Scrisoare deschisă: Sorin Ilieşiu către colegii din Grupul pentru Dialog Social (GDS)
1 februarie 2012
Stimaţi colegi,
În
acest moment de posibilă reformare a grupului nostru în care, de 22 de
ani încoace, încerc să fac ceea ce trebuie făcut, vă rog să citiţi cu
atenţie lunga mea scrisoare deschisă care începe cu un text scris de
eminentul disident şi scriitor Luca Piţu, pentru postfaţa cărţii mele „Infernul vândut ca paradis”, în curs de apariţie la editura Junimea din Iaşi.
„Intră
fără sfială în cartea lui Sorin Ilieşiu, cititorule interesat de
istoria recentă a ţării tale sau de drama imaginii în periodul
bolşeviciant, căci nu vei găsi acolo etnobotanice, nici gagice de OTV la
ţol sumar, nici de băut, o, nu: ci vei înfrunta fulguraţia
paradoxului, duritatea de silex a oximoronului, teribilitatea
aforismului, farmecul amintirii nefalsificate total de imaginaţie,
frumuseţea salbatică a scriiturii fragmentare…. şi aşa mai departe. O
să simţi, după lectura Infernului vândut ca paradis,
că-i puţin nebun băiatul ăsta (un exaltat, în orice caz), dar absolut
sincer şi curat. Anticomunist şi monarhist din convingere, nu din
oportunism. Cum se înflăcărează prea usor şi ajunge la exprimări sau
comportamente patetice (de pildă, îţi cade în genunchi ca să-l asculţi
ori să-l urmezi), îi cam încurcă, se pare, pe cei alături de care
mărşăluieşte impavid ori pentru care se angajează fiinţial. Figură incomodă iaste mnealui în cadrul GDS, unde tiradele se văd acceptate numai dacă-s eminamente retorice, fără, dară, prea mare legatură cu lumea reală. Dintre cei ramaşi acolo, numai Radu Filipescu, altminteri mult mai rezervat şi mai timid, se compară cu el ca autenticitate. Dintre cei plecaţi, doar Gabriel Andreescu, altminteri mai analitic şi mai sistematic, îi stă alături ca radicalism structural. Subiectiv vorbind, mare ar trebui să fie simpatia ta, lectorule fratern, şi a noastră, a anarho-eseiştilor, pentru el, tocmai fiindcăîl simţim sincer şi curat, iar exaltaţii din stirpea lui fost-au mereu, aici şi pretutindeni, devoraţi de profitorii cinici”.
Dragă Radu,
În ultimii 19 ani ai fost preşedintele nostru şi îţi mulţumesc că ai făcut tot ce se putea face, în contextul dat, pentru împlinirea idealurilor GDS.Înainte
de căderea comunismului ai fost unul dintre deţinuţii politici care au
acţionat cu un curaj extraordinar. Ai fost şi ai rămas un reper de
moralitate şi un prieten adevărat.
În aprilie 2005, de Sfintele Paşti, am publicat pe prima pagină a cotidianului naţional Ziua “Proclamaţia pentru România”1,
primul apel coerent pentru procesul comunismului şi reformarea României
prin decomunizare. Îţi mulţumesc, Radu, că în iunie 2005 ai făcut
posibilă relansarea de către GDS a acestei proclamaţii sub numele “Apel
pentru România”2 (publicat pe prima pagină a revistei noastre).
În 2006 ai făcut posibilă lansarea şi publicarea de către GDS a apelurilor mele din 2005 şi 2006 pentru condamnarea naţională3 şi internaţională4 a comunismului ca ilegitim şi criminal, precum şi a raportului neoficial5
redactat de mine în 2005 (întrucât preşedintele Băsescu a declarat că
nu ar exista dovezi pentru condamnarea crimelor comuniste), raportul
fiind anexat la toate apelurileca argument decisiv.
Fără
sprijinul tău, Radu, nu ar fi fost posibilă, în decembrie 2006,
condamnarea oficială a comunismului ca ilegitim şi criminal în baza unui
raport oficial, consistent şi edificator.
Acum peste cinci ani, eu,
tu şi ceilalţi membri ai comisiei prezidenţiale pentru condamnarea
comunismului, am propus în concluziile Raportului final ca guvernul şi
parlamentul să adopte zeci de măsuri şi de legi pentru reformarea
României prin decomunizare.
Cu
toate că în 2006 preşedintele Băsescu şi-a asumat fără rezerve
concluziile Raportului final şi chiar dacă de trei ani controlează cu
autoritate guvernul şi parlamentul, nu a acţionat deloc pentru adoptarea
măsurilor şi legilor propuse de noi.
A existat totuşi o excepţie: legea
pentru instituirea Zilei memoriei victimelor comunismului a fost
adoptată, dar abia la sfârşitul anului 2011, şi numai după ce am revenit
cu apelul meu de aproape douăzeci de ori timp de trei ani, şi de
asemenea, numai după ce, în ultimele apeluri, i-am scris preşedintelui
PD-L că-i voi cere preşedintelui Partidului Popular European Wilfried
Martens să excludă PD-L din PPE pentru că refuză memoria victimelor
comunismului în condiţiile în care guvernul PSD Adrian Năstase a adoptat
încă din 2002 legea pentru memoria victimelor Holocaustului.
Stimaţi colegi,
Regret
că după condamnarea oficială a comunismului, câţiva colegi din GDS, în
frunte cu Andrei Oişteanu şi Rodica Palade s-au opus propunerii mele ca
GDS să acţioneze pentru a impune – prin dezbateri cu cei responsabili,
inclusiv în cadrul revistei noastre – adoptarea de către guvern şi
parlament a zecilor de măsuri şi de legi recomandate de Raportul final
pentru reformarea României prin decomunizare.
Regret de asemenea că acum trei ani, în ianuarie 2009, dl Andrei Pleşu, a ridiculizat apelul meu pentru ziua memoriei victimelor comunismului, etichetându-l ca o „sminteală” pentru „statutarea unor noi chermeze”.
„Reflectez sincer la o retragere discretă din Grup. Nu e o ameninţare” –
conchidea dl Pleşu în acel mesaj pe care ni l-a trimis tuturor ca
replică la propunerea ca GDS să susţină instituirea zilei memoriei
victimelor comunismului.
Domnule Pleşu,
Totuşi, în apelulul meu pentru condamnarea comunismului (http://www.gds.ong.ro/?p=176)
pe care l-aţi semnat şi dvs (dar numai după ce v-am rugat ca pe
Dumnezeu!), am solicitat în mod expres (citez din apelul pe care l-aţi
semnat) „instituirea unei Zile nationale de comemorare a victimelor
comunismului din România”. De ce acum şase ani aţi semnat apelul fără
vreo obiecţie, iar acum trei ani aţi avut obiecţii faţă de instituirea
acestei zile?
Domnule Pleşu, înainte de a fi propus reformarea morală a GDS (în articolul publicat de dvs în 19 ian. a.c. în revista „Dilema veche”, în care continuaţi „anihilarea” mea pe care aţi demarat-o acum trei ani), poate că ar fi trebuit să răspundeţi public întrebărilor pe care vi le pun acum pentru a treia oară. Aşa cum v-am mai scris, aş dori să includ răspunsurile dvs în „Cartea neagră a fratricidului din 13-15 iunie 1990” pe care o elaborez împreună cu antropologul Alin Rus, carte care va fi publicată în curând sub egida Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului fondat de colegul nostru Marius Oprea şi condus acum de alţi doi colegi, Vladimir Tismăneanu şi Ioan Stanomir.
Domnule Andrei Pleşu, aţi fost cel mai prestigios şi cel mai admirat membru al guvernelor conduse de Petre Roman începând din 26 decembrie 1989.
Citez din Raportul final (care e document de stat) pentru condamnarea crimelor comuniste, o declaraţie a generalului-magistrat Dan Voinea care a cercetat în cadrul Parchetului general dosarul Revoluţiei: «În decembrie 1989, scopul grupului care a preluat puterea era deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei şi preluarea puterii prin teroarea instalată».
De ce, domnule Pleşu, prin tăcerea dvs consimţitoare,aţi legitimat „deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei şi preluarea puterii prin teroarea instalată”?
