Treceți la conținutul principal

CARTE PASTORALĂ adresată Preoților și creștinilor din Eparhia Dunărei de Jos cu privire la secta “ADVENTIȘTILOR” sau “SABATIȘTILOR”



Episcopul Nifon, anti-semit sau patriot?

CARTE PASTORALĂ adresată Preoților și creștinilor din Eparhia Dunărei de Jos cu privire la secta “ADVENTIȘTILOR” sau “SABATIȘTILOR”


Cucernice Părinte și Iubiți Creștini,
Dela o seamă de vreme, s’a încuibat la noi în țară niște streini de legea și neamul nostru, cari adresându-se muncitorilor, lucrătorilor de fabrici, meseriașilor și soldaților, propagă o nouă învățătură religioasă, numită „a Pocăiților” sau „a Luminaților” și care în deobște este cunoscută sub numele de secta „Adventiștilor” sau „a Sabatiștilor”.Această sectă își are obârșia și leagănul în orașul Hamburg din Germania și este însuflețită și susținută pe sub mână de alianța și finanța jidovească din streinătate. Evreilor tineri din streinătate, părindu-li-se greu de îndeplinit cultul și obiceiurile legei mozaice și doritori de a cuceri lumea și sufleteste, după cum au cucerit-o în parte și economicește, s’au gîndit să înființeze o nouă religiune modernă, prin care să producă perturbație în lume. Trebuia, dar, să împrumute fondul și formele unei religiuni oarecare. De religia ortodoxă și de cultul ei, evreul se ferește ca de foc; căci în cultul religiunii noastre strămoșești, fiind obligător semnul sfintei Cruci, pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos, evreul poate auzi orice, numai de sfînta cruce nu; și motivele se știu. Confesiunea protestantă, neavînd în cultul ei, nici sfînta cruce, nici sfintele icoane, a fost mai ușor evreilor tineri din streinătate de a și-o apropia. Si, luînd de bază formele cultului protestant, prin explicațiuni cu totul depărtate de învățătura statornicită de Biserica creștină ortodoxă, propoveduesc adepților lor: Serbarea Sîmbetei în loc de Duminică, resping cultul sfintelor icoane, opresc juramîntul de credință, pe care orice funcționar și orice ostas trebue să-l depună către Tron, Stat și Patrie, și turbură prin idei subversive și păgubitoare mințile celor lesne crezători, pe care îi adună într’o anumită casă, unde un predicator le cînta la orgă cîteva imne muzicale monotoane, și le împarte cărticele tipărite și trimise din Hamburg; avînd grijă predicatorul, ca la despărțirea lor din adunările ce țin, să spue fiecăruia în parte: Să nu destăinuiască nimănui nimic, din cele ce se petrec între ei, pînă ce nu vor fi stăpîni și bine convinși de noua credință; căci vor fi luați în rîs de necredincioși. Ca Episcop al acestei de Dumnezeu păzite Eparhii, care sunt dator a mă îngriji de mîntuirea sufletelor iubiților mei fii duhovnicești și de îndrumarea lor pe adevărata cale evanghelică, aflînd că prin orașele unde sunt fabrici și cazărmi, și mai ales prin Dobrogea, secta aceasta face prozeliți printre cei necărturari și lesne crezători, am început să vizitez acele orașe și sate unde s’a cuibărit această sectă. La Cernavodă mergînd cu d. Primar și d. Polițai respectiv, în casa de rugăciune a acestor rătăciți, am rămas uimit și îngrozit de îndrăsneala predicatorului, care în fața atîtor persoane oficiale a declarat că adepții sectei adventiste sunt opriți: de a depune jurămîntul de credință către Tron și Patrie, cînd vor fi chemați la oaste, spre a’și face datoria către țară.
Înțelegeți foarte bine, cucernice părinte și iubiți creștini, ce intențiuni rele au propagatorii acestei secte, către țara și neamul nostru, și ce dezastru grozav ar fi, cînd această molimă ar cuprinde tineretul muncitor, care la un moment dat ar refuza, în gloate mari, să’și facă datoria către țară, apărînd-o de furia dușmanului cutropitor, care ar îndrăsni să ne calce legea și moșia strămoșească. Comuna Harabagi din jud. Constanța, fiind lipsită cîtăva vreme de preot ortodox, s’a molipsit aproape toată, de această boală otrăvitoare și numai grație vrednicului preot Terentie Tudoran, venit din Banat, – unde este un mare cuib al Adventiștilor – parohienii din Harabagi, prin predicile și sfaturile lui, au fost readuși aproape toți la credința strămoșească. Vă fac deci atenți pe voi; cucernici preoți, să priveghiați cu ochi neadormiți asupra turmei ce vă este încredințată spre păstorie, ca prin predicile și sfaturile voastre s’o feriți de a se molipsi de învățăturile rătăcite ale acestei secte, cunoscînd că am scris pe aceasta chestie atît D-lui Prim-Ministru și Ministru de Interne cît și D-lor Miniștri de Culte și Răsboi, ca să ia măsurile cuvenite contra acelora cari vor să îndepărteze pe blîndul nostru popor de la legea strămoșească; ca astfel alianța cosmopolită din străinătate, care aproape ne-a cucerit economicește, să nu ne cucerească și sufletește. Asemenea vă rog și vă sfătuiesc și pe voi, iubiții mei fii duhovnicești din această Eparhie, care v’ați botezat și ați crescut în legea strămoșească, să nu vă lăsați nici pe voi, nici pe copiii voștri a fi amăgiți de propoveduitorii acestei secte, care în cuvintele plăcute ce vă grăesc și în tîlcuirile din sf.Scriptură, facute în mod greșit, după cum le convin lor, pun otrava cea mai grozavă, care, nu după multă vreme, va aduce moartea voastră sufletească; căci dacă ei propoveduesc să se prăsnuiască Sîmbăta în loc de Dumineca, să se înlăture și să se ardă sfintele icoane și să se oprească jurămintul ce fiecare din noi suntem datori să-l depunem, fie cînd suntem numiți într’o slujbă, fie cînd suntem chemați a ne face datoria către Patrie, întelegeți foarte bine că alianța streină, după ce ne va stăpîni și sufletește, atunci îi va fi foarte ușor să fie stăpînă și pe casa și moșia noastră. Avem o religiune, cum nu se poate mai curată, mai frumoasă și mai liberală, care nu constrînge conștiința nimănui, ci lasă pe fiecare să îndeplinească, după putință, cerințele ei. Streinii știu că, în trecutul nostru glorios național, Biserica creștină ortodoxă a fost singura pavăză de apărare și limanul de scăpare al strămoșilor nostri; și că, numai grație credinței lor statornice și iubirei de neam și țară, s’au luptat cu vitejie ca niște eroi, spre a ne lăsa nouă ca moștenire această religiune atît de folositoare și această țară atît de mănoasă, la care mulți rîvnesc; și de aceia se silesc ca să ne înstreineze dela dînsa.

Dată în reședința episcopală din Galați în anul mîntuirei 1910 luna Septemvrie ziua 1.
†NIFON, Episcop al Dunarei de Jos

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

26 februarie 2014 Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană!

Editorial Porumbacu a scăpat porumbelul: Klaus Werner Iohannis, care se vrea premier sau preşedinte al României, are şi cetăţenie germană! Posted by on 26 februarie 2014 Partajare99 Constituţia României nu-i permite lui Iohannis Klaus Werner să ocupe funcţia de ministru, prim-ministru şi nici preşedinte al României, fiindcă are dublă cetăţenie!
  Lui Crin Antonescu i-a scăpat, în data de 23 februarie a.c., la emisiunea „După 20 de ani” a unei televiziuni private, o afirmaţie foarte gravă: „(…) câtă vreme şi Traian Băsescu vorbeşte despre faptul că, în condiţiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezenţa unui om, nu doar etnic german, ci şi cu cetăţenie germană, cum este Klaus Iohannis (…)” (http://www.romaniatv.net/crin-antonescu-arunca-in-aer-usl-mai-devreme-sau-mai-tarziu-klaus-iohannis-va-fi-premier-in-locul-lui-ponta_128519.html#ixzz2u8L8UnT0) Mai clar decât atât nu se poate: Klaus Werner Iohannis are cetăţenie germană! Păi, atunci cum…

Raluca Prelipceanu. Conferință- Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie

Conferința cu tema Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările econo…

Biblioteca Digitala a Bucurestilor Colecţii > PUBLICAŢII PERIODICE