Radu Negrescu. Drept la replică [pe marginea opiniilor lui Ion Varlam despre participanții la Colocviul Paul Goma 80]

DREPTUL LA REPLICĂ. D-l Ion Varlam este un personaj important: șef de partid politic, candidat independent la președinția României și politolog renumit căruia i-am admirat întotdeauna finețea analizelor politice. Personaj simpatic chiar, dar cam aiurit, cam scandalagiu și care, atunci când nu mai are cu cine să se certe, se ceartă singur. Venind din partea sa, orice atac este un compliment. Dacă nu m-ar fi atacat și pe mine, ca pe mai tot Exilul, aș fi început să mă îngrijorez. Ce este mai hazliu este că de multe ori o nimerește și are dreptate în acuzațiile sale, dar aceasta este normal: atunci când îi ataci pe toți, nu se poate să greșești tot timpul.

Acum vreo 30 de ani, la protestele Sandei Stolojan, și fiind un om cu o educație desăvârșită, îi cerea umile și respectuoase scuze în paginile ziarului Lupta. Tot cam pe vremea aceea, mă ,,păștea’’ și pe mine, însă după ce i-am trimis câteva rânduri de indignare, a dres-o spunându-mi că el, fiind și puțin grafolog, și-a dat seama după scris că sunt un om cinstit și deci încetam a mai fi dubios. Acum, se vede că l-a lăsat puțin memoria, deși i-o știam excelentă, și m-a luat iarăși în vizorul său justițiar. 

Nu văd cum cineva ar putea pretinde astăzi că a protestat public în comunism, că a fost semnatar la Goma, că a fost condamnat la Canal, că a făcut greva foamei și că Amnesty International a cerut lui Ceaușescu eliberarea sa, dacă aceste lucruri nu ar fi adevărate. Astăzi totul se poate verifica. Paul Goma însuși pomenește de Grupul nostru în Jurnalele sale, presa scrisă a vremii a vuit, Europa liberă ne-a ajutat prin nenumărate emisiuni, Ion Rațiu, fostul om politic, ne-a dedicat un capitol în 1977 în Cartea Memorandumului, și Ion Varlam, mâna lui dreaptă, n-a auzit de mine și de Grupul nostru.

În blogul său începe prin a mă complimenta, cum că aș fi un jurnalist talentat, apoi îmi trage o strașnică lovitură de copită, ,,demascându-mă'' că nu am fost niciodată nici disident, nici opozant și nici deținut politic precum pretind. Adică una caldă, una rece. Dacă aș fi de rea credință, aș putea spune că aceasta este o metodă securistă arhicunoscută. Dar eu nu sunt Ion Varlam. Eu îi recunosc meritele și determinarea de care a dat dovadă în detenție, deși el nu le recunoaște pe ale mele, ba chiar dă cu oiștea-n gard, ca Irimia, neagându-le veridicitatea. 

Dar ce altceva îmi reproșează atotștiutorul Varlam? Că înainte de plecarea mea din Ţară am lucrat în hotelărie. Este adevărat. Toți cei din Grupul nostru, care voiam să plecăm din Ţară, ne-am angajat în hotelărie, întrucât, prin natura funcției, puteam avea contact cu străinii. Altfel, în acei ani, era interzis. Și-am încercat să plecăm din Ţară prin intervenția clienților străini cu care ne împrieteneam și pe care îi rugam să ne ajute să plecăm, prin căsătorie sau cu pașapoarte false.

D-l Varlam generalizează puțin cam repede pentru un fin analist politic: toți cei care lucrau în hotelărie erau securiști, se știe! Putem generaliza așa orice: Negoițescu, care a fost semnatar la Goma, era homosexual și fiind santajat de Securitate și-a retras semnătura. Deci, toți homosexualii, fiind șantajabili, erau securiști, las’ că știm noi ! Nu-i așa ? Păi nu-i, și nu cred că d-l Varlam mă va contrazice. Să ne ferim de generalizări precipitate, doar pentru a face senzație.

La simpozionul Paul Goma care a avut loc în Bucuresti pe 15 septembrie a.c., după spusele d-lui Varlam niciunul dintre invitați nu avea statura morală necesară luării cuvântului și singurul calificat a o face ar fi fost doar Domnia sa, însă din păcate nu a fost invitat. Iată deci of-ul domnului Varlam. Oricum, pe Goma nu l-ar fi vorbit de bine, întrucât încă din 1977 l-a considerat dubios.

Atunci când, la zece ani de la așa-zisa Revoluție, am realizat interviul ,,Trădarea Exilului’’ cu Paul Goma, d-l Varlam, care nu-mi împărtășea admirația pentru curajosul scriitor, s-a arătat foarte mirat că în loc să vin la el m-am dus la Goma.

,,Toți’’ invitații, continuă d-l Varlam, ,,sunt produsele învățământului tendențios, tributar gândirii marxiste, până la 1990'', inclusiv deci și d-nii Dan Culcer, Matei Cazacu și Dinu Zamfirescu, pe care, spre deosebire de ceilalți, îi cunoștea totuși personal. Cred că d-l Varlam a pierdut o frumoasă ocazie de a rămâne filosof, tăcând. Si tacuisses, philosophus mansisses.

Am luat intervenția sa resentimentară în glumă, căci cum aș putea-o lua în serios? Și-am râs cu poftă, cum nu mai râsesem demult. Ferește-mă Doamne de prieteni, chiar atunci când sunt comici, căci de dușmani mă apăr singur!

Radu Negrescu - Paris, 5 octombrie 2015

« Invitatii Dvs. nu sunt persoane calificate, nici moralmente, nici profesional, pentru a evoca personalitatea lui Goma sau a analiza activitatea sa politică (sunt mai putin categoric în privinta activitătii literare: it’s not my cup of tea). Am să dau un exemplu paroxistic de „nepotrivire în peisaj”: Domnul Negrescu este un jurnalist talentat, dar nu a fost, nici detinut politic, nici opozant, nici disident în România. Până la plecarea din România a fost receptionist la un important hotel din Bucuresti; toată lumea stie ce însemna acest lucru până în 1990. Specialistii si improvizatorii în discursul despre Goma care figurează printre invitatii Dvs. sunt lipsiti de credibilitate în măsura în care sunt produsele învătământului tendentios, tributar gândirii marxiste, până în 1990, si apoi politically correct (si astăzi în vigoare). Ar fi fost corect să invitati si cunoscători ai cazului si problemei Goma din tabăra celor care s’au împotrivit totalitarismului marxist, luptând în Tară si/sau în Lumea Liberă pentru restaurarea democratiei în România (alături de Goma sau de pe pozitii diferite).»

Ion Varlam

Morţii Revoluţiei împuşcaţi încă o dată. Dosarul, închis de procurorii militari

La două zile după ce Ion Iliescu, Virgil Măgureanu şi Miron Cozma au fost puşi sub acuzare în dosarul Mineriadei, dosarul Revoluţiei a fost închis de procurorii militari.

Sursa principală : Epoch-Times Romania

Sursa indirectă http://www.buciumul.ro/2015/10/23/mortii-revolutiei-impuscati-inca-o-data-dosarul-inchis-de-procurorii-militari/

UPDATE: O delegaţie a „Asociaţiei 21 decembrie 1989” se îndreaptă, în acest moment, spre Palatul Cotroceni, pentru a solicita o întrevedere cu preşedintele Klaus Iohannis. Revoluţionarii vor cere medierea şefului statului, astfel încât crimele Revoluţiei să nu fie îngropate în uitare prin închiderea dosarului.

Preşedintele „Asociaţiei 21 decembrie 1989”, Teodor Mărieş, a mai anunţat că asociaţia pe care o reprezintă va ataca la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie decizia de clasare a dosarului Revoluţiei.

„Nu pot să cred că au avut capacitatea intelectuală, şi cred că cu celelealte capacităţi nu stau bine, să închidă dosarul Revoluţiei, în care există mult mai multe decizii CEDO decât în dosarul Mineriadei, pe care l-au redeschis.