Raportul final arată că «În
perioada care a urmat imediat după 22 decembrie 1989, grupul care a
preluat puterea a deturnat caracterul pronunţat anticomunist al
revoluţiei, prin subminarea demonstraţiilor spontane populare
anticomuniste, prin cenzurarea mesajelor anticomuniste în cadrul
emisiunilor televiziunii, care devenise „cartierul general” al unei
„telerevoluţii” în premieră mondială. Prin televiziune s-au făcut
majoritatea diversiunilor, cea mai eficientă fiind reprezentată de
„pericolul de moarte” omniprezent întruchipat de „teroriştii fideli
dictatorului Ceauşescu”; acesta a fost arestat în 22 decembrie, într-o
unitate militară din Târgovişte. Pericolul părea total credibil întrucât în perioada 22-27 decembrie au fost înregistraţi 942 de morţi şi mii de răniţi.»
De ce, domnule Pleşu, deturnarea revoluţieianticomuniste (de
către grupul care a preluat puterea) ar fi fost posibilă numai prin
genocidul neocomunist din 22-27 decembrie 1989 când s-au înregistrat
oficial peste 942 de morţi şi peste 3.000 de răniţi?
Domnule Pleşu, în guvernul Petre Roman aţi fost ministru al Culturii, inclusiv al culturii civice şi politice care reînvase absolut miraculos după 45 de ani de comunism, respectiv de mancurtizare spirituală la care poporul român a fost condamnat de criminali precum Leonte Răutu, supranumit “groparul culturii române”.
Conform Raportului final «Regimul
politic instalat după căderea oficială a comunismului a fost de esenţă
neocomunistă, antiliberală şi antipluralistă, generând ca forme de
opoziţie Proclamaţia de la Timişoara susţinută de manifestaţia din Piaţa
Universităţii».
De ce,domnule Pleşu, prin tăcerea dvs consimţitoare,aţi legitimat instaurarea unui regim neocomunist şi reprimarea opoziţiei anticomuniste?
Domnule Andrei Pleşu, de ce, prin tăcerea dvs consimţitoare,aţi legitimat: (1)mineriadele de coşmar din 28-29 ianuarie 1990, 18-19 februarie 1990 şi 13-15 iunie 1990, (2) reprimarea violentă a democraţiei şi a libertăţii de exprimare, (3) subminarea alegerilor libere clamate în zilele revoluţiei din decembrie?
Citez iarăşi din Raportul final: «În
iunie 1990, manifestaţia a fost reprimată cu o bestialitate fără
precedent, şocând întreaga lume civilizată şi compromiţând extrem de
grav imaginea României. Represiunea
tipic comunistă a manifestaţiei (anticomuniste) din Piaţa
Universităţii, a presei libere, a partidelor democratice şi a societăţii
civile a fost organizată de către puterea politică cu implicarea SRI, a
Armatei şi a Poliţiei. Potrivit declaraţiilor generalului-magistrat Dan
Voinea, care a cercetat, prin Ministerul Justiţiei, evenimentele din
iunie 1990: (…) „S-a dorit instaurarea terorii”. „A fost un atac
terorist, prin implicarea acestor forţe într-o acţiune violentă, care nu
a fost justificată de împrejurările politice”. „Represiunea din 13-15
iunie 1990 este urmarea celei din decembrie 1989, pentru că a fost
îndreptată împotriva aceluiaşi gen de manifestanţi”.»
De ce, prin tăcerea dvs consimţitoare,aţi legitimat crima şi instaurarea terorii(prin mineriadele din ianuarie, februarie şi mai ales prin cea din iunie 1990)?
De ce, aţi consimţit, prin tăcerea dvs, ca puterea politică din care aţi făcut parte să reprime bestial manifestaţia din Piaţa Universităţii, presa liberă, partidele democratice şi societatea civilă?
De ce nu aţi încercat să opriţi fratricid din 13-15 iunie 1990, cu toate că – împreună cu dlMihai Şora, fondator al GDS - eraţi cel mai respectat membru al guvernului?
