Titlu: Hellvigul
– unitatea de masura a intelligence
Tags:
Eduard Hellvig,
Florian Coldea, George Maior, Radu Timofte, Marco Maximilian Katz,
S.R.I., securitatea națională, politica, decidenți, cleptocrația
Hellvigul
– unitatea de măsură a intelligence
Unul
dintre mâzgălicii actuali ai presei, care se crede, și el, un
„analist militar“ in
vivo
– deși, după cum scrie și, deci, „gândește“, este in
vitro
– este unul bogat în nume, dar sărac în glagorie, Bogdan Tiberiu
Iacob – pentru economie de litere, B.T.I. –, care scrie la
Inpolitics.ro,
o revistă on
line.
Faptul că revista are acest nume prețios îl face pe B.T.I. să
creadă că este, în plus, și un analist politico-militar și ne
propune, cu un aer senin, hellvigul ca unitate de măsură a
intelligence!
Ca
de obicei, autorul face interpretări care atestă cecitatea sa
politică și incapacitatea analitică. Astfel, într-un comentariu
la un interviu dat ziarului Evenimentul
zilei
de către directorul S.R.I., comentariu publicat de B.T.I. sub titlul
„UN
INTERVIU EXPLOZIV: HELLVIG DA ATACUL LA BINOMUL COLDEA-KOVESI?“
(cf.
http://inpolitics.ro/un-interviu-exploziv-hellvig-da-atacul-la-binomul-coldea-kovesi_18433283.html),
scrie pe cât de sigur, pe atât de prost despre „războiul dintre
Justiție și clasa politică, adică legislativ și executiv“!
Adică el nu știe, încă, de faptul că Justiția – cu J mare –
este a treia putere în stat, alături și împreună (adică pe
picior de EGALITATE între ele!) cu Legislativul (adică Parlamentul)
și Executivul (adică Guvernul); dacă ar fi scris și aceste două
concepte – Legislativul și Executivul – așa, cu litera inițială
mare, ar mai fi învățat câte ceva. Deci, el crede că Justiția
este Legislativul.
Și
la fel de găunoase sunt și celelalte panseuri ale sale. De exemplu,
interpretează el „inteligent“, nu „intelligence“:
„Hellvig abia are un an de mandat la cîrma SRI, în schimb
directorul operativ Florian Coldea face curînd 10 ani de mandat,
adică exact termenul incriminat de șeful său. O referire aproape
fățișă“. Adică cele două cincinale de putere ale directorului
general al S.R.I., maxim admise de Hellvig pentru sine ca director,
s-ar aplica și directorului executiv, generalului Florian Coldea,
prin care, deci, Hellvig ar indica aluziv iminenta destituire a
generalului Coldea. Dar marele anal-ist-de-doi-bani Bogdan Tiberiu
Iacob uită esențialul: directorul S.R.I. este o funcție
„politică“, întrucât este numit de coaliția de partide
majoritară în Parlament – adică, mai corect zis, este o funcție
politicianistă, nu „politică“ –, pe când directorul executiv
al S.R.I. este o funcție profesională, ocupată de un profesionist,
adică de un militar de carieră, cunoscător profund al
problematicii Serviciilor Secrete, nu un ins oarecare scos ca
iepurele din pălărie de către un scamator politicianist și adus
pe criterii de clică (citește: cloacă), fie el un Costin
Georgescu, George Maior, Eduard Hellvig, M.-R. Ungureanu, Cătălin
Harnagea, Elvis Claudiu Săftoiu ș.a., aduși pe sticlă să-și dea
cu stângu-n-dreptul!
Cât
despre fraza „iar
astăzi SRI este rupt total de activitatea politică și așa va
rămîne cel puțin pe toată durata mandatului meu“,
enunțată emfatic de Eduard Hellvig, pe care B.T.I.-ul o consideră
„spectaculoasă“ și o „interpretează“ admirativ la fel de
„spectaculos“, este o pură aberație, pe care i-a strecurat-o –
din prostie – făcătorul de discursuri al directorului S.R.I., iar
acesta nu a avut pertinența să discearnă cât este de găunoasă,
prin care își subminează însăși poziția sa de „director al
S.R.I.“, care este o funcție de putere și tocmai de aceea o vrea
limitată la două cincinale: ca să nu facă, deci, abuzuri de
putere! Contele Alexandre de Marenche a condus mai mult de zece ani
Serviciul de Spionaj al Franței, dar nu a făcut nici un abuz.
Faptul că autorul consideră că, prin afirmația asta, Hellvig a
făcut „gaură-n-apă“ atestă incapacitatea de comprehensiune a
sa: și ca să nu considere că prin această sintagmă îl laud,
precizez și pentru el, B.T.I., că ea, sintagma, înseamnă prostie;
prostie patentă!
Încă
răposatul Alexandru Radu Timofte și înaintea lui mulți alții
versați în problemă, ca primul director postdecembrist al
S.R.I.-ului, Virgil Măgureanu, au scris negru pe alb că S.R.I.-ul
„furnizează,
conform legilor de funcționare, informații decidenților politici“.
Prin această practică și funcționalitate legală, pentru oricine
care are suficientă minte – mai puțin pentru B.T.I., care are în
cap doar fantasme – înseamnă că S.R.I., alături de alte
instituții similare, participă
direct la politica
statului, adică face politică! Pentru că, așa cum spusese Lenin,
care-l parafraza pe Aristotel, „a
face politică înseamnă a participa treburile statului“,
la politica cetății, a polis-ului.
A face politică nu înseamnă a face coterie de partid, adică a
face politicianism, așa cum se înțelege și cum se întâmplă
acum la noi și, în genere, aproape în toată lumea, deoarece
sintagma a degenerat, fiind redusă doar la această din urmă
accepție. Din cauza acestei degenerări semantice politica a ajuns
să fie considerată, în ochii multora, ca o activitate nocivă,
fiindcă este văzută prin prisma aceasta denaturată și este
evaluată prin efectele activității politicianiste propriu-zise –
activitate care se reduce la mașinațiile prin care parveniții
respectivi se infiltrează în sistemul de conducere a partidelor și,
prin acestea, în Parlament, dar doar cu scopul de a se înavuți ei
prin jefuirea averii publice. În spusele câte unui agramat în ale
politologiei a apărut chiar formularea jenantă „Politica
este o curvă!“
Unui asemenea mâzgălici putem să-i replicăm cu vorbele acelora
care au Oborul la bază: „Curvă-i
mă-ta!“
Firește,
prin politica de partid se participă la politica statului – adică
este o formă subsecventă de participare. Dar cu condiția ca
partidele politice să fie forma organizată de participare a
indivizilor care au același crez politic, adică au aceleași
idealuri de organizare a societății și, mai ales, aceleași
interese, etalate public! Deoarece partidele sunt, în primul rând,
grupuri de interese, grupuri care acționează, ca partide, legal.
Dar, în multe cazuri, unii membri importanți ai conducerii acestor
partide sunt și membri ai grupurilor de presiune, adică ai acelor
grupuri care acționează ilegal,
ocult, subteran pentru a deturna, prin diverse acte de corupție,
activitatea politică menită să servească statul în activitate
subversivă, destinată spolierii statului în interesul lor privat.
Acești indivizi formează acum clasa politicianistă care constituie
cleptocrația, clicocrația cleptocrată despre care am scris
frecvent (cf., de exemplu,
http://monitorsri.blogspot.com/2012/01/ati-votat-cleptocratia-ati-ramas-cu.html).
Sensul
corect, de „participare la treburile statului“,
al conceptului „politică“
este substituit, din ignoranță, cu sensul fals, de „politicianism,
de coterie de partid“,
și această substituire ilicită există și în gândirea etalată
în interviul din Evenimentul
zilei,
a directorului S.R.I., Eduard Hellvig: pentru el, „activitatea
politică“,
de care trebuie „să fie rupt total S.R.I.-ul“,
este echivalentă cu propaganda partinică, cu politicianismul! Ceea
ce este total fals și, deci, directoratul său va sta sub semnul
falsului, al incompetenței „programate“,
ca să zic așa. Dimpotrivă, sfera de activitate a S.R.I.-ului
trebuie să subsumeze și activitatea ilicită a liderilor și a
organizațiilor – fie ele de partid, de sindicat, de presă,
ong.-uri, profesionale etc. – care aduc atingere siguranței
naționale.
Cleptocrația
constituie principala amenințare la adresa securității naționale,
deoarece a devenit o formă instituțională de criminalitate
organizată. Fraza lui Hellvig față de care juisează Bogdan
Tiberiu Iacob, anume „SRI
în slujba cetățeanului e o schimbare de paradigmă,
de la venirea lui Hellvig la conducere?!!“, este, actualmente, o
pură demagogie, la care achiesează și B.T.I., cu întregul său
entuziasm de retardat politic. Aceeași idee, desigur, exprimată cu
alte cuvinte, a expus-o fiecare director la instalarea sa în
funcție. Dar, ideea-slogan dătătoare, inițial, de speranțe,
„S.R.I. în slujba cetățeanului“, a fost subminată de scuza –
și, evident, autoacuza! – expusă de către toți directorii
succesori lui Virgil Măgureanu: „S.R.I. doar informează“.
Referitor la directorii Radu Timofte și George Maior i-am denunțat,
textual, în articole și în unele apariții la OTV 6TV, că „sunt
mincinoși, deoarece legile în materie prevăd obligația
S.R.I.-ului să prevină
amenințările la adresa siguranței naționale“.
Și care a fost rezultatul acestei preveniri, a acestei contracarări
necesare, dar cvasiinexistente? Rezultatul este că România a
pierdut în acest sfert de secol mai mult decât a pierdut în
ultimele două războaie mondiale! România a ajuns pe butuci; dar –
vorba mai veche a recent răposatului Vadim Tudor – hoții actuali
au furat și butucii! În statele democratice care se respectă
Serviciile Secrete ale lor ar fi asasinat discret mii de asemenea
atentatori la adresa securității naționale (vezi, în S.U.A.,
cazul John Lenon), înainte de a aștepta să se prăbușească
economia națională și celelalte subsisteme ale sistemului social
global: învățământul, sănătatea, magistratura, mediul
ecologic, mediul cultic, mass
media,
imaginea României în lume etc. Căci, după ce se prăbușesc
Turnurile Gemene, ce mai rămâne de făcut? De șters praful??!
Ce
a făcut S.R.I.-ul ca să apere România de jafurile comise de
„investitorii strategice“, împreună cu complicii lor de aici?!
George Maior s-a lăudat, de exemplu, că, în cazul fraudei de la
Roșia Montană, a furnizat vreo 150 de informații! Și? S-a
lichidat frauda? A fost băgat vreun escroc la închisoare? A fost
călcat de buldozer vreunul dintre „asasinii economici“
ai României? Un procuror militar care a instrumentat cazul a scris
că un ofițer al M.Ap.N. a furat și a vândut asasinilor economici
de la Roșia Montană Gold Corporation (R.M.G.C.) harta secretă cu
locurile unde se găsesc minereuri aurifere neexplorate, iar acum
R.M.G.C. se bate cu statul român să pună mâna pe aceste locuri,
amenințând România cu procese internaționale. S-a sesizat pe el
Parchetul General de acest caz? NU, pentru că procurorul general
adjunct Bogdan Dumitru Licu era prea ocupat să-și plagieze lucrarea
de doctorat de la cap la coadă și prea bogat ca să-i mai pese și
de alții și să apere siguranța națională (cf.
„Procurorul general interimar Licu – prea bogat și plagiator“,
pe
http://www.cotidianul.ro/procurorul-general-interimar-licu-prea-bogat-si-plagiator-275608/).
Și? El a ajuns și „doctor“ în drept-curmeziș, iar România
pierde aurul și celelalte metale prețioase de la Roșia Montană și
din împrejurimi, mult mai prețioase ca aurul! Dar Bogdan Dumitru
Licu e „doctor“,
iar Bogdan Tiberiu Iacob se dă mare anal-ist la Inpolitics.ro!
Schimbarea
de paradigmă înseamnă, acum, doar atât: pușcăria pentru escroci
și recuperarea de la ei a pierderilor suferite de România – adică
vrem să îi vedem la gherlă pe alde Paul Lambrino, Remus
Truică, Marius Marcovici,
Dan Andronic, Beny Steinmetz, Tal Silberstein şi Arthur Finkelstein
(cf.
http://www.dcnews.ro/paul-lambrino-lista-proprietatilor-pe-care-le-a-cesionat-lui-remus-truica_492328.html#sthash.MscezoV8.dpuf),
precum și pe ceilalți
delapidatori, „români și neromâni“,
dar anti-pământeni, dar și să fie recuperate miliardele de euroi
prădate de aceștia și mutate în bănci străine. Chestia este că
Bogdan Tiberiu Iacob nu-i vede pe hoți ca pe dușmanii autentici ai
României, ci, dimpotrivă, îi consideră dușmani tocmai pe
apărătorii României, ca generalul Florin Coldea și S.R.I.-ul;
desigur, în limitele în care pot s-o facă. Firește, are și
generalul Coldea păcatele lui – „Cine nu are, să dea primul cu
piatra!“,
ne previne Iisus –, dar, în condițiile în care „S.R.I-ul doar
informează“,
cine aplică măsurile de contracarare a atentatelor la siguranța
națională, cine ia măsurile de interzicere a unor organizații
subversive, ca R.M.G.C., Reciplia
S.r.l.,
Tahal
Group,
Kardan, sau cum sunt organizația lui Marco Maximilian Katz, a lui
Efraim Zuroff și altele de aceeași teapă?! Cine, Guvernul? Iar,
acum, guvernul Cioloș, compus numai din impostori și
incompetenți??! Cine, clasa politică, a cărei strânsură este
Parlamentul care a votat în cvasiunanimitate scelerata Lege nr.
217/20015, care nu este decât fățuirea și mai criminalei O.U.G.
nr. 31/2002, cu care sunt amenințați cu pușcăria patrioții
români?! De ce vrea B.T.I. concedierea generalului Coldea și nu a
Parlamentului?! Oare cum l-o fi chemat pe Bogdan Tiberiu Iacob
înainte de a se numi Bogdan Tiberiu Iacob?! Asta să fie explicația
logoreei lui de anal-ist, în care ne propune hellvig-ul ca unitate
de măsură a intelligence?
1
mai 2016, Sfânta
Sărbătoare a
Paștilor
la români
Colonel
(rtg.) Vasile I. Zărnescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu