român de etnie maghiară să ceară protecția consulară a statului Ungaria, al cărui cetățean este. A nu se uita că un mare număr de cetățeni ai României, de cultură și limbă maghiară, au o dublă cetățenie, sunt adică și cetățeni maghiari, au depus un jurământ de fidelitate față de statul maghiar. Suntem în plin delir. Legile se aplică pe teritoriul statal. Deci dacă limba maghiară devine oficială,iar restricția de aplicare de 20% la sută va dispar, înseamnă că un cetățea de etnie maghiară va putea cere să se aplice legea asta și la Caracal. Singura soluție este scoatrea din circulație a definirii cetățeniei cu un dublu criteriu, juridic și etnic. Dan Culcer
EXCLUSIV. În anul Centenarului Marii Uniri, limba RUSĂ, MAGHIARĂ și ROMANI vor deveni limbi oficiale de stat în tot sistemul administrativ din România
Codul administrativ al României, adoptat de Senat în data de 11 iunie a.c., aflat acum la Camera Deputaților va oficializa, printre altele, limbile maghiară, rusă și romani în administrația publică din România. După ce a oficializat limba turcă, limba maghiară și limba romani în spitalele din România (detalii aici), coaliția PSD-ALDE, condusă de Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu, mai dă o lovitură statului național unitar și oficializează limbile maghiară, rusă și romani în tot sistemul administrativ din România.
Vezi și EXCLUSIV. NOAPTEA MINȚII. În anul Centenarului Marii Uniri, Guvernul României se implică în propaganda UDMR în favoarea autonomiei așa-zisului ținut secuiesc
Limba maghiară este o limbă cvasi-oficială în România
Limba maghiară are în prezent în România
un statut cvasi-oficial în zonele în care comunitatea maghiară are o
pondere însemnată, de peste 20% din numărul locuitorilor. Acest statut
cvasi-oficial este dat de prevederile Legii nr. 215/2001, care, printre
altele, prevede la art. 19 faptul că „În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând minorităților naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autoritățile administrației publice locale,
instituțiile publice aflate în subordinea acestora, precum și
serviciile publice deconcentrate asigură folosirea, în raporturile cu
aceștia, și a limbii materne, în conformitate cu prevederile
Constituției, ale prezentei legi și ale tratatelor internaționale la
care România este parte”. În baza acestei prevederi legale,
corelată cu prevederile art. 108 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcționarilor publici, care prevede faptul că „În unitățile administrativ-teritoriale în care persoanele aparținând unei minorități naționale dețin o pondere de peste 20%
unii funcționari publici din serviciile care au contacte direct cu
cetățenii vor cunoaște și limba minorității naționale respective”, a
fost posibilă epurarea etnică a românilor din zeci de instituții ale
administrației publice locale din zonele controlate politic și
administrativ de UDMR.
Așa se face că în zeci de consilii
locale și județene din România ședințele de consiliu se desfășoară în
limba maghiară, se emit documente în limba maghiară, există formulare în
limbile română și maghiară. Există deja plăcuțe cu denumiri de străzi
sau indicatoare rutiere, plăci sau inscripții ori exclusiv în limba
maghiară ori în limba maghiară și limba română. Aceste prevederi legale
au făcut posibil ca în prezent să existe zeci de instituții publice din
România care nu au angajat niciun român și în care se vorbește exclusiv
limba maghiară.
Consecințele eliminării pragului de 20% în privința utilizării limbii materne
România a semnat și ratificat prin Legea
nr. 282/2007 Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare,
adoptată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992, prin care România s-a
angajat să acorde o protecția sporită unui număr de 20 de limbi
minoritare: albaneză, armeană, greacă, italiană, idiş, macedoneană,
poloneză, romani, ruteană, tătară, bulgară, cehă, croată, germană,
maghiară, rusă, sârbă, slovacă, turcă, ucraineană (detalii aici).
De menționat că state ale Uniunii Europene ca Franța, Grecia,
Portugalia sau Italia, spre exemplu, nu au semnat sau nu au ratificat
această cartă.
În privința utilizării tuturor acestor limbi minoritare în administrația publică, proiectul
Codului administrativ, adoptat de Senat în data de 11 iunie a.c. și
aflat acum la Camera Deputaților, camera decizională, oficializează de jure toate aceste limbi minoritare în prefecturi și serviciile publice deconcentrate. Deși fac parte din administrația publică centrală a statului, prefecturile
și deconcentratele vor fi obligate să permită utilizarea tuturor celor
20 de limbi minoritare, nu doar a limbii maghiare.
În prezent, cetățenii aparținând minorităților naționale pot utiliza limba maternă doar în raportul cu autoritățile administrației publice locale,
instituțiile publice aflate în subordinea acestora, organismele
prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local
sau județean doar în zonele în care au o pondere de 20% din numărul locuitorilor. Noutatea adusă de Codul administrativ adoptat deja la Senat vine din adoptatea art. 94 alin 1 care prevede faptul că „În
unitățile/subdiviziunile administrativ-teritoriale, în care cetățenii
aparținând minorităților naționale au o pondere de peste 20% din numărul
locuitorilor, autoritățile administrației publice locale, instituțiile
publice aflate în subordinea acestora, organismele prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau județean, precum și prefecturile, serviciile publice deconcentrate, au obligația să
asigure în raporturile cu aceștia, folosirea limbii minorității
naționale respective, în conformitate cu prevederile Constituției, ale
prezentului Cod și ale tratatelor internaționale la care România este
parte”.
Vezi și EXCLUSIV. Limba romani și limba turcă devin limbi oficiale de stat în spitalele din București, Buzău, Constanța și Craiova cu votul PSD și ALDE
Astfel, prefecturile și serviciile
publice deconcentrate vor fi obligate acum să asigure cetățenilor
aparținând unei minorități naționale dreptul de a utiliza limba maternă
în instituțiile publice ale administrației publice centrale. Practic, în condițiile prezentului proiect adoptat deja de Senat, limba oficială de stat va fi dublată la nivelul administrației publice centrale a statului de alte limbi care vor avea de jure un statut cvasi-oficial.
Oficializarea de jure a tuturor
celor 20 de limbi minoritare în sistemul administrativ din România este
dată de eliminarea pragului celor 20%, propusă în Codul administrativ
de UDMR, pentru utilizarea limbii materne în prefecturi și serviciile
publice deconcentrate. La art. 94 alin. 2 forma adoptată la Senat și înaintată la Cameră prevede faptul că „Autoritățile
și instituțiile publice, precum și celelalte entități juridice
prevăzute la alin.(1), prin hotărârea organelor lor deliberative sau de
conducere pot decide asigurarea folosirii limbii minorităților
naționale în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii
aparținând minorităților naționale nu ating ponderea prevăzută la alin (1)”.
UDMR a mai încercat, fără un rezultat favorabil, să obțină legiferarea
acestei prevederi și anul trecut prin modificarea Legii nr. 215/2001 a
administrației publice locale (detalii aici). Practic,
prin eliminarea pragului de 20% toate cele 20 de limbi minoritare devin
limbi oficiale de stat în întreg sistemul administrativ din România.
Mai mult, tot la propunerea UDMR, Codul
administrativ adoptat de Senat cu votul senatorilor PSD și ALDE și
înaintat acum spre adoptare la Camera Deputaților va introduce pentru prima dată în România obligativitatea ca instituțiile publice să aibe formulare și texte administrative în limba maternă. Astfel, potrivit art. 195 alin. 2 din Codul administrativ „În
unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei
minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor,
în raporturile lor cu autoritățile administrației publice locale și entitățile prevăzute la art. 94 alin. (1),
cu aparatul de specialitate și organismele subordonate acestora,
aceștia se pot adresa, oral sau în scris, și în limba minorității
naționale respective și primesc răspunsul atât în limba română, cât și
în limba minorității naționale respective” iar potrivit art. 195 alin. 3 din Codul administrativ „În
scopul exercitării dreptului prevăzut la alineatul (2), autoritățile
publice și entitățile prevăzute la art. 94 alin. (1) au obligația să
pună la dispoziția cetățenilor aparținând unei minorități naționale formulare și texte administrative de uz curent și în limba lor maternă”.
Utilizarea limbii maghiare în spațiul
public devine obligatorie pentru prefecturi și serviciile publice
deconcentrate care sunt acum obligate, potrivit art. 195 alin. 6 să asigure „inscripționarea denumirii localităților, a străzilor, a piețelor si a parcurilor, a
denumirii instituțiilor publice de sub autoritatea lor, precum și
afișarea anunțurilor de interes public și în limba minorității naționale
respective, în condițiile prevăzute la alin. (2)”.
Partidul
Social Demorat (PSD), condus de Liviu Dragnea, și Alianța Liberalilor
și Democraților (ALDE), condus de Călin Popescu-Tăriceanu, fac jocul
Budapestei și pun în practică chiar strategia Ungariei creionată în
proiectul „Trianon 100” prin care Ungaria face propagandă împotriva
României (detalii aici). Prin eliminarea pragului de 20% toate cele 20 de limbi minoritare vor deveni de jure
limbi oficiale de stat în România de vreme ce instituții publice ale
statului român sunt acum obligate legal să permită urilizarea lor, să
emită formulare în toate aceste limbi și să angajeze personal vorbitor
al acestor limbi. În loc să încurajeze utilizarea limbii oficiale de
stat în instituțiile publice ale statului, PSD-ALDE adoptă legi care
încurajează cetățenii români să utilizeze alte limbi în instituțiile
publice, în dauna limbii oficiale de stat. Deși Constituția României
prevede faptul că România este un stat național, coaliția PSD-ALDE face
pași importanți spre federalizarea României și diluarea conceptului de
stat național.
Fișa proiectului de lege și forma adoptată la Senat pot fi consultate aici. Forma finală cu amendamentele depuse la Camera Deputaților poate fi consultată aici Anexa 1 amendamente admise. Camera Deputaților este cameră decizională în acest caz.
Dacă ai ajuns până aici îți recomand și analiza publicației Adevărul pe acest subiect aici.
vineri, 21 septembrie 2018
Ioan ROȘCA Civilizaţia amăgirii
Mai bine ca afară?
După publicarea în
Certitudinea a articolului meu "Slăbiciunile
naţionalismului" (din 30.03.2018) domnul Manega m-a rugat să
dezvolt punctul 5, în care recomandam naţionaliştilor noştri să
treacă de la poziţia defensiv-nostalgică la critica decandeţei
antropologice produse cancerigen de progresismul occidental. Am
ezitat să răspund provocării, temându-mă că mesajul meu ar
putea fi folosit întru justificarea decadenţei româneşti-
complementare. Nu vreau să promovez holera ca leac împotriva
ciumei… dar nici invers. Aşa că voi vorbi fără menajamente, riscând să indispun pe toată lumea angajată în conflictul
naţionalism/cosmopolitism.
Cheia problemei este-
pentru mine- existenţialitatea organică colectivă. Pe care
Eminescu a intuit-o cu o profunzime/fineţe greu de egalat. (E drept
că pe vremea lui era ceva mai consistent de apărat- nesocotirea
prevenirilor sale producând deja involuţie organică).
Omul face parte din
agregări sociale, e angrenat în procese colective, care, alături
de firul individualităţii, intervin în plămădirea conştiinţei,
în fabricarea sensurilor. În ce măsură această integrare este
similară celei prin care celula biologică devine parte a unui
organism? Întrebarea aceasta fascinantă poate fi privită din
numeroase unghiuri, întoarsă pe numeroase feţe, despicată în
numeroase aspecte, abordată prin varii paradigme/ideologii, tratată
prin diverse metodologii. Francisco Varela a încercat (ca şi alţi
mari biologi) să înţeleagă raportul dintre dimensiunea colectivă
şi individuală a existenţialităţii celulare. Cum e posibil ca
metabolismul unei entităţi vii autonome ("autopoietic"-
spune Varela, adică lucrând în sensul conservării eului
înglobator al conţinutului său), să se supună fiziologic unei
supra-existenţe, la rîndul ei autopoietice? Ce determină reacţia
anticorpilor, care atacă celulele percepute ca străine?
În cazul agregărilor
umane, legăturile par mai slabe (chiar faţă de cele dintr-un
furnicar) ceea ce aduce un spor de flexibilitate, favorizând
plasticitatea pluri-existenţială. Libertatea creează posibilităţi
de multi-apartenenţă, de combinare, conflict sau interferenţă
între nivele diferite de participare la trăiri colective. Între
internaţionalism/ cosmopolitism/ europenism/ mondialism/ umanism şi
naţionalism/ tribalism/ regionalism/ familism manifestându-se o
competiţie acerbă întru integrarea/capturarea eului persoanelor (a
se vedea în acest sens filmul lui Pontecorvo —"Burn")
Regionalismul a stat în calea osmozelor naţionale, tribalitatea a
fost învinsă de statalitate. Adversarii naţionalismului înfierează
înregimentarea naţională a conştiinţelor doar pentru a le
disponibiliza furnicarului uman, distribuit mondial, în pânza de
paianjen controlată de stăpânii lumii.
Criticii ideologiilor
lucrează pentru ideologiile concurente. Propaganda găseşte uşor
consumatori, în căutare de formule justificative. Manipularea
întilneşte dorinţa fiecăruia de amăgire salvatoare de neant.
Avem nevoie de credinţă în rolurile prin care traversăm viaţa,
altfel nu le putem juca cu chef. Nu s-a găsit încă formula
plenitudinii lucide, distanţarea de-motivează. Ştefan Lupaşcu
spunea "Conştiinţa conştiinţei dăunează conştiinţei"….
Pragmaticii au învăţat arta de a ţese axiologia potrivită
oricărei reuşite practice. Odată intrat într-un joc, omul se
colorează în conformitate cu postura. Civilizaţia amăgirii este
limanul neliniştilor noastre.
Mulţi romani siliţi
să-şi ia lumea în cap din cauza comunismului şi post-comunismului
au devenit internaţionalişti. Nu au cum simpatiza naţionalismul.
Nu le face bine să fie percepuţi ca străini în locurile în care
s-au aciuat pentru a trăi mai bine. Mulţumiţi cu tainul cine ştie
cărei firme, trataţi cu un jug blînd, care le asigură un banal
trai tihnit, lecuiţi de aspiraţii donquijotești, de impulsiuni
prometeice, de convulsiunii sisifice, nu au nevoie de oglinzi
tulburătoare, de refractări prin trecut. Le prinde bine să poată
reveni, fără restricţii, când au nevoie sau chef nostalgic
rezidual, într-o Românie fără bariere, deschisă oricărui călător
sau întreprinzător, racordată modelului de afară, integrată
bişniţar, unde nimeni nu se mai poate simţi străin, pentru că
nimeni nu mai este înăuntru. Nu au făcut nimic, majoritatea,
pentru combaterea distrugerii ţării după 1990. Şi-au văzut
oportunist de interesele personale, evadând din zona sinistrată (în
unele cazuri- şi cu ceva pradă). Îi veţi vedea vorbind acum însă
de "eliberarea României" de înfruntarea vestigiilor
securisto-feseniste, combătând imaginarul "naţionalism"
al PSD- alături de mercenarii corporaţiilor care ne civilizează
taman. Se vor înţelege tot mai bine cu feciorii criminalilor care
ne-au alungat din ţară ca s-o jefuiască şi vândă (europenizaţi
pe la Stanford/Oxford, sau alte oficine ale farsei academice) care
ne-ar integra în orice sistem care le poate proteja averile cucerite
postdecembrist.Diaspora itinerantă, mafia uzurpatorilor statului
(lucrând şi ca agentură neocolonialistă), mercenarii semi-plătiţi
ai corporaţiilor-cam acestea sunt izvoarele actualului val de
cosmopolitism, care joacă rolul dizolvant pe care l-a avut odinioară
valul cotropirii fanariote sau evreieşti.
Din păcate, nici
forţele care mai incomodează procesul de distrugere a membranei
care închide chinuitul metabolism românesc… nu lucrează pentru o
cauză nobilă, ci mai curînd din inerţia putreziciunii interne.
Cei 30 de ani de post-comunism, cei 45 de ani de comunism (plus 25 de
ani de eşec interbelic) nu ne-au lăsat moştenire un metabolism/ o
specificitate fiziologică care să merite apărată- pentru
calităţile ei. Repertoriul sinistru al efectelor maimuţăririi
socialităţii străine- începute în secolul 19 şi experimentului
genocidar de reeducare-comunistă şi postcomunistă, racilele
produse de descurcare şi compromis, cohorta de turpitudini, laşităţi
şi ipocrizii- nu constituie o cauză nobilă. Şi totuşi- pentru că
sensul fiecăruia se extrage din experienţa vieţii sale- nu se
poate şterge acest veac de istorie, fără a rupe rădăcinile
fiinţării colective, fiinţării în colectivitate. Trecutul
nostru, asa cum a fost, constituie unicul referenţial autentic,
ne-artificial, sămânța din care ne este coaptă fiecăruia
conştiinţa. Una este să ne privim devenirea critic, luptând
pentru a transcende ce ne-a otrăvit/urâțit şi alta e să ne lăsm
resetaţi la zero (ca o memorie RAM), pentru a nu crea nici o
problemă încorporării noastre în maşinăria pe care o
implementează acum dumnezeii nechemaţi ai socialităţii (aceaiaşi-
în fond- care ne-au trecut şi prin experienţa comunistă).
Iată de ce mi-a fost
greu să scriu acest text. Nu mă alătur uşor unor categorii care
compun forţele naţionaliste româneşti actuale. Securisto-comuniști
nostalgici care profită de agresiunea internaţionalistă pentru a
retro-justifica - ca patriotic- regimul de exploatare şi alienare
care ne-a aruncat în actuala criză; habotnici
întunecoşi/mediocri/suficienţi care compromit aspiraţia
religioasă/ transcendentală/ spirituală menajând tarele unei
biserici parazitare/trădătoare; oportunişti care au pierdut alte
trenuri şi încearcă să urce în cel naţionalist- dacă va mai
merge; superficiali exaltaţi, în căutare de ocazii pentru exhibări
patetice- în cămaşa verde sau cravată roşie, mârlani care nu
şovăie dacă au ocazia să rupă ceva din trupul ţării dar
lăcrămează de dragul ei (de preferinţă- după câteva pahare)
etc. Dar chiar şi aceştia, din diverse motive, stau acum în
calea disoluţiei României în malaxorul mondializant ! Având tare
greu de digerat, sînt ultimul obstacol pentru caracatiţa pe cale
de a desfiinţa România…. Am ajuns să sper că puii ilieştilor
şi a victimelor lor nu se vor putea acomoda artei occidentalilor de
a parazita cu aparenţe de legitimitate, de a se domestici cu
aparenţe de libertate, de a trăi natural viaţa artificială.
Dacă aş crede, cu
probabilitate oricât de mică, în beneficitatea direcţiei actuale
de evoluţie a civilizaţiei de afară, aş mai putea spune (cu
tristeţea doliului): fie, să dispară fiinţa colectivă
românească, pentru că prea s-a covârșit de urâțenie, prea a
decăzut. Iar foştii românii să-şi refacă dimensiunea colectivă
a vieţii participînd la europenitate , mondialitate, umanitate etc.
Dar tot ce am înţeles din funcţionarea societăţii contemporane
mă face să privesc cu groază înghițirea României de o
civilizaţie dizolvată de complexitate, racordarea ei la organismul
muribund al unei specii devastate de patologie, cuprinsă de febra
auto-distrugerii antropologice- întru instalarea unei
existenţialităţi jalnice/odioase, post-umane. Sînt conştient că
atîta capilaritate trans-frontalieră, atâta comerţ şi
comunicare, atîta osmoză şi uniformizare, atîta
reproductibilitate şi specializare, atâta anti-autonomie- fac greu
de pus în funcţie vreo carantină protectoare, care să amâne
dezastrul- protejând un spaţiu naţional. Rezistenţa coerentă şi
organizată fiind greu de imaginat, rămâne ca zid inerţia
românilor rămaşi tributari vechilor dresaje, care a ajuns să
constituie o ultimă speranţă!
De aceea (dincolo de
problematica homosexualităţii) ţin pumnii celor ce vor încerca să
folosească referendumul privind familia pentru a arăta ca românii
nu sunt inca o turmă disciplinată, la cheremul tele-comenzilor
politice. Gestul lor colectiv de nesupunere, urmat -previzibil- de
nesocotirea voinţei colective, uşurînd conştientizarea adevăratei
feţe a regimului pe cale de a cotropi planeta. Zguduire puţin
probabilă, dar fără de care, mesajul: "Mai bine ca afară!"-
nu va fi auzit. Sclavii ce se cred liberi nu se revoltă.
Fabricarea mini-oamenilor care vor compune macro-Omul, va merge
nestingherit, dacă intelectualii nu încep războiul pentru sens cu
ideologii sistemului.
Trecerea la o luptă
colectivă de apărare, bazată pe înţelegerea situaţiei, pare
fantasmatică. Cine să explice românilor capcana în care a căzut
civilizaţia occidentală, bolnăvicios şi distructiv excrescentă,
rătăcită într-o labirinticitate ininteligibilă- care o pune la
dispoziţia reţelelor maşinale şi o împinge spre artificializarea
vieţii şi inteligenţei, sluţitor mercantilă şi acut amorală,
pilotată de o distrugătoare hulpăvie parşivă/perfidă care
exacerbează şi acoperă cu falsuri îndobitocitoare egoismul
animalic al luptei pentru supravieţuire? Cine să arate subiecţilor
noii îndoctrinări că în spatele revoluţiei tehnologice,
liberalismului pieţei, farsei democratice … stau aceleaşi
mobiluri care au alimentat experienţa comunistă şi permis tragedia
postcomunistă? Sau, dacă românii au început să întrezărească hâdoșenia sistemului, mascată cu norme, instituţii, teze şi
ritualuri- cine să îi convingă să nu treacă la un cinism
desăvârșit, văzându-și fără scrupule de interese şi bănuind
de rea credinţă înşelătoare pe oricine îi invită spre un front
invizibil, pentru a încerca evadarea spre un nou regim?
Iată dificultăţile
care mă silesc să amîn dezvoltarea lozincii "Mai bine ca
afară !"
Se vede că sarcina mă
depăşeşte. Poate se învrednicesc alţii?
Ioan Roşca 21.09.2018
joi, 20 septembrie 2018
Ilie Șerbănescu: ”România, cea mai colonie dintre coloniile est-europene”
SURSA Ilie Șerbănescu: ”România, cea mai colonie dintre coloniile est-europene”
https://m.romanialibera.ro/opinii/romania-cea-mai-colonie-dintre-coloniile-est-europene-752840
Ilie Serbanescu Actualizat: 19.09.2018 - 09:45
România, în mod obiectiv, nu putea scăpa urgiei declanșate după 1990 de colonialismul vestic în zona Europei Centrale și de Est.
A devenit rapid și, remarcabil istoricește, fără ocupație militară străină o biată colonie. Într-o perioadă extrem de scurtă! Și, fără echivoc, a ajuns o colonie într-un mai înalt grad decât celelalte foste surate comuniste ale zonei. Motivele s-ar putea considera că sunt în esență două.
Unul este legat de „atenția specială” de care s-a bucurat din partea colonialiștilor vremii și locurilor. Se pot distinge trei posibile (probabile) explicații ale acestei „atenții speciale”: a) România era posesoarea unor neneglijabile resurse (petrol, gaze, păduri, neferoase), ceea ce reprezintă în colonialism un handicap, generând acțiuni prioritare din partea puterilor coloniale, în timp ce nedeținătoarele de resurse sunt mai lăsate în pace; b) România nu mai avea datorii externe, fapt ce trebuia pedepsit, spre a se înțelege bine că neatârnarea de mecanismul îndatorării este un fapt netolerat în lumea colonială; c) România putea fi pentru unele dintre puterile coloniale ale vremii și locurilor ținta unei dezmembrări, cum a fost, de pildă, cazul Iugoslaviei și cum nu a fost cazul Bulgariei sau Ungariei.
Al doilea motiv este determinat de concursul intern halucinant dat de trădarea de neam și țară la transformarea României într-o colonie, ceea ce, probabil, nu a avut egal în comparația ce se face firesc cu celelalte foste surori comuniste ale zonei.
Colonializarea României a început în forță prin preluarea de către capitalul străin a resurselor subsolului, utilităților publice și băncilor, adică a întregului rulaj al banului, restul – respectiv industrii și comerț - căzând apoi precum popicele în mâna celui mai puternic. Capitalului românesc i-au rămas ciurucurile. De fapt, după un fals avânt, prin ceea ce a pus mâna de la stat pe daiboj, capitalul privat românesc a început o lungă cursă de dat înapoi în fața capitalului străin, mult mai puternic, mult mai bine finanțat, mult mai înzestrat tehnologic și managerial și, important de subliniat, de sute de ani în piață, prin comparație cu cel autohton care era începător.
Cu timpul, de o manieră implacabilă, modul în care se derulau lucrurile în colonialismul european – pe traseul de la Vest la Est – s-a articulat și în interiorul zonei înseși. Situat cu un pas înainte istoric, capitalul central-european a găsit o scăpare spre Est. România este actualmente teren de acțiune pentru capitalurile unguresc, cehesc sau polonez. Mult întârziat istoric, capitalul în formare românesc n-a mai avut unde migra spre Est. Pentru că spre Est întâlnește marele zid rusesc. Nu are cum să-l cucerească. S-a adăugat imbecilitatea relațiilor politice proaste cu Rusia. Dar, economic, acestea pot constitui doar o scuză pentru impotența obiectivă a capitalului românesc în fața zidului rusesc.
Cât privește circulația pe contrasens, aceasta este interzisă în colonialism în general, iar colonialismul european nu face excepție. Există doar excepții investiționale românești în Ungaria, ungurești în Austria, bulgărești în Polonia, poloneze în Germania. Și așa mai departe! Însă mici și neimportante! Situat cel mai la Est și cu zidul rusesc la Est, capitalul privat românesc este cel din urmă în regiune.
Și colonia România este cea mai colonie dintre coloniile regiunii. Un studiu al Ernst&Young arată, în mod semnificativ, despre ce este vorba. Analizând preluările (prin fuziuni și achiziții) ce au avut loc în economiile regiunii și contabilizându-le în trei mari categorii – preluări de către capitalul străin, preluări în care și vânzătorul și cumpărătorul sunt autohtoni și preluări în afară (în care cumpărătorul autohton iese pe piețe externe) – constată, nu întâmplător, că România deține un record colonial nefericit.
Ocupă de departe primul loc la preluările de către capitalul străin în totalul preluărilor, 67%, și de departe ultimul loc la preluările în afară: 3% din totalul preluărilor (30% fiind preluări interne). Nicio altă țară din regiune nu înregistrează o asemenea discrepanță de peste 22 de ori între ceea ce capitalul autohton a cedat, pe propriile piețe, capitalului străin și ceea ce a reușit să preia capitalului străin pe piețele sale. Iată, potrivit aceluiași studiu, matricea în cazul Ungariei (28/63/9) și în cazul Poloniei (37/51/12), matrice care în cazul României este 67/30/3!
După o analiză a BNR pe baza datelor UNCTAD, capitalul românesc plasat în străinătate abia atinge 750 milioane euro, în timp ce capitalul polonez are plasamente în străinătate de peste 25 miliarde euro, iar cele ceh și maghiar, de peste 20 miliarde euro fiecare.
Concluzia, din două una: ori admitem că tranziţia de la comunism la capitalism s-a desfăşurat în spiritul regulilor capitaliste în care câştigă cel puternic, indiferent dacă ar fi să se calce pe cadavre, dar atunci nu mai vorbim de furturi şi devalizări, ori, în cazul în care acceptăm că tranziţia s-a făcut cel puţin în bună măsură pe bază de furt, trebuie să fie inclusă la loc de cinste în domeniu contribuţia capitalului străin la jaf.
Şi anume, având în vedere că o contribuţie în chestiune nu se poate măsura altfel decât cu proporţia în care s-a ales până la urmă fiecare din jaful cu pricina, să se recunoască deschis şi oficial furtul României de către capitalul străin, în comparaţie cu care furtul de către români rămâne un biet bebeluş!
Căci capitalul străin externalizează către ţările de origine profituri înainte de fiscalizare de cel puţin 35-40 miliarde de euro pe an. Niciun sfanţ din aceştia, odată trimişi în străinătate, nu se mai învârte prin economie. Sunt dispăruţi iremediabil. Sunt pierderi ireversibile. Nu că furturile străinilor sunt mai rele decât cele ale românilor, dar, obiectiv, banii furaţi de români mai rămân prin economie, în timp ce aceia furaţi de străini se duc iremediabil pe apa sâmbetei, fără întoarcere!
Ilie Șerbănescu
https://m.romanialibera.ro/opinii/romania-cea-mai-colonie-dintre-coloniile-est-europene-752840
Ilie Serbanescu Actualizat: 19.09.2018 - 09:45
România, în mod obiectiv, nu putea scăpa urgiei declanșate după 1990 de colonialismul vestic în zona Europei Centrale și de Est.
A devenit rapid și, remarcabil istoricește, fără ocupație militară străină o biată colonie. Într-o perioadă extrem de scurtă! Și, fără echivoc, a ajuns o colonie într-un mai înalt grad decât celelalte foste surate comuniste ale zonei. Motivele s-ar putea considera că sunt în esență două.
Unul este legat de „atenția specială” de care s-a bucurat din partea colonialiștilor vremii și locurilor. Se pot distinge trei posibile (probabile) explicații ale acestei „atenții speciale”: a) România era posesoarea unor neneglijabile resurse (petrol, gaze, păduri, neferoase), ceea ce reprezintă în colonialism un handicap, generând acțiuni prioritare din partea puterilor coloniale, în timp ce nedeținătoarele de resurse sunt mai lăsate în pace; b) România nu mai avea datorii externe, fapt ce trebuia pedepsit, spre a se înțelege bine că neatârnarea de mecanismul îndatorării este un fapt netolerat în lumea colonială; c) România putea fi pentru unele dintre puterile coloniale ale vremii și locurilor ținta unei dezmembrări, cum a fost, de pildă, cazul Iugoslaviei și cum nu a fost cazul Bulgariei sau Ungariei.
Al doilea motiv este determinat de concursul intern halucinant dat de trădarea de neam și țară la transformarea României într-o colonie, ceea ce, probabil, nu a avut egal în comparația ce se face firesc cu celelalte foste surori comuniste ale zonei.
Colonializarea României a început în forță prin preluarea de către capitalul străin a resurselor subsolului, utilităților publice și băncilor, adică a întregului rulaj al banului, restul – respectiv industrii și comerț - căzând apoi precum popicele în mâna celui mai puternic. Capitalului românesc i-au rămas ciurucurile. De fapt, după un fals avânt, prin ceea ce a pus mâna de la stat pe daiboj, capitalul privat românesc a început o lungă cursă de dat înapoi în fața capitalului străin, mult mai puternic, mult mai bine finanțat, mult mai înzestrat tehnologic și managerial și, important de subliniat, de sute de ani în piață, prin comparație cu cel autohton care era începător.
Cu timpul, de o manieră implacabilă, modul în care se derulau lucrurile în colonialismul european – pe traseul de la Vest la Est – s-a articulat și în interiorul zonei înseși. Situat cu un pas înainte istoric, capitalul central-european a găsit o scăpare spre Est. România este actualmente teren de acțiune pentru capitalurile unguresc, cehesc sau polonez. Mult întârziat istoric, capitalul în formare românesc n-a mai avut unde migra spre Est. Pentru că spre Est întâlnește marele zid rusesc. Nu are cum să-l cucerească. S-a adăugat imbecilitatea relațiilor politice proaste cu Rusia. Dar, economic, acestea pot constitui doar o scuză pentru impotența obiectivă a capitalului românesc în fața zidului rusesc.
Cât privește circulația pe contrasens, aceasta este interzisă în colonialism în general, iar colonialismul european nu face excepție. Există doar excepții investiționale românești în Ungaria, ungurești în Austria, bulgărești în Polonia, poloneze în Germania. Și așa mai departe! Însă mici și neimportante! Situat cel mai la Est și cu zidul rusesc la Est, capitalul privat românesc este cel din urmă în regiune.
Și colonia România este cea mai colonie dintre coloniile regiunii. Un studiu al Ernst&Young arată, în mod semnificativ, despre ce este vorba. Analizând preluările (prin fuziuni și achiziții) ce au avut loc în economiile regiunii și contabilizându-le în trei mari categorii – preluări de către capitalul străin, preluări în care și vânzătorul și cumpărătorul sunt autohtoni și preluări în afară (în care cumpărătorul autohton iese pe piețe externe) – constată, nu întâmplător, că România deține un record colonial nefericit.
Ocupă de departe primul loc la preluările de către capitalul străin în totalul preluărilor, 67%, și de departe ultimul loc la preluările în afară: 3% din totalul preluărilor (30% fiind preluări interne). Nicio altă țară din regiune nu înregistrează o asemenea discrepanță de peste 22 de ori între ceea ce capitalul autohton a cedat, pe propriile piețe, capitalului străin și ceea ce a reușit să preia capitalului străin pe piețele sale. Iată, potrivit aceluiași studiu, matricea în cazul Ungariei (28/63/9) și în cazul Poloniei (37/51/12), matrice care în cazul României este 67/30/3!
După o analiză a BNR pe baza datelor UNCTAD, capitalul românesc plasat în străinătate abia atinge 750 milioane euro, în timp ce capitalul polonez are plasamente în străinătate de peste 25 miliarde euro, iar cele ceh și maghiar, de peste 20 miliarde euro fiecare.
Concluzia, din două una: ori admitem că tranziţia de la comunism la capitalism s-a desfăşurat în spiritul regulilor capitaliste în care câştigă cel puternic, indiferent dacă ar fi să se calce pe cadavre, dar atunci nu mai vorbim de furturi şi devalizări, ori, în cazul în care acceptăm că tranziţia s-a făcut cel puţin în bună măsură pe bază de furt, trebuie să fie inclusă la loc de cinste în domeniu contribuţia capitalului străin la jaf.
Şi anume, având în vedere că o contribuţie în chestiune nu se poate măsura altfel decât cu proporţia în care s-a ales până la urmă fiecare din jaful cu pricina, să se recunoască deschis şi oficial furtul României de către capitalul străin, în comparaţie cu care furtul de către români rămâne un biet bebeluş!
Căci capitalul străin externalizează către ţările de origine profituri înainte de fiscalizare de cel puţin 35-40 miliarde de euro pe an. Niciun sfanţ din aceştia, odată trimişi în străinătate, nu se mai învârte prin economie. Sunt dispăruţi iremediabil. Sunt pierderi ireversibile. Nu că furturile străinilor sunt mai rele decât cele ale românilor, dar, obiectiv, banii furaţi de români mai rămân prin economie, în timp ce aceia furaţi de străini se duc iremediabil pe apa sâmbetei, fără întoarcere!
Ilie Șerbănescu
6.300 de miliarde de euro este valoarea reală a zăcămintelor de la Roșia Montană!
Români, țara voastră este cea mai bogată din lume și voi habar nu aveți, vă jefuiesc străinii și voi stați ca mămăligile!
![Cel mai mare jaf de pe Terra! 6.300 de miliarde de euro este valoarea reală a zăcămintelor de la […]](https://lh3.googleusercontent.com/blogger_img_proxy/AEn0k_sy-vXa8yPEuiAi2lB5qgU02gk6biJosHHN9DWqaOkuzmCCACQomJaSqP40fMEmV20_pulk9R_FCsM0m7LsRe3aoKqpalOVqpMpOF3JNyxYriCSmzpq-qvGtAni24AoI84b_HzphGSqizGwsB2SPElaQaJdOpJ2upjNP3M=s0-d "Români, țara voastră este cea mai bogată din lume și voi habar nu aveți, vă jefuiesc străinii și voi stați ca mămăligile!")
Cel mai mare jaf de pe Terra! 6.300 de miliarde de euro este valoarea reală a zăcămintelor de la Roșia Montană!
Studiul meu va fi un amalgam de simbolistică, cifre exacte, întrebări și semnale de alarmă, fiind în același timp și un denunț penal adresat autorităților statului.Roșia Montană este o bibliotecă. Iar o bibliotecă are 3 prețuri:
1. Prețul hârtiei din care sunt făcute cărțile, atunci când le vindem pentru reciclarea maculaturii. „Puțin, foarte puțin”, așa se spunea într-o reclamă. Atunci nu contează dacă sunt cărți de istorie, de economie, de știință, de filosofie, de bune maniere…
2. Prețul de achiziție al cărților. Cine a cumpărat vreodată o carte, știe că acestea nu sunt ieftine. Iar ca să-ți faci o bibliotecă, efortul financiar este considerabil.
3. Cunoștințele conținute. Oricine are o bibliotecă acasă, știe că nu a citit toate cărțile pe care și le-a cumpărat. Și aici nu este vorba despre faptul că nu ați reusit să memorați un dicționar sau vreo enciclopedie. Cartea se citește pentru informație, dar mai ales pentru spirit. Iar acesta este neprețuit, este de sorginte divină. Cărțile sunt izvor de cunoaștere, iar suma lor, biblioteca, ne formează ca oameni, și este izvor pentru alte cărti.
Deci, ce facem cu biblioteca Roșia Montană?
6.300 de miliarde de $ e o sumă minimă constatată prin calcul matematic simplu. Dacă am împărți suma la numărul de români aflați pe TERRA (aprox 30 de milioane), fiecărui român în parte i-ar reveni 2 milioane de dolari!!!
Cel mai important e că s-a aflat care-i miza. Acum știm pentru ce luptăm!!!
Deci, ce facem cu Roşia Montană?
1. O dăm la „fier vechi”, aşa cum am făcut cu toate combinatele, sistemele de irigaţii, resursele naturale (petrol, păduri s.a.) şi vom încasa câteva miliarde de euro?
2. O preţuim pentru că o avem şi o valorificăm cu puterile noastre, în interesul nostru? Cred că este motivant să te gândeşti la 6300 de miliarde de dolari.
3. O punem în valoare şi facem PLUS VALOARE, sau VALOARE ADĂUGATĂ, nu doar taxe pe valoare adăugată? Asta înseamnă că din lemn facem mobilă, din tablă facem maşini, din aur facem bijuterii. Şi nu doar aurul contează. Mai sunt câteva elemente chimice a căror valoare despre care vorbim să fie mult mai mare de 6,3 trilioane de dolari.
De ce 6,3 trilioane de dolari?( 6300 de miliarde de $!!!!)
Pentru că în multe declaraţii ale unor persoane implicate în diverse perioade de timp în prospecţiuni geologice asupra zăcămintelor de la Roşia Montană se menţionează şi cantităţile de elemente continute de minereu. Acestea sunt susţinute de inginerul geolog şef Aurel Sântimbrean, de deputatul Mugurel Surupăceanu, de Călin Gabriel Tămaş, lector doctor la Departamentul de Geologie, Facultatea de Biologie şi Geologie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, precum şi de multe ONG-uri. Pe lângă aceste date, mai sunt unele care reies dintr-un buletin de analiză, dar în care nu sunt precizate locurile de recoltare (puţuri, lacuri, ape curgătoare), adâncimea de prelevare şi alte date de identificare.
Astfel, în urma consultării mai multor surse, mi-am permis să fac o centralizare a acestora.
| Nr. crt. | Număr atomic | Element | Simbol chimic | Pret USD / 100 grame | Pret USD / 1 gram | Cantitate per tona minereu | Valoare element per tona minereu |
| 1 | 3 | Litiu | Li | 27 | 0,27 | – | – |
| 2 | 4 | Beriliu | Be | 748 | 7,48 | – | – |
| 3 | 21 | Scandiu | Sc | 1.400 | 14 | – | – |
| 4 | 22 | Titan | Ti | 661 | 6,61 | 1.000 | 6.610 |
| 5 | 23 | Vanadiu | V | 220 | 2,20 | 2.500 | 5.500 |
| 6 | 24 | Crom | Cr | 32 | 0,32 | 50 | 16 |
| 7 | 27 | Cobalt | Co | 21 | 0,21 | 30 | 6,30 |
| 8 | 28 | Nichel | Ni | 7,7 | 0,07 | 30 | 2,31 |
| 9 | 31 | Galiu | Ga | 220 | 2,20 | 300 | 660 |
| 10 | 32 | Germaniu | Ge | 360 | 3,60 | 20 | 72 |
| 11 | 33 | Arsen | As | 320 | 3,20 | 5.000 | 16.000 |
| 12 | 34 | Seleniu | Se | 61 | 0,61 | – | – |
| 13 | 37 | Rubidiu | Rb | 1.200 | 12 | – | – |
| 14 | 38 | Strontiu | Sr | 100 | 1 | – | – |
| 15 | 39 | Ytriu | Y | 430 | 4,30 | – | – |
| 16 | 40 | Zirconiu | Zr | 157 | 1,57 | – | – |
| 17 | 41 | Niobiu | Nb | 18 | 0,18 | – | – |
| 18 | 42 | Molibden | Mo | 44 | 0,44 | 10 | 4,40 |
| 19 | 44 | Rutheniu | Ru | 1.400 | 14 | – | – |
| 20 | 45 | Rhodiu | Rh | 13.000 | 130 | – | – |
| 21 | 46 | Paladiu | Pd | 5.833 | 58,33 | – | – |
| 22 | 47 | Argint | Ag | 120 | 1,20 | 10 | 12 |
| 23 | 48 | Cadmiu | Cd | 46 | 0,46 | – | – |
| 24 | 55 | Cesiu | Cs | 1.100 | 11 | – | – |
| 25 | 57 | Lantan | La | 800 | 8 | – | – |
| 26 | 58 | Ceriu | Ce | 380 | 3,80 | – | – |
| 27 | 59 | Praseodim | Pr | 470 | 4,70 | – | – |
| 28 | 60 | Neodim | Nd | 420 | 4,20 | – | – |
| 29 | 62 | Samariu | Sm | 360 | 3,60 | – | – |
| 30 | 63 | Europiu | Eu | 135.000 | 1.350 | – | – |
| 31 | 64 | Gadoliniu | Gd | 450 | 4,50 | – | – |
| 32 | 65 | Terbiu | Tb | 4.040 | 50,40 | – | – |
| 33 | 66 | Disprosiu | Dy | 450 | 4,50 | – | – |
| 34 | 68 | Erbiu | Er | 540 | 5,40 | – | – |
| 35 | 69 | Tuliu | Tm | 7.000 | 70 | – | – |
| 36 | 70 | Yterbiu | Yb | 1.400 | 14 | – | – |
| 37 | 72 | Hafniu | Hf | 120 | 1,20 | – | – |
| 38 | 73 | Tantal | Ta | 450 | 4,50 | – | – |
| 39 | 76 | Osmiu | Os | 7.700 | 77 | – | – |
| 40 | 77 | Iridiu | Ir | 4.200 | 42 | – | – |
| 41 | 78 | Platina | Pt | 13.000 | 130 | – | – |
| 42 | 79 | Aur | Au | 5.540 | 55,40 | 1,5 | 83,10 |
| 43 | 80 | Mercur | Hg | 48 | 0,48 | – | – |
| 44 | 81 | Taliu | Tl | 48 | 0,48 | – | – |
| 45 | 83 | Bismut | Bi | 39 | 0,39 | 20 | 7,80 |
| 46 | 90 | Thoriu | Th | – | – | – | – |
| 47 | 92 | Uraniu | U | – | – | – | – |
| TOTAL | 28.973,91 USD / tona minereu | ||||||
| TOTAL | lipsesc date despre concentraţie sau preţuri (thoriu, uraniu) | ||||||
| TOTAL | lipsesc date despre prezenţă şi concentraţie | ||||||
Cantitatea ce vrea RMGC-ul să fie exploatată e de 218 milioane de tone….ori 28.973,91 $ = 6300 MILIARDE $!!!! …însă la foarte multe elemente lipsesc date despre concentrație, date despre prețuri, dar și date despre prezență!
Sunt elemente de care nu ştiaţi? Şi eu am păţit chestia asta şi a trebuit să le verific în Sistemul Periodic al lui Mendeleev pe unele dintre ele. Şi pentru mai multă claritate, am întocmit un tabel cu utilizări ale acestor elemente.
| Element | Utilizari |
| Litiu | – aliaje de lagăre (împreună cu sodiul și calciul)
– dezoxidant, desulfurizant și degazant pentru cupru – prepararea tritiului 3H, intră în compoziţia agenţilor de răcire din reactoarele nucleare – baterii și acumulatori electrici – lubrifianţi pentru temperaturi înalte |
| Beriliu | – transparenţa la raze X îl recomandă pentru fabricarea ferestrelor şi a tuburilor pentru radiaţii X
– în industria aerospaţială pentru sateliţi şi vehicule spaţiale – în reactoarele nucleare, ca moderator, agent absorbant sau reflector pentru neutroni – aliaje speciale de Cu pentru scule, proiectile |
| Scandiu | – aliaje de aluminiu-scandiu pentru componente din industria aerospaţiala, echipamente sportive şi de pescuit
– în rafinarea petrolului (izotopul 45Sc ca agent de urmărire) – ca îngrăşământ |
| Titan | – aliaje de Fe, V, Mo pentru aliaje puternice şi uşoare în industria aerospaţiala (motoare cu reacţie, proiectile, nave spaţiale)
– costume de scafandru autonome pentru adâncimi mari – uz militar – procese industriale (chimie şi petro-chimie, uzine de desalinizare, hârtie) – medicină (proteze şi implanturi ortopedice şi dentare, instrumentar) – bijuterii, telefoane mobile, automobile, industria agro-alimentară – pigment TiO2 pentru vopsea albă |
| Vanadiu | – aliaje de oţel şi titan pentru scule de mare viteză, motoare de avion, aeronautică
– aliaje cu galiu pentru magneţi şi superconductori – catalizator pentru anumite reacţii chimice |
| Crom | – îmbunătăţeşte proprietăţile oţelului la coroziune, duritate şi rezistenţa la rupere – galvanizare, catalizator pentru anumite reacţii chimice, coloranţi, colorarea verzuie a sticlei, detergenţi |
| Cobalt | – izotopul radioactiv 60Co este utilizat la radioterapia cu raze gamma
– îmbunătăţeşte proprietăţile oţelului, componente pentru aeronautică şi motoare, galvanizare – pigmenţi albastru şi galben pentru colorarea ceramicii şi a sticlei – aliaje cu Samariu pentru magneţi permanenţi |
| Nichel | – aliaje de oţel inoxidabile
– baterii NiCd şi acumulatori Ni-MH – magneţi permanenţi |
| Galiu | – termometre medicale (din cauza toxicităţii mercurului)
– spectacole de ”magicieni” (linguri care se topesc în palmă) – semiconductori, leduri şi diode laser, panouri fotovoltaice, oglinzi |
| Germaniu | – semiconductori, tranzistori şi circuite integrate
– spectroscopie şi detecţie infraroşie – catalizatori şi aliaje |
| Arsen | – semiconductori, leduri şi diode laser, fotoconductori
– ignifugarea lemnului, insecticide, tăbăcărie – măreşte duritatea aliajelor, muniţia de vânătoare (plumbul pentru alice) – pirotehnie (focuri albe – indian), coloranţi (galben regal pentru vopsele de ulei) |
| Seleniu | – catalizator pentru multe reacţii chimice
– industria sticlei, pentru decolorarea ei sau colorarea în roşu – celule solare şi fotoelectrice, toner fotografic, camere de filmat, redresarea curentului electric, copiatoare, luxmetre, explozibili – îmbunătăţeşte lucrabilitatea aliajelor de Cu şi oţel – şampoane anti-mătreaţă – medicamente pentru creştere şi disfuncţii reproducătoare |
| Rubidiu | – fotocelule, tehnica vacuumului
– artificii (culoare roşie) – sticlărie şi ceramică – datarea rocilor cu 87Ru |
| Strontiu | – pirotehnie (culoare roşu aprins) şi rachete de semnalizare
– ceasuri atomice – producerea tuburilor catodice pentru televiziunea color – pasta de dinţi, terapia cancerului cu 90Sr care este radioactiv |
| Ytriu | – pietre zirconia, monitoare pentru computere, lentile foto şi video, becuri economice
– îmbunătăţeşte duritatea aliajelor de aluminiu şi magneziu – izotopul radioactiv 90Y (produs în reactoarele nucleare de uraniu) se foloseşte la tratarea diferitelor tipuri de cancer – fabricarea superconductorului YBCO (la – 178 OC) – filtre pentru microunde, comunicaţii pentru sateliţi – fabricarea televizoarelor color (culoarea roşie) – camere de ardere pentru motoarele de rachetă |
| Zirconiu | – stomatologie şi implantologie, bijuterii
– moderator pentru reactoarele de fisiune – catalizator în multe reacţii chimice – în aliaj cu Li se foloseşte pentru absorbţia CO2 |
| Niobiu | – obţinerea oţelurilor inoxidabile, criogenice şi refractare
– motoare de avion şi echipamente rezistente la temperaturi înalte – obtinerea de superconductori – bijuterii |
| Molibden | – creşte duritatea şi elasticitatea oţelului, rezistenţa termică şi la coroziune
– fabricarea avioanelor şi rachetelor, lubrifianţi pentru temperaturi ridicate – catalizator în industria petrolieră – fabricarea tranzistoarelor, lampi cu halogeni, medicină nucleară şi lămpi röntgen |
| Rutheniu | – este folosit pentru creşterea durităţii platinei şi paladiului
– în aliajele de titan, un adaus de 0,1 % măreşte considerabil rezistenţa la coroziune – un aliaj de Ru-Mo are proprietăţi de supraconductor – este folosit la contactele electrice din întrerupătoarele de Pt şi Pd – catalizator pentru multe reacţii chimice – bijuterii, computere – izotopul radioactiv 106Ru este folosit în tratamentele cu citostatice a bolilor tumorale |
| Rodiu | – element de aliere pentru platină
– catalizator pentru anumite reacţii chimice – strat de acoperire prin galvanizare sau vaporizare pentru instrumente optice şi bijuterii – contacte electrice |
| Paladiu | – catalizatori pentru automobile şi pentru industria petrolieră
– instrumente chirurgicale, contacte electrice, bijuterii, ceasuri – purificarea hidrogenului (absoarbe de până la 900 de ori volumul propriu de hidrogen) |
| Argint | – este folosit în electrotehnică şi electronică
– numismatică, bijuterii, industria fotografică, oglinzi – stomatologie, instrumente medicale, proteze, utilizare germicidă |
| Cadmiu | – baterii NiCd
– aliaje pentru lagăre – electroplacare – pigmenţi, televizoare alb-negru şi color – celule fotovoltaice (împreună cu Te) |
| Cesiu | – izotopul
radioactiv 133Ce este folosit ca oscilator cuantic pentru ceasuri
atomice, fiind etalon pentru Sistemul Internaţional de Unităţi la baza
definirii etalonului pentru secundă
– substanţă de umplutură pentru lichidele de forat folosite pentru a atenua găurirea din timpul forării – izotopul radioactiv 133Ce este folosit în medicină, măsurători şi hidrologie – generatoare termoionice cu vapori de cesiu care convertesc energia termică în energie electrică – aparate pentru recunoaşterea optică a caracterelor, fotomultiplicatori, camere video, materiale fotosensibile, detectoare de radiaţii gama şi raze X, magnetometre, lasere de mare energie, lămpi fluorescente, redresoare cu vapori – utilizări în biologia moleculară, catalizatori în chimie – izotopul radioactiv 133Ce poate fi folosit în dispozitive de dispersie radiologică (”bombe murdare”) – atenţionare de la Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică |
| Lantan | – este
folosit pentru acumulatorii NiMH utilizaţi la automobilele hibride ( o
baterie pentru Toyota Prius necesită aproximativ 10 kg de La)
– catalizator în cracarea petrolului – ochelari pentru infraroşu, lentile pentru telescoape |
| Ceriu | – aliaje de aluminiu, amnare, pietre de brichete
– catalizatori pentru automobile – medicamente pentru tratarea şi prevenirea infecţiilor celor arşi şi imunosupresive |
| Praseodim | – este
folosit la fabricarea magneţilor permanenţi de mare intensitate pentru
motoare şi generatoare electrice folosite la maşinile hibride şi turbine
eoliene
– este folosit pentru acumulatorii NiMH folosiţi la automobilele hibride – aliaje pentru motoare de avion – ochelari pentru sudori şi suflătorii de sticlă – aliaje pentru amnare şi pietre de brichetă – pigmenţi pentru sticlă şi emailuri – stroboscoape |
| Neodim | – magneţi permanenţi pentru computere, telefoane mobile, echipamente medicale, jucării, motoare, turbine eoliene, sisteme audio
– lasere pentru tratarea cancerului şi epilare, pentru tăierea şi sudarea oţelurilor – ochelari de protecţie pentru suflătorii de sticlă – pigmenţi pentru sticlă şi emailuri – aliaje pentru amnare şi pietre de brichetă |
| Samariu | – magneţi permanenţi pentru microelectronică, generatoare eoliene, radare
– catalizator pentru unele reacţii chimice – lasere cu raze X – datare radioactivă – izotopul 149Sm este adăugat în barele de siguranţă din reactoarele nucleare – izotopul radioactiv 153Sm este folosit în tratarea mai multor tipuri de cancer – superconductori |
| Europiu | – tuburi fluorescente, monitoare
– absorbant în reactoarele nucleare – elemente de siguranţă fosforescente pentru eurobancnote |
| Gadoliniu | – îmbunătăţeşte rezistenţa la temperaturi înalte şi la oxidare a oţelurilor
– aplicaţii în domeniul microundelor, monitoarelor – substanţe de contrast pentru imagistica de rezonanţă magnetică |
| Terbiu | – monitoare TV şi display-uri pentru smartphone
– substanţe de contrast pentru lumina ultravioletă – elemente de siguranţă fosforescente pentru eurobacnote – filme pentru înregistrări magneto-optice – magneţi pentru motoare electrice folosite la maşinile hibride şi generatoare eoliene – microfoane, fibră optică |
| Disprosiu | – materiale absorbante pentru reactoare nucleare
– senzori, microfoane, traductori – fabricarea CD-urilor şi a hard-disk-urilor – lămpi de mare putere pentru cinematografie – laseri |
| Erbiu | – bare de control în reactoare nucleare
– pigmenţi pentru sticlărie – filtre fotografice absorbante pentru lumina infraroşie – lasere medicale |
| Tuliu | – surse portabile de raze X
– lasere, aliaje speciale cu alte metale rare – elemente de siguranţă fosforescente pentru eurobancnote |
| Yterbiu | – surse portabile de raze X
– îmbunătăţeşte proprietăţile oţelului inoxidabil – laseri – catalizatori în industria chimică – detectori seismici |
| Hafniu | – bare de control pentru reactoare nucleare folosite la submarine
– lămpi stroboscopice, catozi pentru echipamente electronice – aliaje speciale pentru aplicaţii aerospaţiale, motoare de rachetă – procesoare pentru computere |
| Tantal | – filamente pentru tuburi vidate
– condensatoare şi rezistenţe de mare putere – instrumente şi implanturi chirurgicale şi dentare – oţeluri refractare |
| Osmiu | – aliaje foarte dure împreună cu alte metale platinice – implanturi cardiace, scanări de amprente, vârfuri de peniţe |
| Iridiu | – fabricarea creuzetelor
– aliajele IrPt sunt folosite la confecţionarea termoelementelor – aliajele IrOs sunt folosite la fabricarea vârfurilor de peniţe – contacte electrice de mare putere – izotopii radioactivi sunt folosiţi în radioterapia cancerului |
| Platina | – confecţionarea bijuteriilor
– echipamente de laborator, medicină dentară – contacte electrice, magneţi permanenţi – catalizatoare pentru autovehicule şi alte procese din chimie |
| Aur | – bijuterii, numismatică, broderii, coroane dentare
– preparate culinare extravagante – scuturi pentru sateliţi, acoperiri pentru vizierele costumelor spaţiale – microelectronică, tehnică fotografică – izotopul radioactiv 198Au este folosit în tratarea anumitor forme de cancer |
| Mercur | – termometre, barometre, manometre, tensiometre, filtre acusto-optice
– cercetări ştiinţifice, stomatologie, electrochimie, amalgame, cosmetică, fungicide – explozibili brizanţi – pigmenţi, semiconductori – extragerea aurului, argintului şi a platinei – lămpi redresoare de curent alternativ, lămpi pentru raze ultraviolete |
| Taliu | – raticide şi insecticide
– semiconductori, sticlă optică pentru infraroşii, celule fotovoltaice – detectoare de radiaţie gamma |
| Bismut | – medicină, cosmetică
– detectoare şi sisteme de stingere a incendiilor – muniţie |
| Thoriu | – combustibil pentru reactoare nucleare
– ThO2 este folosit pentru materiale ceramice rezistente la temperaturi înalte – lentile şi echipamente ştiinţifice |
| Uraniu | – uraniul
sărăcit se foloseşte la blindaje şi proiectile de uraniu sărăcit,
ecrane pentru radiaţii, containere de transport pentru materiale
radioactive
– combustibil pentru reactoare nucleare – bombe nucleare de diferite tipuri |
| Planul exploatării miniere pe cariere (milioane tone) | ||||||||||
| Anul | Cariera Cetate | Cariera Cîrnic | Cariera Orlea | Cariera Jig | Total | |||||
| Minereu | Steril | Minereu | Steril | Minereu | Steril | Minereu | Steril | Minereu | Steril | |
| 0 | 1,3 | 7,0 | 0,3 | 0,1 | – | – | – | – | 1,6 | 7,1 |
| 1 | 4,2 | 6,1 | 15,0 | 7,2 | – | – | – | – | 19,2 | 14,5 |
| 2 | 3,2 | 6,2 | 17,2 | 8,5 | – | – | – | – | 20,4 | 14,6 |
| 3 | 5,0 | 6,4 | 13,5 | 10,1 | – | – | – | – | 18,5 | 16,5 |
| 4 | 11,0 | 9,9 | 4,9 | 9,2 | – | – | – | – | 15,9 | 19,1 |
| 5 | 0,5 | 0,2 | 15,3 | 19,0 | – | – | – | – | 15,8 | 19,2 |
| 6 | – | – | 14,5 | 20,5 | – | – | – | – | 14,5 | 20,5 |
| 7 | – | – | 13,1 | 21,9 | – | – | – | – | 13,1 | 21,9 |
| 8 | 1,0 | 6,0 | 5,3 | 7,1 | 4,1 | 2,2 | 3,2 | 6,3 | 13,5 | 21,5 |
| 9 | 1,5 | 6,3 | 11,1 | 16,2 | – | – | – | – | 12,5 | 22,5 |
| 10 | 2,7 | 15,2 | 3,5 | 2,1 | 3,4 | 0,3 | 4,3 | 3,6 | 13,9 | 21,1 |
| 11 | 11,9 | 15,3 | – | – | 0,2 | 5,9 | 0,8 | 0,8 | 12,9 | 22,1 |
| 12 | 2,3 | 2,9 | – | – | 13,1 | 14,1 | – | – | 15,4 | 17,0 |
| 13 | 4,1 | 3,3 | – | – | 11,4 | 4,3 | – | – | 15,6 | 7,6 |
| 14 | 15,1 | 16,2 | – | – | – | – | – | – | 15,1 | 16,2 |
| Total | 63,9 | 102,0 | 113,6 | 121,9 | 32,2 | 26,8 | 8,3 | 10,7 | 218,0 | 261,5 |
| Notă: Valorile totale sunt rotunjite. | ||||||||||
| Rezerve exploatabile | ||||||
| Zăcământ | Minereu (milioane tone) | Conţinuturi de metal | Metal recuperabil | Raport steril:util | ||
| Au g/t | Ag g/t | Au t | Ag t | |||
| Cetate | 63,9 | 1,49 | 5,66 | 95,1 | 361,7 | 1,60 |
| Cîrnic | 113,6 | 1,62 | 9,74 | 184,0 | 1106,5 | 1,07 |
| Orlea | 32,2 | 1,18 | 2,23 | 38,0 | 71,8 | 0,83 |
| Jig | 8,3 | 1,62 | 10,65 | 13,4 | 88,4 | 1,29 |
| Total | 218,0 | 1,52 | 7,47 | 330,5 | 1628,4 | 1,20 |
Proiectul Roşia Montană valorează 6,3 trilioane de dolari!!! Şi asta nu este tot. Nu am calculat valoarea elementelor la care lipsesc date de prezență și concentrație (Tabelul 1) . Este foarte posibil să se poată extrage multe tone din fiecare element care nu a participat la precedentul calcul. Şi poate s-ar dubla sau tripla această valoare. Dar astea sunt doar speculaţii. În schimb, 6300 de miliarde de $ e o sumă minimă constatată prin calcul matematic simplu.
Ing. Doru APOSTOL
Surse:
https://www.stiri-extreme.ro/cel-mai-mare-jaf-de-pe-terra-6-300-de-miliarde-de-euro-valoarea-reala-a-zacamintelor-de-la-rosia-montana/
https://romaniabreakingnews.ro/rosia-montana-o-biblioteca-de-63-trilioane-de-dolari-de-apostol-doru/
Citiți și acest articol: PESTE 10.000 MILIARDE DOLARI U.S.A. ESTE VALOAREA ZĂCĂMINTELOR DE LA ROŞIA MONTANĂ ! DE CE SE ASCUNDE POPORULUI ROMÂN ACEST ADEVĂR ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE PUBLICAŢII PERIODICE DIN ROMANIA 75 HP (1) ADAM (16) Adam - 1929 , Adam - 1931 , Adam - ...
-
Mariana Maxim, nemernica neamului Tag-uri: Ioan Alexa, Mariana Maxim, Simon Wiesenthal, Arthur Butz, Don Heddesheimer Colonel (r.) V...
-
În România a fost reinstalată cenzura după o scurtă perioadă de libertate a opiniei. E mai puțin centralizată decât înainte de decembrie 19...