De ce, domnule Andrei Pleşu, nu v-aţi respectat angajamentul că, prin demisia dvs din guvern, veţi dezavua reprimările bestiale din 13-15 iunie 1990, asemenea d-lui
Mihai Şora? De ce dl Mihai Şora a avut demnitatea de a-şi respecta
angajamentul şi a demisionat în 16 iunie 1990 din guvernul în care
fusese ministru al Învăţământului, iar dvs, în loc să vă daţi demisia
promisă, aţi decis să rămâneţi în guvernul care a comis atrocităţi care au oripilat întreaga lume? O „Minima moralia”ar fi fost suficientă ca să vă daţi demisia.
- “N-am a-ţi da socoteală cu privire la biografia mea”, mi-aţi răspuns, domnule Pleşu, în mesajul e-mail din 17 ian. a.c. adresat tuturor colegilor din GDS.
- “Nu mie trebuie să-mi daţi socoteală, ci tuturor celor care vor citi Cartea neagră a fratricidului din 13-15 iunie 1990, tuturor celor care au crezut şi au sperat în dumneavoastră”, v-am răspuns în acceaşi zi într-un mesaj e-mail adresat, de asemenea, tuturor colegilor.
- “Îţi propun să înveţi să taci”, mi-aţi mai scris.
Domnule Andrei Pleşu, aşa cum v-am mai scris, aveţi obligaţia morală de a scrie şi Despre demoni, nu numai Despre îngeri.
În perioada decembrie 1989 – iunie 1990, aţi fost coleg de guvernare cu
criminali condamnaţi de justiţie, Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai
Chiţac. Se spune că dacă dai mâna cu cei ale căror mâini sunt pline de sânge, aproape că nu mai poţi să te speli.
Domnule Pleşu, vă veţi elibera de chinuitoarea povară a acestor întrebări numai dacă veţi răspunde la ele.
Vă
mai rog, domnule Andrei Pleşu, să clarificaţi următorul text din
scrisoarea pe care i-aţi trimis-o în anii ‘80 dictatorului Nicolae
Ceauşescu: «Am
avut ocazia să aduc la cunoştinţa unui lucrător al Ministerului de
Interne opiniile mele critice privind “meditaţia transcendentală”.»
Cred
că ar fi bine să declaraţi oficial că nu aţi fost colaborator al
Securităţii şi să publicaţi pe web-saitul CNSAS declaraţia notarială.
De
ce, domnule Pleşu, începând din 2000 până în 2004, aţi sfidat legea
CNSAS care prevedea că nu poţi fi membru în colegiul CNSAS dacă ai fost
membru în PCR? Aţi fost membru PCR (menţionez
că în anul 2000, conducerea PNŢCD mi-a propus să fiu reprezentatul
acestui partid în colegiul CNSAS. Am refuzat întrucât am fost membru
PCR, chiar dacă am fost un membru de rând. Conducerea PNŢCD m-a rugat să
recomand în locul meu pe cine cred de cuviinţă. L-am sunat pe Horia
Patapievici să-l întreb dacă a fost membru PCR. Mi-a spus că nu, astfel
încât l-am recomandat – în scris – prezentându-l ca pe un înalt reper de
moralitate).
De
ce, domnule Pleşu, în campania electorală din 2004, l-aţi susţinut pe
Traian Băsescu uluindu-l pe Petre Roman când i-aţi cerut să nu mai
candideze la preşedinţia României ca să nu ia din voturile lui Băsescu.
S-a
simţit trădat Petre Roman după ce, la propunerea fostului preşedinte
Ion Iliescu, v-a făcut de două ori ministru al Culturii (în guvernele
Roman 1 şi Roman 2, în perioada decembrie 1989 – octombrie 1991) ?
S-a
simţit trădat Petre Roman după ce v-a numit ministru de externe în
guvernul de coaliţie CDR-PD, în perioada 1997-1999, iar apoi v-a numit
membru în colegiul CNSAS cu rang de secretar de stat (în perioada
2000-2004) încălcând legea CNSAS, din partea partidului pe care-l
conducea (Partidul Democrat, fostul Front al Salvării Naţionale)?
Domnule Pleşu, în mesajul trimis membrilor GDS în 17 ianuarie a.c., m-aţi întrebat : «Ce cauţi, ca vechi luptator anti-comunist, la un post de televiziune girat de banii şi viziunea unui notoriu securist?»
Televiziunea
publică (controlată de cel pe care l-aţi susţinut decisiv) cu care
colaboraţi consistent, a încălcat adeseori normele deontologice.
De
ce, domnule Pleşu, nu aţi condamnat niciodată minciunile,
dezinformările şi diversiunile difuzate de TVR? Inclusiv cele care au
dus la un genocid în decembrie 1989 şi la un fratricid în iunie 1990, în
timp ce dvs eraţi ministru al Culturii (precizez pentru cei tineri că TVR era singurul post de televiziune din România în anii 1989-1991 cînd dvs aţi fost ministru al Culturii). Misiunea televiziunii publice a fost întotdeauna civică, educativă şi culturală, nu doar informativă.
Apreciez
lupta de astăzi a postului de televiziune Antena3 împotriva derapajelor
antidemocratice ale politicii lipsite de umanism a regimului Băsescu.
Postul de televiziune Antena3 este singurul din România afiliat la CNN,
cel mai important post de televiziune din lume.
Pe de altă parte, având în vedere că justiţia din România e aservită politic, nu ştim
cât de corectă a fost decizia justiţiei referitoare la relaţia cu
Securitatea a d-lui Dan Voiculescu. Sunteţi sigur că relaţia cu
Securitatea a d-lui Traian Băsescu nu a fost una vinovată?
În concluzie, cred, domnule Pleşu, că ar trebui, din nou, să „reflectaţi sincer la o retragere discretă din Grup”.
Stimaţi colegi,
Aşa cum v-am mai scris, în seara de 14 ianuarie a.c., în
cadrul emisiunii de televiziune de la Antena3 a d-nei Alessandra
Stoicescu, sub impresia vizionării în direct a reprimării deosebit de
violente a manifestanţilor care protestau legitim şi nonviolent în Piaţa
Universităţii, am făcut un apel umanitar către aceia dintre dvs care
sunteţi actuali sau foşti demnitari ai regimului Băsescu, să-i sunaţi pe
domnii Băsescu şi Boc să dispună încetarea reprimării deosebit de
violente şi de asemenea, ca să le spuneţi că România are şi ea dreptul
la o revoluţie de catifea şi la o Primăvară de la Bucureşti, la fel cum a fost posibilă Primăvara de la Praga.
Având
în vedere că în câteva minute urma să înceapă Ziua Culturii Naţionale,
15 Ianuarie (ziua naşterii lui Eminescu), mi-am exprimat disperarea că
este “celebrată” într-un asemenea hal şi l-am întrebat pe Horia
Patapievici cum poate să-l accepte pe Traian Băsescu, care este un
monument de incultură, ca preşedinte de onoare al Institutului Cultural
Român, considerând că Mihai Eminescu ar trebui să fie preşedinte de
onoare al ICR, nu Traian Băsescu – cel care a devenit Scheletul nostru
din dulap.
Stimaţi colegi, cred că inclusiv datorită
apelului meu umanitar, reprimarea violentă a încetat aproape integral
după 15 ianuarie. Le mulţumesc celor care sunt sigur că i-au sunat pe
domnii Băsescu şi Boc pentru a dispune încetarea reprimării violente.
A
doua zi după apelul meu umanitar din 14 ianuarie, dl Andrei Oişteanu
v-a trimis tuturor – numai mie nu mi-a trimis! – un mesaj e-mail cu
neadevăruri şi calomnii referitoare la ceea ce aş fi spus în respectiva
emisiune tv. I-am răspuns imediat ce am citit mesajul dînsului (pe care
l-am primit din întâmplare, indirect) că probabil nu a văzut emisiunea
şi a fost dezinformat. V-am trimis tuturor link-ul unde poate fi
accesată înregistrarea emisiunii pentru a constata adevărul celor spuse
de mine. Speram că dl Andrei Oişteanu îşi va cere scuze după ce va
viziona emisiunea. Nu am primit nici un mesaj de scuze.
Pentru
ca lucrurile să fie extrem de clare, anexez în finalul acestui mesaj
transcrierea integrală a intervenţiilor mele în acea emisiune.
Am
făcut această transcriere special pentru a demonstra neadevărurile şi
calomniile d-lui Andrei Oişteanu la adresa mea, vehiculate de dânsul în
mesajul e-mail pe care l-a trimis, în 15 ian. a.c., tuturor tuturor
celor 53 de membri ai GDS cu excepţia mea.
Chiar în fraza de introducere, dl Andrei Oişteanu a vehiculat trei neadevăruri.: «Ieri,
într-o atmosferă isterică, Sorin Iliesiu a tunat si fulgerat împotriva
GDS-ului în studioul TV Antena 3, si a transmis în direct un ultimatum
către “colegii mei din GDS”, somîndu-i să semneze imediat apelul său prin care el, membru marcant al GDS, cere demisia presedintelui.»
Aşa cum rezultă din transcrierea anexată, toate afirmaţiie d-lui Andrei Oişteanu sunt neadevărate: nu am „tunat si fulgerat împotriva GDS-ului”, nu am „transmis în direct un ultimatum către colegii mei din GDS”, nu am „somat colegii din GDS să semneze imediat apelul” prin care cer demisia preşedintelui şi a guvernului.
Dl Andrei Oişteanu a continuat cu încă un neadevăr: «În
plus, Sorin Iliesiu a cerut colaboratorilor apropiaţi ai lui Băsescu,
nominalizîndu-i pe Horia Patapievici, Andrei Plesu si pe alţii, să pună
mîna imediat pe telefon si să-l convingă pe Băsescu să demisioneze».Nu
am cerut absolut nimănui să-l convingă pe Băsescu să demisioneze, ci am
spus: „vreau să fac un apel umanitar către colegii mei din Grupul
pentru Dialog Social ale căror cuvinte sunt ascultate, poate, de
preşedintele Băsescu: să-l sune acum dacă încă nu l-au sunat, şi să-i
spună că şi românii au dreptul la o Primăvară de la Bucureşti aşa cum a fost Primăvara de la Praga. Şi noi avem dreptul la o revoluţie de catifea!”
În fraza concluzivă, dl Andrei Oişteanu a apelat la o incredibilă calomnie: «Este o formă intolerabilă de delaţiune publică si de îndemn la linşaj mediatic (N.R.: ceea ce a spus Sorin Ilieşiu la Antena 3, în seara de 14 ian. a.c.)»Aşa cum rezultă din transcrierea anexată, nu am denunţat pe nimeni, nu am îndemnat la linşajul mediatic al nimănui.
Aştept
aşadar scuzele de rigoare, domnule Andrei Oişteanu. Sper să nu fiu
obligat să vă dau în judecată pentru calomnie. Dacă acest lucru se va
întâmpla, voi apela la câţiva colegi să fie martori în proces, în primul
rând la preşedintele nostru, Radu Filipescu.
Domnule
Andrei Oişteanu, practica neadevărului şi a calomniei îmi aminteşte de
metodele folosite de înaintaşului dvs, tovarăşul Leonte Răutu,
supranumit „groparul culturii române” şi „criminalul sufletului
românesc”. Nu ar fi prea târziu să regretaţi sincer şi să dezavuaţi cu
claritate, în paginile Revistei 22 a GDS, crimele înaintaşului dvs. Ar
fi o condiţie a reformării GDS în situaţia în care nu vă veţi retrage.
1 februarie 2012
Cu încredere, Sorin Ilieşiu
Transcrierea intervenţiilor lui Sorin Ilieşiu în cadrul emisiunii
„Q&A” cu Alessandra Stoicescu, transmisă în direct de postul
de televiziune Antena 3, în 14 ianuarie 2012, între orele 21,30 şi 23,00.
Cunosc foarte bine evenimentele din 13-15 iunie 1990. Ceea ce vedem acum (notă Sorin Ilieşiu :
în acele momente asistam la un incredibil coşmar – reprimarea deosebit
de violentă, în Piaţa Universităţii, a unor manifestanţi nonviolenţi,
reprimare care avusese loc şi cu 24 de ore înainte, în faţa Palatului
Cotroceni, tot violent şi nejustificat, faţă de cei care protestau
legitim şi nonviolent aşa cum va recunoaşte şi preşedintele Băsescu, dar
abia după 13 zile de proteste)seamănă
ca două picături de apă cu fratricidul din 13 iunie 1990 din care, a
doua zi, s-a născut Mineriada. Acest lucru face şi obiectul cercetării
mele în raportul-rechizitoriu pe care-l elaborez acum împreună cu Alin
Rus în cadrul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului. A
fost o crimă neocomunistă. Şi mi-e ruşine că au trecut 22 de ani de
atunci, şi uite că acum asistăm – spre ruşinea României care a intrat în
rândul ţărulor civilizate din Uniunea Europeană -, …asistăm la
reeditarea fratricidului de atunci, şi fac un apel la Băsescu, la Boc şi
la Igaş să nu se poarte la fel ca Ceauşescu. Fac un apel la militari,
la jandarmi, să intre în cazarmă! E o ruşine ceea ce se petrece! Fac un
apel la colegii mei din Grupul pentru Dialog Social, la membrii Grupului
pentru Dialog Social care sunt demnitari ai Partidului
Democrat-Liberal, sunt unsprezece colegi de-ai mei acolo, fac un apel
să-l sune imediat pe Băsescu să oprească acest măcel. Este o ruşine
naţională!
(… / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / …)
Aş
vrea să vă rog să-mi permiteţi să evoc o diversiune extraordinară care
s-a întâmplat în Piaţa Universităţii acum 21 de ani şi jumătate, a
propos de Ministerul de Interne şi de diversiunile create de Ministerul
de Interne: conversaţia prin telefoanele mobile de pe atunci între
ministrul de interne de atunci, Mihai Chiţac, şi un colonel subordonat
al dânsului, care spunea: „Vă rog raportaţi domnului Preşedinte că ne-am
dat foc la autobuze. Aşa ne-a fost înţelegerea!”. Acea autoincendiere a
autobuzelor Ministerului de Interne a creat ceea ce a urmat (N.R.:
Mineriada din 14-15 iunie 1990). De asemenea, în filmul „Piaţa
Universităţii” puteţi să vedeţi tinerii aceia care erau probabil elevi
la şcoala de la Băneasa, care au dat foc cu sticle cocteil Molotov în
ferestrele din clădirea Ministerului de Interne. Ca să provoce incendii!
(… / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / …)
Am
fost pe 21 decembrie 1989 în stradă, apoi, în perioada manifestaţiei
din Piaţa Universităţii am fost zi de zi acolo şi am filmat. Cunosc
foarte bine mentalitatea compatrioţilor noştri din Bucureşti: nu se
dedau la acte de violenţă. Numai provocatorii puterii puteau să creeze
asemenea lucruri. Şi în legătură cu aceasta v-aş ruga să mă lăsaţi numai
un minut să dau citire apelului scris acum aproape 24 de ore, sub
influenţa a ceea ce am văzut la televiziune:
Cerem
imperativ demisia preşedintelui Băsescu şi a guvernului Boc, numirea de
către parlament a unui guvern nepolitic care să organizeze cât mai
curând posibil alegeri anticipate parlamentare şi prezidenţiale. Este
singura soluţie pentru vindecarea României de cancerul generalizat în
care se află datorită unui preşedinte paranoic şi a marionetelor sale
din guvern, din parlament şi din justiţie.
Mergem
din rău în mai rău. Fiecare zi care trece înseamnă încă un pas spre
fundul mocirlei în care suntem condamnaţi să ne zbatem de către un
păpuşar discreţionar, iresponsabil, viclean, vulgar, incult şi
neruşinat.
Facem
apel la nonviolenţă în situaţia în care vor continua protestele
exprimate de manifestanţi în numele nostru al tuturor celor aduşi la
disperare, de fapt în numele majorităţii covârşitoare a cetăţenilor.
Fraternitatea trebuie să înlocuiască fratricidul.
Cerem politicienilor şi partidelor politice să nu se implice în nici un fel în aceste proteste.
Toţi cei care cred în viitorul României sunt chemaţi să semneze acest apel.
Bucureşti, 14 ianuarie 2012.
Sorin Ilieşiu - în numele intelectualilor responsabili ai României şi ai societăţii civile din România.
(… / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / …)
Aş vrea să
spun că în rechizitoriul fratricidului de acum 22 de ani am cerut
răspunderea penală a celor implicaţi. Cer procurorului general Laura
Codruţa Kovesi să audieze mâine pe primul-ministru Igaş (intervine d-na
Alessandra Stoicescu: “ministrul de Interne Igaş”), pe comandantul
jandarmilor şi pe preşedintele României… (intervine d-na Alessandra
Stoicescu: “Domnule Ilieşiu, trăim vremuri complicate şi… ”) …Dar nu se
poate, aceşti jandarmi acţionează la ordin! Nu din proprie iniţiativă.
(… / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / …)
Dacă-mi permiteţi, vreau să fac un apel umanitar către colegii mei din Grupul
pentru Dialog Social ale căror cuvinte sunt ascultate, poate, de
preşedintele Băsescu: să-l sune acum dacă încă nu l-au sunat, şi să-i
spună că şi românii au dreptul la o Primăvară de la Bucureşti aşa cum a fost Primăvara de la Praga. Şi noi avem dreptul la o revoluţiede catifea!
Mă refer acum la colegii mei Cătălin Avramescu, Teodor Baconschi,
Rodica Culcer, Alexandru Lăzescu, Monica Macovei, Horia-Roman
Patapievici, Andrei Pleşu, Cristian Preda, Ioan Stanomir, Vladimir
Tismăneanu, Sever Voinescu. Toţi sunt colaboratori ai preşedintelui
Băsescu sau ai primului-ministru Boc. Îi rog să-i sune pe Băsescu şi Boc
şi să le spună că şi noi, românii, avem dreptul la o revoluţiede catifea şila o Primăvară de la Bucureşti. Nu se poate, nu se poate, Horia Patapievici, să îl accepţi pe preşedintele Băsescu – care este un monument de incultură – preşedinte de onoare la Institutul Cultural Român! Mihai Eminescu trebuie să fie preşedinte de onoare, nu Traian Băsescu! Traian Băsescu e “Scheletul din dulapul nostru”! (Nu Eminescu!)
2
Publicat de “Revista 22” a Grupului pentru Dialog Social în 14 iunie
2005, pag.1 şi de ziarul “România liberă” în 20 iunie 2005.
3 Publicat de: ziarul “Ziua” în 11 martie 2006; ziarul “Adevărul” în 11 martie 2006; “Revista 22” în 14 martie 2006, http://www.gds.ong.ro/apel.htm.
Apel semnat de peste 700 de personalităţi şi de peste 40 de organizaţii
civice şi sindicale din România reprezentând peste un milion de
cetăţeni. Apelul, lansat la GDS în 10 martie 2006, a avut ca anexă
raportul neoficial lansat în 4 oct. 2005.
4 Publicat de “Revista 22”, 22 decembrie 2006, ultima pagină, http://www.revista22.ro/apel-pentru-condamnarea-internationala-a-criminalitatii-si-nelegitimit-3326.html,
apel semnat de sute de personalităţi din România şi din afara României
precum Vladimir Bukovsky, Stéphane Courtois, André Glucksmann, Alexander
Litvinenko, Monica Lovinescu.
5 Publicat de BBC-România, 5 octombrie 2005, http://www.bbc.co.uk/romanian/forum/story /2005/10/051005_ proces_comunism.shtml
. Raportul a fost publicat integral de: ziarul “Ziua” în 24 şi 26
octombrie 2005 cu titlul Procesul comunismului; web-site-ul Grupului
pentru Dialog Social, în 10 martie 2006; “Revista 22”, suplimentul „22
plus”, în 21 martie 2006, http://www.revista22.ro/raportbrpentru-condamnarea-regimului-politic-comunist-ca-nelegitim-si-criminal-2567.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu