vineri, 5 septembrie 2025

Dan Culcer, Ura de sine la români

« URA DE SINE, la români ?!»

Un termen pe care l-am întâlnit în diverse cărți despre antisemitism, aplicat evreilor care au tupeul sau curajul de a critica comportamentul corelegionarilor. Li se aplică atunci și lor eticheta de antisemit, comportamentul paradoxal al unui evreu etichetat de evrei ca fiind antisemit este denumit, tot de evrei, cu un termen apărut probabil în germană sau idiș : der Selbsthass.

În analiza comportamentului românilor, termenul nu știu să fi fost folosit până acum. Observând fenomene de aceste tip încă din anii 80, nu le-am acordat atenția necesară. Exacerbarea fenomenelor pe care le voi descrie mai jos, mai ales după 1990, m-au determinat să încerc să le identific și eventual chiar să le explic.

Am notat cândva, ca urmare a unei vizite la o româncă care trăia în Franța de dinainte de 1940, opinia cucoanei, locuitoarea unui imens apartament într-o clădire de pe malul Senei, la Paris, în cartierul bogătanilor numit Passy. Cu ocazia primei mele ieșiri din România, în mai 1971, ca invitat al Societățiik Jules Verne din Paris, eram În vizită la Cucoană pentru a-i preda un pachet cu o căciulă și niște manuale de limba franceză pentru un nepot bucureștean care tocmai se hotărâse să rămână în Occident. Conversam blând și banal când am fost uimit de o frază pe care mi-a trântit-o brusc, într-un contextul unui alt subiect : 

«Țoți românii sunt niște hoți!»

Eram numai noi doi ca români în salonul imens ocupat în parte de un pian cu coadă, sub care zăcea miop și lăbărțat un câine mic și flocos, gras, răsuflând spasmodic.

I-am spus că nu înțeleg de ce afirmă asta, fiindcă nu știu să-i furat eu ceva de când pălăvrăgim în salonul luminos. Mi-a explicat că i s-au furat mânușile în sala de așteptare a Consulatului României în 1940. 

Deci, toți românii sunt hoți.

A început ca demimondenă cariera sa pariziană, până a găsit un admirator francez, armator de vapoare sau doar apropitar, care i s-a consacrat. Era acum văduvă bătrână și înstărită.

Ura de sine („self-hatred” sau „self-loathing”) la români poate fi analizată atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv, ca parte a unui fenomen cultural și istoric complex. Ea nu este unică românilor, dar anumite contexte istorice, sociale și politice pot accentua manifestările ei.  

Dan Culcer 

 Iată câteva moduri prin care se poate manifesta:


1. Critica excesivă a propriilor valori și realizări

  • Românii pot subestima contribuțiile culturale, științifice sau artistice ale propriei țări, considerând că nimic „nu e suficient de bun”.

  • Exemple: minimalizarea personalităților istorice românești sau a descoperirilor naționale, sentimentul că tot ce e străin e mai valoros.


2. Idealizarea altor țări

  • Fenomenul „afară-i mai bine” sau „tot ce vine din Vest e superior”.

  • Mulți români compară constant România cu alte țări și se concentrează pe lipsurile interne, ignorând aspectele pozitive.

3. Stereotipuri negative internalizate

  • Acceptarea și perpetuarea stereotipurilor despre români (ex. „suntem hoți”, „suntem leneși”) chiar și de către români înșiși.

  • Aceste stereotipuri sunt adesea folosite ca justificare pentru problemele sociale sau economice interne.


4. Neîncredere în sine și complex de inferioritate

  • Sentimentul că nu se poate reuși fără ajutor extern sau că „nu merităm”.

  • Exemple: ezitarea de a se implica în proiecte ambițioase sau de a promova valorile locale.


5. Autoironizarea excesivă

  • Glume constante pe seama propriei identități sau țări, care nu sunt întotdeauna neutre sau pozitive.

  • Uneori, aceasta poate fi o mecanism de apărare, dar și o formă de internalizare a urii de sine.


6. Comportamente sociale și politice

  • Votul sau susținerea unor politici care perpetuează problemele interne, din lipsă de încredere că românii pot face mai bine.

  • Lipsa de implicare civică sau de inițiativă locală poate reflecta sentimentul de inutilitate.


7. Context istoric și cultural

  • Moștenirea comunistă, dictaturile, instabilitatea politică și economică au alimentat sentimentul că „românul nu se poate descurca”.

  • Episoadele de ocupație străină sau prăbușirile istorice au accentuat o mentalitate de inferioritate.


Pe scurt, ura de sine la români se manifestă prin subestimare, critică constantă, internalizarea stereotipurilor și neîncredere în propriile capacități. Ea este amplificată de factori istorici, politici și sociali, dar poate fi combătută prin educație, cunoaștere critică și valorizarea propriilor realizări.

 Iată o listă cu semne subtile ale urii de sine la români în viața de zi cu zi, concrete și observabile:


1. Autocritica excesivă

  • Se subestimează realizările personale sau profesionale.

  • Exemple: „Nu sunt bun la nimic”, „Alții fac mult mai bine decât mine”.

  • Chiar și la nivel cultural: „România nu a făcut nimic important”.


2. Compararea constantă cu alte țări

  • „La noi e totul rău, în Germania/Franța/State e perfect.”

  • Accent pe lipsuri, ignorând lucrurile pozitive locale.


3. Glume și autoironizare exagerată

  • Bancuri sau comentarii frecvente pe seama românilor: corupție, lene, prostie.

  • De multe ori, umorul maschează frustrarea și auto-deprecierea.


4. Respinsul propriilor rădăcini sau tradiții

  • Evitarea folclorului, muzicii tradiționale sau a mâncării locale, considerate „învechite” sau „inferioare”.

  • Preferința exclusivă pentru produse și stiluri străine.


5. Neîncrederea în propriile idei

  • Frica de a propune proiecte, idei inovatoare sau de a iniția schimbări.

  • Tendința de a spune „oricine ar face mai bine decât mine”.


6. Acceptarea pasivă a injustiției

  • Tolerarea corupției, birocrației sau nedreptăților, cu explicații de genul: „Așa e la noi”, „Nu se poate altfel”.

  • Lipsa inițiativei civice din convingerea că schimbarea nu e posibilă.


7. Idealizarea excesivă a străinătății

  • Dorința constantă de a pleca în altă țară și percepția că „doar acolo se trăiește bine”.

  • Minimizarea lucrurilor pozitive din România în comparație cu experiențele externe.


8. Internalizarea stereotipurilor

  • Crezul că românii sunt „corupți, leneși, neserioși”, chiar și atunci când realitatea nu confirmă.

  • Folosirea acestor stereotipuri ca justificare pentru problemele sociale.


9. Lipsa de mândrie națională

  • Evitarea simbolurilor naționale sau criticarea lor constantă.

  • Sentimentul că a fi român nu e ceva de care să fii mândru.




Iată un ghid practic cu 20 de exemple zilnice în care ura de sine se poate observa în comportamente românești tipice:


1. Critica constantă a propriei țări

  • Spune: „La noi nu se face nimic bine” în conversații obișnuite.

2. Minimalizarea realizărilor locale

  • Subestimează evenimente culturale sau descoperiri românești: „Nu e mare lucru”.

3. Compararea cu străinătatea

  • „Acolo lucrurile funcționează perfect, aici e haos”.

4. Glume autoironice despre români

  • Bancuri despre corupție, lene, prostie, spuse chiar de români în cercuri de prieteni.

5. Evitarea tradițiilor

  • Refuză să participe la festivaluri, să mănânce mâncare tradițională sau să asculte muzică românească.

6. Dorința de a emigra

  • „Vreau să plec de aici, în altă țară e viața adevărată.”

7. Lipsa mândriei naționale

  • Nu poartă simboluri românești, evită steagul sau imnul la evenimente.

8. Subestimarea valorilor personale

  • „Nu am ce să ofer”, „Nu merit asta”.

9. Evitarea inițiativelor

  • Nu propune proiecte sau idei, de frică că alții ar face mai bine.

10. Acceptarea pasivă a corupției

  • „Așa e la noi, nu putem schimba nimic.”

11. Folosirea stereotipurilor ca justificare

  • „Suntem toți corupți, de ce să ne străduim?”

12. Frustrare constantă

  • Nemulțumire continuă legată de țară sau de condițiile de viață.

13. Critica excesivă a politicienilor români

  • Fără analiză echilibrată, doar dispreț total: „Toți sunt la fel.”

14. Evitarea investițiilor locale

  • „Mai bine cumpăr de afară, aici nu merită.”

15. Ignorarea istoriei și culturii

  • Consideră că evenimentele istorice sau personalitățile românești „nu contează”.

16. Frica de a se afirma

  • Evită roluri de conducere sau responsabilități din teama de eșec.

17. Critica mediului urban și rural

  • „Orașele și satele noastre sunt murdare și neorganizate” – fără recunoașterea progreselor.

18. Exagerarea problemelor interne

  • Probleme normale sunt prezentate ca crize majore: „La noi totul merge prost.”

19. Respingerea limbii materne

  • Preferă să comunice în engleză sau altă limbă străină chiar și acasă, la birou sau online.

20. Deprecierea produselor locale

  • Evită să cumpere produse românești, considerându-le inferioare celor străine.


Dan CULCER

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ion Coja. Limba română virtuală

  Ion Coja Limba română virtuală 29 iulie 2017 | Doctrină naţionalistă ,  Lingvistică Limba română virtuală Deseori am avut acest sentiment...