Cu certitudine, „Asociaţiei 21 decembrie 1989″ va ataca decizia la Înalta Curte şi este o umilinţă pe care o administrează probabil în răzbunare pentru faptul că defilează la Parchet toţi criminalii din Mineriadă. Vă spun că sunt aceeaşi cu cei din Revoluţie şi ca atare poate este o ultimă zvâcnire şi o ultimă răzbunare”, a declarat Teodor Mărieş.

Autorii deciziei de astăzi, sunt, potrivit preşedintelui „Asociaţiei 21 decembrie 1989”, ierarhic vorbind, şeful Secţiei Parchetelor Militare, Ion Vasilache, procurorul general al României, Tiberiu Niţu, ajutaţi de directorul adjunct al SRI, Florian Coldea.

* * *

UPDATE: Parchetul Militar a confirmat, oficial, clasarea dosarului.

* * *

La două zile de la istorica punere sub acuzare a lui Ion Iliescu în dosarul Mineriadei, procurorii militari au decis să claseze Dosarul Revoluţiei, astfel încât nimeni nu va fi tras la răspundere pentru moartea a peste 1.000 de oameni şi rănirea a altor 3.000 de persoane, au declarat surse apropiate anchetei, citate de Realitatea TV şi preluate de b365.ro

De asemenea, conform digi24, care citează surse judiciare, procurorii ar fi clasat dosarul pe motiv că în cazul unora dintre faptele anchetate a intervenit termenul de prescripţie, iar altele nu se mai regăsesc în noul Cod Penal. Decizia nu este însă definitivă şi poate fi contestată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Reamintim că, potrivit revoluţionarilor, dosarul Revoluţiei şi cel al Minieriadei sunt legate unul de altul, având acelaşi beneficiar. În iunie 2015, preşedintele „Asociaţiei 21 decembrie 1989”, Teodor Mărieş, a depus la Parchetul de lângă Înalta Curte o serie de documente referitoare la evenimentele din 1989-1990, mai concret vizând dosarul Mineriadei.

La momentul respectiv, în urma discuţiilor care au durat aproape trei ore, Mărieş a dezvăluit că i s-a promis că, într-un orizont apropiat de timp, va avea loc o punere sub acuzare în dosare, însă nu a precizat în ce dosar anume – cel al Revoluţiei sau cel al Mineriadei. Teodor Mărieş a subliniat că persoana care va fi pusă sub acuzare a fost principalul beneficiar al deturnării Revoluţiei din ’89 şi al venirii minerilor în Bucureşti.

Pe 21 octombrie 2015, Ion Iliescu a fost pus sub acuzare în dosarul Mineriadei.

Mai amintim că România a fost condamnată în repetate rânduri de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) pentru nesoluţionarea „Dosarului Revoluţiei”, fiind obligată să plătească despăgubiri unor victime sau titulari de drepturi ai victimelor represiunii armate a manifestaţiilor contra regimului comunist începute pe 21 decembrie 1989.

Pentru mai multe detalii despre cum a fost îngropat „Dosarul Revoluţiei” vă invităm să citiţi interviul în două părţi (1 şi 2) acordat publicaţiei Epoch Times de Antonie Popescu, avocatul care a reprezentat Asociaţia 21 Decembrie la CEDO.

Va invităm, de asemenea, să urmăriţi aici declaraţiile lui Teodor Mărieş despre traseul sinuos al dosarelor Revoluţiei şi Mineriadelor, precum şi despre factorii care au împiedicat în ultimii 25 de ani condamnarea celor responsabili de crimele respective.

Motivele clasării dosarului, potrivit Parchetului

„Procurorii militari din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare au finalizat cercetările în dosarul 11/P/2014 privind fapte comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989, care au avut ca rezultat decesul, rănirea şi lipsirea de libertate a unor persoane, precum şi distrugerea unor bunuri.

Faptele comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989 au făcut, iniţial, obiectul a 4.544 de dosare penale. Astfel:

– în 1244 dosare cercetarea a fost efectuată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti;

– în 17 dosare cercetarea a fost efectuată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi;

– în 317 dosare cercetarea a fost efectuată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj;

– în 169 dosare cercetarea a fost efectuată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara;

– în 233 dosare cercetarea a fost efectuată de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel

– în 2564 dosare cercetarea a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare.

Având în vedere incidenţa prevederilor legale referitoare la indivizibilitatea ori conexitatea unor fapte comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989, fapte care, iniţial, au făcut obiectul unor cauze distincte, pe parcursul desfăşurării cercetărilor, în 2172 de dosare s-a dispus reunirea cu alte cauze, în funcţie de zonele în care au avut loc evenimentele.

De asemenea, în alte 32 de dosare s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea parchetelor civile.

În raport de competenţa materială, respectiv de complexitatea cauzelor, o parte dintre dosarele instrumentate iniţial de către parchetele militare de pe lângă tribunalele militare Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Timişoara, au fost declinate în favoarea parchetelor militare ierarhic superioare, respectiv preluate de către acestea, în principal de către Secţia Parchetelor Militare.

În 112 dosare, Secţia Parchetelor Militare (Direcţia Procuraturilor Militare) şi celelalte parchete militare au dispus trimiterea în judecată a 275 de inculpaţi (a se vedea fila 6 din Ordonanţă), din care:

– 25 de generali (10 din cadrul MApN şi 15 din cadrul MI)

– 114 ofiţeri ( 32 din cadrul MApN şi 82 din cadrul MI)

– 13 subofiţeri (8 din cadrul MApN şi 5 din cadrul MI)

– 36 militari în termen

– 87 civili.

În celelalte dosare, constatându-se existenţa unor cauze care au împiedicat punerea în mişcare a acţiunii penale au fost dispuse soluţii de netrimitere în judecată, reţinându-se, în cele mai multe situaţii, cazul prevăzut de art. 10 lit. e C.pr.pen anterior cu referire la eroarea de fapt, dar şi cazul prevăzut la art. 10 lit. g C.pr.pen anterior referitor la intervenţia amnistiei, prescripţiei ori a decesului făptuitorului.

Cercetările efectuate în dosarul nr. 11/P/2014 au vizat victimele rezultate în împrejurările care au făcut, iniţial, obiectul dosarului nr. 97/P/1990 precum şi victimele rezultate în împrejurările care au făcut obiectul dosarelor conexate, ulterior, la acest din urmă dosar, astfel încât pe rolul organelor de urmărire penală nu mai există în curs de soluţionare nici o cauză având ca obiect evenimentele din decembrie 1989 (a se vedea filele 24-29 din Ordonanţă).

În raport de obiectul cauzei şi de faptul că evenimentele din decembrie 1989 din România prezintă particularităţi diferite, analiza materialului de cercetare a fost efectuată distinct, respectiv cu referire la perioada 16-22 decembrie 1989 şi după 22.12.1989.

În acest sens s-a reţinut că perioada cuprinsă între 16.12.1989-22.12.1989, până la plecarea fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu din clădirea Comitetului Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR), a fost caracterizată de acţiuni violente de reprimare a manifestaţiilor anticomuniste şi antidictatoriale din mun. Timişoara, Cluj şi Bucureşti, respectiv de măsuri de împiedicare a extinderii acţiunilor de protest în celelalte localităţi ale ţării.

Folosindu-se de pârghiile puterii absolute pe care o deţinea în partid şi în stat, Nicolae Ceauşescu, cu aprobarea Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român, a acţionat, încă de la început, pentru reprimarea brutală a manifestaţiilor, dispunând implicarea unor forţe supranumerice şi eterogene, aparţinând miliţiei, securităţii şi armatei.

În baza deciziilor şi ordinelor primite de la nivel central, conducerea politică şi militară locală, sub directa coordonare a unor factori de conducere politică şi militară de la nivel central, a luat măsuri pentru punerea în executare a acţiunii de reprimare şi a ordonat intervenţia forţele de ordine, care a avut ca rezultat uciderea, rănirea prin împuşcare, vătămarea corporală şi reţinerea unui număr mare de persoane.

S-a constatat însă că persoanele cu funcţii de conducere şi execuţie, politice şi militare, de la nivel central şi local, implicate, în perioada 16-22.12.1989, în organizarea, conducerea, coordonarea şi punerea în executare a măsurilor de reprimare a manifestanţilor au fost judecate şi condamnate definitiv, existând în cauză autoritate de lucru judecat.

În ceea ce priveşte perioada cuprinsă între 22.12.1989 şi sfârşitul anului 1989 s-a reţinut că acesta a fost caracterizată prin vid de putere, stare de confuzie, panică şi haos.

Dacă până la momentul în care fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu a părăsit sediul C.C. al P.C.R., forţele de ordine au acţionat, în baza ordinelor şi măsurilor dispuse de factorii politici şi militari, împotriva manifestanţilor care demonstrau pentru înlăturarea regimului comunist, libertate şi democraţie, după acest moment, în condiţiile în care euforia generală privind victoria revoluţiei a fost urmată în scurt timp de o stare de teamă privind posibilitatea revenirii lui Nicolae Ceauşescu la conducerea ţării, cu ajutorul unor forţe fidele, nu a mai existat o acţiune a organelor statului împotriva manifestanţilor ci o acţiune comună îndreptată, conform percepţiei create, împotriva unor elemente contrarevoluţionare, care acţionau împotriva voinţei întregii populaţii.

În acest context, pe fondul lipsei de cooperare şi coordonare, iniţiativele unor militari şi civili de a pătrunde în anumite imobile ori de a verifica acoperişurile unor clădiri, fără încunoştinţarea celorlalte forţe aflate în zonă, au creat derută şi reprezentări greşite, cu consecinţa deschiderii focului concentrat şi producerii a numeroase victime. De asemenea, starea de oboseală şi stres acumulată a afectat aprecierea lucidă şi obiectivă a realităţii înconjurătoare, existând situaţii în care dispozitive militare, mixte, ori civile au deschis, cu uşurinţă, focul asupra unor imobile, inclusiv asupra unor autoturisme aflate în deplasare care nu au oprit la filtrele organizate, în condiţiile existenţei doar a unor bănuieli neverificate că s-ar fi efectuat focuri de armă din direcţia imobilelor sau autoturismelor respective. Pe fondul aceleaşi stări de oboseală şi stres, au existat şi situaţii în care s-au executat focuri de armă între militari din incinta aceleiaşi unităţi sau între unităţi militare.

Materialul de cercetare efectuat în dosarul 11/P/2014 se referă la 709 persoane decedate, 1855 persoane rănite prin împuşcare, 343 persoane rănite în alte împrejurări sau care au suferit diferite traume, respectiv 924 persoane reţinute.

Din cele 709 persoane decedate, 161 sunt ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. În unele situaţii decesul s-a datorat manevrării imprudente a armamentului, victimele fiind din rândul celor care s-au aflat în imediata apropiere a făptuitorilor. De asemenea, nu în toate cazurile decesul s-a produs prin împuşcare, existând situaţii în care decesul s-a datorat altor cauze (ex. agresiune, incendiere, accident rutier, accident aviatic etc.). În unele situaţii, există autoritate de lucru judecat, în sensul că autorii infracţiunilor de omor au fost trimişi în judecată şi condamnaţi. În alte situaţii cu privire la împrejurările în care s-a produs decesul s-au dispus soluţii de netrimitere în judecată, soluţii care nu au fost, ulterior, infirmate. Nu în toate cazurile decesul s-a datorat unei fapte prevăzute de legea penală, existând situaţii în care decesul a fost urmare unui act suicidal (împuşcare, precipitare etc.), manevrării imprudente a armamentului din dotare de către cel în cauză sau s-a datorat unor cauze patologice.

Din cele 1855 persoane rănite prin împuşcare, 420 sunt ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. Ca şi în cazul persoanelor decedate, există situaţii în care rănirea s-a datorat manevrării imprudente a armamentului. În unele situaţii există autoritate de lucru judecat, în sensul că autorii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi. În alte situaţii s-au dispus soluţii de netrimitere în judecată, soluţii care nu au fost, ulterior, infirmate. Există şi situaţii în care, deşi susţin că au fost rănite în diferite împrejurări, persoanele în cauză nu au prezentat acte medicale care să ateste existenţa unor leziuni sau s-a stabilit că leziunile nu au fost produse prin împuşcare.

Din cele 343 persoane rănite în alte împrejurări sau care au suferit diferite traume, 68 sunt ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. În principal leziunile produse se datorează unor agresiuni dar există şi situaţii în care leziunile se datorează unor accidente (ex. ruperea unor elemente din structura de rezistenţă a imobilelor avariate în contextul evenimentelor, activarea accidentală a unor dispozitive din sistemul de apărare al unităţilor militare etc.) sau autoaccidentări precum şi situaţii în care unele persoane au suferit afecţiuni neuropsihice. De asemenea există şi situaţii în care unele persoane, deşi susţin că au suferit diferite leziuni, nu au prezentat acte medicale în acest sens sau s-a stabilit că nu au suferit leziuni de natură traumatică.

În raport de rezultatul cercetărilor efectuate cu privire la fiecare victimă în parte şi de impedimentele procedurale referitoare la punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale în cauză, prin Ordonanţa din 14.10.2015 s-a dispus:

– clasarea cauzei sub aspectul infracţiunilor de propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase, infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi, respectiv infracţiuni contra umanităţii, reţinându-se că faptele cercetate nu sunt prevăzute de legea penală, nefiind caracterizate de tipicitate în raport cu normele legale incriminatoare.

– clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de omor, tentativă de omor şi instigare la infracţiunea de omor, reţinându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau existenţa autorităţii de lucru judecat, dar şi faptul că decesul nu s-a datorat unei fapte prevăzute de legea penală sau că fapta nu există;

– clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de ucidere din culpă, reţinându-se că faptele nu sunt prevăzute de legea penală;

– clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de lovire sau alte violenţe şi instigare la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, reţinându-se, după caz, că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală, respectiv că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;

– clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de vătămare corporală şi instigare la infracţiunea de vătămare corporală, reţinându-se că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;

– clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal şi instigare la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, reţinându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau existenţa autorităţii de lucru judecat, dar şi existenţa unei cauze de neimputabilitate, respectiv eroarea;

– clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de furt şi distrugere, reţinându-se împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale;

– clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de ultraj, reţinându-se împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale;

– clasare cauzei sub aspectul infracţiunii de purtare abuzivă şi instigare la infracţiunea de purtare abuzivă, reţinându-se că a intervenit amnistia;

Împotriva ordonanţei de clasare se poate formula plângere în condiţiile prevăzute de art. 339 alin. 4 C.pr.pen.”, precizează Parchetul.

sursa: Epoch-Times Romania

Dosarul Revoluţiei a fost declarat închis de către procurorul general al României şi şeful Secţiei Parchetelor Militare

"Nu pot să cred că au avut capacitatea intelectuală, şi cred că nu stau bine cu celelalte capacităţi, să închidă Dosarul Revoluţiei, în care există mult mai multe decizii CEDO decât în dosarul Mineriadei, pe care l-au redeschis. Cu certitudine, Asociaţia 21 Decembrie va ataca decizia la Înalta Curte şi este o umilinţă pe care o administrează probabil în răzbunare pentru faptul că defilează la Parchet toţi criminalii din Mineriadă. Vă spun că sunt aceiaşi cu cei din Revoluţie şi ca atare poate este o ultimă zvâcnire şi o ultimă răzbunare", a declarat, vineri, în cadrul unei conferinţe de presă, Teodor Mărieş.

Preşedintele "Asociaţiei 21 decembrie 1989", care a avut în această vară, întâlniri lunare la Secţia Parchetelor Militare, nemulţumit de faptul că nu se reiau cercetările în dosarele Revoluţiei, Comunismului şi Mineriadei, a dezvăluit cine sunt cei care ar trebui traşi la răspundere pentru această decizie controversată

"Autorii documentului de azi (a ordonanţei de clasare) sunt, ierarhic vorbind, Ion Vasilache, Niţu Tiberiu Flaviu - procurorul general al României, ajutaţi de domnul Coldea. Nu se putea închide acest dosar fără cele trei persoane. Dacă greşesc, domnul Coldea să iasă public şi să spună «Mărieş, dezinformat!». (...)

Să iasă domnul Coldea public şi să spună dacă SRI împreună cu Ion Vasilache, care nu este departe de această instituţie, şi domnul Niţu, care nu e departe de această instituţie, au săvârşit o nouă crimă împotriva celor pe care îi am în spatele meu, i-au omorât a doua oară, colegii noştri de la baricadă care au căzut în ziua de 21 decembrie, şi i-au ucis şi pe cei pe care după 22 decembrie i-a omorât camarila KGB-ista a lui Ion Iliescu, ca să nu mai vorbesc de colegii de la Timişoara şi din Cluj şi din Sibiu şi din alt oraş", a declarat Teodor Mărieş.

În opinia acestuia, se impune demisia urgentă a procurorului general al României şi a şefului Secţiei Parchetelor Militare, pentru că o astfel de decizie este pur si simplu inadmisibilă.

"Demisia de îndată a procurorului general al României şi a şefului Secţiei Parchetelor Militare. Domnule Cazanciuc, acţionaţi, domnule Iohannis, acţionaţi pentru că nu pot doi oameni să îşi bată joc în România… să ucidă a doua oară morţii din Revoluţie. E inadmisibil. Iar mai mult decât atât, această decizie ne scoate din Europa. Doi şefi ai parchetelor, unul militar şi unul civil din România, practic dau o decizie împotriva unei decizii a CEDO. Este incredibil. Ne întoarcem în Uniunea Sovietică cu asemenea decizie dată de Niţu şi Vasilache", a subliniat Teodor Mărieş.

Legea "defăimării sociale", adoptată în timp record de Senat. "E o lege comunistă, specifică statului totalitar"

Sursa http://epochtimes-romania.com/news/legea-defaimarii-sociale-adoptata-in-timp-record-de-senat-e-o-lege-comunista-specifica-statului-totalitar---239081
Legea "defăimării sociale", adoptată în timp record de Senat. "E o lege comunistă, specifică statului totalitar"

Criticii proiectul de lege, care pedepseşte prin sancţiuni dure aşa numita "defăimare socială", l-au numit pe iniţiatorul său, pesedistul Liviu Dragnea, "campionul corectitudinii politice".

Controversata Lege a "defăimării sociale" iniţiată de şeful interimar al PSD, Liviu Dragnea, despre care se spune că instituţionalizează practic poliţia politică a gândirii şi liberei exprimări, a fost adoptată, miercuri, de Senat, într-un timp record - la doar două săptămâni de la depunere. Până la adoptare mai este doar un pas - Camera Deputaţilor.

Proiectul de lege semnat de Dragnea prevede că "defăimarea socială" s-ar putea sancţiona cu amendă de la 1.000 la 30.000 lei, dacă vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă de la 2.000 la 60.000 lei, dacă vizează un grup social.

Prin "defăimare socială" se înţelege fapta sau afirmaţia prin care o persoană este pusă în situaţie de inferioritate pe temeiul apartenenţei sale la o categorie de persoane "care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică, limbă maternă, tradiţii culturale, apartenenţă politică, orientare sexuală, origine socială, dizabilităţi, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA [sublinierea noastră, n.r.]".

Avocatul Antonie Popescu a declarat recent, pentru Epoch Times, că iniţiativa este de sorginte comunistă, contrară jurisprudenţei CEDO şi specifică statului totalitar.

"Apare ca o reintroducere pe o cale ocolită a vechilor fapte de insultă şi calomnie! Instituţii de drept penal (contravenţional) ineficiente, generatoare de abuzuri, inutile din moment ce în Codul Civil şi în legea pentru combaterea discriminării exista instituţia răspunderii civile delictuale încă din Codul lui Cuza promulgat de Carol I - art. 998-999!


"Iniţiativa este de sorginte comunistă, specifică statului totalitar"

"Iniţiativa este de sorginte comunistă, contrară jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) şi specifică statului totalitar. Vine dintr-una din cele mai retrograde zone ale securităţii şi partidului comunist!", a precizat Antonie Popescu.

În opinia avocatului, iniţiativa lui Dragnea limitează libertatea de exprimare şi, totodată, surprinde, în contextul în care vine după abrogarea celebrului art. 276 din Codul Penal care punea botniţă avocaţilor şi jurnaliştilor referitor la problemele din justiţie. "Acum ameninţarea pentru criticii (uneltitorii) sistemului social (orânduirii sociale) este extinsă...", a adăugat Antonie Popescu.

Pentru a afla mai multe despre proiectul de lege iniţiat de Liviu Dragnea vă recomandăm să citiţiProiect de lege marca Liviu Dragnea. "Defăimarea socială" s-ar putea sancţiona cu amenzi de până la 60.000 de lei

Evoluția cifrelor, dansul ipotezelor, aproximații normale transformate în dogme

Alexandru Florian, directorul general al Institutului Wiesel, declară în Observatorul culural nr. 245 din noimebrie 2004 : «Am fost in Sala Parlamentului, unde s-a desfasurat adunarea publica de Ziua Holocaustului din România. Președintele României a recunoscut fără nici o ezitare tragedia evreilor din România, precum și a romilor. De asemenea, a recunoscut responsabilitatea guvernului Ion Antonescu pentru cei peste 270.000 de evrei si peste 12.000 de romi din România care au murit in Holocaust. De altfel, mesajul președintelui României poate fi citit pe Internet la www.presidency.ro.»

Ceea ce interesează aici este o informație expediată în treacăt : «responsabilitatea guvernului Ion Antonescu pentru cei peste 270.000 de evrei si peste 12.000 de romi din România care au murit in Holocaust.» Cum doream să mă edific, în fine, asupra cifrei victimelor evree ale Holocaustului pe teritoriul României, am început să caut alte surse, cifra părându-mi-se, în comprație cu alte surse mai vechi, neașteptat de mică.

Toate cifrele emise de la 1945 încoace sunt, în mod normal, aproximații. Istoria trecea cau un tanc peste cadavre și nimeni nu a stat să le numere. De neînțeles este de ce la fiecare deceniu aceste cifre se schimbă, dar de fiecare dată sunt considerate indiscutabile (negate sau analizate doar de negaționiști), când de fapt nu cifrele au importanță ci motivațiile politice, umorale sau morale care au făcut posibile, într-o tabăra sau alta, omuciderea considerată ca soluție pentru conflicte vechi. Răzbunarea nu are sfârșit. Singurele surse indiscutbile, care reflectă o stare și nu neapărat numprul victimelor, sunt cele din arhivele germane depozitate de 50 de ani la Bad-Arolsen și devenite de câțiva ani accesibile cercetării. Constat că istoricii români ignoră existența acestor arhive. Deși interesul național i-ar îndemna să le studieze cu atenție. Pentru a participa la aproximare sau stablirea adevărului istoric, unul din scopurile istoriografiei.
E tot o chestiune de politică a Statului român. Atâta vreme cât acesta este reprezentat de prea multe cârpe și preșuri, nu se va schimba nimic. (dan culcer)

Sursa http://www.observatorcultural.ro/Unde-este-statul-de-drept*articleID_12122-articles_details.html

„AŞTEPT SCUZE, D-LE TISMĂNEANU!” Scrisoarea deschisă a lui Florin Dobrescu.

SCRISOARE DESCHISĂ

Domnule Vladimir Tismăneanu,

Într-un dispreţ total faţă de spiritul sfintei sărbători a Crăciunului, pe timpul căreia deseori şi ostilităţile armate se suspendă pe câmpul de luptă, aţi înţeles să loviţi încă o dată în ceea ce poporul acesta greu încercat iubeşte şi respectă.

Şi pentru că dl Bjoza nu vă era de ajuns, aflu că aţi extins atacul şi la adresa subsemnatului. Mai mult decât atât, crezând că aţi demonstrat ceea ce era de demonstrat, aţi anunţat că aşteptaţi scuze.

Domnule Tismăneanu, e firesc ca orice popor să respecte şi să iubească pe cei care şi-au sacrificat ce au avut mai bun pentru libertatea şi demnitatea lui. Domnul Octav Bjoza este unul din zecile de mii de îndrăzneţi care s-au ridicat împotriva dictaturii instaurate de agenţii celei mai criminale utopii, printre care şi părinţii dvs.. Pe care poporul acesta nu-i iubeşte.

Ei bine, domnule Tismăneanu, aşa este. Am apărut deseori alături de dl Octav Bjoza şi asta mă onorează. În calitate de secretar al Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu (înfiinţată de colaboratorii apropiaţi ai eroului din Munţii Făgăraşului) şi – o vreme – responsabil cu imaginea unei alte organizaţii a deţinuţilor politici (FRFDPLA), desfăşor – pe banii şi timpul meu, nu ca d-ta pe sinecure grase – activităţi susţinute pentru promovarea memoriei rezistenţei anticomuniste din România, fenomen unic ca amploare şi durată în toată Europa de Est. Şi este firesc să mă interferez în aceste activităţi cu instituţii şi ONG-uri de profil, între care şi AFDPR. Ce este rău în toate acestea?

De asemenea, mi-a plăcut să mă implic şi în politică. Într-un plan cu totul separat de activitatea civică, m-am alăturat Partidului „Totul pentru Ţară”, reînfiinţat în 1993 de vechi militanţi ai Mişcării Legionare, ca formulă politică democratică, încadrată în paradigma pluripartită a României postdecembriste şi militând pentru instaurarea reală a statului de drept şi integrarea ţării noastre în structurile occidentale.  Şi întreb din nou: ce este rău în opţiunea mea politică?

Pentru cultura dvs. generală vă fac cunoscut că, în septembrie a.c., Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat sentinţa definitivă şi irevocabilă în procesul prin care, la sesizarea Institutului Elie Wiesel, Procuratura ceruse dizolvarea noastră sub acuzaţia de fascism, antisemitism, xenofobie şi activitate contrară ordinii de stat. Nimeni nu a putut produce împotriva noastră nici măcar o probă. Nu s-a găsit în 20 de ani de activitate o singură declaraţie cu caracter antisemit sau contrară democraţiei şi statului de drept. Instanţa a constatat că activitatea noastră a fost ireproşabilă sub aspectul acesta. Şi mai mult, a constatat – pe baza unui bogat fond documentar prezentat de noi – că asumarea unei descendenţe legionare nu poate fi considerată fascism. Iar TPT continuă să activeze legal, instanţele decizând caracterul nostru democratic.

Şi atunci vă întreb, domnule Tismăneanu: unde este vina dlui Octav Bjoza în faptul că apărem alături în anumite contexte? Cu atât mai mult cu cât dl Bjoza nu a participat la nici o activitate a TPT, întâlnirile noastre având loc exclusiv în cadrul unor manifestări cultural-civice.

Vă declaraţi consternat de interferenţa d-lui Bjoza cu anumiţi exponenţi ai Mişcării Legionare?! Păi asta e în firea lucrurilor, şi iată de ce. Legionarii au reprezentat peste 70% din efectivele foştilor deţinuţi politici, cam aceeaşi pondere revenindu-le şi în structurile rezistenţei armate. O confirmă statisticile penitenciarelor din anii comunismului, dar şi foşti ofiţeri ai Securităţii, între care generalul Pacepa, pe care îl respect în mod deosebit pentru lovitura de graţie dată comunismului românesc. Era firesc deci ca în închisori, oameni precum Octav Bjoza, care nu au făcut niciodată altă politică decât cea anticomunistă, să se interfereze cu legionarii. Iar comportamentul moral ireproşabil şi toleranţa manifestate de legionari nu sunt relatate doar de dl Octav Bjoza. Numeroşi autori ai memorialisticii de detenţie relatează acelaşi lucru, fără ca ei să fii aparţinut Mişcării Legionare. Dau doar două exemple, semnificative prin notorietatea lor: Ion Ioanid, redactor la Europa Liberă şi autorul „Închisorii noastre cea de toate zilele”, precum şi Nicolae Steinhardt. Acesta din urmă, evreu fiind, se arată deseori, în jurnalul său, impresionat de comportamentul legionarilor, evidenţiind caritatea manifestată de Valeriu Gafencu („Sfântul Închisorilor” cum îl numeşte chiar el) care a cedat streptomicina sa unui alt deţinut TBC-ist, evreu. În ce-l priveşte pe Ion Ioanid, deşi nu a fost niciodată legionar, a rămas un apropiat al „verzilor”, ani de zile trimiţând din Germania donaţii Partidului „Totul pentru Ţară” (voi proba cu chitanţe din arhiva TPT).

Era la fel de normal ca şi după 1989, oameni neimplicaţi politic, precum Octav Boja, să se interfereze cu legionarii în activitatea dedicată foştilor deţinuţi politici. Un caz concret este Ion Gavrilă Ogoranu, legionar notoriu, al cărui eroism şi statură morală au impresionat personalităţi ale vieţii publice româneşti care l-au apreciat. Dl Bjoza a avut o relaţie deosebită cu Ogoranu. Şi este absolut firesc să fie aşa, dată fiind calitatea oficială a lui Bjoza. La fel, o colaborare fructuoasă a avut dl Bjoza cu oameni precum Constantin Iulian şi Gheorghe Jijie, la rîndul lor legionari, cu care a muncit împreună pentru transformarea Fortului 13 Jilava în memorial al crimelor comunismului.

De unde atâta exclusivism, domnule Tismăneanu? Aşa ai învăţat în Statele Unite?! Noi ştim că peste ocean legionarii refugiaţi au fost ocrotiţi de autorităţile americane, beneficiind de toată libertatea de exprimare. Mai mult, preşedinţi precum Harry Truman au preţuit contribuţia legionarilor la lupta pentru liberate şi democraţie. Majoritatea voluntarilor paraşutaţi de aviaţia militară SUA în anii 1950 în România comunistă au fost legionari. Ei au probat prin jertfa lor supremă sinceritatea convertirii Mişcării Legionare la democraţia de tip occidental, proclamată de Horia Sima în „Destinee du nationalisme” (1951, Paris). Preşedintele Nixon a intervenit personal la Ceauşescu în favoarea lui Ion Gavrilă Ogoranu, iar Ronald Reagan nu s-a sfiit să primească în Biroul Oval un legionar notoriu precum preotul Gheorghe Calciu.

Aşadar, domnule Tismăneanu, cred că dvs ne datoraţi scuze, mie şi colegilor mei. Pentru că ne-aţi plasat în zona „exclusivismului, xenofobiei şi intoleranţei”, când de fapt instanţele judecătoreşti ne-au absovit  de aceste acuzaţii infame.

Dar nu mă amăgesc că voi primi aceste scuze. Şi nu voi apela la instanţe pentru calomnie. Dvs., domnule Tismăneanu, nu sunteţi cu nimic mai prejos decât părinţii dvs.

Ştiu, o să răspundeţi cu texte de genul: „copiii nu trebuie judecaţi după faptele părinţilor”. Ori cu argumentul că aţi emigrat în SUA, unde v-aţi specializat în istoria comunismului.

Nu, domnule Tismăneanu, nu despre asta e vorba. În ultimă instanţă, dvs. sunteţi produsul nomenklaturii comuniste, căreia tatăl dvs a aparţinut. Teroristul comunist Leon Tismeniţki, agentul trimis de URSS să destabilizeze statul român şi apoi să instaureze aici bolşevismul, prin teroare şi crimă, v-a asigurat o copilărie de vis în cartierul protipendadei roşii, într-o vreme în care oameni ca Octav Bjoza erau exterminaţi în lagărele de la Canal, iar Ion Gavrilă Ogoranu rezista în Munţii Făgăraşului cu arma în mână împotriva tovarăşilor criminalului dvs. tată.

Când porţi un astfel de nume, ar trebui să-ţi fie jenă să emiţi judecăţi şi să te manifeşti cu condescendenţă într-o Românie în care încă nu s-au deshumat toate victimele Comunismului. Şi lor, acestor victime, le datoraţi scuze, domnule Tismăneanu.

Eu sunt unul din cei care cred că aţi părăsit România nu ca urmare a sentimentelor anticomuniste, ci mai degrabă din oportunismul speciei umane căreia aparţineţi şi dumneata şi tatăl dumitale şi Silviu Brucan şi Petre Roman şi Alexandru Florian. Nu, domnule Tismăneanu, nu mă refer la evrei, aşa cum vă veţi  grăbi să credeţi. Eu am învăţat să nu judec şi să nu condamn colectiv o comunitate umană pentru fărădelegile comise de unii din reprezentanţii ei, aşa cum înţelegeţi dvs. să procedaţi cu legionarii. Eu am cunoscut evrei de o calitate deosebită. Bunicul meu a salvat un evreu de la deportare în timpul războiului (pot da relaţii). Eu am înţeles că voi nu reprezentaţi spiritul poporului evreu, ci exemplare ale degenerării sale. În fond, şi dvs şi tatăl dvs. şi Saul Brukner şi Neulander v-aţi lepădat de religia străbunilor voştri şi aţi înţeles să vă dedaţi la cele mai abjecte crime împotriva umanităţii. Exact ca fasciştii pe care-i huliţi. Da, d-le Tismăneanu, eu mă refer la categoria comuniştilor, a celor fără Dumnezeu, indiferent de etnia pe care au reprezentat-o.

Veţi protesta împotriva includerii dvs, a lui Petre Roman şi a lui Florian în rândul criminalilor cu care părinţii voştri s-au înhăitat acum 7 decenii?! Păi exact aşa puneţi voi problema cu noi, în ura voastră totalitară de care nici măcar democraţia americană nu v-a putut lecui.

Da, domnule Tismăneanu, eu cred că aţi plecat în SUA într-un moment în care şi oligofrenii înţelegeau că utopia roşie instaurată de părinţii dvs. a eşuat şi că va ajunge la groapa de gunoi a Istoriei. V-am dat exemplul lui Brucan pentru că şi el este un exponent al comunismului, unul cu mâinile pătate de sângele lui Maniu şi al lui George Brătianu, care după Revoluţie poza în cel mai mare democrat, dându-ne, printre citate in english, lecţii de democraţie şi capitalism. „N-aşa?!” Aveţi voi un spirit de orientare care vă învaţă să schimbaţi corabia cu o nonşalanţă vecină cu cinismul. Cam aşa aţi înţeles şi dvs. să procedaţi gudurându-vă pe lângă Ion Iliescu, pentru ca apoi să vă găsiţi un loc cald şi o sinecură în camaraila lui Traian Băsescu. Nepuntinţa de a vă plia şi în graţiile noii administraţii, precum şi resentimentele politice faţă de unii actuali consilieri prezidenţiali sunt singurele motive pentru care aţi recurs la a lovi nedrept într-un om nevinovat.

Octav Bjoza nu a fost niciodată legionar. Mie şi multora din ai mei ne-a împărtăşit dezacordul lui total cu doctrina Mişcării Legionare, stârnind chiar nemulţumirea unor legionari. Octav Bjoza nu a făcut niciodată politică. Cu o singură excepţie: momentul cînd seniorul Corneliu Coposu i-a cerut să intre în PNŢcd. Avea nevoie de el în teritoriu, iar Octav Bjoza nu l-a putut refuza. Dar după moartea lui Coposu, nu a mai făcut nici un fel de politică.

Aţi lovit pe nedrept într-un om căruia îi datoraţi, dacă nu respectul cuvenit unui erou, măcar condescendenţa ce trebuie s-o manifeste un elogiator al lui Ceauşescu în faţa unui luptător anticomunist.

Dar lovindu-l pe Octav Bjoza, aţi reuşit să vă puneţi pe nimicnicia în adevărata lumină. În faţa staturii demne a uriaşului Bjoza, publicul românesc a putut vedea pigmeul în goliciunea lui sufletească. Pentru că, dincolo de titlurile şi sinecurele agonisite în mod oportunist, pentru români asta veţi rămâne întotdeauna. Şi dvs şi tatăl dvs.. Nişte pigmei.

Florin Dobrescu

Bucureşti, 28.12.2014

Acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945

LEGE   Nr. 189 din  2 noiembrie 2000

privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea si completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile ulterioare

ACT EMIS DE: PARLAMENT

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 553 din  8 noiembrie 2000

    Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

    ARTICOL UNIC
    Se aproba Ordonanta Guvernului nr. 105 din 30 august 1999 pentru modificarea si completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile ulterioare, emisa in temeiul art. 1 lit. N pct. 1 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999, cu urmatoarele modificari si completari:
    1. Titlul ordonantei va avea urmatorul cuprins:
    "Ordonanta privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de catre regimurile instaurate in Romania cu incepere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 din motive etnice"
    2. Articolul unic devine articolul 1 cu urmatorul cuprins:
    "Art. 1
    Beneficiaza de prevederile prezentei ordonante persoana, cetatean roman, care in perioada regimurilor instaurate cu incepere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 a avut de suferit persecutii din motive etnice, dupa cum urmeaza:
    a) a fost deportata in ghetouri si lagare de concentrare din strainatate;
    b) a fost privata de libertate in locuri de detentie sau in lagare de concentrare;
    c) a fost stramutata in alta localitate decat cea de domiciliu;
    d) a facut parte din detasamentele de munca fortata;
    e) a fost supravietuitoare a trenului mortii;
    f) este sotul sau sotia persoanei asasinate sau executate din motive etnice, daca ulterior nu s-a recasatorit."
    3. Dupa articolul 1 se introduc articolele 2 - 11 cu urmatorul cuprins:
    "Art. 2
    (1) Persoanele care s-au aflat in situatiile prevazute la art. 1 lit. a), b) si c) au dreptul la o indemnizatie lunara de 130.000 lei pentru fiecare an de detentie, de deportare sau de stramutare in alte localitati.
    (2) Persoanele care s-au aflat in situatiile prevazute la art. 1 lit. d) si e) au dreptul la o indemnizatie lunara de 55.000 lei pentru fiecare an in care au facut parte din detasamentele de munca fortata sau au fost in trenul mortii.
    (3) Persoanele care se afla in situatia prevazuta la art. 1 lit. f) au dreptul la o indemnizatie lunara de 130.000 lei.
    Art. 3
    Sotul supravietuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevazute la art. 1, va beneficia, incepand cu data de 1 a lunii urmatoare celei in care a fost depusa cererea, in conditiile prezentei ordonante, de o indemnizatie lunara de 130.000 lei neimpozabila, daca ulterior nu s-a recasatorit.
    Art. 4
    Nivelul indemnizatiilor acordate potrivit art. 2 si 3 vor fi indexate prin hotarare a Guvernului, in functie de evolutia preturilor si a tarifelor.
    Art. 5
    Persoanele prevazute la art. 1 si 3 vor beneficia de prevederile prezentei ordonante cu incepere de la data de 1 a lunii urmatoare celei in care a fost depusa cererea si de urmatoarele drepturi:
    a) asistenta medicala si medicamente, in mod gratuit si prioritar, atat in tratament ambulatoriu, cat si pe timpul spitalizarilor;
    b) transport urban gratuit cu mijloace de transport in comun apartinand unitatilor cu capital de stat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou);
    c) 6 calatorii dus-intors gratuite, anual, pe calea ferata romana, cu clasa I;
    d) 6 calatorii dus-intors gratuite, anual, cu mijloacele de transport auto sau, dupa caz, cu mijloace fluviale de la localitatea de domiciliu la resedinta de judet, pentru persoanele care nu au posibilitatea sa calatoreasca pe calea ferata;
    e) un bilet pe an, gratuit, pentru tratament intr-o statiune balneoclimaterica;
    f) scutire de plata taxelor de abonament pentru radio si televizor;
    g) prioritate la instalarea unui post telefonic, precum si scutire de plata taxei de abonament;
    h) acordarea, la cerere, cu titlu gratuit, a unui loc de veci.
    Art. 6
    Perioada in care persoana persecutata din motive etnice nu s-a putut incadra in munca, ca urmare a unei invaliditati de gradul I sau II survenite ca urmare a persecutiei, constituie vechime in munca si se ia in considerare la stabilirea pensiei si a celorlalte drepturi ce se acorda in functie de vechimea in munca.
    Art. 7
    (1) Stabilirea si plata drepturilor prevazute in prezenta ordonanta se fac de directia generala de munca si protectie sociala teritoriala. Pentru stabilirea situatiilor prevazute la art. 1 se infiinteaza, in cadrul fiecarei directii generale de munca si protectie sociala teritoriale, o comisie alcatuita din presedinte si cel mult 3 membri. Presedintele trebuie sa fie jurist. In luarea hotararilor referitoare la stabilirea drepturilor prevazute de lege comisia consulta organizatiile etnice legal constituite. Comisia lucreaza in prezenta a doua treimi din numarul total al persoanelor care o alcatuiesc si adopta hotarari cu acordul majoritatii membrilor prezenti.
    (2) Cererile pentru stabilirea drepturilor prevazute in prezenta ordonanta se depun la directia generala de munca si protectie sociala teritoriala pana la data de 31 martie 2001. Dupa aceasta data se vor primi doar cererile persoanelor prevazute la art. 3, precum si cele ale cetatenilor romani cu domiciliul in strainatate.
    (3) Comisia este obligata sa se pronunte asupra cererii in termen de cel mult 30 de zile de la sesizare, printr-o hotarare motivata.
    (4) Impotriva hotararii persoana interesata poate face contestatie la curtea de apel in termen de 30 de zile de la data comunicarii hotararii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. Hotararea curtii de apel este definitiva.
    Art. 8
    Prevederile prezentei ordonante nu se aplica persoanelor condamnate pentru infractiuni contra pacii si omenirii, celor care inainte de 23 august 1944 au desfasurat o activitate fascista in cadrul unei organizatii sau miscari de acest fel, precum si celor care in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 au facut parte din aparatul de represiune, securitate, militie si din instantele militare care au instrumentat si au judecat procese politice ale opozantilor regimului comunist.
    Art. 9
    Membrilor comisiei constituite in baza art. 7 li se acorda o indemnizatie lunara de 500.000 lei. Plata indemnizatiilor pentru membrii comisiei se face de directia generala de munca si protectie sociala teritoriala din bugetul statului si inceteaza in 30 de zile de la expirarea termenului de depunere a cererilor.
    Art. 10
    (1) Directia generala de munca si protectie sociala teritoriala, atunci cand este sesizata sau din proprie initiativa, va verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentei ordonante pana la data publicarii acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    (2) In cazul in care se constata incalcari ale prevederilor legale se va emite decizie de revizuire.
    (3) Impotriva deciziei de revizuire emise in conditiile alin. (1) si (2) persoana interesata poate introduce contestatie in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
    Art. 11
    Ministerul Finantelor va introduce in structura bugetului de stat sumele necesare ce decurg din aplicarea prezentei ordonante."

    Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 2 octombrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

                          PRESEDINTELE SENATUI
                          MIRCEA IONESCU-QUINTUS

    Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 3 octombrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

                   p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,
                                VASILE LUPU

Legea 290 din 2003 actualizată privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa

Legea 290 din 2003 actualizată privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial nr. 505 din 14.7.2003

Actualizata prin:

• OUG nr. 25/2007 - privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului 23 aprilie 2007 Monitorul Oficial 270/2007
• Lege nr. 171/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 21 mai 2006 Monitorul Oficial 437/2006
• OUG nr. 87/2004 - pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 7 din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 11 noiembrie 2004 Monitorul Oficial 1046/2004

PARLAMENTUL ROMÂNIEI CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL

Parlamentul României adoptă prezenta lege.
 

Art. 1

(1)Cetăţenii români, deposedaţi ca urmare a părăsirii forţate a Basarabiei, Bucovinei de Nord şi a Ţinutului Herţa, precum şi ca urmare a celui de al Doilea Război Mondial şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensaţii pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum şi pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forţate a bunurilor, în condiţiile prezentei legi.

(2)De prevederile prezentei legi beneficiază foştii proprietari, moştenitorii legali ai acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv, sau moştenitorii testamentari ai acestora, dacă au la data formulării cererii cetăţenia română.

---

Legea 290 din 2003 actualizată prin:

Lege nr. 171/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 din 16 mai 2006, Monitorul Oficial 437/2006 ;

Art. 2

(1)Pentru terenurile rămase în teritoriile prevăzute la art. 1, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora li se vor atribui terenuri de acelaşi gen m judeţele în care locuiesc, în condiţiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, în limita disponibilităţilor, din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale. Propunerile de atribuire în natură a acestor terenuri se vor comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în vederea avizării. Metodologia avizării de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a propunerilor de atribuire în natură se va stabili prin norme metodologice.

(2)În cazul în care prevederile alin. (1) nu pot fi îndeplinite în natură, foştii proprietari beneficiază de despăgubiri sau compensaţii, o sumă calculată la valoarea medie a categoriilor de teren, stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 59/1994 pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 şi 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, actualizată potrivit coeficientului de inflaţie existent la data plăţii compensaţiei, raportat la cel stabilit pentru luna martie 1994, fără ca totalul suprafeţei de teren pentru care se acordă despăgubirile sau compensaţiile să depăşească suprafaţa de 50 ha teren agricol şi 10 ha teren forestier de proprietar deposedat.

(3)În cazul în care beneficiarii prezentei legi au primit sau urmează să primească în proprietate suprafeţe de teren reconstituite potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, aceştia au dreptul la atribuiri în natura, despăgubiri sau compensaţii în baza prezentei legi numai pentru diferenţa până la limita suprafeţelor prevăzute la alin. (2).

(4)În situaţia în care, anterior, cei îndreptăţiţi au fost despăgubiţi parţial, în bani sau în natură, aceştia au dreptul la compensaţie numai pentru diferenţă.

---

Legea 290 din 2003 actualizată prin:

Lege nr. 171/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 din 16 mai 2006, Monitorul Oficial 437/2006 ;

Art. 3

Pentru construcţiile cu destinaţia de locuinţe, anexe gospodăreşti ori pentru alte utilităţi, se acordă foştilor proprietari despăgubiri băneşti, în sume calculate în raport cu suprafaţa construită, cu materialele folosite şi cu vechimea construcţiei la data pierderii posesiei. În suma totală va fi cuprinsă şi contravaloarea terenului de sub construcţie şi a curţii, pe baza evaluărilor efectuate, după caz, de experţi în construcţii sau evaluatori funciari.

Art. 4

Pentru recoltele neculese în anul părăsirii proprietăţilor în teritoriile prevăzute la art. 1, şi anume: grâu, porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, viţă-de-vie, in, tutun, mac şi fructe, se acordă, pentru 3 dintre acestea, la alegerea foştilor proprietari sau a moştenitorilor acestora, o sumă calculată în raport cu suprafaţa cultivată şi cu producţia medie la hectar în anul părăsirii proprietăţilor, potrivit preţului de achiziţie al produselor menţionate, publicat de Institutul Naţional de Statistică pentru anul anterior celui în care se acordă despăgubirea.

---

Legea 290 din 2003 actualizată prin:

Lege nr. 171/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 din 16 mai 2006, Monitorul Oficial 437/2006 ;

Art. 5

(1)Persoanele îndreptăţite vor depune cereri proprii, până la data de 1 mai 2007, la comisiile constituite în cadrul prefecturilor, în temeiul art. 6 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată. Cererile trebuie însoţite de acte doveditoare, certificate de autorităţi, sau de declaraţia autentică a petentului, însoţită de declaraţiile a cel puţin 2 martori, de asemenea, autentificate.

(1¹)Cererile de despăgubiri respinse prin hotărâri ale comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru motivul nedepunerii în termenul prevăzut de lege, sunt considerate cereri noi, în sensul prezentei legi.

(1²)Cererile cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate se depun la Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

(2)Dacă pentru bunurile aceluiaşi proprietar sunt mai mulţi moştenitori, fiecare dintre aceştia este obligat să îi menţioneze pe ceilalţi în cererea formulată. Dacă moştenitorii domiciliază în judeţe diferite, aceştia vor trimite cererile la Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

(3)În judeţele în care nu au fost constituite comisii, potrivit Legii nr. 9/1998, republicată, acestea se constituie, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezenţei legi, prin ordin al prefectului, iar cele care şi-au încetat activitatea, conform art. 12 din Legea nr. 9/1998, republicată, îşi reiau activitatea având ca obiect aplicarea prezentei legi.

(4)Arhivele Naţionale şi alte instituţii publice care deţin actele solicitate de cei interesaţi, de natură să constituie dovezi în sensul alin. (1), sunt obligate să le elibereze copii conforme, sub sancţiunea legii.

(5)În cererile adresate Arhivelor Naţionale şi altor instituţii publice, solicitanţii vor preciza toate informaţiile, datele sau indiciile necesare obţinerii unor acte doveditoare, în măsura în care le deţin.

(6)Pentru terenurile forestiere este admisă numai proba cu înscrisuri: acte de proprietate, extrase de carte funciară, cadastru, registre şi alte evidenţe ale amenajamentelor silvice etc., cu dată certă, din perioada respectivă.

---

Legea 290 din 2003 actualizată prin:

Lege nr. 171/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 din 16 mai 2006, Monitorul Oficial 437/2006 ;

Art. 6

Cererile adresate autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi acţiunile în justiţie având ca obiect obţinerea de despăgubiri sau compensaţii în temeiul prezentei legi, cu excepţia litigiilor dintre moştenitori sau dintre proprietar, moştenitori şi o terţă persoană, sunt scutite de taxe de orice fel.

Art. 7

În situaţia imposibilităţii temporare de a procura acte doveditoare, solicitanţii vor depune cererea cu acte incomplete sau neînsoţită de acte, cu menţiunea procurării dovezilor în maximum 3 luni de la împlinirea termenului prevăzut la art. 5 alin. (1).

---

Legea 290 din 2003 actualizată prin:

Lege nr. 171/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 din 16 mai 2006, Monitorul Oficial 437/2006 ;

Art. 8

(1)În vederea soluţionării cererilor depuse de persoanele îndreptăţite, comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, constituite în temeiul art. 6 din Legea nr. 9/1998, republicată, se vor completa pentru aceste cazuri, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezenţei legi, cu câte un reprezentant şi al celorlalte ministere cu atribuţii în aplicarea prezentei legi. Reprezentantul Secţiei Cadrilater a Asociaţiei Române a Victimelor Represiunilor Staliniste (ARVIS) nu participă la soluţionarea cererilor depuse de persoanele îndreptăţite, potrivit prezentei legi.

(2)Comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 primesc, verifică şi rezolvă cererile de atribuire în natură ori pentru acordare de despăgubiri sau compensaţii, după caz. Hotărârile privind recunoaşterea drepturilor, acordarea despăgubirilor sau/şi a compensaţiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la înregistrarea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei şi se comunică Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, precum şi solicitantului.

(2¹)Comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 au obligaţia de a convoca petenţii sau alte persoane, în vederea lămuririi unor situaţii în care există neclarităţi privind calitatea succesorală a petentului, dovada refugiului sau a proprietăţii asupra bunurilor pentru care se cer despăgubiri ori compensaţii.

(2²)Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate solicita acte şi relaţii privind aspectele înfăţişate în contestaţii atât petenţilor, cât şi oricărei instituţii publice.

(3)În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulţumit de hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestaţie la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

(4)În termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestaţiile şi le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Hotărârea se comunică comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 şi solicitanţilor.

(5)Hotărârile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

(6)Hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

(7)În vederea soluţionării cererilor, comisiile prevăzute la art. 5 pot solicita din oficiu, cu respectarea legii, acte şi informaţii oricăror instituţii publice din ţară sau din străinătate.

---

Legea 290 din 2003 actualizată prin:

Lege nr. 171/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 din 16 mai 2006, Monitorul Oficial 437/2006 ;

Art. 9

În cazul în care atribuirile în natură, despăgubirile sau compensaţiile, după caz, sunt solicitate de mai mulţi moştenitori ai aceleiaşi persoane, precum şi dacă, după adoptarea hotărârii de către comisia competentă şi rămânerea definitivă a acesteia, apar persoane având vocaţie succesorală, conform art. 5 alin. (1) şi (2), raporturile dintre succesori privind drepturile lor se soluţionează potrivit dreptului comun.

Art. 10

(1)Punerea în posesie la atribuirile în natură, conform prezentei legi, se face, pentru cetăţenii care sunt şi beneficiari ai Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ai Legii nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, ulterior retrocedărilor efectuate potrivit acestora, dar nu mai târziu de 6 luni.

(2)Despăgubirile sau compensaţiile băneşti vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei judeţene ori a municipiului Bucureşti, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face şi în rate, în maximum 2 ani, în funcţie de disponibilităţile băneşti ale direcţiilor prevăzute la art. 11 alin. (1).

Art. 11

(1)Plata despăgubirilor se dispune de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

(2)Abrogat.

(3)Abrogat.

---

Legea 290 din 2003 actualizată prin:

OUG nr. 25/2007 - privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului din 18 aprilie 2007, Monitorul Oficial 270/2007 ;

Lege nr. 171/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 din 16 mai 2006, Monitorul Oficial 437/2006 ;

Art. 12

Abrogat.

---

Legea 290 din 2003 actualizată prin:

Lege nr. 171/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 din 16 mai 2006, Monitorul Oficial 437/2006 ;

Art. 13

Criteriile de evaluare şi modalităţile concrete de stabilire a cuantumului despăgubirilor sau de acordare a compensaţiilor pentru terenurile agricole şi intravilane, precum şi pentru construcţii şi recolte, procedurile de lucru ale comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 şi ale Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, gestionarea fondurilor destinate despăgubirilor, precum şi modalităţile de efectuare a plăţilor vor fi stabilite prin norme metodologice elaborate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

---

Legea 290 din 2003 actualizată prin:

Lege nr. 171/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 din 16 mai 2006, Monitorul Oficial 437/2006 ;

Art. 14

(1)Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2)Abrogat.

(3)Până la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va aproba normele metodologice prevăzute la art. 13.

---

Legea 290 din 2003 actualizată prin:

Lege nr. 171/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 din 16 mai 2006, Monitorul Oficial 437/2006 ;

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 19 mai 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU ATHANASIU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 17 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VIOREL HREBENCIUC

Detalii: http://legeaz.net/text-integral/legea-290-din-2003-actualizata